ALZHEIMER

Generalitati
Sus
Boala Alzheimer este o boala degenerativa ce afecteaza
zone ale creierului ce controleaza memoria, inteligenta,
capacitatea de judecata, limbajul si comportamentul.
Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de
declin mental sau dementa la persoanele in varsta.
Boala Alzheimer este o afectiune mai grava decat
pierderea moderata a memoriei ce apare la persoanele in
varsta. Aceasta boala se asociaza si cu tulburari de
comportament, de personalitate, pierderea abilitatii de a
gandi corect si abilitatii de a efectua activitatile zilnice.
Persoanele apropiate, de obicei membrii familiei observa
modificarile la inceput, desi aceste modificari pot fi
sesizate si de bolnavi.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Factori de risc
3. Cauze
4. Simptome
5. Mecanism fiziopatologic
6. Consult de specialitate
7. Medici specialisti recomandati
8. Investigatii
9. Tratament
10. Profilaxie
Factori de risc
Sus
Varsta inaintata este factorul de risc cel mai important.
Alti factori de risc pentru dezvoltarea bolii
Alzheimer sunt:
- istoricul familial de Alzheimer, in special daca boala a
aparut la rudele de gradul I (mama, tata, frati) si a
aparut la mai multi membrii ai familiei
- prezenta genei pentru apolipoproteina E-4, in special la
persoanele din rasa alba sau asiatici, creste riscul de a
dezvolta boala Alzeimer
- sindromul Down, o boala genetica ce determina retard
mental
- diabetul, o boala ce se insoteste de glicemie crescuta
- terapia hormonala de substitutie. Un studiu recent a
demonstrat ca riscul de a dezvolta dementa, inclusiv
boala Alzheimer este crescut la femeile de peste 65 de ani
care sunt sub terapie substitutiva cu estrogeni si
progesteron.
Au mai fost formulate cateva teorii cu privire la cresterea
riscului de a dezvolta boala Alzheimer. Aceste teorii
includ urmatorii factori:
- fumatul. Unii cercetatori au sugerat ca fumatul ar
creste riscul de a dezvolta dementa si boala Alzheimer,
dar aceste presupuneri nu au fost confirmate
- lovituri ale regiunii cefalice. Exista probe care sustin ca
o lovitura in regiunea cefalica (la cap) urmata de
pierdera constientei, poate creste riscul de dezvoltare al
bolii Alzheimer mai tarziu. Sansele de a dezvolta boala
sunt crescute in cazul in care leziunea este severa si la
pacientii cu istoric familial de boala Alzheimer.
- nivele crescute in sange de homocisteina. Homocisteina
este un aminoacid prezent in mod obisnuit in cantitati
mici in sange. Nivelele crescute ale acestui aminoacid se
insotesc de risc crescut de boala cardiaca. Unii
cercetatori sustin ca nivelele crescute de homocisteina s-
ar asocia si cu un risc crescut de boala Alzheimer. Aceste
nivele crecute de homocisteina sunt cauzate de nivelul
scazut in sange al vitaminei B12 si acidului folic.
Expunerea zilnica la aluminiu provenit din oale, cani de
aluminiu, deodoranti cu aluminiu nu s-a demonstrat ca
ar creste riscul de a dezvolta boala Alzheimer.
Cauze
Sus
Nu se cunoaste cu siguranta cauza ce provoaca boala
Alzeimer, dar ese posibil sa existe mai multe cauze.
Cateva din deteriorarile produse la nivelul anumitor
zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri
chimici ai neuronilor (neurotransmitatori) in principal
acetilcolina, ce permit neuronilor sa functioneze normal.
Nu se stie cu siguranta cauza acestor modificari, dar se
fac cercetari pentru a se determina aceasta cauza. Desi
majoritatea pacientilor cu boala Alzeimer nu au in
istoricul familial aceasta boala, riscul de a face aceasta
boala este mai mare in cazul persoanelor ce au un
membru al familiei bolnav de Alzheimer.
Anumite studii au sugerat ca zincul si aluminiul ar avea
un rol in declansarea bolii, dar acestea nu au fost
sustinute prin dovezi care sa sustina aceste teorii.
Simptome
Sus
Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima
manifestare a bolii Alzheimer. Multe persoane in varsta
se ingrijoreaza atunci cand apar pierderile de memorie.
Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen
scurt la persoanele in varsta de 60-70 de ani este un
lucru obisnuit, dar numai unii dintre acestia cu pierderi
usoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer. In
cazul in care apar pierderi de memorie este indicat
consultul unui medic specialist.

Exemple de pierdere normala de memorie includ

uitarea:
- unor parti din anumite experiente
- locului unde este parcata masina
- evenimentelor din trecutul indepartat
- numelui unei persoane, dar care revine in minte mai
tarziu
- locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu
cheile de la masina

Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala

Alzheimer includ uitarea :
- unei experiente in totalitate
- interpretarii ceasului sau condusul masinii
- evenimentelor recente, de genul uitarea faptului ca a
lasat aragazul deschis
- unei persoane in totalitate

Boala Alzheimer se insoteste de asemenea, de modificari

de comportament, de gandire sau tulburari de
personalitate. In fazele incipiente ale bolii persoana se
poate comporta normal in societate. Membrii familiei si
prietenii apropiati observa primii manifestarile bolii.
Semnele de dementa ca dificultatile de gandire sau
amintire a anumitor lucruri sau probleme in activitatile
cotidiene, trebuie sa indemne persoana spre consultul
unui specialist.
Simptomele variaza pe masura ce boala progreseaza.

Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10

semne de avertizare pentru boala Alzheimer. Acestea
sunt:
- pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate
recent, nume sau numere de telefon
- dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea
unei mese
- tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau
substituirea cuvintelor neobisnuite
- dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei
- tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine
nepotrivite pentru vremea respectiva
- probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de
interpretare a numerelor
- punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de
exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul in bolul de
zahar
- tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide a le starii
de spirit de la calm la plans si apoi la furie aparent fara
motiv
- modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune,
teama la dependenta de un membru al familiei
- lipsa initiativei manifestata prin somnolenta continua,
vizionarea la televizor toata ziua si refuzarea efectuarii
activitatilor zilnice obisnuite.
Simptome ce pot fi prezente, dar nu sunt intotdeauna
prezente:
- sustinerea cu fermitate a unor credinte false, cum ca
cineva fura de la o persoana (deziluzii)
- senzatii ca aude sau vede lucruri care nu sunt reale
(halucinatii)
- lipsa de interes pentru activitatile inconjuratoare sau
separarea de prieteni si familie
- activitati repetate fara un scop anume, ca inchisul sau
deschisul unei posete, impachetatul si despachetatul
hainelor, repetarea unor intrebari
- agresiune fizica sau verbala
- imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot
duce la actiuni nepotrivite
- boala Alzheimer de obicei nu afecteaza capacitatea
motorie fina (de exemplu abilitatea de a inchide si a
deschide nasturii sau utilizarea ustensilelor) sau simtul
tactil.

