Lucrare Licenta Bronsita Cronica

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

“CAROL DAVILA”, TÂRGOVIŞTE
DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST
PROIECT DE CERTIFICARE A
COMPETENŢELOR PROFESIONALE
COORDONATOR: DIRECTOR:
Asistent: Avram Vasilica PROF. STOICA ANA
ABSOLVENT:
- 2013 –
Îngrijirea pacienţilor cu
Bronşită cronică obstrucivă
Motto:
"Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu
2
Să o preţuiască deşi aproape toţi se nasc cu ea"
(Hipocrate)
Argument
Rolul esenţial al asistenţei medicale, constă în a ajuta persoană bolnavă
sau sănătoasă să-şi redobîndească independenţa cît mai repede posibil.
Mi-am dorit dintotdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă,să vin în
sprijinul celor fără sprijin,să aduc zîmbetul pe buzele celor trişti,pentru că omul
cu adevărat fericit este acela care poate face pe altul fericit.
Ar fi minunat să fim înconjuraţi numai de oameni sănătoşi,dar nu este
aşa.Fiecare persoană are problemele sale,boala şi afecţiunea sa mai mult sau mai
puţin gravă.
M-am orientat asupra acestei lucrări datorită faptului că am constatat o
incidenţă crescută a bronşitelor în ultima perioadă în secţia Medicală unde mi-
am satisfăcut stagiul practic.
Un alt factor determinant a fost suferinţa prin care trece un unchi de-al
meu internat de multiple ori cu diagnosticul de Bronşita cronică obstructivă.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţa cu sufletul şi cu toată
priceperea pentru a ajuta bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-şi recîştige
sănătatea prin suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri dacă ar fi
avut forţa,voinţă sau cunoştinţele necesare.
Cuprins
3
CAPITOLUL I
Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator
CAPITOLUL II
2.1 Bronşita cronică obstructivă
2.2.Definiţie
2.3.Etiologie
2.4. Semne şi simptome
2.5. Stabilirea diagnosticului
2.6. Tratament
2.7.Complicaţiile bronşitei cronice obstructive
2.8.Evoluţia bolii2
2.9 Prognosticul bolii
CAPITOLUL III
Rolul asistenţei medicale în îngrijirea bolnavului cu bronşita cronică obstructivă
CAPITOLUL IV
Prezentarea cazurilor de boală
CAPITOLUL V
Prezentarea tehnicilor
Bibliografie
CAPITOLUL I
4
Noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatului respirator
Aparatul respirator cuprinde organele prin care se realizează respiraţia

pulmonară.
O parte din organele aparatului respirator îndeplinesc şi alte funcţii decît
respiraţia :
- fosele nazale servesc la respiraţie, dar şi pentru miros;
- naso-faringele sau rino-faringele lasa să treacă aerul spre plămîni, dar
ventilează şi urechea medie prin trompa lui Eustachio sau faringotimpaniera.
- orofaringele sau bucofaringele : la nivelul lui se încrucişează calea
respiratorie cu cea digestiva;
- laringele este un organ respirator, dar şi un organ al fonaţiei.
Începînd cu traheea , organele aparatului respirator au funcţii pur
respiratorii.
Componentele aparatului respirator:

Căile respiratorii superioare:
- nas;
- cavităţi nazale;
- laringe;
- trahee.
- organele de schimb respirator, plămînul, cu arborele bronşic.
5
1.1 TRAHEEA
Traheea este segmentul aparatului respirator, care continua laringele, fiind

aşezată înaintea esofagului, şi are forma unui conduct cilindric. Este situată pe
linia mediană a corpului şi se întinde la de extremitatea inferioară a laringelui
pînă la mediastin, unde indreptul vertebrei a 4 –a toracale se bifurcă în cele două
bronhii principale sau pulmonare.
Raporturile traheei:
Traheei i se descriu două porţiuni: cervicala şi toracala.
Traheea cervicală
-vine în raport anterior cu glanda tiroidă, posterior cu esofagul şi lateral cu
pachetul vasculo-nervos al gîtului (artera carotidă comună, vena jugulară
externă,nervul vag) şi cu nervii recurenţi.
Traheea toracala
-vine în raport anterior cu vasele mari de la baza inimii şi timusul posterior
cu esofagul şi lateral cu pleura mediastinală dreapta şi stînga, vena cavă
superioară, crosa venei azygos şi arcul aortei.
STRUCTURA ANATOMICA A TRAHEEI
6
Este formată dintr-o membrană fibro-musculo-elastica, ce conţine 15-20
inele cartilaginoase incomplete. În partea posterioară, arcurile cartilaginoase
lipsesc , iar membrana devine plata; ea vine în contact cu esofagul.
Musculatura traheei uneşte cele două capete ale arcurilor cartilaginoase.
Contracţia musculaturii uşurează diametrul traheei,apropiind extremităţile
arcurilor cartilaginoase.
Mucoasa traheei este formată din corion, glande mixte şi epiteliu
pluristratificat,cilindric.La nivelul limitei inferioare traheea se bifurcă în
bronhiile principale dreapta şi stînga.
Vascularizaţia şi inervaţia traheei

-arteriala:prin ramuri din artera subclavie şi aorta toracala
-venele urmează arterele cu acelaşi nume
-limfatica este tributara ganglionilor
- traheal
- traheo-bronsici
- inervaţie, prin :
nervii →recurent→vag
nervii din simpaticul:→cervical→toracal superior
Bronhiile principale, dreapta şi stînga

7
Continua căile respiratorii inferioare de la bifurcaţia traheei pînă la
plămîni.
Bronhiile pulmonare ajung la hilul pulmonar, prin care pătrund în plămîni,
ramificîndu-se şi formînd arborele bronşic.
Bronhia principală dreapta are un traiect mai vertical , este mai groasă şi
maiscurta (2,5 cm).
Bronhia principală stanga are un traiect mai orizontal, este mai subţire şi mai
lungă (5 cm).
Bronhiile principale fac parte din pediculul pulmonar. Pediculul
pulmonar cuprinde formaţiunile care intra şi ies din plămîni:
- bronhia principală
-artera pulmonara
-venele pulmonare
-venele şi nervii pulmonari
Structura bronhiei principale este identică cu a traheei, inelele

cartilaginoase în număr de 9-12 , sînt incomplete posterior . Ele pot fi
comprimate de :
-adenopatii traheo-bronsice dînd tulburări de ventilaţie în teritoriul respectiv
-tumori de vecinătate = atelectazie
Bronhiile principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui
bronşic.
După pătrunderea în plămîn, ele se ramifica , formînd segmentul
intrapulmonar al arborelui bronşic.
8
1.2 PLĂMÎNII
Plămînii reprezintă organele în care se realizează schimbul de gaze : O2 şi

Co2.Sunt în număr de doi, drept şi stîng, fiind aşezaţi în cavitatea toracică , de o
parte şi de alta a mediastinului în cele două cavităţi pleurale.
Greutatea plămînilor reprezintă a 50-a parte din greutatea corpului,
plămînul drept fiind mai greu decît cel stîng.
Capacitatea plămînului , adică volumul de aer pe care îl conţine, este de
aproximativ 4500-5000 cmc
Culoarea plămînilor variază cu vîrsta şi cu substanţele care sunt inhalate ,(
la fumători şi la cei care lucrează în medii cu pulberi, au o culoare cenusiu-
negricioasă; în timp ce la copii este roz).
Forma plămînilor este asemănătoare unui trunchi de con cu baza spre diafragm.
Configuraţia externă
Plămînul :
- drept este format din trei lobi : superior, mijlociu, inferior.
-stang este format din doi lobi: superior şi inferior.
Lobii sînt delimitaţi de nişte şanţuri adînci = scizuri, în care pătrunde
pleura viscerală.Fiecărui plămîn i se descriu :
-doua fete →costala , în raport direct cu peretele toracic;
→mediastinala , la nivelul căruia se afla hilul pulmonar;
-trei margini : anterioare , posterioară şi inferioară ;
-o baza sau fata diafragmatica în raport cu diafragmul şi prin el cu lobul hepatic
drept în dreapta şi fundul stomacului în stînga ;
9
-varful este porţiunea situată deasupra coastei ÎI .
Are forma rotunjita , vine în raport cu coastele I şi ÎI ; corespunde regiunii
de la baza gîtului.
Structura plămînului
Plămînii sînt alcătuiţi dintr-un sistem de canale , rezultat din ramificarea
bronhiei principale = arborele bronşic, şi un sistem de saci , în care se termină
arborele bronşic =lobuli pulmonari.
Arborele bronşic: totalitatea ramificaţiilor intrapulmonare ale bronhiei
principale : bronhie principală → bronhii lobare (3 pentru plămînul drept şi 2
pentru cel stîng)→bronhiisegmentare (cîte 10 pentru fiecare plămîn; cîte una
pentru fiecare segment pulmonar)→bronhii interlobulare→bronhiole
terminale→bronhiole respiratorii→canale alveolare
Bronhiile intrapulmonare
Au formă cilindrică , regulate. Peretele lor este format dintr-o tunică :
-fibrocartilaginoasa, sub formă de inel incomplet;
-musculatura (muşchii netezi bronşici)
-mucoasa : este formată dintr-un epiteliu pluristratificat, ciliat (a căror mişcare
este îndreptată spre căile aeriene superioare) şi numeroase glande.
Bronhiolele respiratorii şi terminale
Sînt lipite de inelul cartilaginos, dar prezintă un strat muscular foarte
dezvoltat, care intervine activ în modificarea lumenului bronhiolelor şi astfel în
reglarea circulaţiei aerului în căile pulmonare.
Arborele bronşic poate prezenta dilataţii patologice sub formă de saci , în
care se strangsecretii , puroi= bronsiectazii.
Lobulul pulmonar (continuă ultimele ramificaţii ale arborelui bronşic).
Reprezintă unitatea morfologică şi funcţională a plămînului , la nivelul căruia se
10
face schimbul de gaze. Are forma unei piramide cu baza spre exteriorul
plămînului şi vîrful spre bronhiola respirator.
Lobulul pulmonar este constituit din : bronhiola respiratorie→canale
alveolare →alveole pulmonare→împreună cu vase de sînge limfatice, fibre
motorii nervoase şi senzitive.
Alveola pulmonară
Peretele alveolar este format dintr-un epiteliu , sub care se găseşte o
bogată reţea capilară care provine din ramificaţiile arterei pulmonare ( ce aduc
sînge venos din ventriculul drept) .
Epiteliu alveolar formează cu epiteliul capilarelor alveolare o structură
funcţională comună = membrana alveocapilara
La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin difuziune,între –aerul
din alveole, a cărui compoziţie este menţinută constantă prin
ventilaţia pulmonara şi sînge.
Suprafaţa epiteliului alveolar este acoperită cu o lamă fină de lichid=
surfactant.
Distrugerea pereţilor alveolari = emfizem.
Mai mulţi lobuli se grupează în unităţi morfologice şi funcţionale mai
mari= segmente pulmonare
Segmentul pulmonar
Este unitatea morfologică şi funcţională, caracterizată prin teritoriu
anatomic cu limite precise, cu pediculi bronhovascular propriu şi aspecte
patologice speciale.
Segmentele pulmonare corespund bronhiilor segmentare cu acelaşi nume ,
fiecare plămîn avînd cîte 10 segmente.
Segmentele se grupează la rîndul lor formînd lobii pulmonari
11
Vascularizaţia şi inervaţia plămînului
La nivelul plămînului există două circulaţii sanguine :
Circulaţia funcţională
Este asigurată de artera pulmonară care ia naştere din ventriculul drept, se
capilarizează la nivelul alveolelor pulmonare.Circulaţia funcţională de întoarcere
este asigurată de venele pulmonare, care se varsa în atriul stîng.
Se încheie astfel circulaţia mică în care artera pulmonară conţinînd sînge
neoxigenat , se încarcă cu O2 şi se întoarce din venele pulmonare care conţin
sînge oxigenat, roşu, la atriul stîng.
Circulaţia nutritivă
Face parte din marea circulaţie şi aduce plămînului sînge încărcat
cusubstante nutritive şi oxigen.Este asigurată de arterele bronşice, ramuri ale
aortei toracice ;ele iriga arborele bronşic.
O parte din sînge se întoarce în venele bronşice care se varsa în venele
azygos şi acestea în vena cavă superioară şi atriul drept ,o altă parte din sînge se
întoarce prin venele pulmonare în atriul stîng.
Cantitatea de sînge care trece prin anastomozele bronşice este 1% din
totalul sîngelui care iriga plămînul. În condiţii patologice(insuficientă cardiacă,
bronsiectazii) debitul anastomotic poate ajunge la 80% din totalul sîngelui care
iriga plămînul.
Circulaţia limfatică este tributara:
-ganglionilor hilari
12
-ganglionilor traheo-bronsici
De aici se varsa în final, în canalul totacic.
Inervaţia plămînului este realizată de SNV printr-un plex pulmonar

anterior şi altul posterior .
Inervaţia este :
-motorie, asigurată de simpatic (fibre postganglionare) şi
parasimpatic(nervul vag)
Simpaticul are acţiune :
→bronhodilatatoare şi vasodilatatoare
→relaxează musculatura bronşică
Parasimpaticul are acţiune :

