1. Cardiopatia ischemica: generalitati si clasificare.

Cardiopatia ischemică desemnează un asamblu de tulburări cardiace

acute şi cronice al căror substrat funcţional este reprezentat de un proces de
insuficienţă coronariană. Noţiunea fiziopatologică de insuficienţă coronariană
defineşte situaţiile în care se produce o discordanţă între necesităţile de oxigen
ale miocardului şi posibilităţile reţelei arteriale coronariene de a le satisface. Alte
sinonime ale acestei stări patologice sunt: insuficienţă coronariană, cardiopatie
coronariană aterosclerotică ori boală coronariană. Se preferă termenul de C.I.

Definiţia (OMS): cardiopatia ischemică este o afecţiune cardiacă acută

sau/şi cronică, ce rezultă din reducerea sau întreruperea aportului sanguin la
miocard, în asociere cu procesele patologice din sistemul coronar. C.I.
reprezintă peste 50% din cauzele de mortalitate iar frecvenţa sa este într-o
continuă creştere începând cu al 2-lea deceniu al secolului 20, ca urmare a:

􀁨 unei creşteri “aparente” prin folosirea de rutină a înregistrării

EKG dar şi printr-o
􀁨 creştere “reală” în legătură directă cu factorii de mediu,
alimentaţie rafinată şi concentrată (creşterea caloriilor), stresul psihic şi
ritmul vieţii moderne.

Insuficienţa coronariană se poate produce prin leziuni ale arterelor

coronariene care diminuă irigarea miocardului, prin modificări ale metabolismului
miocardic care necesită un consum crescut de oxigen sau prin combinaţia
acestor două mecanisme principale.
Se pot diferenţia două mari categorii de cardiopatii ischemice din punct de
vedere clinic (1962):

1. Cardiopatia ischemică dureroasă care se manifestă prin:

􀁨 angină pectorală,
􀁨 infarct miocardic acut,
􀁨 sindroame intermediare;

2. Cardiopatia ischemică nedureroasă care se manifestă prin:

􀁨forme clinice asimptomatice (numai cu modificări EKG),
􀁨forme clinice nespecifice (moarte subită cardiacă, tulburări de ritm
şi de conducere, insuficienţă cardiacă).
Manifestările nedureroase ale cardiopatiei ischemice realizează de fapt o
miocardiopatie ischemică, în timp ce formele dureroase prezintă o manifestare
clinică caracteristică: durerea precordială de tip anginos care conferă un caracter
specific bolilor coronariene, de aceea frecvent sub termenul de cardiopatie
ischemică se înţeleg formele dureroase de manifestare.
În prezent, este folosită în clinică, clasificarea O.M.S. 1979, în raport cu
forma de manifestare:

1.Moarte subită (naturală, cu excepţia accidentelor, sinuciderilor si omucidelor) – “medically

unattended deaths”. Este moartea produsă instantaneu
sau într-un interval de sub 24 ore de la debutul simptomelor sau semnelor acute
de boală. Infarctul miocardic acut ocupă 3/5 – 3/4 dintre cauzele morţii subite.
2. Angină pectorală (forma dureroasă cel mai frecvent întâlnită):
􀁨 angina pectorală de efort (de novo, stabilă, agravată),
􀁨 angina pectorală spontană (de repaus, de decubit, de tip
Prinzmetal),
􀁨 angina pectorală instabilă,
􀁨 angina pectorală intricată (cu boala ulceroasă, litiaza
biliară, hernia diafragnmatică).
3. Infarctul miocardic (acut şi vechi-sechelă),
4. Insuficienţa cardiacă şi
5. Aritmii
După cum se poate observa, diagnosticul de cardiopatie ischemică este
numai un diagnostic de etapă, după care urmează stabilirea tipului şi formei
clinice.