Alzheimer

verifica-ti sanatatea
Generalitati Boala Alzheimer este o boala degenerativa ce afecteaza zone ale creierului ce controleaza memoria, inteligenta, capacitatea de judecata, limbajul si comportamentul. Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de declin mental sau dementa la persoanele in varsta. Boala Alzheimer este o afectiune mai grava decat pierderea moderata a memoriei ce apare la persoanele in varsta. Aceasta boala se asociaza si cu tulburari de comportament, de personalitate, pierderea abilitatii de a gandi corect si abilitatii de a efectua activitatile zilnice. Persoanele apropiate, de obicei membrii familiei observa modificarile la inceput, desi aceste modificari pot fi sesizate si de bolnavi.

Cuprins articol
1. Generalitati 2. Factori de risc 3. Cauze 4. Simptome 5. Mecanism fiziopatologic 6. Consult de specialitate 7. Medici specialisti recomandati 8. Investigatii 9. Tratament 10. Profilaxie Factori de risc Varsta inaintata este factorul de risc cel mai important. Alti factori de risc pentru dezvoltarea bolii Alzheimer sunt: - istoricul familial de Alzheimer, in special daca boala a aparut la rudele de gradul I (mama, tata, frati) si a aparut la mai multi membrii ai familiei - prezenta genei pentru apolipoproteina E-4, in special la persoanele din rasa alba sau asiatici, creste riscul de a dezvolta boala Alzeimer - sindromul Down, o boala genetica ce determina retard mental - diabetul, o boala ce se insoteste de glicemie crescuta - terapia hormonala de substitutie. Un studiu recent a demonstrat ca riscul de a dezvolta dementa, inclusiv boala Alzheimer este crescut la femeile de peste 65 de ani care sunt sub terapie substitutiva cu estrogeni si progesteron. Au mai fost formulate cateva teorii cu privire la cresterea riscului de a dezvolta boala Alzheimer. Aceste teorii includ urmatorii factori: - fumatul. Unii cercetatori au sugerat ca fumatul ar creste riscul de a dezvolta dementa si boala Alzheimer, dar aceste presupuneri nu au fost confirmate - lovituri ale regiunii cefalice. Exista probe care sustin ca o lovitura in regiunea cefalica (la cap) urmata de pierdera constientei, poate creste riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer mai tarziu. Sansele de a dezvolta boala sunt crescute in cazul in care leziunea este severa si la pacientii cu istoric familial de boala Alzheimer. 1

- nivele crescute in sange de homocisteina. Homocisteina este un aminoacid prezent in mod obisnuit in cantitati mici in sange. Nivelele crescute ale acestui aminoacid se insotesc de risc crescut de boala cardiaca. Unii cercetatori sustin ca nivelele crescute de homocisteina s-ar asocia si cu un risc crescut de boala Alzheimer. Aceste nivele crecute de homocisteina sunt cauzate de nivelul scazut in sange al vitaminei B12 si acidului folic. Expunerea zilnica la aluminiu provenit din oale, cani de aluminiu, deodoranti cu aluminiu nu s-a demonstrat ca ar creste riscul de a dezvolta boala Alzheimer. Cauze Nu se cunoaste cu siguranta cauza ce provoaca boala Alzeimer, dar ese posibil sa existe mai multe cauze. Cateva din deteriorarile produse la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori) in principal acetilcolina, ce permit neuronilor sa functioneze normal. Nu se stie cu siguranta cauza acestor modificari, dar se fac cercetari pentru a se determina aceasta cauza. Desi majoritatea pacientilor cu boala Alzeimer nu au in istoricul familial aceasta boala, riscul de a face aceasta boala este mai mare in cazul persoanelor ce au un membru al familiei bolnav de Alzheimer. Anumite studii au sugerat ca zincul si aluminiul ar avea un rol in declansarea bolii, dar acestea nu au fost sustinute prin dovezi care sa sustina aceste teorii. Simptome Pierderea memoriei este de cele mai multe ori prima manifestare a bolii Alzheimer. Multe persoane in varsta se ingrijoreaza atunci cand apar pierderile de memorie. Anumite episoade de pierdere a memoriei pe termen scurt la persoanele in varsta de 60-70 de ani este un lucru obisnuit, dar numai unii dintre acestia cu pierderi usoare de memorie vor dezvolta boala Alzheimer. In cazul in care apar pierderi de memorie este indicat consultul unui medic specialist.

Exemple de pierdere normala de memorie includ uitarea: - unor parti din anumite experiente - locului unde este parcata masina - evenimentelor din trecutul indepartat - numelui unei persoane, dar care revine in minte mai tarziu - locului unde s-au pus anumite obiecte, de exemplu cheile de la masina

Exemple ale pierderii memoriei cauzata de boala Alzheimer includ uitarea : - unei experiente in totalitate - interpretarii ceasului sau condusul masinii - evenimentelor recente, de genul uitarea faptului ca a lasat aragazul deschis
2

- unei persoane in totalitate

Boala Alzheimer se insoteste de asemenea, de modificari de comportament, de gandire sau tulburari de personalitate. In fazele incipiente ale bolii persoana se poate comporta normal in societate. Membrii familiei si prietenii apropiati observa primii manifestarile bolii. Semnele de dementa ca dificultatile de gandire sau amintire a anumitor lucruri sau probleme in activitatile cotidiene, trebuie sa indemne persoana spre consultul unui specialist. Simptomele variaza pe masura ce boala progreseaza.

Asociatia pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat 10 semne de avertizare pentru boala Alzheimer. Acestea sunt: - pierderi de memorie, ca uitarea informatiilor memorate recent, nume sau numere de telefon - dificultati in indeplinirea indatoririlor, ca prepararea unei mese - tulburari de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobisnuite - dezorientare temporo-spatiala, uitarea adresei - tulburari de judecata, ca imbracarea cu haine nepotrivite pentru vremea respectiva - probleme cu gandirea abstracta, ca imposibilitatea de interpretare a numerelor - punerea anumitor obiecte in locuri neobisnuite, de exemplu fierul de calcat in frigider sau ceasul in bolul de zahar - tulburari ale dispozitiei, ca modificari rapide a le starii de spirit de la calm la plans si apoi la furie aparent fara motiv - modificari ale personalitatii, de la confuzie, suspiciune, teama la dependenta de un membru al familiei - lipsa initiativei manifestata prin somnolenta
3

continua, vizionarea la televizor toata ziua si refuzarea efectuarii activitatilor zilnice obisnuite.
Simptome ce pot fi prezente, dar nu sunt intotdeauna prezente: - sustinerea cu fermitate a unor credinte false, cum ca cineva fura de la o persoana (deziluzii) - senzatii ca aude sau vede lucruri care nu sunt reale (halucinatii) - lipsa de interes pentru activitatile inconjuratoare sau separarea de prieteni si familie - activitati repetate fara un scop anume, ca inchisul sau deschisul unei posete, impachetatul si despachetatul hainelor, repetarea unor intrebari - agresiune fizica sau verbala - imposibilitatea de a controla anumite impulsuri, ce pot duce la actiuni nepotrivite - boala Alzheimer de obicei nu afecteaza capacitatea motorie fina (de exemplu abilitatea de a inchide si a deschide nasturii sau utilizarea ustensilelor) sau simtul tactil.
O persoana care are simptome motorii (slabiciune musculara la nivelul mainilor sau tremuraturi ale mainilor) sau simptome senzoriale (senzatie de amorteala) probabil au alta afectiune decat boala Alzheimer. Boala Parkinson sau scleroza in placi se pot manifesta prin simptome motorii alaturi de dementa. Alte boli cu simptome asemanatoare bolii Alzheimer sunt: - alte tipuri de dementa, ca dementa provocata de infarcte multiple - dementa insotita de malnutritie - boli ale glandei tiroide, ca hipertiroidia sau hipotiroidia - depresia - tulburarile vizuale sau auditive. Mecanism fiziopatologic Cercetatorii au descoperit cateva modificari ce au loc la nivelul creierului persoanelor cu Alzheimer. Acestea includ :

- nivele scazute de acetilcolina in anumite zone cerebrale - placi senile, ce sunt formate din aglomerari de celule nervoase anormale ce inconjoara depozite de amiloid (proteine anormale) si noduri neurofibrilare, gramezi de material ce intrerup structura normala a celulei nervoase. Placile senile si aceste noduri neurofibrilare se observa de obicei la autopsie. Aceste modificari de la nivelul creierului pot provoca pierderile de memorie si celelalte simptome ale bolii Alzheimer. Nu se cunoaste cauza pentru care aceste modificari apar la unele persoane si la altele nu apar. Boala Alzheimer progreseaza in timp, dar rapiditatea cu care progreseaza depinde de la o persoana la alta. Unele persoane pot avea manifestari minime pana in fazele tardive ale bolii. Alte persoane pierd capacitatea de a efectua activitatile zilnice precoce in timpul bolii. Simptomele se accentueaza progresiv. La inceput boala se manifesta prin pierderi minore ale memoriei si progreseaza pana la probleme mentale si functionale severe si chiar moarte. Simptomele sunt impartite de obicei ca cele care apar in faza initiala, de mijloc sau tardiva. Este dificil de precizat cat dureaza fiecare faza. O persoana traieste in medie 8-10 ani dupa aparitia simptomelor. Faza initiala De obicei in faza initiala pesoana cu Alzheimer: - devine confuza asupra orientarii si se pierde cu usurinta - pierde abilitatea de a initia anumite activitati - evita situatiile noi si nefamiliare - are reactii intarziate si capacitate de memorare incetinita - vorbeste mai rar decat in trecut - are dificultati in manevrarea banilor si platirea facturilor - are tulburari de judecata si ia decizii gresite - poate avea tulburari de dispozitie si devine deprimat, iritabil sau nelinistit. Aceste simptome sunt mai evidente de cele mai multe ori atunci cand persoana respectiva se afla intr-un loc sau o situatie noua, nefamiliara. Faza intermediara In faza intermediara a bolii Alzheimer bolnavul manifesta: - probleme in recunoasterea familiei si prietenilor - neliniste in special dupa-amiaza si seara - probleme de citire, scriere si interpretarea numerelor - probleme de gandire si de logica - imposibilitatea de a gasi anumite cuvinte sau inventeaza povesti pentru a substitui ceea ce a uitat - greutati in a se imbraca singur - tulburari de dispozitie, se supara cu usurinta si devine ostil si nedispus la cooperare - credinte false (deziluzii), suspiciuni (paranoia) si agitatie - necesita ingrijire permanenta - pierde orientarea temporala Faza tardiva