→bronhoconstrictorie
→vasoconstrictorie
→hipersecreţie de mucus
-senzitiva; anexata simpaticului şi parasimpaticului
Cele mai multe fibre senzitive sunt în legătură cu nervul vag.
PLEURA
13
La exterior plămînii sînt înveliţi într-o foiţă seroasă = pleura.
Ea are rolul de a uşura mişcările plămînilor prin alunecare.Fiecare plămîn
este învelit de o pleură.
Pleura la rîndul ei, este formată din două foiţe, una în continuarea
celeilalte , pleura viscerală, care acoperă plămînul şi pleura parietală, care
acoperă pereţii cavităţii toracice.
Între cele două pleure , exista o cavitate închisă= cavitatea pleurală, care
în mod normal este virtuală şi care conţine o cantitate infimă de lichid , care
favorizează alunecarea.
În condiţii patologice cavitatea pleurală poate deveni reală , putînd fi
umplută cu :
-puroi (pleurezie)
-sange (hemotorax)
-aer (pneumotorax)
Cînd cantitatea de lichid sau aer este mare, plămînul respectiv apare turtit
spre hil(colabat)şi funcţia să respiratorie este nulă.
Presiunea în cavitatea pleurală este negativă.

Datorită presiunii negative, vidului pleural şi lamei de lichid interpleural ,
plămînul poate urma cu fidelitate mişcările cutiei toracice în inspir şi expir.
Totodată presiunea negativă din cavitatea pleurală favorizează circulaţia venoasă
de întoarcere, atît prin venele pulmonare, cît şi prin venele cava-superioara şi
inferioară.
Vascularizaţia şi inervaţia pleurei
14
Inervaţia este vegetativa , simpatică şi parasimpatica. Pleura viscerală este
aproape insensibilă ; ca şi plămînul , în schimb cea parietala are o sensibilitate
marcată , fiind o zonă reflexogenă importanta. Iritaţia ei în timpul unor manevre,
de exemplu puncţia pleurală, poare determina şoc pleural cu moarte prin acţiune
reflexă asupra centrilor respiratori sicirculatori.
MEDIASTINUL
Toracele este împărţit din punct de vedere topografic:
 într-o regiune mediană= mediastin
 două regiuni laterale= pleuro-pulmonare
Mediastinul: regiunea mediană care desparte cele două regiuni pleuro-
pulmonare.
El corespunde :
-in sens antero-posterior,spaţiului dintre stern şi coloana vertebrală
-in sens supero-inferior, orificiului superior al toracelui şi diafragmului.
Mediastinul conţine organe aparţinînd aparatului respirator, cardio-
vascular şi digestiv.
Regiunile pleuro-pulmonare sînt dispuse de o parte şi de alta a
mediastinului şi conţin plămînul şi pleura respectivă
FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
Respiraţia face parte dintre funcţiile vegetative, de nutriţie.
Actul respirator este constituit din două etape fundamentale:
 procesul de respiraţie externă sau pulmonara prin care se face schimbul de
O2 şi CO2 la nivel pulmonar;
15
 procesul de respiraţie internă sau celulară, prin care se face schimbul de
gaze la nivelcelular.
Procesul de respiraţie este continuu. Oprirea lui duce la scurt timp la
moartea celulelor,deoarece organismul nu dispune de reserve de O2, iar
acumularea de CO2 este toxică pentru celule.
Ventilaţia pulmonară
Aerul atmosferic este introdus în plămîn prin procesul de ventilaţie
pulmonară, prin care se menţine constantă compoziţia aerului alveolar.
Mecanica respiraţiei
Schimburile gazoase la nivelul plămînului se realizează datorită
succesiunii ritmice a doua procese:
 INSPIRAŢIA
 EXPIRAŢIA
16
Inspiraţia este un proces activ care se datorează contracţiei muşchilor
inspiratori ducînd la mărirea tuturor diametrelor cutiei toracice.
În timpul inspiraţiei aerul atmosferic pătrunde prin căile respiratorii pînă
la nivelul alveolelor pulmonare.
Inspirul normal durează o secundă.
În timpul inspirului forţat intervin şi muşchii inspiratori
accesori(sternocleidomastoidian,pectoralul mare, dinţatul mare şi trapezul)
Expiraţia normală este un proces pasiv, care urmează fără pauză după
inspiraţie.
În expiraţie, o parte din aerul alveolar este expulzat la exterior.
Expiraţia durează aproximativ două secunde la adult.
În timpul expiraţiei, cutia toracică revine pasiv la dimensiunile avute
anterior.
Cele două faze ale respiraţiei pulmonare se succed ritmic, fără pauză, cu o
freceventa de 14-16 / minut la bărbat şi 18/minut la femeie.
17
Frecventa respiraţiei creşte în funcţie de nevoia de O2 şi de prezenţa CO2.
În timpul efortului fizic sau în caz de obstacol pe căile aeriene, expiraţia
poate deveni activa prin inervaţia muşchilor expiratori. Contracţia lor comprima
viscerele abdominale ,care deplasează diafragmul spre cutia toracică şi apropie
rebordurile costale, reducînd volumul toracelui.
În inspiraţie, prin creşterea volumului pulmonar, alveolele se destind şi
volumul lor creşte. Ca urmare, presiunea aerului în regiunea alveolară scade. Se
creează astfel o diferenţă de presiune intre aerul atmosferic (unde presiunea
rămîne neschimbată) şi presiunea intrapulmonara (care scade). În felul acesta
aerul pătrunde prin căile respiratorii pînă la alveole , pe baza forţei fizice.
În expiraţie, prin retracţia plămînului şi revenirea la forma iniţială a cutiei
toracice, se întîlnesc doua faze :
-prima, în care revenirea cutiei toracice se face pe seama elasticităţii
cartilajelor şi ligamentelor ei;
-a doua, în care plămînul elastic, în tendinţa de a se retracta spre hil,
exercita o presiune de aspiraţie asupra cutiei toracice
Ciclul respirator (1 inspiraţie+1expiratie) are o durată de 3 secunde, ceea
ce revine la 20 mişcări respiratorii/ minut(normal aproximativ 12-20) = frecventa
respiratorie.
În efort fizic, frecventa respiratorie poate ajunge la 40-60/minut, de
asemenea în condiţii patologice: febră, hipertiroidism, hipercapnie, hipoxie
(tahipnee)
Volumele respiratorii(volumele de gaz)
În condiţiile de repaus, fiecare respiraţie vehiculează un volum de circa
500 cmc aer,denumit volum curent (VC).Dar, nu tot acest volum de aer participa
la schimburile respiratorii care se fac la nivelul alveolelor , deoarece o parte din
18
aerul inspirit rămîne în căile respiratorii. Spaţiul ocupat de acest volum de aer,
constituie spaţiul mort anatomic şi are valori de aproximativ 150 cmc.
Se mai utilizează noţiunea de spaţiu mort funcţional care defineşte volumul de
aer, nu participa efectiv la schimburile pulmonare.
În condiţii normale, spaţial mort anatomic coincide cu cel funcţional, dar
în anumite condiţii patologice se produc decalaje între aceste volume.
Peste volumul de aer curent, o inspiraţie maximă poate produce încă
aproximativ 1500cmc aer , care poartă denumirea de volum inspirator de rezervă
(VIR) sau aer suplimentar,iar printr-o expiraţie forţată, după o expiraţie obişnuită
poate elimina încă o cantitate 1000-1500cmc aer denumit volum expirator de
rezervă (VER) sau aer de rezervă.VC+VIR +VER=capacitatea vitală (CV) se
determina prin efectuarea unei expiraţii forţate după o inspiraţie maximă.
Capacitatea vitală :
-la bărbat este mai mare(≈4,8 l)
-la femeie este mai mică(≈3,2 l)
Capacitatea vitală pulmonara – valoarea fiziologică este de aproximativ

3600-4000 ml.CV creşte în timpul efortului fizic şi scade în timpul
sedentarismului.Ea depinde de suprafaţa corporală, de vîrstă, de antrenament la
efort.
Volumele şi capacitaile pulmonare sînt importante pentru stabiliră
diagnosticului şi prognosticului diferitelor boli pulmonare, totuşi ele nu dau
indicaţii directe despre funcţia ventilatorie.
19
Schimbul alveolar de gaze
Aerul atmosferic ajuns în plămîni prin ventilaţie este condus în alveole,

unde are loc schimbul de gaze intre aerul alveolar şi sînge, la nivelul membranei
alveolo-capilare. Acestschimb se face prin difuziune,
în funcţie de presiunea parţială a gazelor respiratorii- O2 şi CO2- de o parte şi de
alta a membranei alveolo-capilare.
Ventilaţia pulmonară normală sau normoventilatia se realizează la

concentraţii alveolare ale :
 CO2 de 5-6% menţinute la o frecvenţă respiratorie normală, de repaus(12-
20/min.)
 O2 de 14%
Hiperventilaţia : cînd CO2 scade şi O2 creşte
Procesul este complexat reflex prin apnee şi bradipnee
Hipoventilaţia:cînd CO2 creşte şi O2 scade, compensate reflex prin polipnee.
Presiunea parţială a unui gaz în amestec(legea lui Dalton) este proporţională

cu concentraţia gazului în amestec şi este egală cu presiunea pe care ar exercita-
o asupra pereţilor recipientului , un gaz, dacă acesta ar ocupa singur recipientul.
În aerul alveolar, presiunea parţială este:
Pentru:
 O2=100 mmHg
 CO2=40 mmHg
În sîngele venos, presiunea parţială este :
Pentru:
20
 O2= 37-40 mmHg
 CO2= 46 mmHg
Datorită diferenţei de presiune, CO2 trece din sîngele venos în aerul alveolar,
iar O2
Trece din aerul alveolar în sîngele venos.
Schimbul de gaze se face cu viteză foarte mare.
Dacă membrana alveolară este îngroşata (edem pulmonar, emfizem)
schimbul de gaze este alterat , mai ales în ce priveşte CO2 şi se instalează
hipoxemia
Reglarea respiraţiei
Procesele metabolice avînd o intensitate variabilă în funcţie de activitatea

organismului,consumul de O2 şi producerea de CO2 vor fi, de asemenea, diferi
Adaptarea ventilaţiei pulmonare la necesităţile variabile ale organismului se
realizează permanent, graţie unor mecanisme extreme de fine, care reglează
ventilaţiile prin modificarea atît a frecvenţei, cît şi amplitudinii respiraţiilor.
Reglarea nervoasă : o respiraţie se realizează prin intervenţia centrilor
respiratori.Aceştia asigura o reglare automată a respiraţiei.
Există centrii respiratori primari, situaţi în bulb , şi centrii respiratori accesorii,
localizaţi la nivelul punţii. Activitatea centrilor nervoşi bulbopontini este
modificată atît în intensitate, cît şi în frecvenţa, sub influenţe nervoase şi
umorale.
Influenţele nervoase pot fi de două feluri :
21
 directe, de centrii nervoşi encefalici ( din hipotalamus şi scoarţa cerebrală)
sau de alticentrii vecini;
 reflexe ,de la receptorii răspîndiţi în organism
Influenţele nervoase direct corticale permit controlul voluntar, în anumite
limite, al mişcărilor ventilatorii.Ele explica modificările respiratorii în stări
emoţionale, precum şi reflexele condiţionate respiraţiei
Sub influenţa scoarţei cerebrale are loc reglarea comportamentală a
respiraţiei.
Respiraţia poate fi oprită voluntar(apnee) pentru cîteva zeci de secunde
sau 3-4 minute la cei antrenaţi.
Actul ventilator se adaptează unor activităţi psiho-sociale (vorbitul,
cîntatul vocal sau la instrumente muzicale de suflat) sau psiho-fizice (eforturi
profesionale)
Expiraţia poate fi accelerată ( polipnee) sau încetinită(bradipnee) voluntar.
Reglarea umorală a respiraţiei se datorează influentelor exercitate asupra

centrilor respiratori de către o serie de substanţe.
Rolul cel mai important în această reglare îl joacaCO2 şi O2 şi variaţiile
de pH ale sîngelui şi ale LCR.
Rolul CO2 este esenţial şi de aceea a fost denumită această substanţă –
hormonul respirator .El acţionează direct asupra centrilor respiratori.
Creşterea presiunii de CO2
În sîngele arterial cu numai 0,5 mmHg este urmată de dublarea debitului
ventilator pulmonar.
Scăderea presiunii CO2 determina rărirea respiraţiei şi chiar oprirea ei.
22
Rolul O2 este de asemenea important. Scăderea O2 din sîngele arterial
exercita chemoreceptorii vasculari şi determină intensificarea respiraţiei.
Respiraţia în condiţii de aer rarefiat şi comprimat
Respiraţia pulmonară se adaptează şi în funcţie de presiunile parţiale ale

