Universitatea de Vest Vasile Goldis

Vida Izabella Cristina

Anul II-Asistent Medical Generalist(AMG)

Univestitatea de Vest Vasile Goldis DERMATOLOGIE

Vida Izabella Cristina

Criza de rau astmatic

Definitie: sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizata, variabila si reversibila a

calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie si raluri sibilante. Dispneea
paroxistica este consecinta a trei factori, care induc bron-hostenoza: edemul mucoasei
bronsice, hipersecretia si spasmul. Primele doua componente sunt fixe, ultima -labila. Pentru
afirmarea diagnosticului de astm bronsic sunt necesare cel putin 3 din urmatoarele 5 criterii:
antecedente alergice personale sau familiale, debutul crizei inainte de 25 de ani sau dupa 50,
dispnee paroxistica expiratorie si frecvent vespero-nocturna, reversibilitatea crizelor sub
influenta corticoizilor sau simpaticomimeticelor, tulburari de distributie, perturbari ale
volumelor plasmatice si ale debitului expirator (in special scaderea V.E.M.S.).

Astmul bronsic, bronsita cronica si emfizemul pulmonr se intrica si constituie conceptul larg
de bronhopneumopatie cronica obstructiva nespecifica. Astfel, bronsita cronica se poate
complica cu fenomene obstructive si alergice, aparand bronsita astmatiforma. Astmul, ca si
bronsita, determina frecvent modificari emfizematoase. Astmul se poate infecta, imbracand
aspectul de bronsita astmatica. Aceasta din urma este precedata, intotdeauna, de crize
astmatice, in timp ce in bronsita astmatiforma, dispneea paroxistica apare dupa o indelungata
perioada de evolutie a unei bronsite.
Anatomia patologica releva bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calciforme
numeroase si muschi netezi hipertrofiati.
Etiopatogenie: astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata
(bolnavul se naste si moare astmatic), cu evolutie indelungata, discontinua, capricioasa. Are
substrat alergic, intervenind doua elemente: un factor general (terenul atopic) si un factor local
(hipersensibilitatea bronsica). Esential este factorul general, terenul atopic (alergic), de obicei
predispus ereditar. Terenul atopic presupune o reactivitate deosebita la alergene (antigene).
Cele mai obisnuite alergene sunt: polenul, praful de camera, parul si scuamele de animale,
fungii atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, oua, carne) sau medicamentoase (acidul
acetilsalicilic, penicilina, aminofenazona, unele produse microbiene). Alergenele, la indivizii
predispusi (atopici), induc formarea de anticorpi (imunoglobuline); in cazul astmului imunoglobuline E (IgE) denumite si reagine. IgE adera selectiv de bazofilele din sange si
tesuturi, in special la nivelul mucoaselor, deci si a bronhiilor. La recontactul cu alergenul,
cuplul IgE - celula bazofila bronsica - declanseaza reactia alergica (antigen-anticorp), cu
eliberarea de mediatori chimici bronho-constrictori (acetilcolina, histamina, bradikinina) si
aparitia crizei de astm. Terenul astmatic (atopic) corespunde tipului alergic de
hipersensibilitate imediata. Al doilea factor esential pentru astm este hipersensibilitatea

Univestitatea de Vest Vasile Goldis DERMATOLOGIE

Vida Izabella Cristina

bronsica fata de doze minime de mediatori chimici, incapabili la individul normal sa provoace
criza de astm (boala a beta-receptorilor adrenergici, incapabili sa raspunda cu bronhodilatatie
pentru a corecta bronhospasmul produs de mediatorii chimici). La inceput criza paroxistica
este declansata numai de alergene. Cu timpul, pot interveni si stimuli emotionali, climaterici,
reflecsi. In toate tipurile insa, criza apare mai ales noaptea, cand domina tonusul vagal
(bronhoconstrictor).

