Bălteanul Geanina Fabiola

Şcoala Postliceală Sanitară "Sf. Vasile cel Mare" Ploieşti

Referat
 Celula
 Definție:
Celula(fie umană vegetala sau animală) este considerată
unitatea de bază structurală, funcțională și genetică a tuturor
organismelor vii descoperită în 1665 de către Robert Hooke.
Este cea mai mică unitate a vieții, care poate fi clasificată ca o
vietate și este numită bloc de viață. După numărul de celule,
viețuitoarele sunt împărțite în organisme unicelulare (bacterii
cu doar o celula) sau organisme pluricelular (orice organism
format din mai mult de o celula)

 Tipuri
Există două tipuri de celule:

 Procariote: Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât

o celula eucariotă. Este lipsită de nucleu individualizat, și de
cele mai multe organite ale celulei eucariote. Există două tipuri
de procariote: bacteriile si archaea (au aproape aceași
structură). Celula este înconjurată de o învelitoare celulară,
constând dintr-un perete celular care acoperă o membrană
celulară, totuși unele bacterii au în plus un strat suplimentar de
acoperire numit capsida. Învelișul oferă rigiditate celulei și
separă interiorul celulei de mediul în care se află, servind ca un
filtru de protecție.
Interiorul celulei este numită regiunea citoplasmatică care
conține: Genomul celulei(ADN), Ribozomi și diferite tipuri de
incluziuni. Aceste cellule pot transporta elemente ADN
extracromozomiale numite plasmide ce pot active funcții
 suplimentare cum ar fii rezistența la antibiotice.

Exemple de cellule procariote

 Eucariote: Plantele, animalele, ciupercile, mucegaiurile,

protozoarele și algele sunt toate eucariote. Aceste celule sunt de
aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică și pot avea
volumul de 1000 de ori mai mare. Diferența majoră dintre
procariote și eucariote este că celulele eucariote conțin
compartimente legate de membrană în care pot avea loc activități
specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este
nucleul celular, un compartiment delimitat de membrană, care
adăpostește ADN-ul celulelor eucariote. Acest nucleu dă
eucariotei numele ei.

Membrana plasmatică se aseamănă cu cea a procariotelor în

funcție, cu diferențe minore, pereții celulelor pot fi prezenți sau
nu.

ADN-ul eucariotei este organizat într-unul sau mai multe molecule

liniare, numite cromozomi , care sunt asociate cu proteine
histone, toate ADN-urile cromozomiale sunt stocate în nucleul
celulei, separate de citoplasma printr-o membrană. Unele
organite eucariote, cum ar fi mitocondriile conțin de asemenea
ADN.
 Celulă animal Celulă vegetală
 Organite specifice celulelor:

1. Nucleul: În biologie, nucleul este un organit celular înconjurat de o

membrană dublă întâlnit la celulele eucariote. El conține cea mai
mare parte din materialul genetic, aranjat sub forma a mai multor
molecule de ADN împreună cu o mare varietate de proteine,
precum histonele, care ajută la formarea cromozomilor. Genele
din interiorul acestor cromozomi reprezintă genomul nuclear iar
funcția nucleului este aceea de a menține integritatea acestor
gene și de a controla activitățile celulei prin reglarea exprimării
genetice. În concluzie, nucleul este cel care controlează celula.

2. Reticul endoplasmatic rugos: Produce și transportă proteinele.

Acesta este acoperit de ribozomi și se întâlneste în mai multe
celule, de exemplu în celulele din pancreas, care sunt implicate în
secreția de insulină în circuitul sanguin.

3. Reticul Endoplasmatic neted: Este implicat în procese metabolice

(ex: sinteza de lipide) metabolismul carbohidraților și detoxificarea
 drogurilor și otrăvurilor. De asemenea produce și steroizii (ex:
steroizii sexuali la vertebrate; steroizii secretați de glandele
adrenal), celule care secretă aceste substanțe sunt bogate în
Reticul Endoplasmatic neted.

4. Ribozomi: Generați de nucleoli sunt constituiți din ARN. Ei se

găsesc liberi în citoplasma celulară sau atașați reticulului
endoplasmatic, formând cu acesta reticulul endoplasmatic rugos.
Ribozomii sunt sediul biosintezei proteinelor specifice. Nu prezinta
membrana la periferie și sunt alcătuiți din 2 subunități. În timpul
procesului de sinteză, ribozomii acționează ca punct de legatură
între toate moleculele implicate, precis poziționate unele față de
celelalte. Sunt compuși în 65% din ARN ribozomal și 35% din
proteine ribozomale și construiesc proteinele necesare pentru
informația genetică conținută în ARN-ul de transport.

