Celulele baza chimica a vietii sunt caramizile din care este construit organismul pluricelular.

r. Materialele chimice care alcatuiesc celule au drept unitati moleculele. Moleculele sunt grupari de atomi. Atomii sunt legati prin forte chimice. Dintre elementele chimice, carbonul este nelipsit din substantele organice. Compusii carbonului sunt numerosi si cu proprietati chimice foarte variate. Pentru viata sunt importante legaturile C-H ce pot constitui adevarate rezerve de energie. Energia este pusa in libertate prin procese de oxidare si reducere. Celulele prezinta asemanari in ceea ce priveste compozitia lor chimica. Componentele celului contin un numar imens de molecule. Configuratia spatiala a moleculelor concorda cu functia implinita. Prin inventarea microscopului (in secolul al XVII-lea) a putut fi descoperita si studiata o intreaga lume invizibila cu ochiul liber din structura organismelor. Cele mai mici organisme studiate de noi sunt bacteriile. Celula bacteriana indeplineste toate functiile vietii: nutritie, crestere, reproducere. In organizarea celulei, materialul genetic ocupa un loc central, iar apararea lui printrun invelis nuclear este de importanta majora. In modul de organizare al unei celule se observa grupuri de structuri care realizeaza functii specializate si care sunt legate printr-o retea complexa de comunicare. Din punct de vedere evolutiv, celulele procariote sunt considerate stramosii celulelor eucariote. Aparitia organitelor celulare este o perfectionare a ordinii interne a celulei si a functiilor ei. In celula eucariota au loc: separarea substantelor nucleare de cele citoplasmatice; dezvoltarea unui adevarat sistem mambranar intracelular; specializarea diferitelor structuri pentru indeplinirea anumitor functii; Celula vegetala: are perete celular; sistemul vacuolar este foarte bine dezvoltat; prezinta plastide; organitele digestiei celulare sunt, mai ales, vacuolele; rezervele glucidice sunt constituite, in primul rand, din amidon; Celula animala: - nu are perete celular; - sistemul vacuolar este slab dezvoltat; - plastidele sunt absente; - macromoleculele organice sunt degradate de lizozomi; - rezervele glucidice sunt constituite din glicogen; Membranele celulare delimiteaza celulele. Invelisul celular nu separa total mediul intracelular de cel extracelular, fiind posibile schimburi de substante. Membrana celulara poate ingloba particule solide si

CELULA

lichide din mediul extern prin fagocitoza si pinocitoza. Concentratia unei solutii reprezinta numarul de molecule sau de ioni ai unei substante raportat la un anumit volum. Prin experiente simple se poate evidentia comportarea membranelor celulare in functie de concentratia mediului extracelular. Osmoza permite patrunderea apei in celula datorita semipermeabilitatii membranei celulare. Concentratia mai mica a lichidului extracelular decat a lichidului intracelular determina patrunderea apei in celula (celula devine turgescenta). Concentratia mai mare a lichidului extracelular decat a lichidului intracelular determina iesirea apei din celula (celula este plasmolizata). Citoplasma este situata intre membrana celulara si membrana nucleara. In citoplasma sunt situate toate organitele. La organismele procariote nucleul nu este delimitat de o membrana nucleara. La eucariote nucleul are: un invelis nuclear, nucleoplasma, 1-2 nucleoli. Nucleul contine ADN, ARN, proteine. Citoplasma este formata dintr-o parte fundamentala si din organite celulare. Din punct de vedere fizico-chimic citoplasma este un coloid. Particulele coloidului absorb apa; coagularea citoplasmei este letala. Citoplasma indeplineste functii vitale. Configuratia moleculara a ADN-ului este de stocare a informatiei ereditare, dar si de transmitere a acesteia in ARN. ADN-ul se gaseste in nucleu, iar ARN-ul in nucleu si citoplasma. ADN-ul detine instructiunile care sunt duse de ARN in citoplasma, unde vor fi executate. Nucleul este centrul coordonator al celulei, dar si sediul ereditatii. Ribozomii asambleaza aminoacizii in proteine. Proteinele sunt substante organice cu structuri complicate si cu functii multiple. Membranele celulare contin si proteine. Compartimentele sintezei si secretiei celulare sunt ribozomii (granulele lui Palade) si aparatul Golgi. Ribozomii sintetizeaza proteine (din aminoacizi) pe baza informatiei adusa de ARN de la ADN-ul

