Biologie celulara

Celula

Celula este unitatea structurala si functionala a organismului.

Din punct de vedere sistemic reprezintă un sistem deschis care stabileşte schimburi de materie și energie cu mediul
ambiant.

Celulele sunt de două tipuri: procariote - la bacterii și alge albastre-verzi - au nucleu fara membrană nucleară și
eucariote - la restul organismelor, au nucleul înconjurat de membrană nucleară.
Componentele de bază ale celulei eucariote sunt: membrană, citoplasmă și nucleu. In citoplasmă se găsesc organitele celulare.

Celula este delimitată de membrana celulară, iar organitele citoplasmatice de un sistem de endomembrane.

Structura de bază a tuturor membranelor este aceeași cu cea a membranei celulare, modelul acestei structuri fiind modelul , “mozaic fluid“. Conţinutul

înconjurat de membrana plasmatică constituie citoplasma. Porţiunea lichidă a acesteia se numește citosol.

Structurile membranare din interiorul citoplasmei se numesc organite. Organitele includ: mitocondriile, reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi şi lizozomii.
A. Plasmalema (Membrana celulara)

Este situată la periferia citoplasmei. Structura sa corespunde modelului “mozaicului fluid“ elaborat de Singer si
Nicolson în 1972.

Conform acestui model membrana plasmatică ca si membranele organitelor celulare sunt alcătuite din două straturi
de fosfolipide, care reprezintă o matrice fluidă, la care se adaugă proteine și glucide.

Straturile lipidice sunt orientate cu grupările hidrofile spre exterior si cu cele hidrofobe spre interiorul
membranei.

Proteinele din structura membranei plasmatice sunt întotdeauna globulare.

Plasmalema prezintă permeabilitate selectivă, permiţând schimburile dintre celulă și mediu.

B. Citoplasma (gr. kytos=cavitate). Este formată din două faze distincte:

a. citosolul

b. granuloplasma

Citosolul reprezintă citoplasma localizată in afara organitelor celulare, cunoscută sub denumirea de
citoplasmă fundamentală sau hialoplasmă.

Elementul de bază al hialoplasmei este apa (85-95% din greutatea proaspătă), în care se află dispersate
diferite substante organice și anorganice cu rol important în biosintezele celulare.

Granuloplasma - reprezintă faza citoplasmei cuprinsă în organitele celulare.

Organitele celulare:

1. Reticulul endoplasmatic (RE) - sistem de cisterne, tubuli ce reprezintă un sistem circulatorintracelular și

intercelular.

Conţine numeroase enzime cu rol în sinteza lipidelor, iar în unele cazuri pe suprafaţa membranei RE există ribozomi.

În functie de prezenta ribozomilor se deosebesc morfologic două tipuri de RE:

a. REN-reticul endoplasmatic neted -lipsit de ribozomi;

b. REG-reticul endoplasmatic granular sau rugos - asociat cu ribozomi.

Functii ale RE:

Sintetizează substante organice- proteine, glucide, lipide, enzime, uleiuri eterice.

Colectează, transportă si distribuie substanţele la nivelul celulei si intercelular.

2. Ribozomii au fost descoperiţi de savantul american de origine română George Emil Palade, laureat al premiului
Nobel în anul 1974.

Ribozomii au formă sferică și prezintă rol esenţial în sinteza proteinelor. Nu sunt delimitaţi de membrane si se găsesc
liberi în citoplasmă, ataşaţi de RE, în mitocondrii şi în cloroplaste.
3. Aparatul Golgi - este format din totalitatea dictiozomilor din celulă.

Dictiozomii se găsesc, de regulă, în apropierea nucleului si sunt numeroși în celulele glandelor.

Dictiozomii sunt alcătuiţi din cisterne sau saci turtiţi și vezicule si au rol în secreţia extracelulară
a unor compuși organici și anorganici, uleiuri, enzime, apă, mucilagii.

4.Lizozomii - componente celulare de forma unor vezicule, delimitate de o singura membrană si

specializate pentru digestia intracelulară. Conţin numeroase enzime hidrolitice.
5. Peroxizomii - Prezenţi în majoritatea celulelor vegetale, specializaţi pentru desfășurarca reacţiilor oxidative.

6.Mitocondriile – “uzinele energetice" ale celulei, au genom propriu si sunt capabile de autoreproducere.

Rol in respiraţia celulară, proces prin care se produce energie.

La microscopul electronic mitocondriile apar sub forma unor granule cu membrană dubla, care inconjoara un spaţiu

numit matrix.

Membrana interna prezintă invaginatii numite criste.

C. Nucleul (gr. karyon =miez)
Nucleul controlează întreaga activitate a celulei pe baza informatiei genetice stocate în ADN.
La celulele tinere care se divid intens nucleul ocupa o mare parte din volumul acestora.
Forma nucleului variază in funcţie de starea funcţională a celulei.
Nucleul unei celule aflate în interfază prezintă următoarele elemente componente:
1. Invelis nuclear.
2. Matricea nucleară
3. Cromatina
4. Nucleoplasma
5. Nucleolul.
Învelisul nuclear delimitează nucleul în raport cu citoplasma. Este alcătuit din două membrane si este străbătut de
numeroși pori nucleari care joacă un rol important în schimburile bidirecţionale de materie dintre citoplasmă și
nucleu.

Matricea nucleară reprezintă scheletul proteic de care sunt ancorate fibrilele de cromatină.

Cromatina - reprezintă forma de existenţă materială a cromozomilor în interfază. În ea se afla stocată sub formă
codificată informaţia genetică.

Cromozomii tuturor celulelor eucariote sunt structuri complexe alcătuite din cromatină si dintr-o matrice, care o
înconjoară. În componenţa matricei se regasesc: ARN, proteine, mici cantităţi de lipide si ioni.