CO2din aerul inspirat. Cînd presiunea atmosferică este scăzută (hipolarism) la
altitudini de peste 8000 m,sau în cazul zborurilor la mare înălţime, scade
presiunea O2 şi se produce hipoxemia.
În cazul respiraţiei de aer comprimat ( hiperbarism) întîlnită la scafandrii,
în submarine,se produce hipoxie şi rărirea respiraţiilor:
-la C%=33% CO2 în aer respirat , se produce narcoza
-la C%=40% CO2 în aer inspirit, se produce moartea.
23
CAPITOLUL II
BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
DEFINIŢIE:
Bronşita cronică obstructivă implica inflamaţia şi umflarea mucoasei
cailor respiratorii care duce la îngustarea şi obstrucţia cailor respiratorii.
Inflamaţia stimulează, de asemenea, producţia de mucus (sputa), care poate
determina obstrucţia în continuare a cailor respiratorii.
Obstrucţia cailor respiratorii, în special cu mucus, creşte riscul de infecţii
pulmonare bacteriene.
Bronşita cronică obstructivă, de obicei, este definită clinic ca o tuşe de zi
cu zi, cu producerea de sputa pentru trei luni, doi ani la rînd.
ETIOLOGIE:
24
Afectează bronhiile mici unde leziunile inflamatorii şisecreţiile produc
stenoză, spasm, colaps expirator şi disfuncţie ventilatorie obstructivă. Stimulii
iniţiali care duc la creşterea secreţiei de mucus în căile respiratorii sînt:
- Factorii iritanti-tabagismul şi alcoolismul sînt esenţiali,poluanţii

aerieni,vaporii din industria chimică,vaporii de amioniac,condiţiile atmosferice
nefavorabile(frig,umezeală,,curenţi de aer)
-Infectia microbiana(strptococul,stafilococul,enterococul,hemofilul şi diferite
enterobacterii) sau virala primitivă sau secundară,ocupă un loc primordial
Infecţiile din primul an de viaţă ,care au în mod deosebit tendinţa de a

produce leziuni definitive.Deoarece leziunea afectează căile aeriene
mici(bronsiolele),care compromise în mare parte şi fiindcă plămînul are o
excelentă capacitate de adaptare pulmonară favorizează repetarea infecţiilor şi
alterarea progresivă a bronhiilor mici,proces care începe în prima copliarie ,dars
e manifesta clinic doar la vîrstă mai înaintată .
Infecţiile virale produc necroze ale celulelor epiteliale şi hipersecreţia
glandelor bronşice.
Factorii alergici sînt cea de-a treia componeneta etiologica ,acţionînd prin
sensibilizare la alergeni microbieni.
După infecţii virale apar anomalii ale funcţiei pulmonare
SIMPTOMATOLOGIA BRONŞITEI CRONICE OBSTRUCTIVE
Simptomele caracteristice bronşitei cronice sînt:

Tusea
25
Expectoraţia
Dispneea
Hemoptizia, sughiţul şi tulburările vocii
Tusea este cu predominanta matinală,adesea declanşată de contactul cu

aerul rece ,atmosfera poluantă sau fumul de tutun.Cu timpul tusea devine mai
frecventă ,apare şi în timpul zilei ,se exacerbează noaptea.
Accentuarea tusei în climostatism a fost pusă în legătură cu eliminarea mai
uşoară a secreţiei bronhice în poziţia orizontală,dar poate fi şi ca un reflex
declanşat de contactul cu patul rece.
Tusea poate fi:
Productivă
Uscată
Iritativă
Ineficientă
Bitonală
Matinală
Nocturnă
Lătrătoare
Monoliformă
Expectoraţia este un alt simptom nebăgat în seamă de bolnavi.
Dacă descriu sputa,bolnavii o considera albă,cenuşie sau neagră ,din cauza
reziduurilor din fumul de ţigară sau a particulelor în suspensie din aer.
În puseurile infecţioase sputa devine purulentă galbenă sau verde.
26
Dacă sputa este frecvent sangvinolentă sau se însoţeşte de hemoptizii
repetate, trebuie suspectată asocierea cancerului bronşic.
Pentru aprecierea gradului de purulenta este recomnadabil să se folosească
clasificarea britanică:
 M1 - mucoasă;
 M2 - mucoasă cu flacoane purulente;
 P1 - purulentă mai puţin de 1/3 din pahar;
 P2 - purulentă între 1/3 şi 2/3 din pahar;
 P3 - purulentă integral.
Dispneea la bronşici este ondulata ,de intensitate avariabila,mai accentuată
în timpul puseurilor de infecţie bronşică
Bronşita cronică poate fi considerată boală severă,doar cînd este însoţită
de dispnee peste gradul 3
Mişcările respiratorii au o frecvenţă constantă ,o amplitudine egală şi un
ritm regulat ,în timp ce stările patologice cu aceste caracteristici se modifica şi
apare dispneea ,iar după circumstanţele de apariţie se deosebesc:
 Dispneea permanentă(insuficienţa cardiacă avansată,pneumotorax);
 Dispneea de efort (procese pleuro – pulmonare carescad ventilaţia
pulmonară, insuficienţa cardiacă
 Dispneea paroxistică, întîlnită în astmul bronşic şi în insuficienţa
ventriculului stîng (astmul cardiac şiedemul pulmonar acut)
 Dispnee cu creşterea frecvenţei mişcărilor respiratorii depăşind 40/min
Pentru gradarea dispneei se poate folosi schema:

 Gradul 1. - dispnee la urcat 2, 3 etaje;
27
 Gradul 2. - dispnee la mers cu persoane de aceeaşivârstă;
 Gradul 3. - dispnee la mers în pas propriu pe terenplat;
 Gradul 4. - dispnee la spălat şi îmbrăcat;
 Gradul 5. - dispnee în repaus
SEMNE FIZICE ÎN BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
Bronşiticul este cinic, uneori obez, pletoric cu facies congestiv.

Examenul obiectiv:
Inspecţie
Palpaţie
Percuţie
Ascultaţie
La inspectie-facies congestiv,dispnee şi cianoza în episoadele acute,

turgescenta jugularelor ,asinergie respiratorie,trahee suprarenală scurtată(sternul
ridicat),torace puţin dilatat,cu cifoza dorsală şi sternul priectat înainte.
Cianoza apare iniţial în timpul puseurilor infecţioase,ulterior capătă
caracter permanent şi poate ajunge atît de intensă, încît bolnavul devine “albastru
buhăit”.
Turgescenţa jugularelor constituie un semn de insuficienţă cardiacă numai
dacă ea se menţine şi în inspiraţie şi dacă presiunea din torace este mai mică
decît cea atmosferică.
28
Cordul hipertensiunea pulmonară determină întărirea zgomotului ÎI în
focarul pulmonarei. Dacă debitul cardiac scade, extremităţile devin cianotice şi
reci.
Edemele apar în cazurile complicate cu cord pulmonar decompensat.
Prezenta edemului unilateral sau mai accentuat la o gambă trebuie
urmărită pentru depistarea trombozelor venoase la membrele inferioare
,complicaţie frecvenţă la bolnavii cu bronşita cronică.La ascultare se aud
numeroase raluri ronflate ,sibilante şi subcrepante ,care variază în intensitate şi
localizare de la o zi la alta ,labilitatea şi poliformismul lor fiind caracteristice.
Wheezing-ul expirator are originea în bronhiile mari şi mijlocii, care sunt
comprimate din cauza creşterii presiunii transmurale şi oscilează între închidere
şi deschidere.
 Respiraţie astmatică;
 Murmurul vezicular este diminuat sau abolit datorită întreruperii
intrapleurale de aer sau lichid
La percuţie– musculatura relaxată aduce de asemenea date privitoare la
însuşirile ţesuturilor intratoracice.
La palpaţie se obţin informaţii privind expansiunea toracelui(în expir şi
inspir),durerea pe traiectul unor nervi intercostali,existenţa unor puncte
dureroase costale (fractură,periostita) sau a crepitaţiilor produse de un emfizem
subcutanat (fistula bronşică ,emfizem mediastinal)
STABILIREA DIAGNOSTICULUI
29
DIAGNOSTICUL POZITIV al bolii se stabileşte pe bazasimptomelor
caracteristice:
 Tuse cronică;
 Expectoraţie;
 Dispnee, eventual pneumopatii acute în ultimii ani
Se mai poate utiliza testul tusei productive sau măsurarea cantităţii de spută
în primele ore ale dimineţii.
Sputa eliminată prin expectoraţie este un produs patologic complex format
din amestecul secreţiilor de provenienţa bronhopulmonara cu salivă şi cu
secreţiile nazofaringiene.Examenul macroscopic permite măsurarea volumului
sputei expectorate spontan şi identificarea aspectelor patologice comune ale
acesteia(seroasa,mucoasa,mucopurulenta,purulenta)
-Sputa cu membrane sau vezicule hidatice
-Sputa cu calculi (litiaza alveolară ,bronholitiaza)
-Sputa cu particule alimentare(fistule bronhoesofagiene)
-Sputa cu fire de păr(chist dermoidevacuat)
Hipersecreţia seroasă,spumoasa şi sangvinolenta este caracteristica
edemului pulmonar acut iar hipersecreţiile mucoase fac parte integrată din
tabloul bronşitelor cronice simple.
Prezenta dopurilor şi mulajelor bronşice în sputa este frecvenţa la bolnavii
cu bronşita cronică.
Sputele nepurulente conţin de regulă sub 605 granulocite neutrofile,sub 10
% macrofaage şi foarte rar euzinofile.
Vîscozitatea sputei crsete,elasticitatea şase va reduce,iar transportul către
laringe este diminuat.
30
Examenul microscopic al sputei furnizează o orientare de ansamblu asupra
populaţiei celulare dominante din sputa.(granulocite,neutrofile,hematii,celule
epiteliale).
Examenele de laborator curente duc la puţine informaţii în brobsita
cronica obstructivă.
 Cresc albuminele transsudate din sînge
Modificările hematologice:
 Poliglobulia şi creşterea hematocritului
 Masa celulară creşte cu 1 mm/kilocorp
 Leucocitele cresc în infecţiile intercurente
 Cresc euzinofilele.
Globulinele serice
Imunoglobulinele
Majoritatea bolnavilor cu bronşita cronică obstructivă au un nivel
seric crscut de IgG şi Ig A
Pe măsură ce boală progresează cantitatea de Ig G şi Ig M se reduce
Electroliţii - tulburările în metabolismul potasiului sunt mai accentuate la
emfizematoşi
Amoniemia-este uneori crescută la bronşiticii cu hipercapnie.
Cauza creşterii amoniemiei nu este clară,ea pare legată de efectul
hipoxemiei asupra funcţiei hepatice.
Valoarea clinică a dozării amoniului este redusă.
Enzimele serice (Got ,Gpt) pot fi crescute la bolnavii cu hipoxemie
importantă. Creşterea enzimelor serice este atribuită celulelor hepatice secundară
hipoxemiei
31
Diagnosticul se face cu întîrziere ,deoarece tusea cronică şi expectoraţia
sînt atribuite de regulă fumatului,iar dispneea progresivă ,caracteristica
sindromului obstructiv,este considerată în mod eronat că semn de “emfizem
senil”.
Semnele clinice apar mai tîrziu cu modificările morfologice.
TRATAMENT
Bolnavul trebuie instruit să-şi recunoască imediat exacerbările bronşitei