Fig. 1. Lichidul colorat a difuzat printre moleculele de ap pn la realizarea unui echilibru al concentraiilor.

nuclear. Reticulul endoplasmatic constituie sistemul microcirculator al celulei, dar si un suport mecanic al citoplasmei. Aparatul Golgi asambleaza moleculele, le depoziteaza, le ambaleaza in vezicule si le exporta la o adresa exacta. La amiba, parameci etc., digestia are loc in interiorul celulei intracelular. La animale, digestia se realizeaza intr-un tub digestiv, adica extracelular. Celulele trebuie sa digere si resturi celulare, structuri distruse etc. organitele digestiei celulare sunt lizozomii si vacuolele. Leucocitele apara organismul de microbi, fie prin digerarea acestora, fie producand anticorpi. Digestia intracelulara este prezenta la protozoare si spongieri; la organismul uman s-a pus in evidenta in leucocite. Animalele se hranesc cu substante organice mari. Digestia alimentelor in organe digestive este extracelulara. Digestia si respiratia celulara sunt procese diferite; primul il pregateste pe cel de-al doilea. Lizozomii sunt mai numerosi in celulele animale. Vacuolele indeplinesc, in lumea vie, functii numeroase si variate. Absorbtia apei prin perisorii sugatori ai radacinilor la plante are ca substrat celular vacuola si sucul vacuolar. Plastidele sunt organite specifice celulei vegetale. In functie de culoarea pigmentului, plastidele sunt verzi si de alte culori. Cloroplastul transforma energia luminoasa in energie chimica. Culorile florilor si fructelor sunt date de cromoplastele raspandite in citoplasma. Exista plastide fara pigmenti care depoziteaza amidonul (amiloplaste) si plastide ce acumuleaza alte substante organice.
SCHIMBURILE DE SUBSTANE MEMBRANA CELULAR PRIN

Toate transformrile care au loc n celul sunt rezultatul schimbului de] materie i energie cu mediul nconjurtor. Celula preia toate substanele care trec prin membrana plasmtica Membrana plasmtica are o permeabilitate selectiv, deoarece selec-1 teaz"substanele care o traverseaz. Ea este semipermeabil, lsnd si treac gazele, apa i anumite substane dizolvate sub form de ioni sau molecule i este impermeabil pentru substanele cu molecule mari (macro molecule). Permeabilitatea este legat de existena porilor" din membran, iar fora ei motrice o reprezint diferena de concentraie de o parte i de alta a membranei. Transportul diferitelor substane prin membrana plasmtica se face pasiv i activ. Forele pasive. Transportul pasiv se realizeaz prin difuzie i osmoz.

Difuzia este fenomenul prin care moleculele a dou substane (gazoase sau lichide) puse n contact se deplaseaz de la o concentraie mai mare spre o concentraie mai mic. Ca urmare are loc o ntreptrundere a celor doua substane pn la egalizarea concentraiilor (fig. 1). Moleculele mici (fr sarcin negativ) cum sunt 02, H20, C02 traverseaz rapid prin difuzie dublul strat lipidie al membranei plasmatice. ntre soluiile de pe cele dou fee ale membranei plasmatice, datorii diferenei lor de concentraie apare o presiune numit presiune osmotica care face posibil osmoza.

citosc helet

incluziuni ergasn^ mitocondrie membran ceul reticul endo: ai lizozom nucleu nucleol

cromatir aparat vacuol centriol citoplas^ G>?