In faza tardiva, avansata a bolii Alzheimer, pacientii: - nu-si mai amintesc cum sa se spele, sa se imbrace, sa mearga la baie sau sa manance fara ajutor. Aceste persoane pot fi nevoite sa stea in pat sau in scaunul cu rotile din cauza ca uita sa mearga - pierd abilitatea de a mesteca sau inghitii - au probleme cu mentinerea echilibrului sau cu mersul si din aceasta cauza cad frecvent - devin extrem de confuze seara si au insomnii - nu pot comunica prin cuvinte - pierd controlul vezicii urinare sau controlul intestinal (incontinenta). In timpul perioadei tardive a bolii Alzheimer, bolnavii devin mai predispusi la alte afectiuni. In anumite cazuri pot aparea crize. Moartea apare ca o complicatie a pneumoniei datorita imobilizarii la pat. Consult de specialitate Boala Alzheimer are tendinta de a evolua lent. In cazul in care simptome precum confuzia sau alte modificari ale abilitatilor mentale se instaleaza brusc, in interval de zile sau ore, problema poate fi delirium tremens, o boala ce necesita tratament de urgenta. Este indicat consultul de urgenta cand: - simptomele de genul scurtarea atentiei, tulburarile de memorie sau halucinatiile se instaleaza destul de rapid, in interval de ore sau zile - la un bonav cu Alzheimer apare o schimbare brusca de comportament sau simptomele se inrautatesc brusc. Se indica programarea pentru consult atunci cand: - simptomele de genul scurtarea perioadei de atentie, tulburarile de memorie sau deziluziile se instaleaza treptat in decurs de cateva saptamani sau luni - pierderea memoriei sau alte simptome incep sa interfere cu munca sau viata sociala a persoanei respective sau in cazul in care simptomele pot determina injurii ale persoanei respective. Medici specialisti recomandati Medicul de medicina de familie Medicul internist Medicul de geriatrie Medicul neurolog Medicul psihiatru

Investigati Diagnosticul de boala Alzheimer se pune dupa eliminarea altor posibile boli. Medicul specialist va cauta alte cauze de dementa, inainte de a pune diagnosticul de boala Alzheimer.

Este important sa se elimine diagnosticul de delirium atunci cand simptomele se instaleaza brusc, deoarece delirium tremens este o afectiune ce necesita terapie de urgenta. Simptomele de genul confuziei si pierderilor de memorie pot sa apara si in sindroamele depresive. Depresia este relativ frecventa printre persoanele in varsta, dar este destul de greu de recunoscut. Aceasta poate fi tratata cu succes medicamentos si prin terapie psihologica. Boala Alzheimer este diagnosticata in urma istoricului medical si examenului fizic. Aditional se fac examinari ale statusului mental si evaluarea starii de sanatate mentala. Aceste examinari presupun actiuni simple pentru verificarea orientarii. De obicei este indicat ca in timpul examinarii sa fie prezent si un membru al familiei sau o persoana apropiata pacientului. Membrul familiei poate da detalii asupra vietii de zi cu zi a pacientului, memoria acestuia si modificarile de personalitate. Investigatii, ca tomografia computerizata (CT) sau rezonanta magnetica nucleara (RMN) sunt folosite pentru vizualizarea modificarilor de la nivelul creierului, ce pot fi legate de memorie si de instalarea bolii Alzheimer. Alte doua investigatii imagistice, tomografia cu emisie de pozitroni (PET) si tomografia cu emisie de foton (SPECT) sunt utile in anumite cazuri, dar nu sunt efectuate de rutina. Teste de laborator La un numar mic de pacienti dementa are alte cauze decat boala Alzeimer. Teste de laborator pot fi efectuate pentru a exclude alte cauze posibile pentru simptomele pacientului. Simptome asemanatoare cu cele din boala Alzheimer pot sa apara in boli insotite de dezechilibru mineral, boli hepatice, nivele anormale ale hormonilor tiroidieni, probleme de nutritie ca deficitele de folati si vitamina B12. Tratarea acestor boli poate produce o incetinire sau o reversibilitate a declinului mental. Analizele de sange utile pentru a diagnostica aceste afectiuni sunt: - hemoleucograma, care evidentiaza numarul si tipul celulelor din sange si ajuta la punerea diagnosticului - teste functionale hepatice (ALT, AST, fosfataza alcalina, bilirubina) ce diagnosticheaza afectiunile hepatice - dozarea acidului folic (folatilor). Acidul folic este necesar in producerea atat a celulelor rosii cat si a celulelor albe din sange - concentratia vitaminei B12 in sange. Vitamina B12 este utila in productia celulelor rosii din sange si in mentinerea sanatatii sistemului nervos - dozarea electrolitilor si nivelul glicemiei (sodiu, potasiu, creatinina, glucoza, calciul). Electrolitii sunt utili in mentinerea balantei fluidelor in organism la un nivel optim si mentinerea functiilor normale (de exemplu ritmul cardiac, contractiile musculare si functionarea neuronilor) - teste functionale tiroidiene. Nivele anormale ale hormonilor tiroidieni sunt o cauza comuna de simptome ca pierderea memoriei, confuzie, letargie si alte simptome de dementa la persoanele in varsta. Terapia medicamentoasa amelioreaza simptomele la persoanele cu tulburari ale functiei tiroidiene - screeningul pentru sifilis. Dementa apare in ultima faza a sifilisului (sifilisul tertiar). In cazul in care persoana a avut sifilis cu mult timp in urma si acesta nu a fost tratat corespunzator, boala poate progresa pana la afectarea comportamentala si pot aparea tulburari ale inteligentei. Desi sifilisul este o boala din ce in ce mai rara, se fac teste pentru determinarea lui, deoarece aceasta este o boala curabila - testul de detectare al virusului imunodeficientei umane (HIV). SIDA netratata poate cauza simptome ca tulburari de personalitate sau probleme de concentrare Investigatii imagistice ca tomografia computerizata sau rezonanta magnetica nucleara sunt

efectuate pentru a exclude alte cauze atunci cand diagnosticul este nesigur. Se poate efectua o electroencefalograma (EEG) pentru a monitoriza activitatea electrica a creierului in cazul in care in istoricul pacientului sunt fenomene convulsivante. In unele cazuri se efectueaza autopsia cu examinarea creierului pentru a evidentia modificarile produse la acest nivel ce pot indica boala Alzheimer. Desi autopsia este singurul mod de a pune cu certitudine diagnosticul de boala Alzheimer, in fazele initiale ale bolii modificarile pot sa nu fie extrem de clare pentru a pune diagnosticul. Autopsia este rar necesara, dar poate fi facuta atunci cand familia doreste sa stie cu siguranta daca a fost sau nu Alzheimer. Depistare precoce In acest moment nu exista screening pentru Alzheimer. Este dificil de diagnosticat aceasta boala in stadiile initiale. Totusi simptomele de declin mental nu trebuiesc ignorate si puse pe seama imbatranirii. Testele genetice pentru detectarea genei pentru apolipoproteina E-4 pot deveni utile pe masura ce se vor cunoaste mai multe lucruri despre cauzele genetice ale afectiunii. Aceste teste nu sunt folosite la nivel larg in acest moment. Tratament Desi nu exista un tratament care sa vindece boala Alzheimer, exista multe mijloace de a mentine calitatea vietii bolnavului si a mentine starea de activitate a persoanei. Tratament initial In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament. Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau in asociere cu inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu incetineste progresia bolii. Alt aspect important al terapiei initiale reprezinta detectarea si tratarea altor probleme medicale asociate bolii Alzheimer. De exemplu, depresia apare la aproximativ 50% din pacientii cu Alzheimer, in special in primele faze ale bolii atunci cand acestia sunt constienti de diagnostic si de prognosticul prost. Depistarea si tratarea acestor conditii asociate ca depresia poate minimiza infirmitatea si maximiza abilitatile restante ale pacientului. In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de familie: - ingrijirea de care are nevoie pacientul - persoana sau persoanele care-l vor avea in grija si supraveghere pe pacient pe masura ce boala va avansa - aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa - planning-ul pentru terapia si ingrijirea bonavului. Educarea familiei sau a persoanelor care au in grija un bolnav cu Alzheimer este esentiala

pentru oferirea ingrijirii optime. Ingrijitorii trebuiesc educati cu privire la problemele ce pot aparea si la evolutia bolii. Tratament de intretinere Terapia cu inhibitorii de colinesteraza se continua pana cand nu mai este eficienta. Aceste medicamente sunt eficiente timp mai indelungat la unele persoane decat la altele. Inhibitorii de colinesteraza sunt intrerupti in momentul in care pacientul nu tolereaza efectele adverse ale acestor medicamente. Examinarea fizica periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul pacientului la terapie, detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si ofera educatie continua familiei sau persoanelor care se ocupa de ingrijirea bolnavului. Pe masura ce boala progreseaza se revizuieste tratamentul si se analizeaza tulburarile de comportament sau alte probleme aparute. Ghidurile medicale indica consultul la 6 luni sau mai putin in cazul in care apar probleme. Este importanta examinarea pentru detectarea altor boli. Tulburarile de vedere si de auz, artrita, afectiuni ale glandei tiroide, bolile renale sunt probleme frecvent aparute la persoanele in varsta si pot agrava simptomele date de boala Alzheimer. Artrita face dificila deplasarea fara ajutor; tulburarile de vedere sau de auz pot determina agitatie, anxietate sau imposibilitate de comunicare. Tratarea acestor afectiuni creste calitatea vietii bolnavului si usureaza sarcina ingrijitorului. Majoritatea pacientilor cu Alzheimer pot fi ingrijiti la domiciliu de un membru al familiei sau un prieten, cel putin pana cand boala devine severa. Terapia de intretinere se bazeaza pe maximizarea abilitatilor persoanei pe masura ce acestea se modifica si pe rezolvarea problemelor pe masura ce acestea apar. Sarcinile ingrijitorilor variaza de la mentinerea unui mediu inconjurator sigur si imbracarea bolnavului in fiecare zi pana la gasirea unor solutii de a rezolva sau minimiza tulburarile de comportament, ca tulburarile deviante si de somn. Nu exista o terapie singulara care sa fie utila la toti bolnavii. Succesul ingrijirii depinde si de implicarea persoanei ce se ocupa de ingrijire in luarea de decizii cu privire la tratament. Aceste decizii il vor afecta atat pe bolnav cat si pe ingrijitor. Tratament instadiile avansate Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii devine din ce in ce mai dificila. Asigurarea ingrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de pregatire sau de devotament fata de persoana bolnava. Internarea bolnavului intr-o institutie poate fi o decizie foarte dificil de luat, dar in unele cazuri institutiile specializate in tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai buna solutie. Tratament instadiile terminale Deoarece boala Alzheimer evolueaza si simptomele se inrautatesc in timp unele persoane aleg sa discute anumite probleme legate de ingrijirea pe care o vor si de problemele legale ce o sa apara. Aceste persoane aleg sa-si scrie sau sa spuna dorintele atata timp cat inca sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Unii bolnavi doresc sa incerce toate terapiile ce prelungesc viata, pe cand altii prefera masurile care mentin confortul fara a prelungi viata. Tratament ambulator (la domiciliu)