O persoana care are simptome motorii (slabiciune

musculara la nivelul mainilor sau tremuraturi ale
mainilor) sau simptome senzoriale (senzatie de
amorteala) probabil au alta afectiune decat boala
Alzheimer.
Boala Parkinson sau scleroza in placi se pot manifesta
prin simptome motorii alaturi de dementa.

Alte boli cu simptome asemanatoare bolii Alzheimer

sunt:
- alte tipuri de dementa, ca dementa provocata de
infarcte multiple
- dementa insotita de malnutritie
- boli ale glandei tiroide, ca hipertiroidia sau hipotiroidia
- depresia
- tulburarile vizuale sau auditive.
Mecanism fiziopatologic
Sus
Cercetatorii au descoperit cateva modificari ce au loc la
nivelul creierului persoanelor cu Alzheimer. Acestea
includ :
- nivele scazute de acetilcolina in anumite zone cerebrale
- placi senile, ce sunt formate din aglomerari de celule
nervoase anormale ce inconjoara depozite de amiloid
(proteine anormale) si noduri neurofibrilare, gramezi de
material ce intrerup structura normala a celulei
nervoase. Placile senile si aceste noduri neurofibrilare se
observa de obicei la autopsie.

Aceste modificari de la nivelul creierului pot provoca

pierderile de memorie si celelalte simptome ale bolii
Alzheimer. Nu se cunoaste cauza pentru care aceste
modificari apar la unele persoane si la altele nu apar.

Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea cu

care progreseaza depinde de la o persoana la alta. Unele
persoane pot avea manifestari minime pana in fazele
tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a
efectua activitatile zilnice precoce in timpul bolii.
Simptomele se accentueaza progresiv. La inceput boala
se manifesta prin pierderi minore ale memoriei si
progreseaza pana la probleme mentale si functionale
severe si chiar moarte.
Simptomele sunt impartite de obicei ca cele care apar in
faza initiala, de mijloc sau tardiva. Este dificil de precizat
cat dureaza fiecare faza.
O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia
simptomelor.
Faza initiala
De obicei in faza initiala pesoana cu Alzheimer:
- devine confuza asupra orientarii si se pierde cu
usurinta
- pierde abilitatea de a initia anumite activitati
- evita situatiile noi si nefamiliare
- are reactii intarziate si capacitate de memorare
incetinita
- vorbeste mai rar decat in trecut
- are dificultati in manevrarea banilor si platirea
facturilor
- are tulburari de judecata si ia decizii gresite
- poate avea tulburari de dispozitie si devine deprimat,
iritabil sau nelinistit.
Aceste simptome sunt mai evidente de cele mai multe ori
atunci cand persoana respectiva se afla intr-un loc sau o
situatie noua, nefamiliara.
Faza intermediara
In faza intermediara a bolii Alzheimer bolnavul
manifesta:
- probleme in recunoasterea familiei si prietenilor
- neliniste in special dupa-amiaza si seara
- probleme de citire, scriere si interpretarea numerelor
- probleme de gandire si de logica
- imposibilitatea de a gasi anumite cuvinte sau
inventeaza povesti pentru a substitui ceea ce a uitat
- greutati in a se imbraca singur
- tulburari de dispozitie, se supara cu usurinta si devine
ostil si nedispus la cooperare
- credinte false (deziluzii), suspiciuni (paranoia) si
agitatie
- necesita ingrijire permanenta
- pierde orientarea temporala
Faza tardiva
In faza tardiva, avansata a bolii Alzheimer, pacientii:
- nu-si mai amintesc cum sa se spele, sa se imbrace, sa
mearga la baie sau sa manance fara ajutor. Aceste
persoane pot fi nevoite sa stea in pat sau in scaunul cu
rotile din cauza ca uita sa mearga
- pierd abilitatea de a mesteca sau inghitii
- au probleme cu mentinerea echilibrului sau cu mersul
si din aceasta cauza cad frecvent
- devin extrem de confuze seara si au insomnii
- nu pot comunica prin cuvinte
- pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal
(incontinenta).
In timpul perioadei tardive a bolii Alzheimer, bolnavii
devin mai predispusi la alte afectiuni. In anumite cazuri
pot aparea crize. Moartea apare ca o complicatie a
pneumoniei datorita imobilizarii la pat.
Consult de specialitate
Sus
Boala Alzheimer are tendinta de a evolua lent. In cazul in
care simptome precum confuzia sau alte modificari ale
abilitatilor mentale se instaleaza brusc, in interval de zile
sau ore, problema poate fi delirium tremens, o boala ce
necesita tratament de urgenta.

Este indicat consultul de urgenta cand:

- simptomele de genul scurtarea atentiei, tulburarile de
memorie sau halucinatiile se instaleaza destul de rapid,
in interval de ore sau zile
- la un bonav cu Alzheimer apare o schimbare brusca de
comportament sau simptomele se inrautatesc brusc.

Se indica programarea pentru consult atunci cand:

- simptomele de genul scurtarea perioadei de atentie,
tulburarile de memorie sau deziluziile se instaleaza
treptat in decurs de cateva saptamani sau luni
- pierderea memoriei sau alte simptome incep sa
interfere cu munca sau viata sociala a persoanei
respective sau in cazul in care simptomele pot determina
injurii ale persoanei respective.
Medici specialisti recomandati
Sus
Medicul de medicina de familie
Medicul internist
Medicul de geriatrie
Medicul neurolog
Medicul psihiatru
Investigatii
Sus
Diagnosticul de boala Alzheimer se pune dupa
eliminarea altor posibile boli. Medicul specialist va cauta
alte cauze de dementa, inainte de a pune diagnosticul de
boala Alzheimer.
Este important sa se elimine diagnosticul de delirium
atunci cand simptomele se instaleaza brusc, deoarece
delirium tremens este o afectiune ce necesita terapie de
urgenta.
Simptomele de genul confuziei si pierderilor de memorie
pot sa apara si in sindroamele depresive. Depresia este
relativ frecventa printre persoanele in varsta, dar este
destul de greu de recunoscut. Aceasta poate fi tratata cu
succes medicamentos si prin terapie psihologica.
Boala Alzheimer este diagnosticata in urma istoricului
medical si examenului fizic. Aditional se fac examinari
ale statusului mental si evaluarea starii de sanatate
mentala. Aceste examinari presupun actiuni simple
pentru verificarea orientarii. De obicei este indicat ca in
timpul examinarii sa fie prezent si un membru al familiei
sau o persoana apropiata pacientului. Membrul familiei
poate da detalii asupra vietii de zi cu zi a pacientului,
memoria acestuia si modificarile de personalitate.
Investigatii, ca tomografia computerizata (CT)
sau rezonanta magnetica nucleara (RMN) sunt folosite
pentru vizualizarea modificarilor de la nivelul creierului,
ce pot fi legate de memorie si de instalarea bolii
Alzheimer. Alte doua investigatii imagistice, tomografia
cu emisie de pozitroni (PET) si tomografia cu emisie de
foton (SPECT) sunt utile in anumite cazuri, dar nu sunt
efectuate de rutina.