ORGANITE SPECIFICE
Flagelii i cilii. Sunt organite care apar la unele organisme unicelulare dar i la cele reproductoare asexuate (zoospori) sau sexuate (zoogamei). Structur. Flagelii i cilii au structur asemntoare. Sunt acoperii cu o membran i o teac, n interior aflndu-se un matrix n care se gsesc 9 perechi de microtubuli aezai circular la periferie i 2 perechi aezate central (fig. 4). Microtubulii sunt legai prin proteine contractile, care determin micarea locomotorie. Coordonarea micrilor o realizeaz corpii bazali aflai la baza flagelului/cilului. Rol. Sunt organite cu rol locomotor. Corpii Nissl i neurofibrilele sunt organite specifice celulelor nervoase. Primii se gsesc n corpul celular i la baza dendritelor. Neurofibrilele formeaz o reea n citoplasm, axonul i dendritele

neuronului, avnd rol mecanic, de susinere i de conducere a influxului nervos.

INCLUZIUNILE ERGASTICE
Sunt produi rezultai din activitatea metabolic a celulelor, aflai permanent sau temporar n celul. Nu sunt nconjurate de o membran. Ele sunt depozitate n vacuole, citoplasm, perete celular i constituie rezerve de substane organice i anorganice. Exemple: amidonul (n celulele unor semine); picturile de grsime (colesterol i trigliceride - n celulele adipoase i celulele unor semine); glicogenul (n celulele hepatice); melanin (n celulele dermice); rina (n celulele coniferelor); diferite cristale minerale (silicai, oxalai etc.).

Fig. 1. Structura unui cloroplast: PLASTIDELE 1.MEMBRANA EXTERNA 2.MEMEBRANA INTERNA 3.STROMA 4.GRANA 5.TILACOID
Plastidele sunt organitc tipice celulelor vegetale; ele sunt prezente ns i n celulele unor protiste (cele fotosintetizatoare). Plastidele sunt sferice sau elipsoidale. Se cunosc trei tipuri funcionale: leucoplastele, cromoplastele i cloroplastele.

Leucoplastele sunt lipsite de pigmeni. Se gsesc mai ales n poriunile albicioase ale tulpinilor i frunzelor, precum i n rdcinile i tulpinile tuberizate, ca i n endospermul seminal. Ele au rol n depozitarea unor substane de rezerv: amidon (amiloplaste), lipide (oleoplaste) sau proteine (pwteoplaste). Cromoplastele conin pigmeni galbeni, portocalii, roii (pigmeni carotenoiz) care dau culoare petalelor, unor frunze i chiar unor rdcini (exemplu, morcov). Cloroplastele sunt cele mai rspndite plastide. Ele conin pigmeni verzi (clorofilieni), care au capacitatea de a absorbi radiaiile luminoase de a converti energia luminoas n energie chimic. Numrul i forma cloroplastelor variaz. Astfel, la plantele verzi ele sunt numeroase, mici, sferice sau elipsoidale, staionate mai ales. in celulele frunzelor. La protistele fotosintetizatoare, ele sunt mari i se numesc cromatofori. Cloroplastele, ca i mitocondriile, se multiplic i se perpetueaz prin diviziune. Structur (fig. 1). Prezint o membran dubl, permeabil pentru 02, "C02, diferii ioni (Fe3+, Mg2+), glucoza etc. n interior se afl

substana fundamental (stroma), care conine enzime,, incluziuni lipidice, granule de amidon, ADN i AR.N i ribozomi. Membrana intern formeaz numeroase plieri lamelare numite tilacoide. Ele ocup interiorul cloroplastelor i formeaz structuri de tipul fiicului de monede; acestea se numesc grana. Membranele tilacoidelor conin pigmeni clorofilieni; ele sunt sediul reaciilor fotosintezei dependente de lumin.