Majoritatea persoanelor in momentul diagnosticarii bolii Alzheimer trec prin stari de furie, spaima, depresie, anxietate si ingrijorare in legatura cu viitorul. Desi boala evolueaza de-alungul timpului, anumite persoane sunt capabile sa-si continue activitatile obisnuite timp de mai multi ani, chiar daca la un nivel redus. Probleme frecvente cu care se confrunta persoanele cu Alzheimer si familia acestora sunt: - daca sa mai conduca masina sau nu. Persoanele in fazele precoce de boala trebuiesc investigate periodic pentru a se stabili daca pot sau nu sa conduca in siguranta. Membrii familiei pot detecta modificari in comportamentul la volan prin simpla calatorie in masina - masurile legale si financiare ce trebuiesc luate. In perioada urmatoare diagnosticarii bolii este indicata scrierea unui testament si desemnarea unui avocat. Aceste masuri sunt dovada ca dorintele privind terapia sunt documentate. In fazele initiale ale dementei sunt utile urmatoarele sfaturi: - realizarea sarcinilor in concordanta cu abilitatile. Efectuarea anumitor activitati poate dura mai mult timp decat in trecut dar daca persoana este hotarata sa faca acea activitate este indicat sa continue. Se recomnada anumite schimbari. De exemplu, in cazul in care gatitul devine o problema, se recomanda alte activitati care sunt realizabile, ca ajutorul la cumparaturi, planificarea sau asezarea mesei sau realizarea de retete mai usoare - modificarea caminului in asa fel incat acesta sa fie un loc sigur. De exemplu stabilizarea covoarelor cu ajutorul unor cuie, punerea de suprafete nederapante in cada, asigurarea aragazului cu stingator automat pentru flacara, in cazul in care exista probleme de memorie. Evaluarea riscului de ranire in cazul in care se continua gatitul - asigurarea unei alimentatii sanatoase. Este important ca dieta zilnica a persoanei cu Alzheimer sa contina fructe, legume si cereale. In cazul in care greutatea este mica si nu se reuseste cresterea ei se indica suplimentele nutritive. Unele persoane cu dementa au tulburari de somn. Este indicat sa se evite somnul din timpul zilei si sa se faca exercitii fizice ziua, iar inainte de culcare sa se bea un pahar cu lapte cald sau ceai fara cafeina - programarea activitatilor in momentele din zi in care capacitatile intelectuale sunt maxime. Poate fi indicata creerea unei rutine care sa nu varieze mult de la o zi la alta. Persoana poate fi mai putin frustrata daca activitatile se efectueza dupa un anumit orar sau program zilnic - rezolvarea problemelor de memorie in mod creativ. Utilizarea de liste, etichete sau alte modalitati care sa ajute la amintirea anumitor lucruri. Notarea activitatilor zilnice pe un calendar sau o agenda si pozitionarea acesteia intr-un loc vizibil - inainte de a merge intr-un loc este indicat sa se noteze pe un biletel locul unde se intentioneaza sa se mearga, adresa si modul de intoarcere acasa, chiar daca au mai fost efectuate de mai multe ori in trecut aceste activitati. Este indicat ca iesirile sa se faca sub insotire daca este posibil - pastrarea activitatii, mentinerea unei vieti active si implicarea in mai multe lucruri incetineste deteriorarea abilitatilor mentale. Informatii pentru persoanele care ingrijesc bolnavii cu Alzheimer Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la domiciliu de membrii familiei sau de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atat din punct de vedere fizic cat si emotional, dar exista modalitati de a face mai usoara aceasta perioada de ingrijire. Una dintre cheile catre succes este reprezentata de educarea ingrijitorului. Pot fi luate masuri pentru a maximiza abilitatile restante ale bolnavului, pentru a stapani problemele ce apar pe parcurs si a imbunatati calitatea vietii bolnavului cat si a ingrijitorului. Trebuie retinut ca

10

ingrijirea unei persoane poate fi o experienta pozitiva atat pentru ingrijitor cat si pentru bolnav. In cazul ingrijirii unui bolnav cu Alzheimer, scopul este de a mentine sanatatea si siguranta pacientului. Un mediu sigur, alimentatie corespunzatoare, somn regulat, igiena corespunzatoare si rezolvarea promta a altor afectiuni medicale sunt importante pentru binele general al pacientului. Realizarea unui mediu inconjurator sigur, prin ordonarea camerelor, utilizarea de incuietori la usi si la dulapuri. Mentinerea unei nutritii corespunzatoare se realizeaza prin transformarea mesei intr-o experienta pozitiva. Poate fi necesar sa se serveasca alimente ce pot fi mancate cu mana, ce pot fi mai usor manevrate de persoana cu Alzheimer. Se indica acompanierea pe tot parcursul mesei si limitarea posibilitatilor alimentare pentru a scadea confuzia. Tulburarile de somn se rezolva prin descurajarea somnului in timpul zilei si administrarea unui pahar de lapte cald inainte de culcare. Incontinenta vezicala cat si cea fecala se rezolva prin incurajarea mersului la toaleta de mai multe ori in timpul zilei si restrictia lichidelor inainte de culcare. Rezolvarea problemelor comportamentale si de pierdere a abilitatilor mentale reprezinta cea mai mare provocare pentru persoanele ce ingrijesc un bolnav cu Alzheimer. Strategiile pentru abordarea acestor probleme nu duc la eliminarea lor, dar le fac mai usor de acceptat. Maximizarea abilitatilor restante. Persoana bolnava trebuie lasata sa ia decizii atata timp cat inca mai poate face acest lucru. Persoana trebuie ajutata sa se descurce mai usor in mediul inconjurator. Se pun etichete pe obiectele inconjuratoere si se inconjoara pacientul cu obiecte familiare de genul fotografiilor. Intelegerea modificarilor comportamnetale. Tulburarile comportamentale pot aparea la pacientii cu Alzheimer. Trebuie reamintit trecutul persoanei si trebuie interpretat daca nu cumva acele manifestari reprezinta modalitatea persoanei de a continua activitatile sau obiceiurile din trecut. Abordarea agitatiei. Trebuie indepartate elementele distractive si trebuie mentinut un ton scazut in discutiile cu bolnavul. Abordarea simptomelor de agitatie si dezorientare aparute seara se realizeaza prin aprinderea luminilor in casa si prin impunerea unei activitati pe care bolnavul sa-si focalizeze energia. Realizarea unei bune comunicari. De exemplu nu trebuiesc avute discutii in contradictoriu cu bolnavul. Trebuie oferite asigurari si trebuie canalizata atentia acestuia asupra altor activitati. Se inidica folosirea de cuvinte si propozitii simple, usoare si familiale. Este de asemenea foarte important ca sanatatea si abilitatile persoanei ce se ocupa de ingrijire sa fie pe primul loc. Exista anumite organizatii care ofera suport persoanelor ce se ocupa de ingrijirea bolnavilor cu Alzheimer. Plasarea in camine Ingrijirea la domiciliu a persoanelor cu Alzheimer nu este totdeauna posibila. Chiar si in cazul in care aceasta ingrijire este posibila in fazele initiale, pe masura ce boala progreseaza, devine dificil de realizat ingrijirea la domiciliu pe masura ce se dezvolta noi tulburari de comportament sau apar alte probleme de sanatate ce nu pot fi rezolvate acasa. De asemenea, persoana ce se ocupa de ingrijire poate dezvolta probleme de sanatate sau ingrijirea

11

bolnavului poate deveni extrem de dificila. Exista institutii ce pot fi luate in calcul la un anumit moment, deoarece bolnavii cu Alzheimer vor avea nevoie de ingrijire permanenta 24 de ore in fazele avansate. Luarea unei decizii cu privire la internarea intr-un camin sau institutie de ingrijire poate fi foarte greu de luat. Tratament medicamentos In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament. Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit sigur sau in asociere cu inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu incetineste progresia bolii. Decizia principala in cazul terapiei medicamentoase nu este dacat sa foloseasca sau nu anumite medicamente pentru tratarea tulburarilor functiilor mentale, ci momentul in care tratamentul trebuie inceput si mai tarziu momentul in care acesta trabuie incetat. Medicatia trebuia inceputa din momentul diagnosticarii bolii. Cu toate astea, simptomele pacientului pot sa nu se amelioreze prin medicatie, deoarece aceste terapii nu functioneaza la toate persoanele. In cazul in care medicamentele sunt eficiente se va continua administrarea lor pana in momenul in care efectele adverse sunt mai puternice decat beneficiile sau in momentul in care aceste medicamente nu mai au nici un efect. Vitamina E este un antioxidant ce ajuta la protectia nervilor impotriva deteriorarii si imbunatateste functionarea celulelor nervoase. Studii recente au sugerat ca vitamina E poate intarzia pierderea abilitatilor de a realiza activitati zilnice de genul imbracatului sau spalatului, dar nu imbunatateste memoria bolnavilor cu Alzheimer. In cazul in care administrarea se face in doze recomandate acest tratament este sigur, putin costisitor si eficient la unele persoane. Un alt medicament, numit selegilina a fost folosit in tratamentul problemelor de gandire si de memorie din cadrul bolii Alzheimer. Acest medicament este folosit frecvent in tratamentul bolii Parkinson si nu este la fel de eficient in tratamentul bolii Alzheimer ca alte medicamente. Tratamentul tulburarilor de comportament In unele cazuri, anumite terapii medicamentoase pot rezolva tulburarile de comportament sau simptomele ce cauzeaza disconfortul pacientului cu Alzheimer sau al ingrijitorului. Aceste medicamente se folosesc de obicei atunci cand alte mijloace au dat gres. De exemplu in cazul insomniilor aparute chiar si dupa exercitii fizice si evitarea somnului din timpul zilei, poate fi necesar tratamentul medicamentos. In cazul tulburarilor de comportament, dupa epuizarea altor mijloace se indica administarea de tranchilizante. Aceste medicamente sunt indicate atunci cand: - un anumit comportament este daunator bolnavului sau persoanelor din jurul acestuia - eforturile prin care se abordeaza tulburarile de comportament, de genul schimbarilor de mediu sau asigurarea unei rutine au esuat

