Astmul bronsic este sindrom clinic caracterizat prin reducerea generalizata, var

iabila si reversibila, a calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee

expiratorie si raluri sibilante. Dispneea paroxistica este consecinta a trei fac
tori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei bronsice, hipersecretia si spasm
ul. Primele doua componente sunt fixe, ultima este labila.
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronsic, sunt necesare cel putin 3 din u
rmatoarele 5 criterii: antecedente alergice personale sau familiale, debutul cri
zei nainte de 25 de ani sau dupa 50, dispnee paroxistica expiratorie si frecvent
vespero-nocturna, reversibilitatea crizelor sub influenta corticoizilor sau simp
aticomimeticelor, tulburari de distributie, perturbari ale volumelor plasmatice
si ale debitului expirator ( n special scaderea V.E.M.S.).
Astmul bronsic, bronsita cronica si emfizemul pulmonr se intrica si constituie c
onceptul larg de bronhopneumopatie cronica obstructiva nespecifica. Astfel, bron
sita cronica se poate complica cu fenomene obstructive si alergice, apar nd bronsi
ta astma-tiforma. Astmul, ca si bronsita, determina frecvent modificari emfizema
toase. Astmul se poate infecta, mbrac nd aspectul de bronsita astmatica. Aceasta di
n urma este precedata, ntotdeauna, de crize astmatice, n timp ce n bronsita astmati
forma dispneea paroxistica apare dupa o ndelungata perioada de evolutie a unei br
onsite.
Anatomie patologica
Anatomia patologica releva bronhii terminale obstruate de mucus, cu celule calci
forme numeroase si muschii netezi hipertrofiati.
Etiopatogenie
Astmul bronsic nu este o boala, ci un sindrom, care dureaza toata viata (bolnavu
l se naste si moare astmatic), cu evolutie ndelungata, discontinua, capricioasa.
Are substrat alergic, intervenind doua elemente: un factor general (terenul atop
ic) si un factor local (hipersensibilitatea bronsica). Esential este factorul ge
neral, terenul atopic (alergic), de obicei predispus ereditar. Terenul atopic pr
esupune o reactivitate deosebita la alergene (antigene).
Cele mai obisnuite alergene sunt: polenul, praful de camera, parul si scuamele d
e animale, fungii atmosferici, unele alergene alimentare (lapte, oua, carne) sau
medicamentoase (Acidul acetilsalicilic, Penicilina, Aminofenazona, unele produs
e microbiene). Alergenele, la indivizii predispusi (atopici), induc formarea de
anticorpi (imunoglobuline); n cazul astmului - imunoglobuline E (IgE) denumite si
reagine. IgE adera selectiv de bazofilele din s nge si tesuturi, n special la nive
lul mucoaselor, deci si al bronhiilor. La recontactul cu alergenul, cuplul IgE -
celula bazofila bronsica - declanseaza reactia alergica (antigen-anticorp), cu
eliberarea de mediatori chimici bronho-constrictori (acetilcolina, histamina, br
adikinina) si aparitia crizei de astm. Terenul astmatic (atopic) corespunde tipu
lui alergic de hipersensibilitate imediata. Al doilea factor esential pentru ast
m, este hipersensibilitatea bronsica fata de doze minime de mediatori chimici, i
ncapabili la individul normal sa provoace criza de astm (boala a betareceptorilo
r adrenergici, incapabili sa raspunda cu bronhodilatatie pentru a corecta bronho
spasmul produs de mediatorii chimici). La nceput criza paroxistica este declansat
a numai de alergene. Cu timpul, pot interveni si stimuli emotionali, climaterici
, reflecsi. n toate tipurile nsa, criza apare mai ales noaptea, c nd domina tonusul
vagal (bronhoconstrictor).