DIVIZIUNEA CELULARA
nmulirea este nsuirea de baz a materiei vii care asigur perpetuarea speciilor. nmulirea celulelor este precedat de creterea lor. Cn ceMete ajung la maturitate ele dau natere (a noi'ce/u/e asemntoare cu celula-mam printr-un proces numit diviziune. Masa citophsmatic crete foarte mult n raport cu cea a nucleului; atunci se produce diviziunea nucleului, a citoplasmei i a organiteJor celulare, precum i formarea unui perete despritor care separ cele dou celulefiice. La organismele unicelulare, diviziunea celulei duce la nmulirea lor. La organismele pluricelulare, prin diviziuni celulare se formeaz celulele reproductoare, se nmulesc, cresc i sunt nlocuite celulele moarte sau uzate; n acest caz, diviziunea celular constituie o premis a proceselor de reproducere, cretere i dezvoltare. Unele celule se divid toat viaa; altele nu (de exemplu, neuronii la om se divid numai n primii doi ani de via). Diviziunea celular este strict controlat de nucleu. Cnd celulele scap de sub acest control, ele se pot nmuli haotic i dau natere unor tumori (benigne, cnd nu se rspndesc la alte esuturi i maligne - canceroase, cnd dau metastaze, adic se rspndesc i la alte esuturi i organe). Diviziunea celular este de dou tipuri: direct i indirect.

DIVIZIUNEA DIRECT (AMITOZA)

Prin diviziune direct celulele se nmulesc rapid. Apare la procariote, la celulele eucariote pe cale de difereniere i de regenerare, la celulele canceroase etc. Ea se caracterizeaz prin lipsa cromozomilor evideniai i prin faptul c membrana nuclear nu dispare. Diviziunea direct se realizeaz prin: a. fragmentare (clivare) n urma apariiei unui perete despritor care mparte coninutul celulei n dou celule-fiice (de exemplu, la unele alge verzi, la celulele epidermale din bulbii de usturoi AUium sativum etc); b. strangulare {gtuire), n care nucleul se alungete, se subiaz la mijloc i se fragmenteaz; concomitent celula se gtuie i se mparte mpreun cu cei doi nuclei n dou celule-fiice (de exemplu, la bacterii) (fig. 1).

DIVIZIUNEA INDOIECT (CARIOCHINEZA)

Spre deosebire de amitoz. n cariochinez diviziunea nucleului precede diviziunea citoplasmei. Ea are loc la majoritatea celulelor eucariote. Se desfoar n mai multe faze succesive n care se produc transformri ale substanei nucleare, semnificativ fiind individualizarea cromozomilor. Diviziunea indirect se clasific n: mitoz i meioz.

CICLUL CELULAR
Diviziunea celular este un fenomen ciclic. Ciclul celular reprezint ansamblul de transformri care se produc din momentul formrii celulei prin diviziune pn n momentul unei noi diviziuni a celulei. El cuprinde: diviziunea propriu-zis (a nucleului i a citoplasmei) i interfaza. Diviziunea propriu-zis se finalizeaz cu formarea a 2 sau 4 celule-fiice. Interfaza este etapa dintre dou diviziuni celulare care cuprinde trei perioade (fig. 3): presintetic iGl) . de sintez (S) i postsintetic (G2).

MITOZA
Mitoza are loc n celulele somatice ale organismelor eucariote. Mitoza este procesul de diviziune prin care dintr-o celul cu set diploid de cromozomi rezult dou celule-fiice, tot diploide, identice din punct de vedere ereditar. Ea este un proces continuu care ncepe cu diviziunea zigotului i se continu cu formarea i creterea esuturilor i organelor.