12

- comportamentul este intolerabil pentru persoana care-l ingrijeste pe bolnav - bolnavul are dificultati in a face diferenta intre real si ireal (psihoza). Psihoza cauzeaza credinte false (deziluzii) sau halucinatii. Tratamentul dementei Depresia apare la aproximativ 50% dintre bolnavii cu boala Alzheimer. Este in general comuna in fazele initiale ale bolii. Antidepresivele diminua simptomele depresiei si imbunatatesc calitatea vietii, dar nu incetinesc progresia bolii Alzheimer. Tratamentul altor cauze de dementa Anumite afectiuni de genul hipertensiunii arteriale (ce determina dementa vasculara), afectiunilor tiroidiene sau boala Parkinson, contribuie la dementa persoanelor in varsta cu Alzheimer. Unele dintre aceste afectiuni raspund la tratament medicamentos. Inhibitorii de colinesteraza pentru tratamentul declinului mental din boala Alzheimer. Memantin, un medicament nou introdus in tratamentul bolii Alzheimer, pentru tratarea pierderilor de memorie si confuziei moderate sau severe. Tranchilizante pentru tratarea anxietatii, agitatiei sau comportamentului ostil, tulburarilor de somn, deziluziilor, paranoiei si halucinatiilor. Selegilina utilizata in tratarea tulburarilor de memorie si de gandire. Tratament chirurgical Nu exista in mometul de fata tratament chirurgical pentru boala Alzheimer. Terapii alternative Tratamentul cu anumite plante, de genul ginkgo-biloba sunt considerate experimetale. Alte terapii de genul terapiei cu lumina, aromoterapia si exercitii fizice, pot ajuta la diminuarea tulburarilor comportamentale de genul agitatiei, dar trebuiesc efectuate numai sub supraveghere. Aromoterapia. Un studiu efectuat pe un numar redus de pacienti a demonstrat ca aceasta terapie, atunci cand este folosita sub forma unui lotiuni cu uleiuri esentiale, poate fi utila in reducerea agitatiei la persoanele cu dementa severa. Totusi pentru a i se dovedi eficacitatea sunt necesare mai multe studii. Terapia cu lumina. Acest tratament este folosit deseori pentru tratarea depresiei. Poate fi util in tratarea depresiei, agitatiei sau insomniilor asociate cu boala Alzheimer. Persoanele sunt expuse fie la lumina naturala fie la lumina artificiala timp de cateva ore in fiecare dimineata sau seara pentru diminuarea depresiei. Exercitiile fizice usoare de genul, mersul pe jos sau innotatul pot de asemenea diminua simptomele de depresie cauzate de boala Alzheimer. O alta posibilitate de a reduce agitatia este ascultarea unei muzici relaxante in timpul mesei sau a baii.

13

De retinut! Terapiile alternative pentru boala Alzheimer, de exemplu administrarea de ginkgo biloba necesita cercetari suplimentare. Eficacitatea acestor terapii si efectele adverse ale lor nu sunt cunoscute in totalitate. Este necesar consultul medicului inainte de a incepe o astfel de terapie. Profilaxie Pana in acest moment nu se cunosc mijloace de prevenire a bolii Alzheimer. Desi nici o substanta nu a fost dovedita ca previne boala Alzheimer, cercetatorii studiaza posibilitatile ca anumite substante sa reduca riscul de dezvoltare a bolii sau sa intarzie instalarea ei. Aceste substante sunt: - vitamina E si alti antioxidanti in cantitati moderate - in cazul in care se diagnosticheaza nivele crescute de homocisteina se indica cresterea aportului de acid folic si vitamina B6 si B12 - antiinflamatorii nesteroidiene, ca indometacinul, ibuprofenul, naproxenul sau aspirina in doze zilnice - statinele, medicamente folosite in mod obisnuit pentru scaderea colesterolului seric. Exista putine dovezi asupra faptului ca mentinerea unei activitati intelectuale continue ar diminua riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer. Anumite activitati ca cititul cu regularitate al ziarului, cartilor, revistelor, jucatul de carti sau alte jocuri, rezolvarea rebusurilor, vizitele la muzeu sau chiar privitul activ la televizor sau ascultatul la radio pot ajuta la evitarea dezvoltarii simptomelor bolii Alzheimer. Desi aceasta teorie de "foloseste sau pierzi" nu este dovedit ca ar fi eficienta, dar nu exista dovezi ca aceste activitati de folosire a intelectului ar fi daunatoare. Pe masura ce se descopera cauzele bolii Alzheimer se vor descoperi si mijloace de prevenire a ei. Medicamentele ce sunt in momentul de fata in studii folosite pentru prevenirea formarii placilor de amiloid si a formatiunilor neurofibrilare, pot fi folosite in viitor la persoanele cu risc de Alzheimer. Se fac cercetari cu privire la crearea unui vaccin pentru Alzheimer.

Prima pagina Dementa

Dementa

14

Generalitati
Sus Toate persoanele incep sa uite diverse lucruri pe masura ce inainteaza in varsta. Multe persoane in varsta au o usoara pierdere de memorie care nu le afecteaza viata de zi cu zi. Dar o pierdere a memoriei care se inrautateste poate fi un semn de instalare a dementei. Dementa este o pierdere a aptitunilor mentale care afecteaza viata cotidiana a persoanei in cauza. Ea poate provoca probleme ale memoriei si ale gandirii si capacitatii de abstractizare. De regula dementa se inrautateste cu timpul. Durata accentuarii simptomelor difera de la o persoana la alta. Unii oameni raman mult timp intr-o periaoda stationara. Altii au un ritm rapid de pierdere a abilitatilor. Probabilitatea de aparitie a dementei creste odata cu inaintarea in varsta. Acest lucru nu inseamna ca toti oamenii fac dementa. Multe persoane varstnice nu vor face niciodata dementa. In jurul varstei de 85 de ani, aproximativ 35 de persoane din 100 au dementa. Aceasta inseamna ca 65 din 100 de persoane cu aceasta varsta nu au aceasta afectiune. In cazul in care partenerul de viata sau cineva apropiat prezinta pierdere de memorie care se inrautateste, se recomanda consultarea unui doctor. Poate sa nu fie nimic ingrijorator. Daca este insa dementa, tratamentul poate fi de ajutor.

Cuprins articol
1. Generalitati 2. Cauze 3. Simptome 4. Mecanism fiziopatogenic 5. Factori de risc 6. Consult de specialitate 7. Expectativa vigilenta 8. Medicii specialisti recomandati 9. Investigatii 10. Tratament 11. Profilaxie

Cauze
Sus Dupa boala Alzheimer, cea mai frecventa cauza de dementa este dementa multi-infarct. Aceasta afectiune, care mai este denumita si dementa vasculara, se dezvolta in cazul unui accident vascular cerebral in care se blocheaza fluxul sanguin inspre anumite zone ale creierului. Pierderea functiilor mentale in cazul unei demente multi-infarct nu poate fi redobandita, in schimb se poate preveni o noua afectare in viitor, prin reducerea riscului de boli cardiovasculare. Alte cauze frecvente de dementa care nu poate fi recuperata sunt: - boala Parkinson, o tulburare a miscarii; dementa apare la pana la 30 % din persoanele cu aceasta afectiune - dementa cu corpi Lewy, care consta in formarea de depozite cu proteine (corpii Lewy) in

15

neuroni. Aceasta afectiune are unele simptome asemanatoare celor din boala Alzheimer sau celor din boala Parkinson, dar are si unele simptome diferite, cum ar fi halucinatiile vizuale - dementa fronto-temporala, in care simptomele principale ar putea fi modificari ale personalitatii sau ale comportamentului - traumatisme severe la nivelul craniului, cu pierdere a cunostintei. Cauze mai putin frecvente de dementa care nu poate fi recuperata cuprind: - boala Huntington, care este o afectiune rara, mostenita - leucoencefalopatiile, care sunt afectiuni ale tesuturilor profunde ale substantei albe a creierului - boala Binswanger, un tip de dementa vasculara care poate aparea la persoanele care au avut o perioada indelungata o tensiune arteriala crescuta sau la persoanele cu rigidizare severa a arterelor (ateroscleroza) - boala Creutzfeldt-Jakob, o afectiune rara si fatala care distruge tesuturile creierului - traumatisme cerebrale datorate accidentelor sau boxului - unele cazuri de scleroza multipla (SM) sau de scleroza laterala amiotrofica (SLA) - atrofia multi-sistemica, un grup de afectiuni degenerative ale creierului care afecteaza vorbirea, miscarile si functiile autonome - infectii cum ar fi boala vacilor nebune sau sifilisul intr-un stadiu avansat. Antibioticele pot trata in mod eficient sifilisul in orice stadiu, dar vatamarea cerebrala care a avut deja loc nu mai poate fi recuperata. Medicii specialisti pot trata anumite cauze de dementa, restabilind functia mentala. Acestea sunt: - hipoactivitatea glandei tiroide (hipotiroidism) - deficitul de vitamina B12 sau de acid folic - intoxicatia cu metale grele, cum ar fi cea cu plumb - efecte adverse ale unor medicamente sau interactiuni medicamentoase - unele tumori cerebrale - hidrocefalia cu presiune normala, care apare atunci cand lichidul din creier se formeaza in cantitate prea mare, creand o presiune asupra tesuturilor cerbrale - unele cazuri de alcoolism cronic - unele cazuri de encefalita, o infectie a creierului - infectia HIV/SIDA. Unele afectiuni care provoaca dementa pot fi mostenite in familie. Adeseori doctorii suspecteaza o cauza mostenita in cazul in care apar simptome de dementa la o persoana cu varsta mai mica de 50 de ani. Este important de stiut ca pierderea memoriei poate fi provocata si de alte cauze in afara de dementa, cum ar fi depresia sau convulsiile si ca aceste afectiuni pot fi tratate. De asemenea, prezenta de tulburari ocazionale ale memoriei (cum ar fi uitarea numelui cuiva pentru o scurta perioada de timp) poate fi o parte normala a procesului de imbatranire. Totusi, daca aceste pierderi de memorie sunt ingrijoratoare, sau se agraveaza, este necesara consultarea unui medic specialist.