Simptome
La nceput, crizele sunt tipice, cu nceput si sf rsit brusc, cu intervale libere; mai
t rziu, n intervalele dintre crize, apar semnele bronsitei cronice si ale emfi-zem
ului, cu dispnee mai mult sau mai putin evidenta. Criza apare de obicei n a doua
jumatate a noptii, de obicei brutal, cu dispnee si neliniste, prurit si hipersec
retie; alteori este anuntata de prodroame (stranut, lacrimare, prurit al pleoape
lor, cefalee). Dispneea devine paroxista, bradipneica, cu expiratie prelungita s
i suieratoare. Bolnavul ram ne la pat sau alearga la fereastra, prada setei de aer
. De obicei sta n pozitie sez nda, cu capul pe spate si sprijinit n m ini, ochii injec
tati, narile dilatate, jugulare turgescente.
In timpul crizei, toracele este imobil, n inspiratie fortata; la percutie - exage
rarea sonoritatii; sunt prezente raluri bronsice, n special sibilante, diseminate
bilateral. La sf rsitul crizei, apare tusea uscata, chinuitoare (deoarece expulza
rea secretiilor se face cu dificultate), cu sputa v scoasa, albicioasa (perlata),
bogata n eozinofile (uneori eozinofilie si n s nge), cristale Charcot-Leyden si spir
ale Curschman. Testele de sensibilizare sunt pozitive. Criza se termina n c teva mi
nute sau ore, spontan sau sub influenta tratamentului. Exista si manifestari ech
ivalente: tusea spasmodica, coriza spasmodica "febra de fin", rinita alergica, e
czema, urticaria, migrena, edemul Quinke.
Evolutie si complicatii
Evolutia este ndelungata, variabila, capricioasa. Forma pura apare la copii si ar
e tendinta sa diminueze la pubertate. Alteori, accesele devin frecvente, subintr
ante sau se instaleaza starea de rau astmatic. Cu timpul, apar complicatii: infe
ctii bronhopulmonare (bronsite cronice, dilatatii bronsice, pneumopatii), emfize
m pulmonar, insuficienta respiratorie, cord pulmonar cronic.
Forme clinice de astm bronsic
Se deosebesc astmul bronsic pur, care apare la tineri, cu echivalente alergice,
cu interval liber ntre crize si astmul bronsic complicat (impur), n care crizele a
par pe fondul unor modificari permanente (de obicei bronsita astmatica); se mai
descriu astmul bronsic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu antecede
nte alergice familiale, echivalente alergice, interval liber ntre crize, n prezent
a unor alergene, absenta altor boli pulmonare preexistene, cu teste cutanate si
de provocare pozitive (40% din cazurile de astm bronsic), si astmul bronsic intr
insec, care apare dupa 40 de ani, cu putine intervale libere, de obicei ivindu-s
e n timpul iernii; se asociaza cu tuse si expec-toratie mucopurulenta si factori
infectiosi (bronsite cronice etc.). n functie de severitatea manifestarilor, se d
eosebesc asmul cu crize rare si de intensitate redusa, astmul cu dispnee paroxis
tica, astmul cu dispnee continua si starea de rau astmatic. Starea de rau astmat
ic se caracterizeaza prin crize violente, subintrante, dur nd peste 24 - 48 de ore
, rezistente la tratament, de obicei fara tuse si expectoratie, cu polipnee, asf
ixie, cianoza, colaps vascular, somnolenta p na la coma. Apare dupa administrarea n
exces de simpati-comimetice (Alupent), sedative, opiacee, barbiturice, suprimar
ea brusca a corticoterapiei, suprainfectie bronsica.
Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential trebuie sa aiba n vedere astmul cardiac (dispnee inspira
torie si polipneica, anamneza si semne cardiace de insuficienta cardiaca st nga),
dispneea faringiana (tiraj, cornaj), bronsita astmatiforma (episoade bronsitice
care premerg cu ani, dispneea paroxistica), dipneea nevrotica (senzatia de lipsa
de aer nu are corespondent obiectiv).