Teste de laborator
La un numar mic de pacienti dementa are alte cauze
decat boala Alzeimer. Teste de laborator pot fi efectuate
pentru a exclude alte cauze posibile pentru simptomele
pacientului. Simptome asemanatoare cu cele din boala
Alzheimer pot sa apara in boli insotite de dezechilibru
mineral, boli hepatice, nivele anormale ale hormonilor
tiroidieni, probleme de nutritie ca deficitele de folati si
vitamina B12. Tratarea acestor boli poate produce o
incetinire sau o reversibilitate a declinului mental.
Analizele de sange utile pentru a diagnostica aceste
afectiuni sunt:
- hemoleucograma, care evidentiaza numarul si tipul
celulelor din sange si ajuta la punerea diagnosticului
- teste functionale hepatice (ALT, AST, fosfataza alcalina,
bilirubina) ce diagnosticheaza afectiunile hepatice
- dozarea acidului folic (folatilor). Acidul folic este
necesar in producerea atat a celulelor rosii cat si a
celulelor albe din sange
- concentratia vitaminei B12 in sange. Vitamina B12 este
utila in productia celulelor rosii din sange si in
mentinerea sanatatii sistemului nervos
- dozarea electrolitilor si nivelul glicemiei (sodiu,
potasiu, creatinina, glucoza, calciul). Electrolitii sunt
utili in mentinerea balantei fluidelor in organism la un
nivel optim si mentinerea functiilor normale (de
exemplu ritmul cardiac, contractiile musculare si
functionarea neuronilor)
- teste functionale tiroidiene. Nivele anormale ale
hormonilor tiroidieni sunt o cauza comuna de simptome
ca pierderea memoriei, confuzie, letargie si alte
simptome de dementa la persoanele in varsta. Terapia
medicamentoasa amelioreaza simptomele la persoanele
cu tulburari ale functiei tiroidiene
- screeningul pentru sifilis. Dementa apare in ultima faza
a sifilisului (sifilisul tertiar). In cazul in care persoana a
avut sifilis cu mult timp in urma si acesta nu a fost tratat
corespunzator, boala poate progresa pana la afectarea
comportamentala si pot aparea tulburari ale inteligentei.
Desi sifilisul este o boala din ce in ce mai rara, se fac
teste pentru determinarea lui, deoarece aceasta este o
boala curabila
- testul de detectare al virusului imunodeficientei umane
(HIV). SIDA netratata poate cauza simptome ca
tulburari de personalitate sau probleme de concentrare
Investigatii imagistice ca tomografia computerizata sau
rezonanta magnetica nucleara sunt efectuate pentru a
exclude alte cauze atunci cand diagnosticul este nesigur.
Se poate efectua o electroencefalograma (EEG) pentru a
monitoriza activitatea electrica a creierului in cazul in
care in istoricul pacientului sunt fenomene
convulsivante.
In unele cazuri se efectueaza autopsia cu examinarea
creierului pentru a evidentia modificarile produse la
acest nivel ce pot indica boala Alzheimer. Desi autopsia
este singurul mod de a pune cu certitudine diagnosticul
de boala Alzheimer, in fazele initiale ale bolii
modificarile pot sa nu fie extrem de clare pentru a pune
diagnosticul. Autopsia este rar necesara, dar poate fi
facuta atunci cand familia doreste sa stie cu siguranta
daca a fost sau nu Alzheimer.

Depistare precoce
In acest moment nu exista screening pentru Alzheimer.
Este dificil de diagnosticat aceasta boala in stadiile
initiale. Totusi simptomele de declin mental nu trebuiesc
ignorate si puse pe seama imbatranirii. Testele genetice
pentru detectarea genei pentru apolipoproteina E-4 pot
deveni utile pe masura ce se vor cunoaste mai multe
lucruri despre cauzele genetice ale afectiunii. Aceste teste
nu sunt folosite la nivel larg in acest moment.
Tratament
Sus
Desi nu exista un tratament care sa vindece boala
Alzheimer, exista multe mijloace de a mentine calitatea
vietii bolnavului si a mentine starea de activitate a
persoanei.

Tratament initial
In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii
Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza.
Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de
donazepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati
temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele
acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu
imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi
inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea
simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate
acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza
ca prima linie in tratament.
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit
singur sau in asociere cu inhibitorii de colinesteraza
pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de
confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala
Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat
inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu
incetineste progresia bolii.
Alt aspect important al terapiei initiale reprezinta
detectarea si tratarea altor probleme medicale asociate
bolii Alzheimer. De exemplu, depresia apare la
aproximativ 50% din pacientii cu Alzheimer, in special in
primele faze ale bolii atunci cand acestia sunt constienti
de diagnostic si de prognosticul prost. Depistarea si
tratarea acestor conditii asociate ca depresia poate
minimiza infirmitatea si maximiza abilitatile restante ale
pacientului.

In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite

aspecte alaturi de familie:
- ingrijirea de care are nevoie pacientul
- persoana sau persoanele care-l vor avea in grija si
supraveghere pe pacient pe masura ce boala va avansa
- aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa
- planning-ul pentru terapia si ingrijirea bonavului.

Educarea familiei sau a persoanelor care au in grija un

bolnav cu Alzheimer este esentiala pentru oferirea
ingrijirii optime. Ingrijitorii trebuiesc educati cu privire
la problemele ce pot aparea si la evolutia bolii.

Tratament de intretinere
Terapia cu inhibitorii de colinesteraza se continua pana
cand nu mai este eficienta. Aceste medicamente sunt
eficiente timp mai indelungat la unele persoane decat la
altele. Inhibitorii de colinesteraza sunt intrerupti in
momentul in care pacientul nu tolereaza efectele adverse
ale acestor medicamente.
Examinarea fizica periodica de catre un medic specialist
evalueaza raspunsul pacientului la terapie, detecteaza
problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si
ofera educatie continua familiei sau persoanelor care se
ocupa de ingrijirea bolnavului. Pe masura ce boala
progreseaza se revizuieste tratamentul si se analizeaza
tulburarile de comportament sau alte probleme aparute.
Ghidurile medicale indica consultul la 6 luni sau mai
putin in cazul in care apar probleme.

Este importanta examinarea pentru detectarea altor boli.

Tulburarile de vedere si de auz, artrita, afectiuni ale
glandei tiroide, bolile renale sunt probleme frecvent
aparute la persoanele in varsta si pot agrava simptomele
date de boala Alzheimer. Artrita face dificila deplasarea
fara ajutor; tulburarile de vedere sau de auz pot
determina agitatie, anxietate sau imposibilitate de
comunicare. Tratarea acestor afectiuni creste calitatea
vietii bolnavului si usureaza sarcina ingrijitorului.