Simptome
Sus Simptomele de dementa variaza in functie de cauza ei si de localizarea zonei cerebrale afectate. Pierderea memoriei este de obicei simptomul cel mai precoce si cel mai usor de 16

remarcat. Alte simptome cheie ale dementei sunt: - dificultate in rememorarea evenimentelor recente - nerecunoasterea persoanelor si a locurilor familiare - dificultate in gasirea cuvintelor adecvate in exprimarea gandurilor sau in denumirea obiectelor - dificultate in efectuarea calculelor matematice - probleme in planificarea si in indeplinirea sarcinilor, cum ar fi efectuarea instructiunilor unei retete, scrierea unei scrisori sau tinerea evidentei unui carnet de cecuri - dificultati in gandirea rapida, cum ar fi reactionarea adecvata in cazul unei situatii de urgenta - dificultati in controlul dispozitiilor sau a comportamentelor proprii; depresia este frecventa, si pot aparea agitatia si agresivitatea - negligarea auto-ingriirii, cum ar fi toaleta sau dusurile. Unele tipuri de dementa au simptome caracteristice: - persoanele cu dementa cu corpi Lewy au adeseori halucinatii vizuale foarte elaborate, detaliate; ei pot cadea frecvent - primele simptome ale dementei fronto-temporale pot fi modificarile de personalitate sau comportamentul neobisnuit. Persoanele cu aceasta afectiune pot sa nu mai aiba empatie fata de altii (capacitatea de a-i intelege) sau pot spune lucruri nepoliticoase sau rautacioase, sa aiba momente de exhibitionism sau sa faca comentarii sexuale. Simptomele de dementa care debuteaza brusc sugereaza o posibila dementa vasculara sau un posibil delirium - confuzie de scurta durata, datorata unei afectiuni noi sau unei afectiuni mai vechi care se agraveaza.

Mecanism fiziopatogenic
Sus Rapiditatea cu care evolueaza dementa depinde de cauza ei si de localizarea zonei cerebrale afectate. Unele tipuri de dementa progreseaza lent, in cursul mai multor ani. Alte tipuri pot progresa mai rapid. In cazul in care dementa vasculara este cauzata de o serie de accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, pierderea abilitatilor mentale se poate realiza in mod treptat. In cazul in care aceasta este provocata de un singur accident vascular cerebral, intr-un vas de sange mare, pierderea functiilor poate avea loc brusc. Evolutia dementei variaza foarte mult de la o persoana la alta. Diagnosticarea si tratarea precoce cu medicamente folosite in boala Alzheimer (inhibitori de colinesteraza, precum donezepil-Aricept) pot duce la pastrarea functionarii mentale pentru o perioada de timp la persoanele cu dementa vasculara sau cu dementa cu corpi Lewy. Chiar si fara aceste medicamente, unii oameni pot sa ramana intr-o stare stabila pentru mai multe luni si chiar ani, in timp ce altii pot avea o degradare rapida. Multe persoane cu dementa nu sunt constiente de degradarea lor mentala. Acestia pot sa nege starea lor si sa ii acuze pe ceilalti pentru problemele pe care le intampina. In schimb cei care isi pot constientiza starea pot sa se planga de pierderea abilitatilor lor si pot deveni lipsiti de speranta si depresivi. In functie de tipul de dementa, comportamenul unora poate scapa uneori de sub control. 17

Persoana respectiva poate deveni manioasa, agitata si combativa sau acrosanta, adeziva si comportandu-se ca un copil. El sau ea poate hoinari si se rataceste. Aceste probleme pot face ca ingrijirea la domiciliu de catre membrii familiei sau de catre alte persoane sa devina din ce in ce mai dificila. Chiar daca sunt ingrijiti cat se poate de bine, persoanele cu dementa au tendinta de a avea o durata de viata mai scurta decat media persoanelor de aceeasi varsta. Decesul se datoreaza de obicei infectiilor renale sau pulmonare, cauzate de sederea prelungita in pat. De retinut! Multi varstnici au o usoara pierdere a aptitudinilor mentale (de obicei e afectata memoria recenta), dar acestea nu le afecteaza functionarea lor de zi cu zi. Aceasta situatie poarta numele de afectare cognitiva usoara. Persoanele cu afectare cognitiva usoara pot fi intr-un stadiu timpuriu de dementa sau pot ramane in acest stadiu al abilitatilor pentru o perioada indelungata de timp.

Factori de risc
Sus Imbatranirea este principalul factor de risc pentru toate tipurile de dementa. Unele afectiuni care cauzeaza dementa (cum ar fi boala Alzheimer cu debut precoce si unele tipuri de dementa frontotemporala) pot fi mostenite. Sansele de a se dezvolta o dementa vasculara sunt mai mari in cazul in care exista urmatorii factori: - sexul masculin - tensiunea arteriala crescuta (hipertensiune) - un infarct miocardic in trecut - ateroscleroza, care consta in depunerea de grasimi si de calciu in peretii arterelor, care poate provoca boala arterelor coronare - diabetul zaharat - nivelul de colesterol sanguin crescut - un accident vascular cerebral sau un accident ischemic tranzitor (AIT) in trecut. Alti factori care pot creste riscul de dementa cuprind: - tensiunea arteriala scazuta pentru o perioada indelungata de timp, la persoanele cu varsta peste 75 ani. Cercetatorii considera ca acest risc ar putea fi rezultatul faptului ca nu se oxigeneaza creierul. Sunt necesare mai multe studii pentru a se determina care este valoarea optima a tensiunii arteriale pentru persoanele in varsta, acea valoare care are un risc scazut de afectiuni cardiace dar care asigura un aport suficient de sange pentru functionarea normala a creierului - nivelul crescut de homocisteina. Homocisteina este un aminoacid care in mod normal se gaseste in cantitati mici in sange. Exista ipoteza ca nivelurile crescute de homocisteina pot cauza formarea unor placi in peretele vaselor de sange. In timp, acest fenomen poate duce la afectiuni severe, cum ar fi accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic si embolismul pulmonar. De asemenea poate duce la scaderea aptitudinilor mentale. Nivelurile de homocisteina sunt in general stabile pana in jurul varstei de 40 de ani, apoi in mod normal incep sa creasca, in special dupa varsta de 70 ani - administrarea unei terapii hormonale de catre femeile cu varsta de peste 65 ani. In trecut s-a crezut ca terapia de substitutie hormonala (TSH) - o combinatie de estrogen si progesteron - ar putea asigura protectie impotriva dementei sau afectarii cognitive. Totusi, Asociatia pentru 18

Sanatate a Femeilor din SUA a adus dovezi ca, din contra, terapia de substitutie hormonala creste de fapt riscul pentru boala Alzheimer si pentru alte forme de dementa la femeile de 65 ani sau mai in varsta care au luat acest tratament pe o perioada mai lunga de 4 ani. Doar administrarea de estrogen (terapia de substitutie cu estrogen) are efecte similare. Nu se stie inca daca oricare din aceste tratamente ar putea fi de folos pentru reducerea riscului de dementa tardiva atunci cand sunt folosite in jurul varstei de intrare in menopauza.

Consult de specialitate
Sus Se recomanda chemarea imediata a unei ambulante (961) sau apelarea la un alt serviciu de interventie rapida (112) in cazul in care apar brusc semne ale unui accident vascular cerebral sau ale unui accident ischemic tranzitor (AIT). Acestea pot fi: - amortirea, slabiciunea sau incapacitatea de a misca fata, bratul sau piciorul, in special pe o parte a corpului - tulburari de vedere la nivelul unui ochi sau al ambilor, cum ar fi neclaritate, intunecarea/incetosarea vederii, pete, vedere dubla, pierderea vederii sau senzatia ca o umbra s-a lasat peste ochi - confuzie, tulburari de vorbire sau de intelegere a cuvintelor celorlalti - tulburari de mers, ameteala, pierderea echilibrului sau a coordonarii - durere de cap severa fara o cauza cunoscuta. Este necesara solicitarea imediata a unui doctor in cazul in care o persoana devine brusc confuza, tulburata emotional sau nu pare sa stie cine este sau unde se afla. Acestea sunt semne de delirium, care poate fi provocat de o reactie la un medicament sau de o afectiune medicala mai veche care se agraveaza sau de una nou aparuta. Este necesara consultarea unui doctor in cazul in care partenerul de viata sau o alta persoana apropiata are o pierdere de memorie recent instalata si ingrijoratoare care este mai mult decat un episod ocazional de uitare. Aceasta poate fi un semn precoce de dementa.

Expectativa vigilenta
Sus Uitarea ocazionala sau pierderea de memorie poate fi o parte normala a procesului de imbatranire. Insa orice pierdere de memorie recent aparuta sau care se inrautateste sau problemele aparute in functionarea in viata cotidiana trebuiesc raportate unui doctor. Este bine sa fie cunoscute primele semne prevestitoare ale dementei si sa se consulte un medic specialist in cazul in care apare oricare din aceste semne la un membru din familie. Aceste semne sunt: - accentuarea dificultatii in gasirea cuvintelor adecvate in timpul vorbirii - ratacirea in cautarea unor locuri familiare - comportamentul mai irascibil sau mai suspicios decat in mod obisnuit.

Medicii specialisti recomandati

Sus Urmatorii medici pot evalua simptomele pierderii de memorie sau ale confuziei: - medicul de familie - medicul internist (specializat in medicina interna) - medicul geriatru 19

- medicul neurolog - medicul psihiatru.