Tratament
Astmul bronsic raspunde la o gama larga de preparate si proceduri, n general trat
amentul a fost expus la bronsita cronica. Si n aceasta afectiune masurile prevent
ive sunt foarte importante. Prima actiune vizeaza combaterea fumatului si propag
anda antitabacica. Evitarea atmosferei poluate, inclusiv expunerea la noxele res
piratorii este o alta masura. Sensibilitatea particulara a bolnavilor la infecti
i, impune de asemenea evitarea virozelor respiratorii si n primul r nd, aglomeratii
lor n timpul epidemiilor. Chimioprofilaxia recidivelor bronsitice, n astmul bronsi
c intricat se realizeaza cu Tetraciclina 1 g/zi, mai rar Penicilina V. S-au ncerc
at si eritromicina, Ampicilina si Biseptolul. Cu acesta din urma s-au obtinut re
zultate bune n lunile de iarna. Tratamenul cu aerosoli (Inhaloterapia), este indi
spensabil n anumite forme. Se practica 2-4 inhalatii pe sedinta, uneori mai mult
dar, fara a abuza. Metoda comporta si anumite riscuri, n special inhalarea de dif
eriti germeni, ceea ce impune folosirea strict personala si pastrarea n stare de
sterilitate a aparatului.
Principalele medicamente folosite sunt betaadrenergicele, anticolinergicele si d
erivatii metilxantinei.

ÿGENERALITATI
Grecii au denumit aceasta boala "asthma" care inseamna "gafaiala". Astmul bronsi
c este un alt termen folosit pentru astma. Astmul determina obstructia cailor re
spiratorii (caile prin care aerul intra si iese din plamani). Aceasta obstructie
este, din fericire, reversibila. Asta inseamna ca, aceste cai respiratorii sunt
blocate uneori, dar nu tot timpul. Aceasta reversibilitate este caracteristica
principala a astmului, alaturi de inflamatia cailor respiratorii. Pentru diagnos
ticul astmului se foloseste spirometria, care masoara capacitatea expiratorie a
pacientului. Diagnosticul de astm se stabileste prin demonstarea obstructiei rev
ersibile a cailor respiratorii, printr-o crestere de cel putin 15 % a capacitati
i expiratorii.
Aceasta boala are trei simptome principale : dispnee, tuse si wheezing (respirat
ie suieratoare).
Cauzele suntspasmele muschilor cailor respiratorii si productia unui mucus lipic
ios. Astfel, caile respiratorii (bronhiolele) se ingusteaza, transformand o resp
iratie silentioasa intr-una fluieratoare, sforaitoare, asa numitul ronchus. Astm
ul este mai suparator noaptea, trezind bolnavul tusind, de obicei, in jurul orei
3 a.m. Nu se stie de ce se intampla asa. Este o boala episodica, crizele si per
ioadele de acalmie alternand.
Aspectul microscopic al plamanului este de inflamatie cu doua tipuri de celule m
arker, eozinofile si mastocite, ambele fiind celule albe ale sangelui. Unele din
tre acestea au niste granule care se coloreaza roz si au fost numite eozinofile.
Celelalte au afinitate pentru metilena bazica colorandu-se in violet (bazofilic
). Acestea contin histamina si leucotriene (celule albe), care slabesc puntile i
ntercelulare si permit proteinelor straine sa patrunda profund, determinand spas
mul cailor respiratorii.
Exista mai multe grupuri de pacienti astmatici. Din primul grup fac parte famili
i care au alergie si astm (astm bronsic alergic, extrinsec), determinate de prez
enta in sange a unei imunoglobuline anormale numite Ig E. Acesti astmatici tind
sa aiba spasm al cailor respiratorii determinat de inhalanti, fanerele animalelo
r, praf si fungi (diagnosticat prin teste alergologice intradermice). Astmul lor
este episodic si se agraveaza cand polenul sau fungii de pe frunzele umede sunt
prezente in atmosfera. Astmul, care debuteaza la varste mai inaintate are tendin
ta de a fi non-alergenic fara teste alergologice pozitive (astm bronsic intrinse
c).
Un alt grup contine astmatici care au polipi nazali sau inflamatii ale sinusuril
or si care pot reactiona la aspirina si la medicamentele antiinflamatoare nester
oidiene, cum ar fi de exemplu ibuprofenul sau la o substanta asemanatoare aspiri
nei numita tartrazina, un colorant alimentar.