Majoritatea pacientilor cu Alzheimer pot fi ingrijiti la

domiciliu de un membru al familiei sau un prieten, cel
putin pana cand boala devine severa. Terapia de
intretinere se bazeaza pe maximizarea abilitatilor
persoanei pe masura ce acestea se modifica si pe
rezolvarea problemelor pe masura ce acestea apar.
Sarcinile ingrijitorilor variaza de la mentinerea unui
mediu inconjurator sigur si imbracarea bolnavului in
fiecare zi pana la gasirea unor solutii de a rezolva sau
minimiza tulburarile de comportament, ca tulburarile
deviante si de somn. Nu exista o terapie singulara care sa
fie utila la toti bolnavii. Succesul ingrijirii depinde si de
implicarea persoanei ce se ocupa de ingrijire in luarea de
decizii cu privire la tratament. Aceste decizii il vor afecta
atat pe bolnav cat si pe ingrijitor.

Tratament instadiile avansate

Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii
devine din ce in ce mai dificila. Asigurarea ingrijirii unei
persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de
pregatire sau de devotament fata de persoana bolnava.
Internarea bolnavului intr-o institutie poate fi o decizie
foarte dificil de luat, dar in unele cazuri institutiile
specializate in tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai
buna solutie.

Tratament instadiile terminale

Deoarece boala Alzheimer evolueaza si simptomele se
inrautatesc in timp unele persoane aleg sa discute
anumite probleme legate de ingrijirea pe care o vor si de
problemele legale ce o sa apara. Aceste persoane aleg sa-
si scrie sau sa spuna dorintele atata timp cat inca sunt in
deplinatatea facultatilor mintale. Unii bolnavi doresc sa
incerce toate terapiile ce prelungesc viata, pe cand altii
prefera masurile care mentin confortul fara a prelungi
viata.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea persoanelor in momentul diagnosticarii bolii
Alzheimer trec prin stari de furie, spaima, depresie,
anxietate si ingrijorare in legatura cu viitorul.
Desi boala evolueaza de-alungul timpului, anumite
persoane sunt capabile sa-si continue activitatile
obisnuite timp de mai multi ani, chiar daca la un nivel
redus.

Probleme frecvente cu care se confrunta persoanele cu

Alzheimer si familia acestora sunt:
- daca sa mai conduca masina sau nu. Persoanele in
fazele precoce de boala trebuiesc investigate periodic
pentru a se stabili daca pot sau nu sa conduca in
siguranta. Membrii familiei pot detecta modificari in
comportamentul la volan prin simpla calatorie in masina
- masurile legale si financiare ce trebuiesc luate. In
perioada urmatoare diagnosticarii bolii este indicata
scrierea unui testament si desemnarea unui avocat.

Aceste masuri sunt dovada ca dorintele privind terapia

sunt documentate.
In fazele initiale ale dementei sunt utile urmatoarele
sfaturi:
- realizarea sarcinilor in concordanta cu abilitatile.
Efectuarea anumitor activitati poate dura mai mult timp
decat in trecut dar daca persoana este hotarata sa faca
acea activitate este indicat sa continue. Se recomnada
anumite schimbari. De exemplu, in cazul in care gatitul
devine o problema, se recomanda alte activitati care sunt
realizabile, ca ajutorul la cumparaturi, planificarea sau
asezarea mesei sau realizarea de retete mai usoare
- modificarea caminului in asa fel incat acesta sa fie un
loc sigur. De exemplu stabilizarea covoarelor cu ajutorul
unor cuie, punerea de suprafete nederapante in cada,
asigurarea aragazului cu stingator automat pentru
flacara, in cazul in care exista probleme de memorie.
Evaluarea riscului de ranire in cazul in care se continua
gatitul
- asigurarea unei alimentatii sanatoase. Este important
ca dieta zilnica a persoanei cu Alzheimer sa contina
fructe, legume si cereale. In cazul in care greutatea este
mica si nu se reuseste cresterea ei se indica suplimentele
nutritive. Unele persoane cu dementa au tulburari de
somn. Este indicat sa se evite somnul din timpul zilei si
sa se faca exercitii fizice ziua, iar inainte de culcare sa se
bea un pahar cu lapte cald sau ceai fara cafeina
- programarea activitatilor in momentele din zi in care
capacitatile intelectuale sunt maxime. Poate fi indicata
creerea unei rutine care sa nu varieze mult de la o zi la
alta. Persoana poate fi mai putin frustrata daca
activitatile se efectueza dupa un anumit orar sau
program zilnic
- rezolvarea problemelor de memorie in mod creativ.
Utilizarea de liste, etichete sau alte modalitati care sa
ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activitatilor
zilnice pe un calendar sau o agenda si pozitionarea
acesteia intr-un loc vizibil
- inainte de a merge intr-un loc este indicat sa se noteze
pe un biletel locul unde se intentioneaza sa se mearga,
adresa si modul de intoarcere acasa, chiar daca au mai
fost efectuate de mai multe ori in trecut aceste activitati.
Este indicat ca iesirile sa se faca sub insotire daca este
posibil
- pastrarea activitatii, mentinerea unei vieti active si
implicarea in mai multe lucruri incetineste deteriorarea
abilitatilor mentale.

Informatii pentru persoanele care

ingrijesc bolnavii cu Alzheimer
Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la
domiciliu de membrii familiei sau de prieteni. Ingrijirea
unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant
atat din punct de vedere fizic cat si emotional, dar exista
modalitati de a face mai usoara aceasta perioada de
ingrijire.
Una dintre cheile catre succes este reprezentata de
educarea ingrijitorului. Pot fi luate masuri pentru a
maximiza abilitatile restante ale bolnavului, pentru a
stapani problemele ce apar pe parcurs si a imbunatati
calitatea vietii bolnavului cat si a ingrijitorului. Trebuie
retinut ca ingrijirea unei persoane poate fi o experienta
pozitiva atat pentru ingrijitor cat si pentru bolnav.

In cazul ingrijirii unui bolnav cu Alzheimer, scopul este

de a mentine sanatatea si siguranta pacientului. Un
mediu sigur, alimentatie corespunzatoare, somn regulat,
igiena corespunzatoare si rezolvarea promta a altor
afectiuni medicale sunt importante pentru binele general
al pacientului.
Realizarea unui mediu inconjurator sigur, prin
ordonarea camerelor, utilizarea de incuietori la usi si la
dulapuri.
Mentinerea unei nutritii corespunzatoare se realizeaza
prin transformarea mesei intr-o experienta pozitiva.
Poate fi necesar sa se serveasca alimente ce pot fi
mancate cu mana, ce pot fi mai usor manevrate de
persoana cu Alzheimer. Se indica acompanierea pe tot
parcursul mesei si limitarea posibilitatilor alimentare
pentru a scadea confuzia.