pentru a le trata prompt.Infecţiile respiratorii frecvente la bătrînii bronşitici,pot
avea evoluţie severă,deseori lentă.
De aceea orice infecţie intercurentă va fi tratată cu un antibiotic cu spectru larg:
 Ampicilină 1 – 2 g/zi
 Amoxicilină 1 – 2 g/zi
 Augmentin 30 – 60 mg/K corp/zi
Cefalexin 25 – 50 mg/K corp/zi
Sulfamidele sînt utile pentru tratamentul de rutină: Biseptol 2 g/zi,
Doxicilină.
32
Anticolinergicele-sunt eficiente în bronşita cronică,în special în
exacerbările acute care se produc prin mecanism predominat colinergic,ele
inhiba bronhoconstricţia şi şihipersecreţia din conductele aerifere, ameliorînd
scorul clinic şi starea funcţională (Atrovent).
Bromhexin este un alcaloid care acţionează atît asupra sputei,fracţionînd
lanţurile mucoproteice.Bromhexinul accelerează mecanismul erupţie pulmonară
şi favorizează penetraţia antibioticelor în secreţia bronşică. Este un expectorant
eficient şi bine tolerat (24 – 32 mg/zi).
Corticoterapia reduce procesul inflamator prin stabilizarea membranelor.
Se administrează de obicei un corticoid inhalator :flunifoid, dipropinat de
beclometazonă sub formă de conosol de preferinţă pe spacer în doze 200 – 500
μg/zi, în funcţie devârstă şi de severitatea chimico-funcţională a bolii.
Durata de administrare se apreciază în funcţie de evoluţia puseului acut
(reducerea simptomelor, ameliorarea sindromului obstructiv). În general se evită
administrarea corticoterapiei orale, aceasta se recomandă numai în formele
severe care nu răspund la tratamentul convenţional.
Mucoliticele.Pot constitui în cazurile comune de bronşita cronică
obstructivă singura medicaţie.Ele sînt utile datorită acţiunii de lichefiere a
mucusului bronşic vîscos şi de favorizarea expectoraţiei.
Mucosolvan -600 mg în trei doze per os/zi,vîscozitatea sputei scade,iar
dispneea de efort şi capacitatea vitală se ameliorează uneori.
Aminopenicilinele: ampicilina are acţiune bactericidă cu spectru larg care
acoperă complet flora endobronşică de aceea este indicată în exacerbările severe
ale bronşitei.
Aminoglicozidele:
Streptomicina 1g/zi
33
Kanamicina 1g/zi
Gentamicina 2 – 3 mg/Kg.
Hidratarea.Deoarece mucusul bronşic nu devine vîscos decît după ce a

pierdut 80 % din apa ,procedeul cel mai eficient de fluidizare a secreţiei bronşice
este hidratarea corectă a bolnavului. Este recomandabil ca bronşiticii să bea
suficiente lichide, în special seara, pentru a preveni uscarea secreţiei bronşice în
timpul nopţii.
Efedrina este un drenergic cu acţiune indirectă, a cărui folosire nu este
recomandabilă în bronşita cronică, din cauza riscului efectelor secundare.
Folosirea combinaţiilor de medicamente în proporţie fixă nu este indicată,
deoarece este mai greu să se stabilească doza optimă pentru fiecare medicament
în parte.
Terapia fizică este indicată mai ales în obstrucţia bronşică produsă de
alterarea elasticităţii pulmonare.
Gimnastică respiratorie măreşte reducerea funcţiei diafragmului. Manevrele se
învaţă în climostatism şi sunt alternate cu perioade de relaxare.
Exerciţiile de tuse :în poziţie şezînd.bolnavul face o inspiraţie lentă
,urmată de expiraţie iniţial cu glota închisă,apoi deschisă ,urmărind apariţia tuşei.
Drenajul postural necesită plasarea bolnavului în poziţii care să aducă
ramurile bronşice perpendiculare pe plan orizontal. El poate fi însoţit de percuţie
sau de vibrarea peretelui toracic pentru a uşura eliminarea secreţiei.
Scopurile reabilitării sînt:

Reducerea frecvenţei infecţiilor respiratorii
Reducerea numărului de spitalizări
34
Întîrzierea progresiunii bolii
Prelungirea activităţii de producţie a bolnavului
O ptimizarea tratamentului insuficientei respiratorii pentru a scurtă durată
spitalizării şi a diminua absentismul
Educarea sanitară a bolnavului şi a familiei
COMPLICAŢII
Insuficientă respiratorie este complicaţia cea mai frecvenţă şi mai severă a
bronşitei
Insuficienţa respiratorie este complicaţia cea mai frecventă şi mai severă a
bronşitei cronice şi BPOC, fiind mortală în peste25% din cazuri.
Ea apare în timpul episoadelor infecţioase care agravează obstrucţia
bronşică, dar poate fi precipitată de folosirea sedativelor sau de oxigenoterapie.
Semnele clinice respiratorii sînt variabile:
 Polipnee
 Reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii
 Respiraţia periodică
 Dispariţia tusei şi a expectoraţiei.
Cordul pulmonar constituie adesea problema clinică majoră a bronşiticilor
şi principala lor cauza de moarte.
Bolnavii cu bronşita cronică obstructivă au debitul cardiac
crescut,hipertensiune pulmonară şi prezintă frecvent semne clinice şi ECG de
cord pulmonar.
EVOLUŢIA BRONŞITEI CRONICE OBSTRUCTIVE
35
În ceea ce priveşte evoluţia clinică a bronşitei cronice se ştie că
majoritatea simptomelor se agravează lent cu excepţia tusei care se poate
ameliora dacă se întrerupe fumatul.
Progresiunea generală a bolii este mai severă dacă bolnavii continua să
fumeze.
Evoluţia bolnavilor cu predominanta bronşitei este ondulata cu
exacerbări(insuficientă respiratorie şi decompensare cardiacă)şi remisiune
succesivă,datorate episoadelor infecţioase intercurente.
PROGNOSTICUL BOLII
Nu este influenţat de vîrsta la care începe boala,dar bătrînii au ceva mai

rar episoade infecţioase cu spută purulentă şi reactivitate bronşică mai mică.
Prognosticul episoadelor acute,infecţioase este bun. Deşi bolnavul se
poate prezenta în stare gravă după tratament energic, ameliorarea este
spectaculoasă,puseurile succesive duc însă la degradarea în trepte a funcţiei
pulmonare.
Prognosticul bolii este destul de rezervat, deoarece bolnavii se prezintă
după anii de evoluţie, cînd funcţia lor pulmonară este destul de alterată.
Factorii care influenţează prognosticul sînt:
a). Tipul de boală, supravieţuirea fiind de două ori mai marela cei cu
aspect predominant bronşitic.
b). Starea generală: pierderea ponderată este de pronosticsever, mai ales
dacă se asociază cu hiperinflaţia pulmonară, cuanemie şi cu vîrsta înaintată.
c)Funcţia pulmonară este factorul hotărîtor pentru determinarea
prognosticului.Raportul VEMS/CV sub 60 % conferă un prognostic sever
36
d). Insuficienţa respiratorie: după primul episod peste 60% dintre bolnavi
mor în următorii 2 ani.
e).Cordul pulmonar, decompensarea cardiacă înrăutăţeşte prognosticul,
mai ales la bolnavii cu edeme mari şi pierdere ponderală.
CAPITOLUL III
ROLUL ASISTENŢEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU
BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
Bolnavii cu afecţiuni pulmonare necesita o îngrijire unitară, dar şi îngrijire

specială în funcţie de varietatea cazurilor şi caracterul bolii(boli cu caracter
infecţios,de evoluţie cronică) sau ce pot apărea în pusee acute şi reprezintă
urgente ale aparatului respirator).
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:
37
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv;
- timpii de execuţie;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
- efectul ce trebuie obţinut;
- contraindicaţiile şi efectele secundare;
- interacţiunea dintre medicamente.
- doza corectă de administrare
Asistenta medicală verifica şi identifică:
- calitatea medicamentelor;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea medicamentelor;
- decolorarea sau supracolorarea;
- sedimentarea, precipitarea sau existenta flocoanelor în soluţie;
- lichefierea medicamentelor solide;
- opalescenta soluţiilor.
Asistenta medicală respecta:

- calea de administrat prescrisă de medic;
- dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;
- incompatibilitatea de medicament;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
- ordinea de administrare a medicamentelor
(tablete,soluţii,picături,injecţii,supozitoare,ovule vaginale);
- servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.
38
Asistenta medicală informează şi anunţă :
- pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de
administrare,cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
- medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a
medicamentelor.
Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de
igienă, asepsie, dezinfecţie, sterilizare şi menţinere a măsurilor de supraveghere
şi control a infecţiilor nosocomiale sau intraspitalicesti.
Îngrijirile unitare necesare se referă la următoarele :

Asigurarea condiţiilor de mediu în spital :
 saloane luminoase, bine aerisite, fără curenţi de aer suficient încălziţi

(18-20 grade C), în cazul bolnavilor cu afecţiuni bronşice inflamatorii,
temperatura salonului va fi mai ridicată şi umidificata
 aerisirea va fi continuă, dacă temperatura aerului o permite, sau
împrospătata de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor
(bolnavii vor fi bine înveliţi pentru a nu răci
 maturatul nu va fi uscat, se folosesc aspiratoare de praf sau ştergere
umedă
 repartizarea bolnavilor în saloane se va realiza pe afecţiuni(cei cu
îmbolnăviri cu caracter infecţios vor fi internaţi în saloane separate)
 psihoterapia este un mijloc terapeutirc foarte important, mai ales în
cazul crizelor cu tablouri dramatice care pun în pericol viaţa bolnavului
 atenţie la psihicul bolnavului, bolile cronice tulbura echilibru psihic al
bolnavului.
39
Bolnavilor cronici cu o perioadă lungă de spitalizare, li se va asigura un
climat propice radio, televizor, cărţi), saloanele trebuie transformate în adevărate
cămine cu atmosfera „caldă” , unde bolnavii să se simtă bine.
Alimentaţia
 va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii( de exemplu regim hidrozaharat

în perioadele febrile; cînd fenomenele acute dispar, se trece la o
alimentaţie hipercalorica)
 se evita supraalimentaţia şi regimul bogat în grăsimi
 se interzic tutunul şi alcoolul.
Supravegherea funcţiilor vitale şi combaterea simptomelor majore de boală
 se măsoară zilnic pulsul, respiraţia şi diureza, şi se notează în fişa de

temperatură
 se măsoară temperatura şi urmăreşte evoluţia febrei(se combate prin
tratament prescris de către medic)
 dispneea şi cianoza necesita oxigenoterapie(6 l /minut)

 tusea chinuitoare şi dureroasă în faza recipienta se combate cu preparate
de codeină(Codenal, Tusomag), în faza a doua pentru permeabilizarea
cailor respiratorii se recomanda bolnavilor să tuşească şi să expectoreze de
mai multe ori pe zi
40
 pentru uşurarea eliminării pentru uşurării eliminării expectoraţiei se vor
administra fluidizante ale secreţiei bronşice (siropuri expectorante,
Bisolvon , Bromhexin)
 în infecţiile bronşice se administrează antibioticele prescrise – în doza şi
ritm ridicat(antibioticul şi doza ritmul sînt impuse de către medic).
Alte îngrijiri
 la majoritatea afecţiunilor pulmonare poziţia cea mai convenabilă pentru

bolnavi estecea semisezanda. Acest lucru nu trebuie forţat şi dacă starea
bolnavului nu contrazice, poziţia va fi lăsată la alegerea lui; în toate
cazurile el va fi îndrumat să schimbe poziţia cît mai des, pentru a evita
complicaţiile hipostatice
 toaleta bolnavului se va face în funcţie de starea lui, ferindu-l în mod
deosebit de curenţi de aer reci, care ar putea redeştepta infecţiile virotice
latente
 trebuie avut în vedere că mulţi bolnavi pulmonari transpira abundent,
ceea ce face ca pielea să fie foarte fragilă, se lezează uşor şi bolnavii pot
face escari de decubit
 lenjeria bolnavilor transpiraţi trebuie imediat schimbată sau ori de cîte ori
este nevoie.
CAPITOLUL IV
PREZENTAREA CAZURILOR DE BOALĂ
CAZUL NUMĂRUL 1
41
I. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTEI
NUME:CIMPOIERU
PRENUME:ELENA
SEX:FEMININ
VÎRSTA:65 ANI
DOMICILIU:TARGOVISTE
RELIGIA:ORTODOXĂ
ÎNĂLŢIMEA:165 CM
GREUTATEA:80 KG
DATA INTERNĂRII:5.05.2013
DATA EXTERNĂRII:9. 05.2013
DIAGNOSTIC MEDICAL:BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
DIAGNOTIC LA EXTERNARE: BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
AMELIORATA
MOTIVELE INTERNĂRII:
 DURERI TORACICE DIFUZE
 TUSE CU EXPECTORAŢIE PURULENTA
 DISPNEE
DISCUTAT CU :PACIENTĂ
SITUAŢIA FAMILIALĂ:CĂSĂTORITĂ,DOI COPII
OCUPAŢIA:PENSIONARA
42
CONDIŢII DE LOCUIT:ACCEPTABILE.LOCUIEŞTE LA BLOC,
ÎMPREUNĂ CU FIICA SA ÎNTR-UN APARATAMENT CU 2 CAMERE
PEROANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA:FIICA
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:MAMA CU TBC
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE ŞI FIZIOLOGICE:
BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ DIN 2010
OBINUINTE DE VIAŢĂ:
 ALIMENTAŢIE INADECVATĂ PRIN SURPLUS,NU ARE UN
PROGRAM FIX PENTRU MASĂ
 ALCOOL:NU CONSUMA
 TUTUN:NU CONSUMA
 CAFEA:1/ZI
 SOMN:SE CULCĂ LA ORE TÎRZII,ARE UN SOMN AGITAT ŞI
INSUFICIENT
MIŞCARE:ESTE O PERSOANĂ DINAMICĂ