Expunerea la poluanti industriali, ca dioxidul de sulf, in timpul inversiunilor
termice, agraveaza toate tipurile de astm si poate chiar declansa astmul la paci
enti care nu prezentau boli pulmonare. Fumatul face acelasi lucru. Astmul bucata
rului cauzat de reactia la faina de grau, face parte din familia de astmuri prof
esionale care include astmul taietorilor de lemn, al fotografilor, metalurgistil
or, sudorilor, fermierilor, plastificatorilor si al tipografilor. Bolnavii care
nu au in weekend simptome sugereaza un astm profesional. Acesta este mai putin v
izibil la cei care au hobbiuri.
Infectiile cu virusul Influenzae sau cu Rinovirusul (un virus care determina vir
ozele respiratorii comune) la adulti sau infectiile cu virusul sincitial sau cu
alte virusuri in copilarie, pot declansa sau exacerba astmul. Acesti virusi prob
abil slabesc puntile intercelulare la nivelul mucoasei cailor respiratorii si pe
rmit alergenilor respiratori sa determine spasme ale musculaturii bronsice.
Efortul fizic poate declansa criza astmatica. Schiul fond intr-o atmosfera uscat
a si rece este mai provocativ decat inotul intr-o atmosfera calda si umeda (o pi
scina inchisa).
Stresul emotional poate influenta evolutia astmului, deja existent din alte cauz
e, la unii pacienti. De asemenea, la acelasi pacient, poate influenta un episod
fara a-l influenta pe altul.
De retinut este ca, astmul blocheaza caile respiratorii in timp ce alveolele res
piratorii nu suntafectate. Emfizemul ("plamanul fumatorilor") distruge alveolele
respiratorii, in timp ce caile respiratorii raman intacte, o combinatie nefasta
la pacientii astmatici fumatori.
Astmul poate debuta la orice varsta. Aproximativ 50% din cazuri debuteaza inaint
ea varstei de 10 ani, iar inca o treime inainte de 40 de ani. Aproximativ 4% din
cazuri debuteaza la batranete. Cele mai multe decesuri din cauza astmului survi
n dupa varsta de 55 de ani, dar speranta de viata este mai mare. Astmul este sin
gura boala cronica, inafara de SIDA si tuberculoza, a carei incidenta este in cr
estere in intreaga lume.

Copiii cu astm bronsic au o respiratie dificila. Dificultatile in respiratie pot

apare din cand in cand sau, in cazurile severe, in fiecare zi. Crizele de astm
bronsic pot apare pe toata perioada copilariei (boala cronica), ele putand fi co
ntrolate prin tratament medicamentos. Astmul bronsic produce dificultati respira
torii, deoarece poate produce inflamatia bronhiilor (principalele ramificatii al
e traheei ce patrund in plamani) copilului. Inflamatia debuteaza gradat si in ti
mp poate determina contractia muschilor situati in jurul bronhiilor (bronhospasm
). Acest efect poate duce la ingustarea sau blocarea cailor respiratorii ale cop
ilului, ingreunandu-i respiratia, ceea ce poarta denumirea de episod acut de ast
m (denumit si atac, exacerbare sau criza). Episoadele acute de astm bronsic pot
fi rare sau dese, usoare sau severe. Cel mai des simptomele pot fi controlate la
domiciliu, folosind un plan de actiune (plan scris in care se precizeaza care s
unt medicamentele necesare si cand este necesar un consult medical de specialita
te). Daca criza este severa poate fi nevoie de tratament de urgenta. Aceste exac
erbari pot duce la deces, dar numai in cazuri rare. Chiar daca copilul prezinta
putine episoade acute, acesta are caile respiratorii inflamate si are nevoie de
tratament. Daca inflamatia nu este controlata, astmul poate duce la schimbari pe
rmanente la nivelul bronhiilor, afectand plamanii copilului si astfel creste ris
cul de aparitie a complicatiilor ca bronsita si pneumonia.