Specia - celula mazre (endosperm) stnjenel (endosperm) obolan (hepatocite) salamandra (fibroblaste)

Profaza 40 min 60 min 4h 18 min

Metafaza 20 min 30 min 10 min 38 min

Anafaza 12 min 22 min 30 min 26 min

Telofaza 110 min 75 in 30 min 28 min

Total 182 min 187 min 5 h 10 min 110 min

Profaza este de obicei, faza cea mai lung. Ea ncepe cu creterea volumului nucleului i dezorganizarea membranei nucleare i a nucleolilor. Se remarc individualizarea cromozomilor alctuii din dou cromatide (bicromatidici). Are loc diviziunea centrozomului i nceputul deplasrii celor doi centrioli la polii opui ai celulei. Tot acum ncepe i organizarea filamentelor fusului de diviziune, pe care se fixeaz cromozomii. Metafaza. Are loc formarea deplin a fusului de diviziune i poziionarea centriolilor la cei doi poli. Cromozomii bicromatidici sunt condensai la maximum i se aliniaz n plan ecuatorial, n placa metafazic, fixai prin centromer de filamentele fusului de diviziune. Acum sunt cel mai bine evideniai. La sfritul metafazei ncepe desprirea n plan longitudinal a celor dou cromatide ale fiecrui cromozom, rezultnd astfel doi cromozomi monocromatidici. Anafaza. Cromozomii monocromatidici, datorit contraciei filamentelor fusului de diviziune, sunt atrai simultan spre cei doi poli ai celulei: unul spre un pol, altul spre polul opus, deplasndu-se de-a lungul fusului de diviziune. Telofaza. Cromozomii monocromatidici ajuni la poli se dezorganizeaz i iau din nou forma filamentelor de cromatin. Dispare fusul de diviziune i se formeaz membrana nuclear (apar doi nuclei-fii cu nucleolul/nucleolii respectivi). Dup formarea celor doi nuclei-fii, n celula mam ncepe diviziunea citoplasmatic (citochineza), precum i apare o membran celular despritoare. Astfel iau natere dou celule-fiice. Urmeaz interfaza n care celulele asimileaz activ i i dubleaz cantitatea de ADN, dup care se reia ciclul. n celulele animale, n telofaza apare un an de clivare, dup care se formeaz membrana citoplasmatic despritoare. La celulele vegetale, apare mai nti, o membran primordial (placa central) care se transform n lamela mijlocie comun celor dou celule-fiice. De o parte i de alta a acestei membrane, fiecare celul-fiic i elaboreaz o membran plasmatic primar. n cazul tumorilor canceroase, diviziunile mitotice sunt dezordonate i au loc cu vitez mai mare. Importana mitozei const n: 1. genereaz celulele necesare pentru formarea unui organism pluricelular; 2. menine numrul de cromozomi, celulele-fiice avnd seturi cromozomale identice cu celulele3. furnizeaz celule pentru reparat esuturile rnite sau mbtrnite; 4. rezult celule care pot reconstitui fragmente sau chiar ntreg organismul parental {clone);

Meioza
Mitoza sau cariokineza este forma superioara de diviziune celulara caracteristica tesuturilor corpului care poseda eucarion. Procesul incepe la nivelul nucleului prin individualizarea se continua cu diviziunea nucleului si se incheie prin diviziunea celulei. Denumirea de diviziune indirecta provine tocmai de la faptul ca diviziunea nucleului precede diviziunea celulei mama in cele doua celule fiice, identice in continut cu celula mama initiala. Conventional diviziunea celulara a fost impartita in cinci faze: interfaza, profaza, metafaza, anafaza si telofaza.