Investigatii
Sus Medicii pot pune diagnosticul de dementa si pot identifica eventual cauza ei pe baza unui istoric medical si a unei examinari fizice, unei examinari a statusului mental si a testelor de laborator si imagistice. Testele pot fi utilizate pentru a se putea determina daca acea cauza a dementei poate fi tratata. Chiar si in cazul dementelor care nu pot fi recuperate, cunoasterea tipului de dementa pe care o are persoana respectiva il poate ajuta pe medic sa prescrie medicamente sau alte forme de tratament in scopul ameliorarii dispozitiei si comportamentului persoanei in cauza, ajutandu-i astfel si pe ceilalti membri ai familiei. Istoricul medical In timpul efectuarii istoricului medical si a examinarii fizice, doctorul va intreba persoana afectata si o ruda apropiata sau partenerul de viata in legatura cu afectiunile recente sau cu alte evenimente de viata intamplate de curand, care ar putea sa duca la pierderea memoriei sau la alte simptome cum ar fi tulburarile de comportament. Desi o persoana poate avea mai multe afectiuni care ar putea sa cauzeze dementa, uneori simptomele pot face diferenta intre o forma sau alta. De exemplu, la inceputul instalarii dementei frontotemporale persoana respectiva poate prezenta o lipsa a constientei sociale si poate dezvolta obsesii legate de mancare; niciuna dintre aceste manifestari nu apare precoce in alte forme de dementa. Examinarea statusului mental Doctorul va face examinarea statusului mental. Acest test cupride de regula diverse intrebari si activitati, ca de exemplu: persoana trebuie sa spuna in ce zi si in ce an este, sa repete o serie de cuvinte, sa deseneze un ceas si sa numere de la 100 inapoi din 7 in 7. S-au formulat si alte teste care pot ajuta in diagnosticarea dementei. Doctorii pot folosi un astfel de test, cum ar fi Examinarea Cognitiva Addenbrooke, pentru a diderentia boala Alzheimer de dementa frontotemporala. In boala Alzheimer orientarea, atentia si memoria sunt mai profund afectate, in timp ce in dementa frontotemporala sunt mai afectate abilitatile de vorbire si capacitatea de a denumi obiecte. Testele de laborator Numeroase afectiuni medicale pot cauza alterari ale functiilor mentale. In timpul efectuarii unui examen fizic, doctorul va cauta semne ale altor conditii medicale si va cere o serie de examene de laborator pentru a vedea daca acea afectiune poate fi tratata. Testele de rutina sunt: - dozarea hormonilor tiroidieni pentru identificarea unei hipoactivitati tiroidiene - dozarea vitaminei B12 pentru identificarea unui deficit vitaminic - dozarea acidului folic pentru identificarea unui deficit al acestei vitamine, care face parte din grupul vitaminelor B - hemoleucograma completa (HLG) pentru gasirea vreunei infectii - transaminaze, adica ALT sau AST, teste sanguine care arata functionarea ficatului 20

- testele pentru sifilis - dozarea nivelelor sanguine ale electrolitilor si alte teste care pot furniza date despre functia rinichilor - dozarea glicemiei, pentru a se stabili nivelul glucozei in sange. Alte teste de laborator care pot fi facute sunt: - testele pentru infectia HIV/SIDA - viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), un test de sange care identifica prezenta unei inflamatii in organism - screening toxicologic, care cuprinde teste ale mostrelor prelevate din urina, sange sau firul de par, in scopul cautarii unor droguri care ar fi putea cauza problemelor - anticorpii antinucleari, un test de sange folosit pentru diagnosticul bolilor autoimune - dozarea metalelor grele din sange, cum ar fi a plumbului. Testele imagistice Multi experti recomanda ca in cazul persoanelor evaluate pentru suspiciunea de dementa sa se faca un test imagistic cum ar fi rezonanata magnetica nucleara (RMN) sau tomografia computerizata (CT sau TC). Aceste teste pot fi utile pentru excluderea tumorilor cerebrale, accidentului vascular cerebral, hidrocefaliei cu presiune normala sau a altor conditii care ar putea da simptome de dementa. RMN-ul poate arata zone de atrofiere in anumite parti ale creierului, modificari care apar in unele forme de dementa. De asemenea, RMN - ul si CT - ul pot arata semne ale accidentelor vasculare cerebrale in cazul dementelor vasculare. Alte doua teste imagistice - tomografia computerizata cu emitere de pozitroni (SPECT) si PET - nu sunt folosite de rutina pentru diagnosticul de dementa. Totusi, acestea pot fi utile in cazul in care simptomele sunt neclare sau stranii. Aceste teste pot fi utile in identificarea unor forme de dementa, inclusiv dementa vasculara si dementa frontotemporala. In unele cazuri, activitatea electrica a creierului poate fi masurata cu ajutorul electroencefalogramei (EEG). Adeseori doctorii folosesc acest test pentru a diagnostica dementa; de asemenea, EEG-ul poate fi folosit pentru a diferentia dementa de delirium si pentru a se identifica activitatea cerebrala anormala din boala Creutzfeldt-Jakob, o forma rara de dementa. Cel mai frecvent, EEG-ul este folosit pentru a se vedea daca simptomele care par a fi datorate unei demente nu sunt de fapt convulsii cauzate de epilepsie. In cazuri rare, se poate face o biopsie cerebrala atunci cand se suspecteaza o cauza de dementa care poate fi tratata. Dupa deces, se poate efectua o autopsie pentru a se identifica cu certitudine cauza dementei. Aceasta informatie poate fi utila pentru membrii familiei care pot fi ingrijorati in legatura cu cauzele genetice.

Tratament
Sus Unele cazuri de dementa sunt cauzate de afectiuni medicale care pot fi tratate, obtinandu-se o restabilire partiala sau totala a functiei mentale. In cazul in care dementa nu poate fi

21

recuperata, obiectivul tratamentului este obtinerea unei cat mai bune calitati a vietii, atat pentru persoana afectata cat si pentru persoanele de ingrijire. Tratament initial Atunci cand cauza dementei poate fi tratata, doctorul va prescrie anumite metode de tratament. De exemplu, persoana respectiva ar putea: - sa ia vitamine in cazul unui deficit de acid folic, de vitamina B12 sau de tiamina - sa ia hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism - sa urmeze un tratament chirurgical pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru reducerea presiunii intracraniene - oprirea sau schimbarea medicatiei care a provocat pierderea memoriei sau confuzia - sa ia medicamente pentru tratarea unei infectii, cum ar fi encefalita, care a provocat modificarile statusului mental - sa ia medicamente pentru tratarea depresiei - sa ia medicamente pentru tratarea unor afectiuni reversibile cauzate de SIDA. Dupa administrarea tratamentului pentru afectiunile reversibile, persoana in cauza trebuie sa fie consultata in continuare de doctor pentru a se asigura ca simptomele nu au reaparut. In cazul persoanelor cu dementa vasculara, doctorii pot prescrie medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale crescute (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, cum ar fi Enalapril, Enap sau Captopril, sau un diuretic) si medicamente care scad nivelul colesterolului (statine). Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata deja, dar pot preveni aparitia unor noi accidente vasculare cerebrale in viitor si bolile de inima care pot duce la noi vatamari ale creierului. Atunci cand cauza dementei nu poate fi tratata, doctorul impreuna cu persoana afectata si cu persoanele de ingrijire vor colabora pentru a alcatui un plan pentru ca viata sa fie mai usoara si mai confortabila. Planurile de ingrijire pot include sfaturi pentru a ajuta persoana in cauza sa fie independenta si sa faca fata activitatilor zilnice cat mai mult timp posibil si medicamente pentru ameliorarea dispozitiei si a problemelor comportamentale. Educarea membrilor familiei si a altor persoane de ingriire este de importanta critica pentru a putea avea grija de o persoana cu dementa. Persoanele din jur trebuie sa incerce sa cunoasca cat mai bine aceasta afectiune si sa stie ce expectatii pot avea si cum pot face fata problemelor cu care se pot confrunta, pe masura ce acestea apar. Medicamentele nu pot vindeca dementa, dar ele pot ajuta la imbunatatirea functiei mentale, dispozitiei sau comportamentului. Astfel, medicamentele pe care doctorul le poate prescrie sunt: - inhibitorii de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamin (Reminyl), sau rivastigmina (Exelon), care pot ameliora sau pot mentine functia mentala. Aceste medicamente au fost concepute pentru tratamentul bolii Alzheimer, dar ele pot fi incercate si in alte forme de dementa cu scopul mentinerii sau imbunatatirii functiei mentale. Studiile recente arata ca medicamentele din aceasta clasa pot fi folosite si pentru tratarea persoanelor cu dementa vasculara. S-a demonstrat ca atat donepezil cat si galantamina pot imbunatati functia mentala, cu putine efecte adverse. De asemenea, Rivastigmina poate fi utilizata la persoanele cu dementa cu corpi Lewy, dar efectele adverse precum greturile, varsaturile si scaderea in greutate sunt frecvente. In prezent, medicamentele existente pot incetini dar nu pot opri progresia dementei - memantine (Ebixa). Acest medicament, nou aparut, poate incetini evolutia in stadiile avansate ale bolii Alzheimer. De asemenea este eficient in dementa vasculara usoara pana la moderata. Mai multe studii sunt in prezent in desfasurare