Cauzele astmului bronsic sunt necunoscute. Medicii specialisti considera ca fact

orii genetici, de mediu si imuni se combina in etiologia inflamatiei bronhiilor
(aceasta poate evolua la astm bronsic si exacerbari sau episoade acute de astm b
ronsic):
- astmul poate apare la mai multi membri ai aceleiasi familii (boala este mosten
ita); copiii ce fac parte din aceste familii au un risc crescut fata de alti cop
ii de a dezvolta o inflamatie pe termen lung (cronica) la nivelul bronhiilor;
- la unii copii, celulele sistemului imun elibereaza substante chimice care dete
rmina aparitia inflamatiei ca raspuns la alte substante, numite alergeni (substa
nte ce produc reactii alergice); s-a demonstrat ca expunerea la alergeni, cum su
ntpraful, gandacii, parul de animale, are un rol in aparitia astmului; astmul es
te mult mai frecvent la copiii cu alergii (copii atopici) desi nu toti copiii at
opici dezvolta astm;
- factorii de mediu si stilul de viata in care exista un anumit grad expunere la
germeni pot juca un rol in dezvoltarea astmului bronsic; unii medici suntde par
ere ca apar din ce in ce mai multe cazuri de astm din cauza poluarii si mai puti
ne din cauza expunerii la anumite de bacterii si a altor germeni; de aceea siste
mul imun al copilului se va dezvolta in asa fel incat va fi mai probabil sa dezv
olte alergii si astm bronsic.

Simptomele astmului bronsic pot fi usoare sau severe. Copiii pot sa fie asimptom
atici (nu au nici un simptom ), sa aiba simptome severe zilnic sau, mai frecvent
, simptomele sunt situate undeva intre aceste doua extreme. Intervalul la care a
par simptomele se poate schimba.
Simptomele astmului bronsic cuprind:
- wheezing, un zgomot suierator, de intensitate variata care apare cand caile ae
riene pulmonare (bronhii) se ingusteaza
- tusea, care uneori poate fi unicul simptom, este de obicei uscata (fara mucus)
si apare mai mult noaptea
- senzatia de constrictie (strangere) toracica
- dispnee ce se manifesta ca respiratie dificila, rapida, superficiala
- tulburari de somn
- copilul oboseste repede in timpul exercitiilor fizice.
Daca copilul prezinta unul sau doua din aceste simptome, nu inseamna neaparat ca
are astm bronsic. Cu cat are un numar mai mare de simptome, cu atat este mai pr
obabil ca astmul sa fie cauza lor. Un episod acut astmatic apare atunci cand int
ensitatea simptomelor copilului creste mult.
Factorii ce declanseaza sau inrautatesc episodul astmatic acut sunt:
- racelile sau alte boli respiratorii, in special cele cauzate de virusuri, cum
este gripa
- efortul fizic (astm indus de efortul fizic), mai ales daca aerul respirat e re
ce si uscat
- expunerea la factori declansatori cum este fumul de tigara, aerul poluat, praf
ul sau parul de animale
- modificari hormonale, ca de exemplu cele care apar la debutul menstruatiei, la
pubertate
- administrarea de medicamente, ca aspirina (astmul indus de aspirina) sau antii
nflamatoare nesteroidiene.
Multi copii prezinta inrautatirea simptomatologiei in timpul noptii. In mod norm
al, fiziologic, functia plamanului se schimba pe parcursul ciclului zi-noapte. C
opiii astmatici au aceasta variatie foarte evidenta, in mod special noaptea, ast
fel incat in timpul somnului apar mai frecvent tusea si dispneea. Daca copiii se
trezesc din somn din cauza tusei sau a dispneei, inseamna ca astmul bronsic est
e slab controlat. Este dificil de contorizat severitatea episodului astmatic al
copilului. Simptomele suntfolosite pentru a clasifica astmul in functie de sever
itate.