Tulburarile de somn se rezolva prin descurajarea

somnului in timpul zilei si administrarea unui pahar de
lapte cald inainte de culcare.
Incontinenta vezicala cat si cea fecala se rezolva prin
incurajarea mersului la toaleta de mai multe ori in
timpul zilei si restrictia lichidelor inainte de culcare.
Rezolvarea problemelor comportamentale si de pierdere
a abilitatilor mentale reprezinta cea mai mare provocare
pentru persoanele ce ingrijesc un bolnav cu Alzheimer.
Strategiile pentru abordarea acestor probleme nu duc la
eliminarea lor, dar le fac mai usor de acceptat.
Maximizarea abilitatilor restante. Persoana bolnava
trebuie lasata sa ia decizii atata timp cat inca mai poate
face acest lucru.
Persoana trebuie ajutata sa se descurce mai usor in
mediul inconjurator. Se pun etichete pe obiectele
inconjuratoere si se inconjoara pacientul cu obiecte
familiare de genul fotografiilor.

Intelegerea modificarilor comportamnetale. Tulburarile

comportamentale pot aparea la pacientii cu Alzheimer.
Trebuie reamintit trecutul persoanei si trebuie
interpretat daca nu cumva acele manifestari reprezinta
modalitatea persoanei de a continua activitatile sau
obiceiurile din trecut.
Abordarea agitatiei. Trebuie indepartate elementele
distractive si trebuie mentinut un ton scazut in discutiile
cu bolnavul.
Abordarea simptomelor de agitatie si dezorientare
aparute seara se realizeaza prin aprinderea luminilor in
casa si prin impunerea unei activitati pe care bolnavul
sa-si focalizeze energia.

Realizarea unei bune comunicari. De exemplu nu

trebuiesc avute discutii in contradictoriu cu bolnavul.
Trebuie oferite asigurari si trebuie canalizata atentia
acestuia asupra altor activitati. Se inidica folosirea de
cuvinte si propozitii simple, usoare si familiale.
Este de asemenea foarte important ca sanatatea si
abilitatile persoanei ce se ocupa de ingrijire sa fie pe
primul loc. Exista anumite organizatii care ofera suport
persoanelor ce se ocupa de ingrijirea bolnavilor cu
Alzheimer.

Plasarea in camine
Ingrijirea la domiciliu a persoanelor cu Alzheimer nu
este totdeauna posibila. Chiar si in cazul in care aceasta
ingrijire este posibila in fazele initiale, pe masura ce
boala progreseaza, devine dificil de realizat ingrijirea la
domiciliu pe masura ce se dezvolta noi tulburari de
comportament sau apar alte probleme de sanatate ce nu
pot fi rezolvate acasa. De asemenea, persoana ce se
ocupa de ingrijire poate dezvolta probleme de sanatate
sau ingrijirea bolnavului poate deveni extrem de dificila.
Exista institutii ce pot fi luate in calcul la un anumit
moment, deoarece bolnavii cu Alzheimer vor avea nevoie
de ingrijire permanenta 24 de ore in fazele avansate.
Luarea unei decizii cu privire la internarea intr-un camin
sau institutie de ingrijire poate fi foarte greu de luat.

Tratament medicamenots
In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii
Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza.
Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de
donazepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati
temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele
acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu
imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi
inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea
simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate
acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza
ca prima linie in tratament.
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit
sigur sau in asociere cu inhibitorii de colinesteraza
pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de
confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala
Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat
inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu
incetineste progresia bolii.
Decizia principala in cazul terapiei medicamentoase nu
este dacat sa foloseasca sau nu anumite medicamente
pentru tratarea tulburarilor functiilor mentale, ci
momentul in care tratamentul trebuie inceput si mai
tarziu momentul in care acesta trabuie incetat. Medicatia
trebuia inceputa din momentul diagnosticarii bolii. Cu
toate astea, simptomele pacientului pot sa nu se
amelioreze prin medicatie, deoarece aceste terapii nu
functioneaza la toate persoanele. In cazul in care
medicamentele sunt eficiente se va continua
administrarea lor pana in momenul in care efectele
adverse sunt mai puternice decat beneficiile sau in
momentul in care aceste medicamente nu mai au nici un
efect.
Vitamina E este un antioxidant ce ajuta la protectia
nervilor impotriva deteriorarii si imbunatateste
functionarea celulelor nervoase. Studii recente au
sugerat ca vitamina E poate intarzia pierderea abilitatilor
de a realiza activitati zilnice de genul imbracatului sau
spalatului, dar nu imbunatateste memoria bolnavilor cu
Alzheimer. In cazul in care administrarea se face in doze
recomandate acest tratament este sigur, putin costisitor
si eficient la unele persoane.
Un alt medicament, numit selegilina a fost folosit in
tratamentul problemelor de gandire si de memorie din
cadrul bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit
frecvent in tratamentul bolii Parkinson si nu este la fel
de eficient in tratamentul bolii Alzheimer ca alte
medicamente.

Tratamentul tulburarilor de
comportament
In unele cazuri, anumite terapii medicamentoase pot
rezolva tulburarile de comportament sau simptomele ce
cauzeaza disconfortul pacientului cu Alzheimer sau al
ingrijitorului. Aceste medicamente se folosesc de obicei
atunci cand alte mijloace au dat gres. De exemplu in
cazul insomniilor aparute chiar si dupa exercitii fizice si
evitarea somnului din timpul zilei, poate fi necesar
tratamentul medicamentos.

In cazul tulburarilor de comportament, dupa epuizarea

altor mijloace se indica administarea de tranchilizante.
Aceste medicamente sunt indicate atunci cand:
- un anumit comportament este daunator bolnavului sau
persoanelor din jurul acestuia
- eforturile prin care se abordeaza tulburarile de
comportament, de genul schimbarilor de mediu sau
asigurarea unei rutine au esuat
- comportamentul este intolerabil pentru persoana care-l
ingrijeste pe bolnav
- bolnavul are dificultati in a face diferenta intre real si
ireal (psihoza). Psihoza cauzeaza credinte false
(deziluzii) sau halucinatii.

Tratamentul dementei
Depresia apare la aproximativ 50% dintre bolnavii cu
boala Alzheimer.
Este in general comuna in fazele initiale ale bolii.
Antidepresivele diminua simptomele depresiei si
imbunatatesc calitatea vietii, dar nu incetinesc progresia
bolii Alzheimer.

Tratamentul altor cauze de dementa

Anumite afectiuni de genul hipertensiunii arteriale (ce
determina dementa vasculara), afectiunilor tiroidiene
sau boala Parkinson, contribuie la dementa persoanelor
in varsta cu Alzheimer. Unele dintre aceste afectiuni
raspund la tratament medicamentos.
Inhibitorii de colinesteraza pentru tratamentul
declinului mental din boala Alzheimer.
Memantin, un medicament nou introdus in tratamentul
bolii Alzheimer, pentru tratarea pierderilor de memorie
si confuziei moderate sau severe.
Tranchilizante pentru tratarea anxietatii, agitatiei sau
comportamentului ostil, tulburarilor de somn,
deziluziilor, paranoiei si halucinatiilor.
Selegilina utilizata in tratarea tulburarilor de memorie si
de gandire.

Tratament chirurgical
Nu exista in mometul de fata tratament chirurgical
pentru boala Alzheimer.