IGIENA:PACIENTA ARE DEPRINDERI CORECTE DE IGIENĂ
ALERGII:PACIENTA NU SE ŞTIE ALERGICĂ LA NICIUN ALIMENT SAU
MEDICAMENT
Istoricul bolii:
43
Bolnavă P.E. de 65 ani cunoscută cu Bronşită Cronică Obstructivă din
anul 2010 se prezintă la secţia Medicală cu autosanitara, la recomandarea
medicului de familie, însoţită de fiica sa.
La internare bolnavă declară că aproape de o săptămînă are dureri în piept,
respiraţie zgomotoasă dispneică mai ales la efort, tuse la început obositoare apoi,
însoţită de expectoraţie hemoptoică.
Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.
La examenul obiectiv, efectuat la internare se constată că pacientă prezintă
o respiraţie dispneică cu polipnee, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, cianoză.
La examenul fizic s-a înregistrat: TA = 140/60 mmHg; puls=80 b/min;
T= 36,5gradeC, frecvenţă respiratorie 18 – 20 resp/min
Tratament:
1.HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.

2.Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3.Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
4.Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
5.Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
6.Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per os
II. Prezentarea situaţiei bolnavului.
44
Culegerea de date urmărind cele 14 nevoi fundamentale:
1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

Procesul inflamator la nivelul bronhiilor; obstrucţia căilor respiratorii
Tuse cu expectoraţie mucopurulentă, senzaţie de sufocare, mucoasele
respiratorii uscate, cianotice şi tahipnee.
2. Nevoia de a bea şi a mînca.
limbă de culoare roz, fără ulceraţii sau porţiuni necrotizate, hemoragii
alimentaţie inadecvată prin surplus
3. Nevoia de a elimina.
Expectoraţie abundentă
 Spută mucopurulentă
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura.
aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o
independenţă totală în mişcare, atît ca amplitudine, cît şi ca mobilitate articulara
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
pacienta adoarme cu greutate
are un somn insuficient
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbraca.
pacienta se îmbraca adecvat cerinţelor şi circumstanţelor
se îmbraca singură, nu are nevoie de ajutor.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.
pacienta este afebrila
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-şi proteja tegumentele şi mucoasele.
pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate
mucoasa bucală este integră, fose nazale libere.
pacienta îşi efectuează toaleta singură.
45
9. Nevoia de a evita pericolele.
pacienta este o persoană prudenta, ştie pe cît posibil să evite pericolele
10. Nevoia de a comunica
pacienta are o fire comunicativă
poartă discuţii cu colegele de salon
vorbeşte deschis despre boala să.
11. Nevoia de a practica religia.
pacienta este de religie ortodoxă .
merge de cîte ori poate la biserică.
12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.
pacienta se simte îndeplinită atît din punct de vedere profesional, cît şi
familial.
13. Nevoia de a se recrea.
pacienta prefera să se relaxeze citind romane de acţiune.
14. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea
pacienta este interesată să afle cît mai multe despre boala să, de aceea
pune multe întrebări
În urma culegerii datelor, am stabilit următoarele nevoi perturbate:
1.Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie
2.Nevoia de a bea şi a mînca
3.Nevoia de a elimina
4.Nevoia de a dormi şi a se odihni
46
Nevoia Problema de Sursa de Obiectivele Intervenţiile Intervenţiile Evaluare
fundamentală îngrijire dificultate bolnavului asistenţei asistenţei
medicale cu rol medicale cu rol
delegat autonom.
1.Nevoia de a Respiraţie Procesul Pregătesc psihic Am aerisit În urma

respira şi a avea o inadecvată prin inflamator la pacienta în salonul, am îngrijiril
bună circulaţie deficit nivelul vederea Rx asigurat un mediu or şi a
bronhiilor; p u l m o n a r , recol ambiant
tratame
obstrucţia tarea sputei, corespunzător
căilor bronhografie, Am asigurat, ntului
respiratorii recoltarea atît cît a fost aplicat
probelor biologice posibil, pacient
L a i n d i c a ţ i a îmbrăcăminte a
m e d i c u l u i a m lejeră, lenjerie prezintă
a d m i n i s t r a t : de pat curată şi
oevoluţie
H H C 1 0 0 m g fără cute,
f . 2 x 2 o r i / z i schimbându-o ori favorabil
Pacienta să
prezinte căile i.v. de cîte ori a fost ă,
respiratorii C e f a t o x 1 g f . nevoie respiraţia
permeabile şi o 1 x 2 ori/zi Am aşezat este în
bună respiraţie i . m . ; C i p r i n o l pacienta în pat limite
5 0 0 m g t b . 1 x în poziţie fiziologic
4 ori/zi per semişezândă
os pentru a e 16 – 18
Bromhexin dj. 1 x favoriza resp/min,
3 ori/zi per os respiraţia tusea
Miofilin cp. 1 x 4 numai
ori/zi per os este
Famotidină chinuitoa
40mgtb. 1 x 3
re,
ori/zi per os
secreţiile
bronşice
au
scăzut.
2.Nevoia de a bea Alimentaţie Obişnuinţe Administrarea Explic bolnavei -obiectiv
şi a mînca. indecvata prin alimentare tratamentului importanta în curs
surplus. deficitare prescri de medic regimului de
Pacienta să alimentar asupra
evaluare.
consume o stării de boală.
cantitate de Fac bilanţul
alimente în alimentelor
concordanţă cu ingerate şi
nevoile sale eliminate.
energetice Explorez gusturile
şi obiceiurile
alimentare ale
pacientei
47
3.Nevoia de a Expectoraţie Proces infecţios La indicaţia Am aspirat În urma
elimina abundentă medicului am secreţiile bronşice
hidratăr
administrat: eliberînd căile ii şi a
HHC 100mg f. respiratorii
tratame
2 x 2 ori/zi i.v. Am învăţat
Cefatox 1g f. 1 x pacienta să facă ntului
2 ori/zi i.m.; exerciţii medica
Ciprinol 500mg respiratorii mentos
tb. 1 x 4 ori/zi per Am aşezat pacient
os; Bromhexin pacienta în a
Pacienta să nu dj.1 x 3 ori/zi per pat în poziţie
prezintă
devină sursă de os semişezândă
infecţie Miofilin cp. 1 x 4 pentru ostare de
ori/zi per os a favoriza bine,
Famotidină 40mg respiraţia tusea
tb. 1 x 3 ori/zi per Am învăţat este mai
os. pacienta să puţin
tuşească, să frecventă
expectoreze şi să
colectezesputa în, iar
vase colectoare expector
(scuipători) aţia s-a
redus
4.Nevoia de a Alterarea Starea de boală Am aerisit salonul Obiectiv
dormi şi a se odihni somnului La indicaţia A m atins
medicului am î n d r u m a t
administrat: 1 p a c i e n t a s ă
tb Diazepam p r a c t i c e
s e a r a înainte de t e h n i c i d e
culcare per os relaxare
Pacienta să exerciţii
prezinte un somn respiratorii
suficient din înainte de
punct de vedere culcare pentru
cantitativşi a-i favoriza
calitativ. somnul, o baie
caldă la picioare
Am recomandat
pacientei să bea
înainte de
culcare o cană
de lapte cald.
Ziua 1(5.05.2013)
-Masurarea tensiunii arteriale-140/60 mmHg
-Masurarea pulsului -85b/min
-Masurarea respiraţiei 17r/min
-Masurarea temperaturii corporale-36,5 gradeC
48
-Masurarea diurezei-1250 ml/24h
-Scaun aspect normal
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acestuia:
 HHC100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
 Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
 Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
 Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
 Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
 Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per
-Am educat pacienta pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere

-Sa aibă o alimentaţie echilibrată ,fără exces de grăsime,de clorura de sodiu
-Sa evite sedentarismul
-Aerisesc încăperea
Ziua 2(6.05.2013)
-Masurarea pulsului 85b/minut
-Masurarea diurezei 1300 ml/24h
-Masurarea temperaturii corporale 36,8gradeC
-Scaun normal
-I-am prelevat probe pentru analize de laborator
49
-I-am administrat tratamentul prescris de medic şi am urmărit efectul acetuia:
 Diazepam 1tb/per os
Ziua 3(7.05 2013)

50
-Am aerisit salonul, am asigurat temperatura constantă a încăperii
-Am pregătit psihic pacientul în vederea oricărei tehnici
-Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale
Ziua 4 (8.05.2013)
-Fac bilanţul alimentelor ingerate şi eliminate
-Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale pacientei
-Iau măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale
-Invat pacienta să folosească tehnici de relaxare şi destindere
51
Ziua 5(9.05.2013)
-Am informat şi am stabilit împreună cu pacientul planul de recuperarea stării de
sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, am efectuatimunizările specifice
şi nespecifice necesare.
-Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa.
52
Epicriza şi recomandări:
Pacienta Cimpoieru Elena în vîrstă de 65 ani se internează în secţia
Medicală prezentînd următoarele simptome: dispnee mai ales de efort, tuse
mucopurulentă.
În urma investigaţiei se stabileşte diagnosticul de bronşită
cronicăobstructiva. În timpulinternării s-a instituit tratament cu antibiotice,
expectorante, cortizon.
În urma repausului la pat şi a îngrijirilor de nursing aplicate precum şi a
tratamentului medicamentos evoluţia este favorabilă.Starea generală s-a
îmbunătăţit problemele s-au diminuat, dispneea s-a redus, pacienta se odihneşte
bine şi se alimentează normal.
După 10 zile de spitalizare pacienta se externează ameliorată din punct
devedere clinic cu următoarele recomandări:
 Să evite umezeala, frigul, efortul fizic;
 Să respecte programul de somn şi odihnă;
 Să consume lichide la temperatura camerei în cantităţi mari (200ml/zi)
 Alimentaţia să fie bogată în proteine;
 I s-a recomandat cură balneară la Govora, Vatra Dornei;
 După 3 săptămîni să se prezinte la control
53
CAZUL NR 2
DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI

NUME:ARSENE
PRENUME:BOGDAN
SEX:MASCULIN
VÎRSTA:70 ANI
RELIGIA:ORTODOXĂ
ÎNĂLŢIMEA:170CM
GREUTATEA:75 KG
DATA EXTERNĂRII:9 O5.2013
AMELIORATA
 TUSE CU EXPECTORAŢIE MUCOPURULENTA
 DISPNEE
SITUAŢIA FAMILIALĂ:CĂSĂTORIT,DOI COPII

OCUPAŢIA:PENSIONAR
54
CONDIŢII DE LOCUIT:ACCEPTABILE.LOCUIEŞTE LA ŢARĂ,LA CASĂ,
LOCUIEŞTE ÎMPREUNĂ CU UN FIUL
PEROANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA:FIICA
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:FĂRĂ SEMNIFICAŢIE
 ALIMENTAŢIE ADECVATĂ, ARE UN PROGRAM FIX PENTRU
MASĂ
 TUTUN:NU CONSUMA
 CAFEA:1/ZI
 SOMN:SE CULCĂ LA ORE TÎRZII,ARE UN SOMN AGITAT ŞI
INSUFICIENT
MIŞCARE: ESTE O PERSOANĂ DINAMICĂ, ÎN PREZENT MUNCEŞTE