Medicul specialist poate indica modul de evaluare a simptomelor. Simptomele impr
euna cu valoarea fluxului maxim expirator suntfolosite pentru a defini zonele ve
rzi, galbene si rosii (in zona rosie suntcuprinse simptomele severe, in cea galb
ena simptomele au o intensitate mai mica si in zona verde ele lipsesc) din planu
l de actiune al copilului astmatic. Alte afectiuni cu simptome similare astmului
bronsic suntsinuzitele si disfunctiile corzilor vocale

MECANISM FIZIOPATOGENIC
Astmul bronsic debuteaza in copilarie sau in primii ani ai adolescentei si se po
ate intinde de-a lungul intregii vieti a copilului. Astmul creste riscul complic
atiilor ce apar in cadrul unor boli ca bronsita sau pneumonia. Uneori inflamatia
caracteristica astmului bronsic determina ingustarea cailor aeriene ale copilul
ui si productie de mucus, ceea ce se traduce in plan clinic prin aparitia dispne
ei. Caile aeriene se ingusteaza ca o reactie exagerata la anumite substante. Ace
ste substante sunt cunoscute ca declansatori ai astmului si cuprind:
- substante la care copilul este alergic (alergeni ca praf sau parul de animale)
; alergenii determina inflamatie pe termen lung (cronica) si pot determina decla
nsarea simptomelor
- factorii de mediu, ca de exemplu fumul sau aerul rece, pot determina contracti
a musculaturii bronsice (bronhospasm), determinand aparitia simptomelor.
Factorii declansatori ai astmului bronsic variaza de la caz la caz. Atunci cand
boala e declansata de un alergen, ea poarta denumirea de astm bronsic alergic. D
aca simptomele au un debut brusc, ele suntreunite sub denumirea de episod astmat
ic (atac astmatic sau exacerbare). Episoadele astmatice acute pot sa fie rare sa
u frecvente, usoare sau severe. Poate fi dificil de estimat severitatea episodul
ui acut de astm bronsic al copilului; acest lucru e important pentru ca uneori i
n episoadele severe poate fi necesara asistenta medicala de urgenta. Cu toate ac
estea, in majoritatea cazurilor simptomele pot fi combatute acasa cu ajutorul un
ui plan de actiune, care reprezinta un plan scris ce indica medicatia necesara c
opilului si cand este necesar consultul de specialitate sau interventia serviciu
lui de urgente.
Astmul bronsic se clasifica in: usor intermitent, usor persistent, moderat persi
stent si sever persistent.
Copiii cu:
- astm bronsic usor intermitent, usor persistent si, frecvent, moderat persisten
t prezinta de obicei simptome numai cand se afla in prezenta unui factor declans
ator
- astm bronsic usor intermitent necesita tratament doar in timpul unui episod ac
ut astmatic
- astm bronsic usor persistent sau moderat persistent trebuie sa urmeze un trata
ment zilnic pentru a controla inflamatia cronica de la nivelul cailor aeriene; a
cesti copii au risc crescut pentru a dezvolta episoade acute severe
- astm bronsic sever persistent prezinta simptome aproape tot timpul; acesti cop
ii au nevoie de tratament zilnic si au risc crescut de a dezvolta episoade astma
tice severe, amenintatoare de viata, cunoscute sub denumirea de status astmatic.
Astmul bronsic are un impact deosebit asupra vietii copilului. Chiar si o forma
usoara poate determina schimbari la nivelul cailor aeriene (remodelare) si poate
accelera si accentua declinul functiei pulmonare, care apare odata cu inaintare
a in varsta. La pacientii astmatici pierderea acestei functii apare devreme, in
copilarie. Uneori boala astmatica nu raspunde la tratament deoarece copilul nu i
si ia medicamentele sau nu le ia corect, nu evita factorii declansatori sau nu u
rmeaza planul zilnic de tratament sau pe cel de actiune. Este important ca parin
tii sau alte persoane care se ocupa de ingrijirea acestor copii sa se asigure ca
acestia urmeaza corect tratamentul si planul de actiune, pentru a preveni astfe
l progresia bolii si cresterea riscului de deces. Daca se respecta cele 2 planur
i, marea majoritate a copiilor astmatici pot duce o viata normala.

ÿFACTORII DE RISC
Sunt incriminati mai multi factori care pot creste riscul ca un copil sa dezvolt
e astm bronsic. Unii dintre acesti factori pot fi controlati, in timp ce altii n
u.
