REFERAT

Biofizica
Handaric Andreea Lavinia
Amg1 Feg Piatra Neamt
 CELULA

Celula este unitatea structurală funcţională şi genetică a materiei vii, capabilă să-şi ducă
viata independent şi interdependent. Cel care a introdus pentru prima oară noţiunea de celulă a
fost Robert Hooke în anul 1665.
Structura celulei plantelor, adică celula vegetală, a fost descrisă de către M. Schleiden în
1838 şi mai apoi a fost descrisă şi celula animală de către T.Schwann în 1839. După puţin timp a
luat naştere teoria celulară, care susţine că toate plantele şi animalele sunt alcătuite din celule
nucleare.

Proprietăţi fizice ale celulei.

Celulele au diferite forme. Acestea pot fi sferive, ovale, cilindrice, prismatice, stelate,
cubice, fusiforme, poliedrice, etc. Majoritatea celulelor nu se observă cu ochiul liber,
dimensiunea medie a celulelor fiind de 10-100 milimicroni.
Celulele se împart după absenţa sau prezenţa unui nucleu individualizat în celule
procariote şi eucariote. Celulele procariote nu au nucleul individualizat delimitat de citoplasmă
printr-o membrană, ci doar o masă nucleară numită nucleotid. Aceste celule sunt unitatea
structurală a bacteriei. Celulele eucariote au nucleul bine individualizat, delimitat de o membrană.
Aceste celule sunt cele vegetale sau animale.

Proprietăţi chimice ale celulei.

În compoziţia chimică a celulei se găsesc peste 60 de elemente. Aceste elemente se împart
în două categorii:
a)microelemente - fier, zinc, mangan, magneziu, sodiu, potasiu
b)macroelemente - carbon, hidrogen, oxigen, sulf, fosfor.
Substanţele chimice pot fi la rândul lor împărţite în două categorii: organice si anorganice.

Structura celulei.
La microscopul electronic se poate observa ultrastructura celulei: constituenţi celulari care
sunt protoplasmatici(vii) şi nepr otoplasmatici(nevii). Cei protoplasmatici sunt
-membrana celulară- se găseşte la exteriorul citoplasmei, având un strat dublu de
fosfolipide. Are rol de protecţie şi mediază schimburile de substanţe între celulă şi mediu având
permeabilitate selectivă.
-Citoplasma- este substanţa fundamentală. Este de două tipuri:
fundamentală(nestructurată) şi structurată, adică organitele citoplasmatice.
-Reticulul endoplasmatic (R.E) este o reţea de canalicule ramificate care face legătura
dintre membrana plasmatică şi membrana nucleului. Are aspect rugos (R.E.R) sau aspect neted
(R.E.N). În interiorul acestor canalicule se află o substanţă în continuă mişcare reticulul având
rolul unui aparat circulator intracelular dar şi un rol mecanic.
- Mitocondriile sunt aşezate de obicei în jurul nucleului fiind mai numeroase în celulele
cu activitate intensă. Au rol în respiraţia celulară şi sunt considerate ''uzinele enegetice'' a celulei
în care are loc oxidarea substanţelor organice cu eliberare de energie. Această energie este
înmagazinată în moleculele de acid adenozin-trifosforic (ATP), sintetizate prin fosfolirarea
acidului adenozin-difosforic (ADP) sub acţiunea unei enzime localizată pe crestele mitocondriale.
-Aparatul Golgi este aşezat tot în aproprierea nucleului. El este format din nişte cisterne
plate în formă de disc, dilatate la capete şi înconjurate de vezicule .Are rol secretor fiind dezvoltat
mai ales în celulele secretoare. Este implicat şi în formarea membranei celulare.
-Ribozomii au fost descoperiţi de savantul american de origine română George Emil
Palade. Ribozomii sunt sferici, liberi sau ataşaţi de reticulul endoplasmatic. Conţin ARN,
proteine şi au rol în sinteza proteinelor.
-Lizozomii sunt corpusculi foarte mici care stochează peste 40 de enzime digestive. Când
membrana lor impermeabilă se rupe enzimele sunt puse în libertate şi devin active. Au rol în
digestia celulară şi sunt cosideraţi ,,măturători" ai celulelor. Lizozomii se găsesc în număr mare
în leucocite şi în celulele îmbătrânite.
-Nucleul are o formă sferică situat în centrul celulei la celulele tinere şi în lateral la cele
senescente. Nucleul este delimitat de o membrană dublă externă (prezintă pori) şi internă. Prin
pori se realizează schimbul de substanţe dintre nucleu şi citoplasmă. În interiorul acestei
membrane se găseşte nucleoplasma care conţine acizii nucleici. ARN si ADN formează
cromozomii. Se află şi 1-2 nucleoli sferici.
-Centrozomul sau centrul celular se întâlneşte la mjoritatea celulelor. Este absent la
celulele nervoase sau la hematii. Prezintă 1-2 centrioli. Are rol în diviziunea celulară si iniţiază
aparatul de diviziune.
- Incluziunile sunt produşi rezultaţi din activitatea metabolică a celulei.

Constituientii celulari specifici plantelor.

Aceştia sunt: plastidele, vacuolele şi peretele celular.
Plastidele sunt sferice sau ovale cu rol în nutriţie. Se cunosc trei tipuri:
a) cloroplastele care conţin clorofilă şi au rol în fotosinteză.
b) cromoplastele care conţin pigmenţi care dau culoarea petalelor, florilor
c) leucoplastele care sunt incolore şi au rol în sinteza şi depozitarea unor substanţe .
Vacuolele sunt vezicule pline cu suc vacuolar. Se găsesc şi în celulele animale dar sunt
mici şi au caracter temporar. Poziţia vacuolelor, forma şi numărul lor sunt determinate de vârsta
şi tipul de celulă.
Peretele celular este specific celulelor plantelor, bacteriilor şi ciupercilor. El se formează
cu participarea membranei plasmatice, fiind alcătuit din molecule lungi de celuloză grupate în
mănunchiuri, înglobate într-o matrice formată din peticină şi hemiceluloză. Peretele celular este o
importantă cale de transport fiind permeabil pentru apă sau alte substanţe solubile.

Functiile celulei.
Metabolismul celular constituie totalitatea transformărilor care au loc în celulă în urma
schimbului de materie şi energie cu mediul. Raportul dintre cele două procese ale
metabolismului, asimilaţia şi dezasimilaţia se schimbă permanent.
Excitabilitatea este răspunsul specific dat de celulă la acţiunea diferiţilor factori din
mediu.
Mişcarea presupune deplasarea activă a unor constituenţi celulari.
Semipermeabilitatea este însuşirea membranei plasmatice de a fi permeabilă pentru apă
sau pentru alte substanţe solubile.