PĂMÎNTUL
IGIENA:PACIENTUL ARE DEPRINDERI CORECTE DE IGIENĂ
ALERGII:PACIENTUL NU SE ŞTIE ALERGIC LA NICIUN ALIMENT SAU
MEDICAMENT
Istoricul bolii:
Pacientul Arsene Bogdan în vîrstă de 70 ani din Tarfoviste cunoscut din
anul 2006 cu afecţiuni pulmonare, la indicaţia medicului de familie se prezintă la
secţia Medicală în data de 5.05.2012 pentru internare.
55
Din relatările pacientului reiese că boala a debutat în urmă cu o săptămînă
avînd ca şi simptome transpiraţii reci, cefalee, insomnie, anxietate, tuse cu
expectoraţie hemoptoică, dispnee.
Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.
La examenul obiectiv s-a constatat că pacientul prezintă: dispnee
cu polipnee, tuse cu expectoraţie mucopurulentă.
La examenul fizic s-a ascultat raluri toracice, TA = 140/70 mmHg, puls =
80 b/min, T = 37gradeC
Tratament:
1.HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
2.Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);

 Procesul inflamator la nivelul bronhiilor; obstrucţia căilor
respiratorii
 Tuse cu secreţii abundente mucopurulente
alimentaţie adecvată
56
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura
 aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o
independenţă totală în mişcare, atît ca amplitudine, cît şi ca mobilitate articulara
pacientul adoarme cu greutate
are un somn insuficient
pacientul se îmbraca adecvat cerinţelor şi circumstanţelor
se îmbraca singur, nu are nevoie de ajutor.
pacientul este afebril
pacientul prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate
pacientul este o persoană prudenta, ştie pe cît posibil să evite pericolele
pacientul are o fire comunicativă
pacientul este de religie ortodoxă .
57
pacientul se simte îndeplinită atît din punct de vedere profesional, cît şi
familial.
pacientul prefera să se relaxeze citind romane de acţiune.
pacientul are cunoştinţe insuficiente depre boala să
1.Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie

3.Nevoia de a dormi şi a se odihni
4.Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea

delegat autonom.
1.Nevoia de a Respiraţie Procesul Pacientul să Pregătesc psihic Am aerisit În urma

respira şi a avea o inadecvată prin inflamator la prezinte căile pacientul în salonul, am îngrijirilor
bună circulaţie deficit nivelul respiratorii vederea Rx asigurat un mediu şi a
bronhiilor; permeabile şi o pulmonar,recoltar ambiant tratamentul
obstrucţia bună respiraţie ea sputei, corespunzător ui aplicat
căilor bronhografie, Am asigurat, atît pacientul
respiratorii recoltarea cît a fost posibil, prezintă o
probelor biologice îmbrăcăminte evoluţie
La indicaţia lejeră, lenjerie favorabilă,
medicului am de pat curată şi respiraţia
58
administrat: HHC fără cute, este în
100mg f. 2 x schimbându-o ori limite
2ori/zi i.v. de cîte ori a fost fiziologice
Cefatox 1g f. 1 x nevoie 16 – 18
2 ori/zi i.m.; Am aşezat resp/min,
Ciprinol 500mg pacientul în pat în tusea numai
tb. 1 x 4 ori/zi per poziţie este
os semişezândă chinuitoare,
Bromhexin dj. 1 x pentru a favoriza secreţiile
3 ori/zi per os respiraţia bronşice au
Miofilin cp. 1 x 4 scăzut.
ori/zi per os
Famotidină
40mgtb. 1 x 3
ori/zi per os
2.Nevoia de a Expectoraţie Proces infecţios La indicaţia Am aspirat În urma
elimina. abundentă medicului am secreţiile bronşice hidratării şi
administrat: HHC eliberînd căile a
100mg f. 2 x 2 respiratorii tratamentul
ori/zi i.v. Am învăţat ui
Cefatox 1g f. 1 x pacientul să facă medicamen
2 ori/zi i.m.; exerciţii tos pacienta
Ciprinol 500mg respiratorii prezintă
tb. 1 x 4 ori/zi per Am aşezat ostare de
Pacientul să nu os; Bromhexin pacientul în pat în bine, tusea
devină sursă de dj.1 x 3 ori/zi per poziţie este mai
infecţie os semişezândă puţin
Miofilin cp. 1 x 4 pentru afavoriza frecventă,
ori/zi per os respiraţia iar
Famotidină 40mg Am învăţat expectoraţi
tb. 1 x 3 ori/zi per pacientul să a s-a redus
os. tuşească, să
expectoreze şi să
colectezesputa în
vase colectoare
(scuipători)
59
3. Nevoia de a Alterarea Spitalizarea La indicaţia Am aerisit salonul Obiectiv
dormi şi a se odihni somnului medicului am Am îndrumat atins
administrat: 1 tb pacientul să
Diazepam practice tehnici de
searaînainte de relaxareexerciţii
Pacientul să
culcare per os respiratorii înainte
prezinte un somn
de culcare pentru
suficient din
a-i favoriza
punct de vedere
somnul, o baie
cantitativşi
caldă la picioare
calitativ.
Am recomandat
pacientului să bea
înainte de culcare
o cană de lapte
cald.
4.Nevoia de a Cunotinte Incapacitatea Explorez nivelul Obiectiv în
învăţa cum să-ţi insuficiente depre de a-şi aminti La indicaţia de cunoştinţe al curs de
păstrezi sănătatea boala informaţii medicului am pacientei privind evaluare
despre boală administrat: HHC boala, modul
100mg f. 2 x 2 demanifestare,
ori/zi i.v. măsurile
Pacientul să Cefatox 1g f. 1 x preventive şi
acumuleze 2 ori/zi i.m.; curative, modul de
cunoştinţe noi Ciprinol 500mg participare
despre boală, tb. 1 x 4 ori/zi per laintervenţii şi la
prognostic şi os; Bromhexin procesul de
evoluţie dj.1 x 3 ori/zi per recuperare
os Verific dacă
Miofilin cp. 1 x 4 pacienta a înţeles
ori/zi per os corect mesajul
Famotidină 40mg transmis şi dacă
tb. 1 x 3 ori/zi per şi-a însuşitnoile
os. cunoştinţe
60
Ziua 1(5.05.2013)
Rezultatele examinării de laborator:
1. Analiza generală a sîngelui:
Parametrul Norma (ŞI) 6.05.201

2
Hemoglobină 130-160 g/l 154
Eritrocite 4,0 - 5,0 *10**12 /l 5,31
Indice cromatic 0,85-1,05 0,87
Leucocite 4,0 - 9,0 *10**9 /l 5,0
Neutrofile 1-6% 6
nesegmentate
Neutrofile segmentate 47-72% 63
61
Eosinofile 0,5-5% 1
Limfocite 19-37% 26
Monocite 3-11% 4
VSH 2-10 mm/h 18
Hematocritul 0,40-0,48
Ziua 2(6.05.2013)
-Masurarea pulsului 80b/min
-Am educat pacientul să evite sedentarismul
-Ii explic necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate,cu un program stabilit
Ziua 3(7.05.2013)
62
-Invat pacientul să aibă o alimentaţie bogată în fructe,zarzavaturi
-Sa reducă grăsimile şi clorua de sodiudin alimentaţie
-Informez pacientul asupra stadiului bolii sale,asupra importanţei continuării
tratamentului medicamentos,asupra gradului de efort pe care poate să-l depună
Ziua 4(8.05.2013)
-Masurarea temperaturii corporale-38 gradeC
63
-Explorez preferinţele pacientului asupra alimentelor permise şi interzise
-Constientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar în boală să
-Fac bilanţul lichidelor ingerate şi eliminate
-Invat pacientul să folosească tehnici de destindere şi relaxare
Ziua 5(9.05.2013)
-Am educat pacientul pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere
-Sa aibă o alimentaţie echilibrată ,fără exces de grăsime,de clorura de sodiu
-Sa evite sedentarismul
64
Pacientul Arsene Bogdan în vîrstă de 70 ani s-a prezentat la secţia

Medicală pentru internare acuzînd următoarele semne şi simptome: cefalee,
nelinişte, insomnie, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, dispnee.
În urma investigaţiilor clinice şi de laborator se stabileşte diagnosticul
medical de Bronşită Cronică Obstructivă.
Ca urmare a îngrijirilor de nursing acordate şi a tratamentului
medicamentos cu antibiotice, cortizon, expectorante, a repausului la pat, starea
pacientului s-aameliorat evoluţia fiind favorabilă.
Pacientul se externează după 10 zile de spitalizare cu recomandarea de:
 A evita umezeala, frigul, efortul fizic;
 Iar după 3 săptămîni să se prezinte la control
CAZUL NR 3
NUME:FILIMON
65
PRENUME:DANIELA
SEX:FEMININ
VÎRSTA:52 ANI
RELIGIA:ORTODOXĂ
ÎNĂLŢIMEA:170CM
GREUTATEA:80 KG
DATA EXTERNĂRII:9 O5.2013
AMELIORATA
 TUSE CU EXPECTORAŢIE MUCOPURULENTA
 CEFALEE
SITUAŢIA FAMILIALĂ:CĂSĂTORITĂ,DOI COPII

OCUPAŢIA:PENSIONARA
CONDIŢII DE LOCUIT:BUNE,LOCUIEŞTE ÎNTR-UN APARTAMENT LA
BLOC ÎMPREUNĂ CU SOŢUL
PEROANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA:SOŢUL
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: FĂRĂ SEMNIFICAŢIE
66
 ALIMENTAŢIE ADECVATĂ, ARE UN PROGRAM FIX PENTRU
MASĂ
 TUTUN:FUMĂTOARE,1 PACHET/ZI
 CAFEA:1/ZI
 SOMN:ARE UN SOMN LINIŞTIT,DOARME 8 ORE PE NOAPTE
MIŞCARE:ESTE O PERSOANĂ DINAMICĂ

IGIENA:PACIENTA ARE DEPRINDERI CORECTE DE IGIENĂ
ALERGII:PACIENTA NU SE ŞTIE ALERGICĂ LA NICIUN ALIMENT SAU
MEDICAMENT
Istoricul bolii
Pacienta Filimon Daniela, în vîrstă de 52 ani din Timişoara cunoscută în
secţia Medicală cu afecţiuni pulmonare din anul 2006, declară că de aproape o
săptămînă prezintă tuse chinuitoare cu expectoraţie, dureri retrosternale, dispnee
la efort, cefalee,ameţeli, palpitaţii. Deoarece de 2 –3 zile starea sa s-a înrăutăţit
expectoraţia este hemoptoică, iar temperatura este de 38,5 grade C avînd şi
frisoane s-a prezentat lamedicul de familie pentru tratament.
Medicul de familie îi recomandă internare în secţia Medicală .
La internare, pacienta prezintă: dureri toracice difuze, cefalee,
vertij, palpitaţii, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, temperatură 38,5gradeC,
frisoane,transpiraţii.
Pacienta este neliniştita în legătură cu evoluţia stării sale de sănătate.
67
Tratament:
2.Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3.Tussin tb. 3 /zi per os;
4.No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5.Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;
6.Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.