Factori de risc ce nu pot fi controlati:
-ÿsexul copilului: in timpul copilariei boala este mai frecvent intalnita la baiet
i, pana in primii ani ai adolescentei, cand ea apare cu aceiasi frecventa la bai
eti si fete; la adultii tineri boala predomina la femei
-ÿrasa: astmului bronsic apare mai frecvent la rasa neagra
-ÿtendinta mostenita (predispozitie genetica) a cailor respiratorii de a reactiona
exagerat la stimuli diversi; copiii care mostenesc aceasta tendinta dezvolta fr
ecvent boala
-ÿistoric de alergii (teren alergic): copii care au mai multe alergii sunt mai pre
dispusi decat restul, sa dezvolte astm bronsic; cei mai multi copii cu astm prez
inta si rinita alergica, dermatita atopica sau ambele; studii efectuate pe lotur
i largi au aratat ca un procent de 40% pana la 50% din copiii cu dermatita atopi
ca dezvolta astm bronsic; daca copiii au dermatita atopica exista riscul ca ei s
a dezvolte la varsta de adult astm bronsic persistent sever
-ÿistoric familial de alergii sau astm bronsic (mai multi membrii ai familiei au a
stm bronsic sau alergii): frecvent copiii cu astm bronsic au rude cu astm bronsi
c sau cu diverse alergii
-ÿinfectia la o varsta frageda cu virusul sincitial respirator sau prezenta la ace
iasi varsta a wheezing-ului: infectia cu virusul sincitial respirator produce o
infectie a cailor respiratorii inferioare si este un factor de risc pentru preze
nta wheezing-ului,ÿiar copiii cu wheezing dezvolta mai frecvent astm bronsic decat
cei care nu prezinta aceste simptome.
Factori de risc ce pot fi controlati:
-ÿfumatul in timpul sarcinii: femeile ce fumeaza in timpul graviditatii au un risc
crescut pentru aparitia wheezing-ului (un simptom al astmului) la copiii lor; c
opiii ai caror mame au fumat in timpul sarcinii au o functie pulmonara mai redus
a decat cei ai caror mame nu au fumat
-ÿfumatul pasiv: copiii expusi acestui factor, in special din partea mamei au un r
isc crescut pentru astm bronsic; cei care au deja astm bronsic si suntexpusi la
fum de tigara vor avea simptome mult mai severe
-ÿobezitatea: a fost demonstrata asocierea intre obezitatea copiilor si prezenta m
ai frecventa a astmului la acestia, dar motivul acestei asocieri nu este clar; n
u se cunoaste daca una din boli este factor cauzal pentru cealalta sau daca exis
ta un al treilea factor care sa le determine pe ambele; uneori simptome cauzate
de obezitate suntconfundate cu cele ale astmului bronsic
-ÿpraful: expunerea la praf a copilului este asociata cu un risc crescut de astm b
ronsic
-ÿgandacii: a fost demonstrat intr-un singur studiu ca cei ce traiesc in case infe
state cu gandaci au un risc de 4 ori mai mare de a fi diagnosticati cu astm deca
t ceilalti copii.ÿ
O parte din acesti factori pot fi modificati pentru a reduce riscul de a dezvolt
a astm bronsic sau daca acesta este deja prezent, de a dezvolta simptome mai sev
ere.
Asocierea dintre alaptare si riscul de a dezvolta astm bronsic este contradictor
ie. Intr-un singur studiu s-a demonstrat ca alaptarea exclusiva in primele 9 lun
i de viata scade riscul copilului de a dezvolta astm bronsic. Cu toate acestea a
lte studii nu au demonstrat existenta unui efect protector al alaptarii, ci din
contra au evidentiat o crestere a riscului de a dezvolta boala.
Implicarea animalelor de casa in declansarea astmului bronsic este controversata
. Unele studii indica faptul ca existenta in locuinta a animalelor de companie c
a pisicile sau cainii, creste riscul de aparitie al astmului bronsic. Cu toate a
cestea, alte studii arata ca existenta in locuinta a animalelor de casa in primi
i ani de viata ai copilului poate scade riscul copilului de dezvolta aceasta afe
ctiune. Daca copilul este deja astmatic si este alergic la aceste animale, preze
nta acestor animale in casaÿva inrautati boala.