Terapii alternative
Tratamentul cu anumite plante, de genul ginkgo-biloba
sunt considerate experimetale.
Alte terapii de genul terapiei cu lumina, aromoterapia si
exercitii fizice, pot ajuta la diminuarea tulburarilor
comportamentale de genul agitatiei, dar trebuiesc
efectuate numai sub supraveghere.
Aromoterapia. Un studiu efectuat pe un numar redus de
pacienti a demonstrat ca aceasta terapie, atunci cand
este folosita sub forma unui lotiuni cu uleiuri esentiale,
poate fi utila in reducerea agitatiei la persoanele cu
dementa severa. Totusi pentru a i se dovedi eficacitatea
sunt necesare mai multe studii.
Terapia cu lumina. Acest tratament este folosit deseori
pentru tratarea depresiei. Poate fi util in tratarea
depresiei, agitatiei sau insomniilor asociate cu boala
Alzheimer. Persoanele sunt expuse fie la lumina naturala
fie la lumina artificiala timp de cateva ore in fiecare
dimineata sau seara pentru diminuarea depresiei.
Exercitiile fizice usoare de genul, mersul pe jos sau
innotatul pot de asemenea diminua simptomele de
depresie cauzate de boala Alzheimer.
O alta posibilitate de a reduce agitatia este ascultarea
unei muzici relaxante in timpul mesei sau a baii.

De retinut!
Terapiile alternative pentru boala Alzheimer, de exemplu
administrarea de ginkgo biloba necesita cercetari
suplimentare. Eficacitatea acestor terapii si efectele
adverse ale lor nu sunt cunoscute in totalitate. Este
necesar consultul medicului inainte de a incepe o astfel
de terapie.
Profilaxie
Sus
Pana in acest moment nu se cunosc mijloace de
prevenire a bolii Alzheimer.
Desi nici o substanta nu a fost dovedita ca previne boala
Alzheimer, cercetatorii studiaza posibilitatile ca anumite
substante sa reduca riscul de dezvoltare a bolii sau sa
intarzie instalarea ei. Aceste substante sunt:
- vitamina E si alti antioxidanti in cantitati moderate
- in cazul in care se diagnosticheaza nivele crescute de
homocisteina se indica cresterea aportului de acid folic si
vitamina B6 si B12
- antiinflamatorii nesteroidiene, ca indometacinul,
ibuprofenul, naproxenul sau aspirina in doze zilnice
- statinele, medicamente folosite in mod obisnuit pentru
scaderea colesterolului seric.

Exista putine dovezi asupra faptului ca mentinerea unei

activitati intelectuale continue ar diminua riscul de
dezvoltare al bolii Alzheimer. Anumite activitati ca cititul
cu regularitate al ziarului, cartilor, revistelor, jucatul de
carti sau alte jocuri, rezolvarea rebusurilor, vizitele la
muzeu sau chiar privitul activ la televizor sau ascultatul
la radio pot ajuta la evitarea dezvoltarii simptomelor
bolii Alzheimer. Desi aceasta teorie de "foloseste sau
pierzi" nu este dovedit ca ar fi eficienta, dar nu exista
dovezi ca aceste activitati de folosire a intelectului ar fi
daunatoare.

Pe masura ce se descopera cauzele bolii Alzheimer se vor

descoperi si mijloace de prevenire a ei. Medicamentele ce
sunt in momentul de fata in studii folosite pentru
prevenirea formarii placilor de amiloid si a formatiunilor
neurofibrilare, pot fi folosite in viitor la persoanele cu
risc de Alzheimer.
Se fac cercetari cu privire la crearea unui vaccin pentru
Alzheimer.
SURSA: http://www.sfatulmedicului.ro/alzheimer
Alzheimer - noua teroare medicală

La începutul secolului XX au fost bolile infecţioase. Între anii '50 şi '70 au fost bolile de
inimă, apoi de la mijlocul anilor '70 cancerul. Specialiştii susţin ca Demenţa Alzheimer (DA)
va deveni următoarea "teroare medicală".

O boală puţin cunoscută în urmă cu câteva decenii, demenţa Alzheimer devine una din cele
mai răspândite şi necruţătoare boli din vremurile noastre. În întreaga lume estimările spun că
ar fi 18 milioane de pacienţi cu această boală şi că în următorii 15 ani numărul de bolnavi se
va dubla din cauza fenomenului de îmbătrânire a populaţiei. În 2050, peste 52 de milioane de
oameni vor fi afectaţi de Alzheimer.

Statisticile sunt alarmante dar întemeiate, în condiţiile în care în prezent, din zece pacienţi cu
demenţă, doar doi sunt diagnosticaţi corect şi unul singur este tratat. Din păcate, boala nu este
recunoscută de medici decât când răul s-a produs, în stadiile mediu şi sever când tratamentele
sunt mai degrabă paleative decât curative. Speranţa de supravieţuire pentru aceşti bolnavi este
de 1-2 ani.

În România, datele deţinute de Societatea Română Alzheimer evidenţiază că peste 150.000 de

persoane suferă de această maladie şi peste 200.000 suferă de demenţa Alzheimer şi alte
forme de demenţă. Având în vedere că o mare parte a bolnavilor nu sunt încă diagnosticaţi, se
estimează că numărul total al persoanelor care suferă de Alzheimer ar putea ajunge la
350.000.

Deşi cauzele exacte ale demenţei nu sunt deocamdată cunoscute, au fost identificaţi mai mulţi
factori de risc, precum: bolile cardiovasculare, atacul cerebral, hipertensiunea, obezitatea,
diabetul şi colesterolul mare. Controlarea riscului genetic de demenţă, este de asemenea foarte
importană, avertizează medicii.

Potrivit unui studiu publicat online în British Medical Journal, 40% din cazurile de demenţă ar
putea fi evitate prin stimularea continuă a creierului prin studiu, dar şi prin combaterea
diabetului şi depresiei. Consumul de fructe şi legume, ceaiul, cafeaua, nucile, exerciţiile fizice
şi petrecerea timpului în aer liber încetinesc evoluţia bolii.

Lupta pentru amintiri frumoase

Alzheimer este o maladie cognitivă degenerativă care atacă progresiv creierul, cauzând
pierderi de memorie, stare de confuzie şi schimbări bruşte de dispoziţie. De aceea, bolnavul
de Alzheimer este un bolnav foarte dificil ce necesită supraveghere continuă şi un tratament
specific.

Pentru cei ce au în familie un astfel de bolnav, convieţuirea zilnică alături de acesta poate
deveni un calvar, de multe ori aceştia neştiind ce atitudine trebuie să adopte. Psihologii
recomandă ca persoanele care suferă de demenţă să beneficieze de ajutor specializat, astfel
încât să nu se ajungă în situaţia în care „unul se sacrifică, celălalt suferă".