 Procesul inflamator la nivelul bronhiilor; obstrucţia căilor
respiratorii
 Tuse cu expectoraţie mucopurulentă, senzaţie de sufocare, facies
crispat
alimentaţie adecvată
4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postura.
 aparat locomotor integru şi mobil, ceea ce îi permite pacientei o independenţă
totală în mişcare, atît ca amplitudine, cît şi ca mobilitate articulara
pacienta adoarme cu uşurinţă
68
are un somn liniştitor
pacienta se îmbraca adecvat cerinţelor şi circumstanţelor
se îmbraca singură, nu are nevoie de ajutor.
pacienta este afebrila
pacienta prezintă tegumente curate, netede, elastice, normal pigmentate
Posibilă vulnerabilitate faţă de pericole
 Risc de complicaţii pulmonare, renale, nervoase
pacienta are o fire comunicativă
pacienta este de religie ortodoxă .
pacienta se simte îndeplinită atît din punct de vedere profesional, cît şi
familial.
pacienta prefera să se relaxeze citind romane de acţiune.
Cunoştinţe insuficiente despre boală, prognostic, evoluţie
69
1.Nevoia de a respira şi a aveao bună circulaţie

3.Nvoia de a evita pericolele
4.Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea

delegat autonom.
.1.Nevoia de a Respiraţie Procesul Pacienta să Pregătesc Am aerisit În urma
respira şi a avea o inadecvată prin inflamator la prezinte căile psihic pacienta salonul, am îngrijirilor
bună circulaţie deficit nivelul respiratorii în vederea Rx asigurat un şi a
bronhiilor; permeabile şi o pulmonar,recolta mediu ambiant tratamentu
obstrucţia bună respiraţie rea sputei, corespunzător lui aplicat
căilor la nivelul bronhografie, Am asigurat, atît pacienta
respiratorii plămînilor şi a recoltarea cît a fost posibil, prezintă
bronhiilor probelor îmbrăcăminte oevoluţie
biologice lejeră, lenjerie favorabilă,
La indicaţia de pat curată şi respiraţia
medicului am fără cute, este în
administrat schimbându-o limite
1.Cefatox 1g f. 1 ori de cîte ori a fiziologice
x 2 ori/zi (1g la fost nevoie 16 – 18
12 ore i.m.); Am aşezat resp/min,
2.Refen f. 1 x 2 pacienta în pat tusea
ori/zi i.m.; în poziţie numai este
3.Tussin tb. 3 /zi semişezândă chinuitoar
per os; pentru a favoriza e,
4.No-spa f. 1 x 3 respiraţia secreţiile
70
ori/zi i.m.; bronşice
5.Fenobarbital au scăzut.
tb 1 x 2 /zi per
os;
6.Famotidină
40mg tb. 1 x 3 /
zi per os.
2.Nevoia de a Expectoraţie Proces Pacienta să nu Administrarea Am aspirat . În urma
elimina. abundentă infecţios la devină sursă de tratamentului secreţiile îngrijirilor
nivelul căilor infecţie prescri de medic bronşice de nursing
respiratorii 1.Cefatox 1g f. 1 eliberînd căile şi a
x 2 ori/zi (1g la respiratorii tratamentu
12 ore i.m.); Am învăţat lui
2.Refen f. 1 x 2 pacienta să facă efectuat
ori/zi i.m.; exerciţii problemel
3.Tussin tb. 3 /zi respiratorii e pacientei
per os; Am aşezat s-au
4.No-spa f. 1 x 3 pacienta în pat diminuat
ori/zi i.m.; în poziţie treptat.
5.Fenobarbital semişezândă Pacienta
tb 1 x 2 /zi per pentru afavoriza prezintă
os; respiraţia eliminări
6.Famotidină Am învăţat în limite
40mg tb. 1 x 3 / pacienta să fiziologice
zi per os. tuşească, să şi este
expectoreze şi să echilibrat
colecteze spută hidroelectr
în vase olitic
colectoare
(scuipători)
3.Nevoia de a Posibilă Procesul Pacienta să nu La indicaţia Am aerisit În urma
evita pericolele vulnerabilitate inflamator la devină o sursă medicului am salonul intervenţii
faţă de pericole nivelul căilor de infecţie pe adm Am luat măsuri lor cu rol
respiratorii perioada 1.Cefatox 1g f. 1 de prevenire a propriu
spitalizări x 2 ori/zi (1g la infecţiilor pacienta
71
12 ore i.m.); nosocomiale nu a
2.Refen f. 1 x 2 Educ pacienta prezentat
ori/zi i.m.; pentru a folosi complicaţi
3.Tussin tb. 3 /zi batista i şi nu a
per os; individuală de devenit
4.No-spa f. 1 x 3 unică folosinţă sursă de
ori/zi i.m.; Educ pacientul infecţii
5.Fenobarbital pentru a evita nosocomia
tb 1 x 2 /zi per împrăştierea le
os; secreţiilor nazale
6.Famotidină Am urmărit şi
40mg tb. 1 x 3 / am apreciat
zi per os. corect
ministrat: potenţialul
infecţios al
pacientei,recepti
vitatea să
m învăţat
pacientul să
tuşească, să
expectoreze şi să
colecteze sputa
4.Nevoia de a Cunotinte Incapacitatea Pacienta să Obiectiv

învăţa cum să-ţi insuficiente de a-şi aminti acumuleze La indicaţia Explorez nivelul atins
păstrezi sănătatea depre boala informaţii cunoştinţe noi medicului am de cunoştinţe al
despre boală despre boală, adm: pacientei privind
prognostic şi 1.Cefatox 1g f. 1 boala, modul
evoluţie x 2 ori/zi (1g la demanifestare,
12 ore i.m.); măsurile
. 2.Refen f. 1 x 2 preventive şi
ori/zi i.m.; curative, modul
3.Tussin tb. 3 /zi de participare
per os; laintervenţii şi la
72
4.No-spa f. 1 x 3 procesul de
ori/zi i.m.; recuperare
5.Fenobarbital Verific dacă
tb 1 x 2 /zi per pacienta a
os; înţeles corect
6.Famotidină mesajul transmis
40mg tb. 1 x 3 / şi dacă şi-a
zi per os. însuşitnoile
cunoştinţe
Ziua 1(5.05.2013)
-Masurarea pulsului 75b/minut
-Masurarea diurezei 1250 ml/24h
-Masurarea temperaturii corporale 36,9gradeC
-Scaun normal
Parametrul Norma (ŞI) 5.05.201

2
Hemoglobină 130-160 g/l 154
Eritrocite 4,0 - 5,0 *10**12 /l 5,31
Indice cromatic 0,85-1,05 0,87
Leucocite 4,0 - 9,0 *10**9 /l 5,0
Neutrofile 1-6% 6
nesegmentate
Neutrofile segmentate 47-72% 63
Eosinofile 0,5-5% 1
Limfocite 19-37% 26
73
Monocite 3-11% 4
VSH 2-10 mm/h 10
Hematocritul 0,40-0,48
Tratament:
Ziua 2(6.05.2013)
-Masurarea pulsului 80b/min
Tratament:
74
-Observ dacă perioadele de relaxare,de odihnă sunt în raport cu necesităţile
organismului şi munca depusă
-Ii explic necesitatea menţinerii unei vieţi ordonate,cu un program stabilit
-o învăţ tehnici de relaxare şi modalităţi care să-I favorizeze somnul prin
discuţii,demonstarii,material documentar
Ziua 3(7.05.2013)
Tratament:
-Educ pacienta pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere
-Sa-şi menţină tegumentele curate,integre
-Sa aibă o alimentaţie echilibrată ,fără exces de grăsimi,de clorura de sodiu
-Educ pacienta să evite tabagismul,mesele copioase,surplusul de greutate
75
Ziua 4(8.05.2013)
Tratament:
-supraveghez în permanenţă pacientă
-incurajez bolnavă să-şi exprime sentimentele şi nevoile
-iau măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale
Ziua 5(9.05.2013)
76
Tratament:
-Invat pacienta să aibă o alimentaţie bogată în fructe ,zarzavaturi
-Aplic tehnici de favorizare a circulaţiei
-Informez pacienta supra stadiului bolii sale ,asupra gradului de efort pe care
poate să-l depună ,asupra importanţei continuării tratamentului medicamentos
Pacientul Filimon Daniela de 52 ani internată în secţia Medicală cu
diagnosticul de Bronşită Cronică Obstructivă în urmă cu 5 zile zile avînd
următoarele simptome:dispnee de efort, tuse mucopurulentă, dureri toracice,
febră, cefalee, ameţeli.
A urmat tratament cu antibiotice, cortizon, expectorante, tratament
stabilit pe baza analizelor amănunţite de laborator, a datelor culese şi a
rezultatelor obţinute la investigaţiile paraclinice.
În urma îngrijirilor acordate evoluţia stării generale este favorabilă, pacienta este
echilibrată, temperatura corpului este în limite normale, prezintă respiraţie în
limite fiziologice.
Pacienta a învăţat să tuşească, să expectoreze şi să-şi folosească batista
individuală pentru a nu deveni sursă de infecţie pentru cei din jur; prezintă
tegumente curate şi integre, şi-a însuşit corect regulile de igienăcorporală, a
înţeles importanţa respectării regimului igieno-dietetic şi a renunţării la viciile
nocive.
77
Pacienta se externează după 10 zile de spitalizare primind ca şi îndrumări
următoarele:
 Să evite efortul fizic;
 Să evite umezeală şi frigul;
 I s-a recomandat cură balneară la Govora, Slănic Moldova;
CAPITOLUL V
TEHNICI
ASPIRAŢIA GASTRICĂ
78
Aspiraţia gastrică = golirea stomacului de conţinut - prin intermediul unui tub
introdus în stomac şi menţinerea stomacului gol, prin efectuarea unor manevre de
aspiraţie.
Indicaţii: sindromul de stază gastrică este o indicate maţoră; uzual, este

efectuată în următoarele cazuri:
- obstrucţie intestinală (ocluzie)

- ileus paralitic
- preoperator - în intervenţii chirurgicale abdominale, gastrice (ulcer gastric
perforat, varice esofagiene sau gastrice)
- postoperator (gastrectomie, colecistectomie)
■ Precizare:
În afara de aşa-zisă aspiraţie activă, continuă, intubaţia gastrică de evacuare a

conţinutului stomacal are următoarele indicaţii:
- obstacol digestiv la nivelul stomacului, duodenului sau pilorului

- hemoragie digestivă superioară, cu acumularea unor cantităţi mari de
sânge în stomac
- pareza gastrică în cadrul tubului digestiv, de stres
Echipament necesar:
- cărucior
- sonda- nazo-gastrică; se folosesc, de obicei, sonde cu lumen mic,

preferându-se, în ultimul timp, sonde de plastic cu vârf bont şi câteva
orificii laterale = sonde Levin cu un singur lumen
În lipsa unor astfel de sonde, ele pot fi improvizate din truse de perfuzie.
79
Orice sondă de aspiraţie gastrică va trebui să aibă notate, înainte de a fi
introdusă, dimensiunile de 50 şi 60 cm de la capătul distal.
- materiale pentru protecţia pacientului şi a patului (serveţele, şorţuri,

tăviţă renală, muşama, aleză)
- recipient pentru proteza dentară, dacă este cazul
- material necesar pentru curăţarea nărilor - la nevoie
- lubrifiant - hidrosolubil
- seringa de 20 ml
- recipient pentru lichidul de aspiraţie
- hârtie de turnesol pentru testarea acidităţii
- pensa hemostatică - la nevoie
- pompa de aspiraţie sau seringa de calibru mai mare
Efectuarea manevrei:
Înainte de toate, asistenta:
- explică pacientului scopul tubaţului, explică manevra, îi câştigă

consimţământul şi cooperarea
- asigură izolarea pacientului

- asigură pacientului o poziţie cât mai confortabila şi relaxantă, îl
informează asupra duratei intervenţiei
- îndepartează proteza dentară - dacă există - într-un recipient etichetat cu
nume
- roagă pacientul să-şi sufle nasul, pe rând, fiecare nară sau curaţă nările
dacă este necesar
- întreabă pacientul dacă are defect nazal
- măsoară, cu aproximaţie, distanţa de la nările pacientului la stomac şi
80
notează pe tubul nazo-gastric sau măsoară distanţa de la nări la tragus, şi
apoi de la nas la extremitatea inferioară a apendeicelui xifoid şi introduce
sonda în stomac (vezi tubaţ gastric)
- verifica dacă sonda a aţuns în stomac prin una din următoarele metode:
- aspiră conţinutul gastric şi testează aciditatea cu hârtie de turnesol

- introduce 20 ml de aer în stomac cu aţutorul unei seringi, în timp ce o a
doua asistentă ascultă abdomenul cu aţutorul unui stetoscop; un vuiet va fi
auzit în cazul plasării corecte a sondei în stomac
- securizează sonda la nas sau faţă, cu bandă adezivă
- aspiră conţinutul gastric printr-o aspiraţie continuă sau intermitentă, în
funcţie de recomandarea medicului
După suprimarea aspiraţiei gastrice asistenta:
- se asigură că, după manevră, pacientul stă confortabil pe cât posibil