Factorii de risc care pot inrautati boala sau pot duce la aparitia unor episoade
astmatice acute sunt:
-ÿvarsta mica a copilului
-ÿistoric de simptomatologie severa, asa cum suntepisoadele acute cu inrautatire r
apida si simptomatologie frecvent nocturna sau episoade care au necesitat intern
ari repetate
-ÿcopilul are dificultati in a-si lua medicamentele sau trebuie sa foloseasca des
beta2-agonisti cu durata scurta de actiune
-ÿcopilul are modificari frecvente ale fluxului expirator maxim
-ÿcopilul prezinta simptomatologie ce dureaza o perioada lunga de timp
-ÿcopilul nu foloseste corticosteroizi orali suficient de repede in timpul unei cr
ize
-ÿcopilul nu este sprijinit psihic de catre familie sau prieteni.
Factorii declansatori care pot inrautati boala si pot duce la episoade acute ast
matice la copil sunt:
-ÿinfectiile de cai respiratorii superioare severe si gripa
-ÿalergenii ca praful sau mucegaiul.

CONSULT DE SPECIALITATE
Daca copilul a fost diagnosticat cu astm si are un plan de actiune (care precize
aza medicatia ce trebuie administrata in timpul unui episod acut):
- trebuie apelat serviciul de urgenta daca acesta prezinta simptome severe de as
tm (zona rosie a planului) si planul a fost respectat, dar:
- copilul prezinta inca dificultati in a respira;
- copilul nu se simte bine si fluxul sau expirator maxim este inca sub 50% din v
aloarea normala, la 20-30 de minute de la administrarea medicatiei de urgenta;
- trebuie efectuat un consult de urgenta la medicul specialist in cazul in care
copilul:
- are simptome severe care se inrautatesc;
- are un episod acut astmatic, care se situeaza in zona rosie a planului si la 6
ore de la
administrarea medicatiei are inca nevoie de medicamente administrate pe cale inh
alatorie la interval de 1-3 ore, iar fluxul expirator maxim este sub 70% din val
oarea sa normala;
- are un episod care se gaseste in zona galbena a planului si fluxul expirator m
axim este
in continuare la 70% din valoarea normala in ciuda tratamentului la domiciliu co
nform planului;
- are un prim episod astmatic si simptomele includ wheezing, senzatia de constri
ctie toracica si dispnee moderata;
- tuseste si expectoreaza (scuipa) mucus de culoare galbena, maro inchis sau cu
sange.
Trebuie efectuat consult de specialitate in cazul in care copilul:
- are simptome astmatice, nu exista un plan de actiune si simptomele sunt usoare
(constrictie toracica, tuse si dispnee usoara sau oboseala care apare repede in
timpul efortului);
- prezinta simptome situate in zona galbena a planului de actiune, zilnice, dar
care suntcontrolate medicamentos;
- este astmatic si fluxul expirator maxim s-a inrautatit in ultimele 2-3 zile.
Daca copilul nu a fost diagnosticat cu astm dar prezinta simptomatologie este ne
cesar un consult medical de specialitate. Multi copii si adolescenti cu wheezing
frecvent au astm dar nu au fost diagnosticati. Dintre acestia, cei care suntput
in probabil a fi diagnosticati sunt:
- fetele, mai ales adolescentele;
- fumatorii sau cei expusi la fumul de tigara la domiciliu;
-cei cu status socioeconomic precar;
- cei cu alergii.

EXPECTATIVA VIGILENTA
Aceasta este o perioada de timp in care medicul de familie si parintii observa s
imptomele copilului si afectiunea acestuia, fara a fi insa folosite medicamente.
Daca starea acestuia nu se modifica desi s-a instituit deja tratament de 1-3 lu
ni, atunci este necesara adresarea catre medicul specialist (alergolog sau pneum
olog).
Perioada de expectativa vigilenta se recomanda daca se respecta planul de tratam
ent zilnic si planul de actiune si copilul se gaseste in zona verde a acestuia.
Simptomele trebuie monitorizate si factorii declansatori evitati.