Boala, care afectează în general persoanele în vârstă, are o evoluţie progresivă de maxim 6-8
ani din momentul diagnosticării. Pacienţii aflaţi în stadiul final al bolii îşi pierd capacitatea de
vorbi, de a înghiţi şi de a se deplasa.
În noiembrie 2010 a fost deschis primul spital privat de îngrijire a pacienţilor cu Alzheimer şi
a altor forme de demenţă din România. Centrul are o capacitate de 46 paturi, dintre care 30 de
locuri sunt puse la dispoziţia rezidenţilor permanenţi ai centrului. Internarea costă aproximativ
1.500 de lei lunar.

„Deşi în România există clinici şi secţii cu internări pe termen scurt (2 săptămani), pacienţii
cu Alzheimer nu aveau unde să se adreseze pentru internare pe termen lung. Aceasta a fost
principala motivaţie pentru deschiderea spitalului", spune doctorul Adrian Stănescu,
directorul general al spitalului privat de Alzheimer Oxxygene.

În Timişoara funcţionează Centrul de Zi pentru pacienţii suferind de boala Alzheimer. În

cadrul Centrului de Zi se desfăşoară activităţi de training mintal prin jocuri şi exerciţii logice
şi activităţi pentru menţinerea capacităţilor fizice. Centrul oferă servicii de kinetoterapie şi
consiliere pentru familie şi bolnav.

În ţara noastră medicaţia specifică este gratuită doar în stadiul uşor şi mediu al bolii, în stadiul
sever familia nu mai primeşte acest suport. Statul acordă doar un ajutor de handicap de
aproximativ 100 euro/lună.

Istoricul uitării

La 25 noiembrie 1901, psihiatrul german Alois Alzheimer examinează pentru prima dată o
pacientă, Auguste D., în vârstă de 51 de ani, internată în "Spitalul pentru Bolnavi psihici şi
Epileptici" din Frankfurt pentru tulburări cognitive progresive, halucinaţii, idei delirante şi
degradare a personalităţii sociale.

Alzheimer notează la început un diagnostic vag: "Boală a uitării" (Krankheit des Vergessens).
Evoluţia bolii este urmărită timp de cinci ani şi, după moartea pacientei în urma unei infecţii,
creierul obţinut în urma autopsiei este examinat in amănunt de Alzheimer, descoperind
modificări caracteristice bolii, necunoscute până atunci.

Boala este recunoscută oficial în România, o dată cu înfiinţarea în 1992 a Societăţii Române
Alzheimer la Bucureşti. Până atunci erau utilizaţi termeni ca "sindrom psiho-organic
deteriorativ" sau "demenţă senilă".