- îndepartează materialele folosite
- înregistrează tehnica efectuată
- monitorizează pacientul pentru orice efecte post-manevra şi le raportează
medicului
B. DE REŢINUT:
• Aspiraţia continuă poate fi efectuată: cu aţutorul unei pompe sau prin

introducerea capătului distal al sondei nazo-gastrice într-un recipient
aşezat mai ţos decât stomacul pacientului.
• Aspiraţia intermitentă: cu aţutorul unei pompe sau cu aţutorul unei
seringi. Între aspiraţii, capătul sondei se închide. Aspiraţia intermitentă
este folosită la sondele cu un singur lumen.
• Dacă există suspiciunea unei astupări a sondei, ea va fi permeabilizată
81
prin introducerea unor mici cantităţi de aer sau ser fiziologic (nu se
folosesc soluţii hipertone).
• Cantitatea lichidului de stază aspirată din stomac va fi măsurată cu
exactitate şi calculată ca pierdere în cadrul bilanţului hidric.
• Suprimarea aspiraţiei gastrice se face după o pensare prealabilă de circa
6 ore a sondei de aspiraţie, timp în care nu trebuie să apară semne de
intoleranţă gastrică.
• Comunicarea, în special cea verbală, poate fi redusă, o coala de hartie şi
un creion, puse la îndemână, pot fi de un real ajutor pentru pacient.
• Promovarea confortului
- prevenirea lezării mucoaselor
- securizarea sondei, la nas sau la faţă, atunci când aceasta a ajuns în stomac,
de aşa manieră încât aceasta să nu preseze mucoasa nazală; restul sondei
se fixează la pat sau la hainele pacientului
- lubrifierea sondei cu lubrifiant solubil în apă
- păstrarea umedă a mucoaselor; se pot oferi pacientului bomboane tari ce
trebuie supte şi care stimulează salivaţia
- îngrijirea frecventă a cavităţii bucale şi nazale pentru a preveni uscăciunea

lor din cauza prezenţei sondei
- eliminarea excesului de secreţii din jurul nărilor şi aplicarea de lubrifiant
hidrosolubil pentru a preveni consolidarea secreţiilor
- modificarea frecventă a poziţiei pentru prevenirea presiunii exercitate de
sonda asupra mucoasei faringiene
Recipientul de colectare poate fi racordat la următoarele sisteme de

aspiraţie:
82
- aspirator electric
- trompa de vid - care aspiră aerul din recipient în funcţie de
intensitatea curentului de apa din reţea. În cazul în care aparatura nu poate fi
racordată la reţeaua de apa, vidul necesar se realizează prin diferite mecanisme
improvizate pe principiul vaselor comunicante.
Măsurarea tensiunii arteriale
83
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare (forţa de contracţie a inimii,
rezistenta determinate de elasticitatea şi calibrul vaselor)
Se evaluează: TA sistolica (maximă) şi TA diastolică (minimă)
Materiale necesare: aparat pentru măsurarea TA: stetoscop, tampon de
vată, alcool, creion roşu
Intervenţiile asistenţei medicale:
- pregătirea psihică a pacientului
- asigurarea repausului fizic şi psihic 15 minute
- spălarea pe mâini
- se aplică manşeta aparatului pe braţul pacientului sprijinit în extensie
- se fixează mambrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea
inferioară a masetei
- se introduc olivele stetoscopului în urechi
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul perei de cauciuc până
la dispariţia zgomotelor pulsatile. Se decomprima progresiv aerul din
manşeta prin deschiderea supapei până când se percepe primul zgomot
arterial care reprezintă valoarea TA maxime
- se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului
pentru a fi consemnată
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai
puternice
- se reţine valoarea indicată de coloană de mercur sau acul manometrului în
momentul în care zgomotele dispar aceasta reprezintă TA minimă
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală
de culoare roşie socotindu-se pentru fiecare linie o unitate de mercur
- se unesc liniile orizontale cu cele verticale şi se haşurează spaţiul rezultat
se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool
84
Ecografia abdominală
Ecografia este o investigaţie imagistică non-invaziva, care utilizează

ultrasunetele reflectate de organismul uman. Este o analiză operator-dependenta:
e nevoie atât de un aparat performant, cât şi de un ecografist cu experienţă.
Este uşor de tolerat şi de acceptat de către pacient şi, din acest motiv,
reproductibila ori de câte ori este necesar pentru diagnostic sau pentru
monitorizarea evoluţiei unei afecţiuni. Până în prezent, studiile nu au demonstrat
efecte nocive asupra ţesuturilor, cu unele menţiuni speciale pentru gravide.
Astfel, un studiu suedez recent a demonstrat faptul că nou-născuţii
gravidelor care au efectuat multiple ecografii în timpul sarcinii au o probabilitate
mai mare de a fi stângaci decât copiii mamelor care nu şi-au monitorizat
ecografic sarcina (date semnificative statistic). Pe baza acestor informaţii se
poate presupune un efect potenţial nociv al ultrasunetelor asupra sistemului
nervos al fătului; în plus, supraadăugarea explorării Doppler poate provoca o
supraîncălzire a ţesuturilor, cu efecte negative asupra fătului.
Avantaje
- neinvazivitatea metodei şi accesibilitatea să extinsă;
- este o tehnică de prima alegere în evaluarea iniţială a unei game largi de
afecţiuni, dar şi în urmărirea ulterioară a acestora şi, în cazuri selecţionate, chiar
şi în tratament;
- este extrem de utilă şi de neînlocuit în multe situaţii clinice.
Dezavantaje
- printre limitele ecografiei se număra un aparat mai puţin sensibil sau un
ecografist neexperimentat;
85
- mai pot modifica rezultatele: prezenta de gaze în intestine (împiedica
vizualizarea organelor situate profund în cavitatea abdominală, de exemplu,
pancreasul);
- ţesutul adipos în exces;
- lipsa de cooperare a pacientului.
Ce se afla prin ecografie?
Prin explorarea ficatului se pot decela afecţiuni hepatice localizate
(tumori benigne sau maligne) sau difuze (steatoza, ciroza).
Vizualizarea colecistului permite identificarea litiazei biliare şi a
complicaţiilor acesteia: litiaza de coledoc, colecistita acută sau neoplasmul de
vezica biliară. Ultrasonografia descrie diverse aspecte patologice pancreatice:
pancreatita acută sau cronică, pseudochiste sau tumori, dar adesea este necesară
tomografia computerizată, obligatoriu cu substanţa de contrast.
Prezenţa adenopatiilor sau leziunile splenice se pot aprecia prin
ecografie, metoda fiind complementara pentru diagnosticul bolilor hematologice,
dar şi pentru metastaze hepatice sau ganglionare.
În sarcina, ecografia are un rol major în aprecierea vârstei sarcinii,
urmărirea evoluţiei şi identificarea malformaţiilor congenitale. Mărimea splinei
corelată cu diametrele vaselor din sistemul port sunt deosebit de utile pentru
definirea sindromului de hipertensiune portala, care apare cel mai frecvent în
cadrul cirozei hepatice.
Ecografia pelvina cu vezica urinară plină permite vizualizarea
ecostructurii şi a dimensiunilor uterului (pentru tumori – fibrom uterin, sarcina
sau alte aspecte patologice sau fiziologice), dar şi aprecierea ovarelor (pentru
tumori benigne – chisturi, sau maligne – chistadenocarcinom).
86
Ecografia de tub digestiv evidenţiază leziunile de perete, astfel încât se
poate susţine diagnosticul de apendicită acută, se pot aprecia leziunile din bolile
inflamatorii intestinale sau se remarca ulcere şi stenoze.
Explorarea ecografică a rinichilor permite evidenţierea litiazei renale, a
malformaţiilor sau a tumorilor benigne sau maligne renale.
O procedură comodă
Pentru iniţierea terapiei hepatitelor cronice virale cu interferon este
necesară gradarea scorului necroinflamator (activitatea bolii) pe fragmentul de
biopsie hepatică. Tumorile hepatice la pacienţi cu risc operator crescut pot fi
tratate prin metode care includ ecografia, şi anume alcoolizarea (injectare de
alcool absolut în tumora sub control eco), crioterapie, crioablatie şi altele.
Drenajul diverselor colecţii pancreatice (pseudochisturi) sau septice
(abcese), cel mai frecvent urmat de intervenţie chirurgicală, poate fi efectuat sub
control ultrasonografic.
Recent, s-au introdus “substanţe de contrast” specifice ecografiei, care
asigură o caracterizare mai bună a tumorilor şi a altor leziuni.
87
BIBLIOGRAFIE
1. Medicină internă pentru cadre medii.

Dr.Corneliu Borundel
Ed.Medicală, 2000
2.Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentele medicale.
Aş. Lucreţia Titirca
Ed. Viaţa Medicală Românească, 2008
3.Tehnica îngrijirii bolnavului.
C. Mozes
Ed. Medicală, 2003
4.Ghid de Nursing.
5. Tehnici de Evaluare.
6. Anatomia şi Fiziologia Omului.
Dr. Roxana Maria Albu
Ed. Corint, 1996
7.Urgente medico-chirurgicale
Aş.Lucreţia Titirca
Ed.Medicală,2002
88

Lucrare Licenta Bronsita Cronica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Licenta Bronsita Cronica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

DOMENIUL: SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ PEDAGOGICĂ

Noţiuni de anatomie şi fiziologie a aparatului respirator

2.1 Bronşita cronică obstructivă

2.4. Semne şi simptome

2.5. Stabilirea diagnosticului

2.7.Complicaţiile bronşitei cronice obstructive

2.9 Prognosticul bolii

Rolul asistenţei medicale în îngrijirea bolnavului cu bronşita cronică obstructivă

Prezentarea cazurilor de boală

Aparatul respirator cuprinde organele prin care se realizează respiraţia

Componentele aparatului respirator:

Traheea este segmentul aparatului respirator, care continua laringele, fiind

Vascularizaţia şi inervaţia traheei

Bronhiile principale, dreapta şi stînga

Structura bronhiei principale este identică cu a traheei, inelele

Plămînii reprezintă organele în care se realizează schimbul de gaze : O2 şi

La nivelul plămînului există două circulaţii sanguine :

Inervaţia plămînului este realizată de SNV printr-un plex pulmonar

Parasimpaticul are acţiune :

Presiunea în cavitatea pleurală este negativă.

Capacitatea vitală pulmonara – valoarea fiziologică este de aproximativ

Aerul atmosferic ajuns în plămîni prin ventilaţie este condus în alveole,

Ventilaţia pulmonară normală sau normoventilatia se realizează la

Presiunea parţială a unui gaz în amestec(legea lui Dalton) este proporţională

Procesele metabolice avînd o intensitate variabilă în funcţie de activitatea

Reglarea umorală a respiraţiei se datorează influentelor exercitate asupra

Respiraţia în condiţii de aer rarefiat şi comprimat

Respiraţia pulmonară se adaptează şi în funcţie de presiunile parţiale ale

- Factorii iritanti-tabagismul şi alcoolismul sînt esenţiali,poluanţii

Infecţiile din primul an de viaţă ,care au în mod deosebit tendinţa de a

SIMPTOMATOLOGIA BRONŞITEI CRONICE OBSTRUCTIVE

Simptomele caracteristice bronşitei cronice sînt:

Tusea este cu predominanta matinală,adesea declanşată de contactul cu

Pentru gradarea dispneei se poate folosi schema:

SEMNE FIZICE ÎN BRONŞITA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ

Bronşiticul este cinic, uneori obez, pletoric cu facies congestiv.

La inspectie-facies congestiv,dispnee şi cianoza în episoadele acute,

Bolnavul trebuie instruit să-şi recunoască imediat exacerbările bronşitei

Hidratarea.Deoarece mucusul bronşic nu devine vîscos decît după ce a

Scopurile reabilitării sînt:

EVOLUŢIA BRONŞITEI CRONICE OBSTRUCTIVE

Nu este influenţat de vîrsta la care începe boala,dar bătrînii au ceva mai

Bolnavii cu afecţiuni pulmonare necesita o îngrijire unitară, dar şi îngrijire

Asistenta medicală respecta:

Îngrijirile unitare necesare se referă la următoarele :

 saloane luminoase, bine aerisite, fără curenţi de aer suficient încălziţi

 va fi adaptată perioadei de evoluţie a bolii( de exemplu regim hidrozaharat

Supravegherea funcţiilor vitale şi combaterea simptomelor majore de boală

 se măsoară zilnic pulsul, respiraţia şi diureza, şi se notează în fişa de

 dispneea şi cianoza necesita oxigenoterapie(6 l /minut)

 la majoritatea afecţiunilor pulmonare poziţia cea mai convenabilă pentru

MIŞCARE:ESTE O PERSOANĂ DINAMICĂ

1.HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.

II. Prezentarea situaţiei bolnavului.

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

1.Nevoia de a Respiraţie Procesul Pregătesc psihic Am aerisit În urma

-Am educat pacienta pentru asigurarea condiţiilor igienice din încăpere

Ziua 3(7.05 2013)

DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI

SITUAŢIA FAMILIALĂ:CĂSĂTORIT,DOI COPII

MIŞCARE: ESTE O PERSOANĂ DINAMICĂ, ÎN PREZENT MUNCEŞTE