22

- antidepresive pentru tratarea depresiei. Acestea trebuie administrate cu grija intrucat pot provoca delirium la persoanele cu dementa. Antidepresivele care au cele mei putine efecte adverse la persoanele cu dementa sunt SSRI-urile (inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei), precum fluoxetina (Prozac, de exemplu), paroxetina (Seroxat), sertralina (Zoloft) si citalopram (Celexa) - medicamente tranchilizate pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si halucinatiilor. Aceste simptome se pot agrava pe masura ce dementa progreseaza. Totusi, s-a afirmat ca unele din aceste medicamente - denumite antisihotice atipice, cum ar fi Zyprexa si Rispolept - pot creste riscul de deces la persoanele cu dementa. De aceea, inainte de inceperea tratamentului cu aceste medicamente, este indicat sa se discute cu doctorul pentru a se stabili daca exista acest risc la persoana respectiva. Tratament de intretinere Obiectivele tratamentului de intretinere al dementei sunt: - mentinerea in siguranta a persoanei afectate la domiciliu, cat mai mult timp posibil - asigurarea unui suport si a unei indrumari a persoanelor de ingrijire. Medicii si alte persoane din domeniul medical trebuie sa colaboreze cu persoana respectiva si cu membrii familiei sau cu persoanele de ingrijire pentru a se imbunatati functia mentala cat mai mult posibil. Adaptarile din ambianta familiala pot ajuta la cresterea calitatii vietii si a sigurantei persoanei cu dementa. Se pot instala balustrade la cabina de dus si se pot inlatura carpele de pe jos pentru a creste siguranta. Calendarele si listele pot ajuta memoria; se pot plasa hartii cu lipici sau semne cu desene pe ele in toata casa pentru a veni in ajutorul persoanei, ca sa-si aminteasca locurile in care sunt diferitele obiecte si pentru a o ghida inspre baie sau bucatarie. Persoana poate lua de asemenea si medicamente, cum ar fi: - inhibitori de colinesteraza, precum donepezil (Aricept), galantamina (Reminyl) sau rivastigmine (Exelon) - mamantina (Ebixa) - antidepresive - medicamente pentru tratarea anxietatii, starii de agitatie, agresivitatii si halucinatiilor. Sunt necesare consultatii regulate la medicul curant - la fiecare 3-6 luni - pentru a se monitoriza efectele tratamentului si nivelul de functionare a persoanei afectate. In cazul in care starea persoanei in cauza se agraveaza este necesar sa se ia decizii atat timp cat el sau ea este inca capabila sa participe la luarea acestor decizii. Acestea includ si formularea unor documente cum ar fi testamentul si imputernicirea unui avocat pentru luarea deciziilor. Aceste documente cuprind in scris dorintele persoanei in legatura cu ingrijirea medicala, in special vizavi de tratamentul de mentinere a vietii. Ingrijirea unei persoane cu dementa este deosebit de stresanta Persoanele de ingrijire sunt sfatuite sa solicite sustinerea din partea membrilor familiei sau a prietenilor. De asemenea este indicat sa aiba grija de propria lor stare de sanatate, luand din cand in cand cate o pauza pentru ei insisi. Se pot face sedinte de consiliere, exista grupuri de suport si asezaminte de zi pentru ingrijirea adultilor sau asociatii care pot veni in ajutorul persoanelor de ingrijire, pentru ca acestea sa poata trece prin perioadele de stres si sa poata depasi episoadele de suprasolicitare psihica.

23

Tratament in cazul agravarii bolii Pe masura ce dementa avanseaza, apare declinul memoriei, gandirii, rationamentului si a capacitatii de a face si de a duce la indeplinire planuri (functia executiva). In functie de tipul de dementa, comportamentul persoanei poate scapa de sub control; persoana respectiva poate deveni manioasa, agitata sau combativa. Ea poate incepe sa hoinareasca si sa se rataceasca. Aceste probleme pot face dificila asigurarea la domiciliu a ingrijirii persoanei cu dementa, de catre membrii familiei sau de catre altii. De aceea membrii familiei pot fi nevoiti sa opteze pentru internarea persoanei intrun centru specializat in tratarea dementei. Chiar si cu cel mai bun tratament, persoanele cu dementa au tendinta de a avea o durata de viata mai scurta decat celelate persoane de aceeasi varsta. Evolutia depinde de afectiunea care a cauzat dementa si daca exista si alte afectiuni comorbide cum ar fi diabetul zaharat sau boli cardiace. Tratament ambulator (la domiciliu) Pentru tratamentul la domiciliu a unei persoane cu dementa este necesara o munca de echipa, in care sa se implice profesionisti din domeniul medical si persoanele de ingrijire, care trebuie sa creeze un mediu sigur si confortabil si sa faca astfel incat activitatile vietii cotidiene sa fie cat mai usoare cu putinta. Punerea unui diagnostic de dementa poate duce la aparitia unor trairi de manie, de teama sau de anxietate. O persoana aflata intr-un stadiu timpuriu al afectiunii ar trebui sa caute un suport emotional din partea membrilor familiei, a prietenilor si a unei persoane cu experienta in consilierea si tratarea oamenilor cu dementa. Consilierea profesionala poate ajuta persoana respectiva sa accepte diagnosticul si sa construiasca strategii de a face fata situatiei. In cazul in care afectiunea este diagnosticata devreme, persoanele cu o forma usoara de dementa pot fi implicate, alaturi de doctorul curant si de persoanele de ingrijire, la elaborarea unor planuri de viitor si in organizarea activitatilor domestice si a celor din viata de zi cu zi. Dementa are un ritm de progresie care difera de la o persoana la alta, astfel ca functionarea persoanei in cauza poate fi stabila mai multe luni si chiar mai multi ani. Persoanele cu dementa pot fi capabile sa ramana active din punct de vedere mental si fizic o perioada de mai multi ani. Persoanele cu dementa si persoanele de ingrijire pot fi nevoite sa faca fata mai multor dileme, cum ar fi: - daca poate continua sa conduca un automobil. Luarea dreptului de a conduce poate scadea sentimentul de independenta si poate creste dependenta persoanei. Dar este extrem de important ca acea persoana sa nu conduca in cazul in care acest lucru poate ameninta siguranta proprie sau a altora. Persoanele aflate intr-un stadiu foarte timpuriu de dementa trebuie evaluate si verificate pentru a se vedea daca pot conduce in siguranta. Doctorul curant trebuie sa reevalueze nivelul lor de functionare la fiecare 6 luni - ce planuri financiare si legale vor fi necesare. Cat mai curand posibil dupa punerea diagnosticului de dementa, persoana afectata trebuie sa intocmeasca un testament si un document prin care imputerniceste un avocat pentru luarea deciziilor privitoare la ingrijirile medicale. Aceste documente vor da asigurarea ca dorintele persoanei referitoare la ingrijirile medicale, in special cele legate de tratamentul de mentinere a vietii, vor fi indeplinite. De

24

asemenea, membrii familiei trebuie sa se asigure ca toate documentele necesare pentru reglemantarea afacerilor financiare si legale sunt in ordine. Acestea pot include impozitele, politele de asigurare de sanatate si de viata, pensia, actiunile comerciale, creditele ipotecare, conturile bancare, informatiile legate de investitii etc. Alte probleme ale persoanelor de ingrijire Multe persoane cu dementa sunt ingrijite la domiciliu de partenerii de viata sau de alti membri ai familiei si de prieteni. Ingrijirea unei persoane cu dementa poate fi epuizanta din punct de vedere fizic si emotional, dar urmarea unor sfaturi si alte ajutoare pot sa faca totul mai usor. - se recomanda sa se asigure un mediu familial sigur. Camerele trebuie sa fie ordonate, cu cai libere. Cutitele, solutiile de curatat si alte substante periculoase trebuie tinute incuiate sub cheie. Carpetele de pe jos trebuiesc aruncate si in locul lor trebuie puse covoare mai mari pentru a se preveni alunecarea. Este bine sa se instaleze balustrade in cabina de dus, chenare in jurul cazii de baie si alte dispozitive ajutatoare in camera de baie. Este bine sa se asigure o buna luminozitate, sa se puna luminite in dormitoare, in camerele de baie si pe holuri, care sa fie aprinse noaptea - se recomanda mentinerea unei bune stari de nutritie. Este indicat sa i se ofere mai des mancare, inclusiv gustari sanatoase la ora 11 si dupa-amiaza. Daca persoana respectiva nu poate folosi cum trebuie o lingura sau o furculita, este bine sa i se dea mancarea preparata astfel incat sa poata fi servita cu degetele. Trebuie ca felurile de mancare sa i se dea pe rand; faptul de a alege poate provoca confuzie. In cazul in care persoana respectiva pierde in greutate, se pot lua in considerare alimentele nutritive sub forma lichida - mangementul tulburarilor de somn. Este indicat ca persoana cu dementa sa fie tinuta treaza si activa in cursul zilei. Trebuie descurajata atipirea, cu exceptia cazului in care acest lucru ar cauza si mai multe probleme. Poate fi de folos oferirea unui pahar de lapte cald sau a unui ceai de plante, care sa nu contina substante excitante, seara, inainte de a merge la culcare. O baie fierbinte cu putin inainte de ora de somn poate fi utila in obtinerea relaxarii - managementul problemelor de control sfincterian (incontinenta urinara si fecala). Se recomanda incurajarea persoanei sa mearga la toaleta la ore regulate, cum ar fi la fiecare 2 ore. Este bine sa se marcheze clar baia si toaleta cu semne; se pot folosi desene atunci cand persoana respectiva nu mai poate intelege cuvintele. Se pot folosi si pampers pentru adulti sau captuseli sau lenjerie intima absorbante. In cazul in care incontinenta este o problema nou aparuta, este bine sa se vada daca aceasta nu este cauzata de o alta afectiune, cum ar fi infectia de tract urinar. Persoanele de ingrijire trebuie sa nu uite sa solicite suportul din partea altor membri ai familiei sau a prietenilor. Apelarea la consiliere si la centrele de ingrijire temporara poate fi de ajutor in depasirea momentelor de suprasolicitare sau a perioadelor stresante. Serviciile de nursing (ingrijire) la domiciliu Chiar in ciuda celui mai bun tratament, o persoana cu dementa progresiva va avea un declin, poate pana in punctul in care persoana de ingrijire nu mai poate fi capabila din punct de vedere fizic, emotional sau financiar sa asigure asistarea ei. Persoana cu dementa poate incepe sa dezvolte probleme de comportament incontrolabile sau poate prezenta alte conditii medicale sau alte nevoi terapeutice carora o persoana de ingrijire nu le poate face fata. Sunt disponibile anumite tipuri de modalitati de ajutorare, desi multe din persoanele cu dementa necesita o ingrijire permanenta (24 de ore din 24) incepand de la un anumit moment. Luarea deciziei in ceea ce priveste apelarea la un serviciu de nursing la domiciliu este adeseori foarte