Simptome: la inceput, crizele sunt tipice, cu inceput si sfarsit brusc, cu intervale libere; mai
tarziu, in intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfizemului, cu
dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare in a doua jumatate a noptii, de obicei
brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersecretie; alteori este anuntata de prodroame
(stranut, lacrimare, prurit al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxistica, bradipneica, cu
expiratie prelungita si suieratoare. Bolnavul ramane la pat sau alearga la fereastra, prada setei
de aer. De obicei sta in pozitie sezanda, cu capul pe spate si sprijinit in maini, ochii injectati,
narile dilatate, jugulare turgescente. In timpul crizei, toracele este imobil, in inspiratie fortata;
la percutie - exagerarea sonoritatii; sunt prezente raluri bronsice, in special sibilante,
diseminate bilateral. La sfarsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulzarea
secretiilor se face cu dificultate), cu sputa vascoasa, albicioasa (perlata), bogata in eozinofile
(uneori eozinofilie si in sange), cristale Charcot-Leyden si spirale Curschman. Testele de
sensibilizare sunt pozitive. Criza se termina in cateva minute sau ore, spontan sau sub
influenta Tratamentului. Exista si manifestari echivalente: tusea spasmodica, coriza
spasmodica - "febra de fan", rinita alergica, eczema, urticaria, migrena, edemul Quinke.
Evolutie si complicatii: evolutia este indelungata, variabila, capricioasa. Forma pura apare la
copii si are tendinta sa diminueze la pubertate. Alteori, accesele devin frecvente, subintrante
sau se instaleaza starea de rau astmatic. Cu timpul, apar complicatii: infectii bronhopulmonare (bronsite cronice, dilatatii bronsice, pneumopatii), emfizem pulmonar, insuficienta
respiratorie, cord pulmonar cronic.

Forme clinice: se deosebesc astmul bronsic pur, care apare la tineri, cu echivalente alergice,
cu interval liber intre crize si astmul bronsic complicat (impur), in care crizele apar pe fondul
unor modificari permanente (de obicei bronsita astmatica); se mai descriu astmul bronsic
extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu antecedente alergice familiale, echivalente
alergice, interval liber intre crize, in prezenta unor alergene, absenta altor boli pulmonare
preexistente, cu teste cutanate si de provocare pozitive (40% dintre cazurile de astm bronsic),
si astmul bronsic intrinsec, care apare dupa 40 de ani, cu putine intervale libere, de obicei
ivindu-se in timpul iernii; se asociaza cu tuse si expectoratie muco-purulenta si factori
infectiosi (bronsite cronice etc). In functie de severitatea manifestarilor, se deosebesc astmul
cu crize rare si de intensitate redusa, astmul cu dispneeparoxistica, astmul cu dispnee
continua si starea de rau astmatic. Starea de rau astmatic se caracterizeaza prin crize violente,

Univestitatea de Vest Vasile Goldis DERMATOLOGIE

Vida Izabella Cristina

subintrante, durand peste 24 - 48 de ore, rezistente la Tratament, de obicei fara tuse si

expectoratie, cu polipnee, asfixie, cianoza, colaps vascular, somnolenta pana la coma. Apare
dupa administrarea in exces de simpaticomimetice (Alupent), sedative, opiacee, barbiturice,
suprimarea brusca a corticoterapiei, suprainfectie bronsica
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe prezenta a 3 dintre cele 5 criterii prezentate. Trebuie sa
tina seama seama si de echivalentele alergice, testele cutanate si de provocare.
Diagnosticul diferential trebuie sa aiba in vedere astmul cardiac (dispnee inspiratorie si
polipneica, anamneza si semne cardiace de insuficienta cardiaca stanga), dispneea faringiana
(tiraj, cornaj), bronsita astmatiforma (episoade bron-sitice care premerg cu ani, dispneea
paroxistica), dipneea nevrotica (senzatia de lipsa de aer nu are corespondent obiectiv).
Prognosticul de viata este bun, dar cel de vindecare este rezervat.
Tratament: astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri, in general
Tratamentul a fost expus la bronsita cronica, si in aceasta afectiune masurile preventive sunt
foarte importante. Prima actiune vizeaza combaterea fumatului si propaganda antitabagica.
Alte masuri: evitarea atmosferei poluate, inclusiv expunerea la noxele respiratorii.
Sensibilitatea particulara a bolnavilor la infectii impune, de asemenea, evitarea virozelor
respiratorii si in primul rand, aglomeratiilor in timpul epidemiilor. Chimioprofilaxia
recidivelor bronsitice, in astmul bronsic intricat se realizeaza cu tetraciclina 1 g/zi, mai rar
penicilina V. S-au incercat si eritromicina, ampicilina si Biseptolul. Cu acesta din urma s-au
obtinut rezultate bune in lunile de iarna. Tratamenul cu aerosoli (inhaloterapia) este
indispensabil in anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult, dar fara
a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, in special inhalarea de diferiti germeni, ceea ce
impune folosirea strict personala si pastrarea in stare de sterilitate a aparatului.