Interfaza faza cea mai lunga a ciclului celular. Au loc modificari de cromatina, cromozomii fiind complet despiralizati. Profaza faza in care in nucleul omogen se structureaza fire cromatice. Filamentele cresc in diametru devenind mai scurte, mai groase si distincte. Fiecare din aceste fragmente reprezinta un cromozom care are o structura dubla helicoidala datorita rasucirii cromatidelor, una in jurul celeilalte. In aceasta faza are loc disparitia nucleolilor reorganizarea lor avand loc la sfarsitul diviziunii. In aceasta faza, membrana nucleara se fragmenteaza, apar porii de diviziune, si a fusului de diviziune. Proteinele ce intra in alcatuirea fusului de diviziune sunt unite prin grupari bisulfitice. Dupa dezintegragrea membranei si formarea fusului de diviziune are loc dispunerea cromozomilor in placa ecuatoriala situata la jumatatea distantei dintre poli. Migrarea cromozomilor este controlata de fusul de diviziune, si de activitatea centromerului care asigura vehicularea cromozomului. Metafaza- in metafaza cromozomii sunt duplicati, si se duplica regiunea centromerului si se formeaza placa ecuatoriala prin dispunerea cromozomilor intr-un singur plan perpendicular pe axa longitudinala a fusului de diviziune si are loc separarea cromozomilor-fii. Cariotipul (numarul, marimea si forma cromozomilor) are trasaturi caracteristice, fiind potrivit pentru analiza microscopica. Fiind singurele elemente permanente ale nucleului si aparand intr-un numar si morfologie constante, cromozomii asigura identificarea diverselor specii. Anafaza- in aceasta faza are loc separarea si deplasarea spre cei 2 poli a cromozomiilor-fii rezultati din cele 2 cromatide ale cromozomului initial. Miscarea cromozomilor spre poli de-a lungul tubulilor continui ai fusului este controlata de centromer si are loc cu o viteza de 0.2-5m/minut, formand la nivelul polilor cate o placa anafazica. Telofaza- la cei 2 poli ai celulei cromozomii formeaza cate un nucleu separat pentru fiecare viitoare celula fiica, apoi au loc procese opuse profazei: cromozomii isi pierd individualitatea, se despiralizeaza si decondenseaza. Astfel, ia nastere un nucleu cu structura reticulata. Se produce reorganizarea nucleolilor, si aparatul mitotic se dezintegreaza si dispare. Dupa telofaza incepe interfaza in care se disting 3 perioade: G1, S si G2. Mitoza asigura repartizarea in celulele-fiice a unei cantitati egale de material genetic. Datorita acestui fapt, diviziunea celulara reprezinta un mecanism biologic fundamental, care determina transmitetea informatiei genetice de-a lungul generatiilor celulare. Citochineza- diviziunea nucleului e urmata de regula de diviziunea citoplasmei.

Durata mitozei e in fuctie de tipul de celule si specie, de varsta individului si de conditiile de viata, variind intre cateva minute pana la cateva zeci de ore. Durata in timp a fiecarei faze mitotice este si ea diferita: profaza este 60% din durata intregului ciclu mitotic, metafaza 5%, anafaza 5%, iar telofaza 30%.

Prima diviziune meiotica

In cazul oamenilor diviziunea aceasta are loc in glandele sexuale. In interfaza AND se dubleaza. Cand meioza incepe, AND devine mai incurcat si apare ca filamente de cromozomi. Fiecare cromozom este format din doua cromatide unite la mijloc. Cromozomii se formeaza perechi. Se intampla ca unele gene dintr-un cromozom sa treaca in celalalt cromozom (crossing-over). Ca in mitoza, membrana nucleara dispare. Perechile se aliniaza ecuatorial, pe fusurile de diviziune, si se orienteaza catre cei doi poli ai celulei formati de centrioli. Cromozomii se separa si perechile se dspart mergand catre poli opusi. O noua membrana nucleara se formeaza in jurul fiecarei combinatii haploide de cromozomi. Intre timp plasmalema se desparte in cele doua celule fiice. A doua diviziune meiotica Dupa o scurta pauza, fiecare celula fiica se divide ca intr-o mitoza. Membrana nucleara dispare. Centriolul se divide si cei doi centrioli formeaza cei doi poli ai celulei. Perechile de cromozomi se aliniaza ecuatorial pe fusurile de diviziune. Perechile de cromatide se despart si se duc catre poli opusi. O noua membrana nucleara se formeaza si plasmalema se desparte din nou. Astfel cele patru celule haploide se formeaza. La masuli se continua acest proces insa la femele trei dinte cele patru celule se micsoreaza si doar una devine ovul.