25

dificila; fiecare familie trebuie sa ia in considerare situatia financiara, capacitatea emotionala si alte variabile. Tratament medicamentos Doctorii folosesc medicamente pentru tratarea dementei in urmatoarele scopuri: - corectarea unei conditii subiacente care cauzeaza dementa, ca de exemplu administrarea de hormoni tiroidieni in caz de hipotiroidism, de vitamine in caz de deficit de vitamina B12 sau antibiotice pentru infectii - mentinerea functiei mentale cat mai mult timp posibil in cazul in care dementa nu poate fi recuperata - prevenirea agravarii dementei vasculare prin accidente vasculare cerebrale de mici dimensiuni, la persoanele cu tensiune arteriala crescuta si nivel crescut de colesterol - managementul depresiei, insomniei, halucinatiilor, agitatiei si agresivitatii. Medicii pot prescrie urmatoarele medicamente care sa ajute la mentinerea functiei mentale : - inhibitori de colinesteraza - memantine. Doctorul poate prescrie medicamente pentru tensiunea arteriala crescuta si pentru nivelul crescut de colesterol, atunci cand aceste conditii sunt prezente, fiind factori de risc pentru dementa vasculara. Aceste medicamente nu pot recupera dementa instalata deja, dar ele pot preveni aparitia in viitor de noi accidente vasculare cerebrale si de boli cardiace care pot provoca o noua vatamare a creierului. - medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale includ inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei sau diuretice - medicamente pentru scaderea colesterolului, numite statine. Medicamente prescrise pentru controlarea problemelor de comportament sau ale tulburarilor de dispozitie sunt: - antidepresive pentru tratarea depresiei, care este frecvente in dementa - medicamente precum risperidona (Rispolept) sau olanzapina (Zyprexa). Acestea pot fi utile in tratamentul anumitor simptome, precum anxietatea, starile de agitatie, tulburarilor de somn, convingerilor false sustinute cu tarie (iluzii) si halucinatiilor. De retinut! Medicamentele risperidona (Rispolept) si olanzapina (Zyprexa) sunt utilizate pentru reducerea problemelor de comportament si a manifestarilor psihotice la persoanele cu dementa. Totusi, acestea si alte medicamente asemanatoare au unele riscuri cunoscute: - in aprilie 2005, Asociatia pentru Aprobarea Medicamentelor si a Alimentelor din SUA (FDA - Food and Drug Administration) a anuntat in mod public ca poate exista un risc crescut de deces la persoanele cu dementa care urmeaza un tratament cu antipsihotice atipice. Antipsihoticele atipice sunt Zyprexa, Rispolept, quetiapina (Seroquel), clozapina (Leponex), ziprasidona (Geodon, Zeldox) si aripiprazole (Abilify). FDA a cerut firmelor producatoare a acestor medicamente sa adauge la prospecte o casuta in care sa se atentioneze asupra cresterii riscului de deces si in care sa se mentioneze ca aceste medicamente nu sunt aprobate pentru a fi utilizate in tratamentul dementei - in plus, firma producatoare a Rispoleptului a adaugat un avertisment ca ar putea exista un risc mic de accident vascular cerebral la unii varstnici care iau acest medicament. De aceea trebuie discutat cu doctorul curant care sunt riscurile in cazul administrarii acestor

26

medicamente. Au mai fost studiate unele medicamente noi, cum ar fi oxiracetam si pentoxifilina. Acestea sunt inca in stadiu de experiment si nu au fost inca studiate cu rigurozitate in cazul altor demente in afara de cea Alzheimer. Recomandarea FDA in legatura cu antidepresivele. FDA a stabilit o conduita pentru pacienti, familii si doctori pentru a se monitoriza indeaproape adultii si copiii care urmeaza un tratament cu antidepresive, pentru a vedea daca apar semne ale unui comportament sinucigas. Acest lucru este deosebit de important la inceputul tratamentului sau atunci cand dozele sunt modificate. De asemenea, FDA recomanda ca persoanele care iau antidepresive sa fie tinute sub observatie pentru a se observa daca apare o crestere a anxietatii, atacuri de panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate sau stari maniacale. FDA nu recomanda ca persoanele sa inceteze sa ia antidepresive, ci doar ca cei care urmeaza acest tratament sa fie monitorizati si, in cazul in care apare o situatie ingrijoratoare, sa fie consultat un doctor. Tratament chirurgical In cazuri rare, tratamentul chirurgical poate fi folosit pentru indepartarea unei tumori cerebrale sau pentru tratarea unei hidrocefalii cu presiune normala, ambele conditii medicale putand cauza dementa. Alte cauze de dementa nu pot fi tratate pe cale chirurgicala. Alte tratamente Cercetatorii fac in prezent investigatii cu numeroase medicamente pentru a vedea daca se poate preveni sau daca se poate intarzia dezvoltarea dementei. De exemplu, un studiu a aratat ca persoanele cu dementa vasculara carora li s-a administrat Ginkgo Bilboa, un medicament din plante, au avut o usoara ameliorare a abilitatilor mentale. Totusi, acest studiu a avut o rata crescuta de persoane care au abandonat tratamentul, asa ca este nevoie de mai multe studii pentru a se vedea daca intr-adevar ginkgo poate fi considerat un medicament eficient. Se fac cercetari de asemenea pentru a se vedea daca medicamentele antiinflamatoare nonsteroidiene (AINS), medicamentele care scad nivelul colesterolului (statinele), vitamina E si alte antioxidante pot fi utile. Persoanele cu dementa pot beneficia de un program de grup structurat, care ii incurajeaza sa se concentreze asupra unei varietati de subiecte si sa gandeasca in mod creativ, atat cat pot in limitele lor, datorate afectiunii. Acest tip de program, denumit uneori orientare in realitate sau terapie de stimulare cognitiva, se face in unele centre specializate in ingrijirea persoanelor cu aceasta afectiune.

Profilaxie
Sus Dementa este dificil de prevenit deoarece cauza majoritatii afectiunilor care o provoaca nu este cunoscuta. Totusi, se pot preveni declinurile ulterioare datorate dementei multi-infarct prin reducerea riscului de boli cardiovasculare. Acest risc poate fi scazut prin: - tratarea sau prevenirea cresterii tensiunii arteriale - abandonarea sau evitarea fumatului - mentinerea unei greutati corporale adecvate, fapt care reduce riscul de diabet zaharat si de 27

tensiune arteriala crescuta, ambele fiind factori de risc pentru dementa - mentinerea nivelului de colesterol in limitele normale - efectuarea regulata de exercitii fizice. La persoanele care au avut deja un accident vascular cerebral, tratarea tensiunii arteriale crescute reduce riscul de aparitie a unui alt accident vascular cerebral cu 20%. Administrarea de aspirina pentru prevenirea formarii de cheaguri de sange scade riscul unui nou accident vascular cerebral cu 17%. Unele persoane varstnice pot dezvolta simptome care par a fi datorate dementei, dar care de fapt sunt rezultatul actiunii unor medicamente care nu interactioneaza bine unele cu altele. Se poate evita aceasta problema discutand cu doctorul si informandu-l pe acesta de toate medicamentele pe care le ia persoana respectiva - atat cele prescrise de un alt medic cat si cele luate fara prescriptie medicala - precum si de vitaminele, preparatele din plante si suplimentele nutritive administrate concomitent. Un studiu de cercetare a demonstrat ca persoanele varstnice care au participat cu regularitate la activitatile din timpul liber care au solicitat un efort mental au redus riscul de dementa. Cititul, jocul de sah sau de table, cantatul la un instrumet muzical si dansul, toate pot fi utile, dar cel mai probabil poate fi benefic orice hobby care mentine creierul in activitate. Unele studii sugereaza ca un consum scazut sau moderat de alcool (adica 1 pana la 6 pahare pe saptamana) poate reduce riscul de dementa la persoanele in varsta. Deoarece consumul excesiv de alcool poate cauza dementa, acest subiect este inca intens dezbatut de catre cercetatori. Un studiu mai vechi a demonstrat ca persoanele de 50 de ani sau mai in varsta care au urmat un tratament cu statine pentru scaderea nivelului sanguin al colesterolului a scazut riscul de dezvoltare a dementei. Mai multe studii mai recente nu au sustinut aceasta ipoteza, ca statinele ar reduce riscul de dementa. Totusi, aceste studii s-au facut pe persoane de 65 ani sau mai in varsta. Nu sunt date care sa arate daca inceperea administrarii de statine la o varsta mai tanara ar putea preveni aparitia dementei. 114694 vizualizari, 21 Septembrie 2009 Pagina printabila

1 Verifica-ti sanatatea alegi zona afectata si primesti diagnosticul Afla acum

1 2 3 4

28

Clinici Promovate

Adauga o clinica

Medici Specialisti in Neurologie

Ioana Moraru Constanta, Constanta

Vezi lista completa

Clinici specializate in Neurologie

Cabinetul de Neurologie Prof. Univ. Dr. Carciumaru Nicolae CENTRUL DE DIAGNOSTIC IMAGISTIC CONSTANA CENTRUL MEDICAL ELIM TECHIRGHIOL 29

Centrul medical GALAMED Centrul Medical Medstar 2000 Centrul Medical Unirea - Constanta

Spitale specializate in Neurologie

Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta Centrul de sanatate Medic Line Institutul clinic Fundeni

Vezi spitale din Bucuresti

Discuta despre Neurologie

Memorie mai buna? 13 zile, 2 ore, 34 min Spuneti-mi va rog daca pot sa fac ceva pentru a-mi imbunatati capacitatea de memorare. nu reusesc sa retin mai nimic din...

Boala alzheimer 3 luni si 7 zile Salut! care sunt simptomele bolii alzheimer? din cate am citit se manifesta prin pierderile de memorie.dar, de ex. daca...

Keratoconus 4 luni si 24 zile Stie cineva daca se opereaza de keratoconus si in suedia?

De ce 5 luni si 8 zile Cine are alzheimer

Toate posturile

Citeste si
Arhiva

Dementa frontotemporala sau boala Pick Generalitati Dementa frontotemporala sau degenerarea lombara frontotemporala este un termen generic pentru un grup de tulburari diverse, mai putin intalnite, care

30

afecteaza in primul rand lobii frontali si temporali ai creierului - zone asociate cu manifestarea...citeste mai mult

Delirul Definitie Cuvantul 'delir' se refera in general la o stare de efervescenta bogata in valente artistice si creatoare, o stare de reviriment spiritual. In realitate insa termenul medical se refera la o stare bine definita, o conditie medicala cat se poate de serioasa....citeste mai mult

Maladia obsesiv-compulsiva Generalitati In cadrul acestei maladii psihice, o persoana devine blocata mental intr-un model de ganduri si comportamente repetitive care sunt lipsite de sens si suparatoare, dar sunt dificil de depasit. De exemplu, gandul obsesiv ca o persoana se poate contamina...citeste mai mult

Codus de

Inscriere Autentificare Newsletter Acasa Consulta medicul online Top 300 Boli Servicii medicale Dictionare Clinici Unelte Magazin Comunitate

Copyright 2005 - 2011

Despre noi Intrebari frecvente Publicitate pe site 31

Termeni si conditii Analize Medicale Contact SiteMap

Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile si orice alte informatii despre sanatate disponibile pe www.sfatulmedicului.ro au scop informativ si educational. Ele nu pot substitui consultul medical direct si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale. Va sfatuim, ca pe langa www.sfatulmedicului.ro sa consultati fie medicul Dvs., fie unul dintre medicii recomandati de noi.

32