Prea puţini români observă sau dau importanţă primelor semne ale bolii Alzheimer, cea mai
frecventă formă de demenţă la vârstnici. Prea puţină lume ştie că maladia Alzheimer nu e doar o
afecţiune a bătrânilor. Despre acestea şi despre alte lucruri mai puţin cunoscute privind boala uitării
vorbim la Adevărul Live cu prof. dr. Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Române Alzheimer.
INTRĂ ÎN DISCUŢIE şi urmăreşte emisiunea în modulul Adevărul LIVE La fiecare 3 secunde, o persoană
este diagnosticată cu demenţă. Cu toate acestea, maladia Alzheimer, cea mai frecventă formă de
demenţă la vârstnici, reprezinta un subiect încă sensibil şi insuficient înţeles şi promovat, faţă de care
atitudinea populaţiei este esenţială. De aceea, specialiştii marchează luna septembrie, Luna
Internaţională Alzheimer, cu sloganul „Remember Me!“ („Aminteşte-ţi de mine!“). În această lună,
medicii fac demersuri pentru a creşte gradul de conştientizare a impactului pe care maladia
Alzheimer îl are asupra noastră, a tuturor, şi care va afecta din ce în ce mai multe persoane odată cu
trecerea timpului. Stă în puterea noastră să recunoaştem devreme semnele bolii, să beneficiem de
diagnosticare în stadiile precoce ale bolii, precum şi de tratamentul care îi întârzie evoluţia. Prof. dr.
Cătălina Tudose, preşedintele Societăţii Române Alzheimer şi coordonatorul Centrului Memoriei (din
cadrul Spitalului „Al. Obregia“ din Capitală), vine la Adevărul Live să ne vorbească despre cele mai
importante lucruri pe care oricare dintre noi trebuie să le ştie despre boala uitării. Maladia Alzheimer
nu e doar boala bătrâneţii Este frecventă mentalitatea că omul a îmbătrânit, şi-a trăit viaţa,
deteriorarea e ceva relativ normal. Însă maladia Alzheimer nu mai este doar o boală a bătrâneţii,
vârsta de debut a bolii cu evoluţie lentă coboară sub 60 de ani, sub 50 de ani. Sunt şi cazuri de 40 şi
ceva de ani şi nu este vorba doar de demenţa Alzheimer, de exemplu sunt demenţe considerate până
acum rare, dar despre care nu se vorbea pentru că nu existau până acum informaţii mai precise
privind etiopatogenia. Dar acum este posibil de evaluat prin biomarkeri specializaţi. Este vorba
despre demenţele frontale, fronto-temporale, care seamană ca simptomatologie, dar sunt altceva. Şi
care au debut precoce în jurul vârstei de 40 de ani. Noi am înceut să avem la Centrul Memoriei astfel
de cazuri, iar îngrijirea lor este foarte dificilă. Pentru că boala surprinde un om la 40-50 de ani, în
calitate de părinte, în plină activitate, de obicei este o persoană sănătoasă fizic, aşa încât contrastul
între ceea ce era şi cum evoluează lucrurile este absolut dramatic. Mai mult, la Centru ne confruntăm
cu o altă problemă vizavi de oamenii tineri cu demenţă: copiii lor, mai ales adolescenţii fac nişte
reacţii depresive cumplite. Este foarte traumatizant. Unul dintre fondatorii Societăţii Internaţionale
Alzheimer este o prinţesă, fiica actriţei Rita Hayworth, care a avut o demenţă care a debutat în jurul
vârstei de 40 de ani şi pe care fiica sa, adolescentă, a trebuit să o îngrijească. O experienţă care a
marcat-o. De ce apare maladia Alzheimer Boala face parte dintr-un grup mai mare de tulburări
neurodegenerative în care apar nişte proteine patologice a căror producere are loc la vârste de 20-30
de ani chiar. Apar nişte semne de neurodegenerare incipientă despre care nu se ştie foarte precis. În
timp, apar alte lanţuri de modificări patologice care declanşează un proces de neurodegenerare
ireversibil. Acum, terapia contracarează consecinţele acestui proces. Noi nu-l putem opri, din cauza
aceasta nu e un tratament curativ. Dar terapiile de acum pot modifica mult calitatea vieţii
pacientului. Încetinirea progresiei bolii are loc doar dacă tratamentul începe foarte devreme. Debutul
clinic al bolii diferă de debutul ei neuropatologic, aceasta e marea problemă. Cercetătorii bolii nu au
reuşit încă să pună cap la cap acest proces. Pentru că problema este acum să se poată interveni în
acest interval neclinic. Ideal ar fi să se stopeze declanşarea acestui proces neurodegenerativ. Acest
lucru e foarte complicat şi probabil intervenţiile vor fi de natură genetică. Sunt descoperite foarte
multe tipuri de modificari. De ce apar ele? Pentru că sunt mecanisme genetice, dar ele nu se transmit
durect. Deci, cu alte cuvinte, probabil că noi, trăind mult, având un stil de viaţă foarte diferit faţă de
ceea ce genetic organismul nostru era pregătit – vorbesc de mişcare, de alimentaţie, de tot stilul de
viaţă – creierul totuşi nu face faţă, vorbind foarte simplist, el nu se adaptează la ceea ce noi solicităm.
De exemplu: există la nivel genetic nişte factori de protecţie – nişte proteine „bune“ care au suferit
mutaţii în timp – care ajută corpul să se adapteze unei alimentaţii foarte grase şi, dacă eşti dotat cu
un arsenal mai eficient de metabolizare a lipidelor eşti protejat de Alzheimer. Dacă provii dintr-o
familie la care nu s-a produs mutaţia asta bună, rezişti mai greu. În lumea clinicii pe de altă parte, în
ţările cu servicii medicale dezvoltate, se fac mari eforturi pentru ca oamenii să fie educaţi, să ştie cum
să reacţioneze, să creeze servicii care să vină în întâmpinarea acestor pacienţi ca ei să funcţioneze cât
mai multă vreme independent şi să ducă o viaţă calitativ mai bună. Se încearcă şi o standardizare a
tipurilor de servicii şi a exemplelor de bune practici, de intervenţie în diverse etape evolutive ale bolii.
În fază avansată, apar tulburările de comportament Poate că cea mai spinoasă situaţie este faza mai
avansată în care domină tulburările de comportament. Care sunt greu de suportat de familie, greu de
stăpânit, şi pentru asta ar trebui ca diagnosticul să fie precoce, să se instituie tratament, toată lumea
să fie educată, pregătită şi să ai şi servicii gradate. Unele persoane au mecanisme de compensare şi
nu fac boala. Trebuie să recunoaştem că trăim foarte diferit faţă de ceea ce corpul nostru e pregătit,
inclusiv la nivelul sistemului nervos central. S-a constatat că prevenţia bolilor cerebrovasculare şi
metabolice scade incidenţa Alzheimerului, mai târziu. Semne şi simptome Foarte mulţi îşi dau seama
că au dificultăţi în a-şi aminti. Obervă că uită lucruri care îi deranjează în activitatea de zi cu zi sau uită
nume, limbajul este mai sărac nu-şi găsesc cuvintele sau se dezorientează în spaţii mai puţin
cunoscute sau chiar în spaţii familiare. La început, pentru o persoană cu un IQ normal persoana
sesizează ceva, dar există o teamă mare sau o negare sau o frică. De exemplu, copiii care au avut
părinţi cu aşa ceva se tem foarte mult. La Centrul Memoriei vin mulţi oameni singuri să reclame
aceste schimbări şi acesta e un lucru încurajator. Dacă oamenii ar avea servicii s-ar duce către ele,
problema e că nu prea există. Însă, în continuare, majoritatea cazurilor sunt diagnosticate târziu. Şi
asta pentru că cei din jur sunt destul de insensibili. Vârsta e normal să aducă tulburări de memorie
importante. Şi mai e ceva: oamenii cred că având tulburări de demenţă înseamnă să fii aşa complet
pierdut şi rupt de realitate. Adică e foarte greu de înţeles cum poate, de exemplu să comenteze un
film sau să gătească o mâncare foarte bună sau să aibă grijă de nepoţi şi, în acelaşi timp, să aibă nişte
uitări inacceptabile. Adică să uite o dată de întâlnire să nu mai fie în stare să înveţe ceva nou. Probe
de diagnostic pentru noi sunt dificultăţile de a învăţa să folosească telefonul mobil sau a
telecomenzii, obiectelor casnice divers, interfonului. În contrast cu un limnaj elevat şi o
funcţionalitate aparent normală. Alt lucru bizar este că oamenii sunt foarte toleranţi faţă de tulburări
foarte severe. Sigur, ele sunt izolate, asta e problema. Se spune: „ a fost un incident“. Dar e vorba
despre amestec de evenimente trăite aduse în prezent. De exemplu: „hai să o chemăm şi pe mama la
masă!“, în condiţiile în care mama e moartă de 20-30 de ani. Acestea nu sunt uitări pe fond de
oboseală, de stres, anxietate sau depresie. Uitările nu apar numai în demenţă, dar sunt altfel de
uitări. Nu semnifică o nerecunoaştere a realităţilor sau o secvenţializare exectă a evenimentelor pe
care le-ai trăit. Exemple de cazuri Am consultat o profesoară unversitară, discursul era în continuare
foarte normal , dacă nu eşti avizat nu sesizezi în 5-10 minute nimic special când am întrebat câţi ani
are fiul ei – venise însoţită de acesta – nu a ştiut răspunsul. Alt caz: o persoană a călătorit în
străinătate, undeva în Asia, cu grupul, totul a decurs normal, dar la un moment dat, acolo, s-a rătăcit
şi atunci când a fost recuperată a declarat că a fost răpită de nişte zugravi care i-au renovat
apartamentul fiului ei din Bucureşti. Era o confabulaţie. Se ajunge foarte târziu la diagnostic. O
familie educată va suporta mult mai uşor şi va găsi căile de rezolvare şi va şi preveni tulburările de
comportament. Când apar tulburările de comportament aceasta înseamnă de obicei un stadiu mai
avansat: agitaţie, halucinaţie, stadiul 4-5-6. Din 7 stadii evolutive, majoritatea se pun în 4-5, chiar 6.
Să încercăm să fie în 4. Pentru că primele sunt, într-adevăr, nişte stadii foarte uşoare şi pentru care
tulburările nu sunt semnificative. Procesul de adaptare la boală e lung, e dificil, şi, cu cât există mai
multă răbdare pentru fiecare membru al familiei, cu atât lucrurile vor evolua mai bine şi pot fi
prevenite marile crize. Spitalele de stat nu au servici specializate pentru vârstnicii cu demenţe.
Estimez că în România sunt 300.000 de bolnavi cu Alzheimer. Dar numărul a crescut pentru că se mai
întâmplă ceva: nu doar că populaţia îmbătrâneşte şi tinerii emigrează, dar raportul între populaţia
activă şi cele care trebuie susţinute este foarte dezavantajos. Pentru că serviciile, angajarea de
personal calificat înseamnă bani pe care cineva trebuie să îi producă. Ieşirea din acest cerc vicios ar fi
ca un guvern, cineva să adopte o strategie pentru demenţă. O primă etapă ar fi educaţia populaţiei,
educaţia tuturor. Pentru că oamenii simt dramatismul unei situaţii doar când sunt atinşi ei personal.
Şi atunci încearcă să găsească soluţii personale, dar ele nu sunt bune. Societatea ar câştiga dacă ar
pune la punct servicii specializate.