5. Aparatul Golgi: Aparatul Golgi este un organit celular găsit la

majoritatea eucariotelor, situat în apropierea centrului celulei,
lângă reticulul endoplasmatic. Funcția principală a aparatului Golgi
este procesarea și împachetarea macromoleculelor precum
proteinele și lipidele care sunt sintetizate de celulă fiind deosebit
de important în procesarea proteinelor pentru secreție.
6. Citoplasmă: Citoplasma reprezintă mediul intracelular, situat între
membrana celulară și nucleul unei celule, constituind masa
fundamentală a acesteia. În citoplasmă se află organitele
commune sau specific

7. Mitocondrii: Sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de

celule eucariote, denumite și „uzinele energetice ale celulei”
deoarece conțin enzime oxido-reducătoare necesare respirației.
Respirația produce energia necesară organismelor, iar această
energie este înmagazinată în moleculele de ATP. De asemenea au
ADN propriu care conține informația genetică necesară pentru
sinteza enzimelor respiratorii.

8. Lizozomi: Sunt organite celulare in formă de corpuscul sferic,

vezicular. Stochează peste 40 de enzime hidrolitice (digestive),
păstrate în stare inactivă într-un mediu alcalin. Puse în libertate,
enzimele devin active. Au rol în distrugerea corpurilor străine,
fragmentelor celulare sau bătrâne.
9. Centrozomi: Sunt organite celulare specifice majorității celulelor
eucariote animale, situat lângă nucleu, in imediata apropiere a
acestuia. Centrozomul(supranumit si centrul celular) poate fi
regasit la animale, plante, unele alge si ciuperci. Este format din
două formațiuni numite centrioli, înconjurați de citoplasmă densă
care poartă denumirea de centrosferă. Centrozomul este centrul
organizator al microtubulilor. În cursul diviziunii celulare are loc
duplicarea centrozomului și formarea fusului de diviziune pe care
se fixează cromozomii. Are rol în sinteza microtubulilor din
citoschelet,fibrele fusului de diviziune pentru a migra cromozomii.
Lipsesc la neuroni.

 Diviziunea celulară

Este procesul biologic prin care are loc diviziunea unei celule
în două sau mai multe celule fiice. Diviziunea celulară este o
etapă a ciclului celular.
 Organismele eucariote prezintă două tipuri de diviziune
celulară: o diviziune vegetativă, așadar fiecare celulă fiică va
fi identică din punct de vedere genetic cu celula părinte
printr-un proces denumit mitoză, și o diviziune celulară
reproductivă, în urma căreia numărul cromozomilor din
fiecare celulă fiică este redus la jumătate pentru a asigura
producerea unor gameți haploizi prin alt proces denumit
meioză.
Diviziunea celulară prezintă patru etape:

 Profază: Este prima etapă a diviziunii celulare. Lanțurile lungi de

cromatină se condensează puternic formând cromozomi. În
această fază dispar și nucleolii, iar microtubulii se atașează de
cromozomi la cinetocorul prezent în centromer.
 Metafază: Este etapa diviziunii celulare în care cromozomii se
aliniază în zona centrală a celulei prin intermediul centrului de
organizare a microtubulilor. Mișcarea cromozomilor are loc prin
intermediul împingerii centromerilor ambelor cromatide. În
același timp, continuă condensarea cromozomilor. După migrare,
cromozomii sunt pregătiți să fie împărțiți către polii opuși ai
celulei, depinzând de fibra de care au fost legați.
 Anafază: Anafaza este o etapă scurtă a diviziunii celulare și are loc
după alinierea metafazică a cromozomilor. Fibrele separă
cromozomii, astfel încât cele două cromatide surori vor migra
separat către polii opuși ai celulei.
 Telofază: Telofaza este etapa finală a diviziunii celulare și implicit a
ciclului celular, și este momentul în care are loc clivarea celulei în
cele două celule fiice. Aceste două celule se vor forma în jurul
cromatinei, adică în jurul celor doi poli din fosta celulă. Începe
formarea membranelor nucleare în fiecare celulă fiică, iar
cromatina se despiralizează, celulele noi fiind pregătite de un nou
ciclu celular.
 Diviziunea indirectă

Este întâlnită la majoritatea celulelor eucariote si se

realizeaza într-o perioadă de timp mai lungă. Ea se
realizează prin mitoza si meioza în mai multe faze:

 Faza G1: Este perioada de creştere celulară. În această faza

G1 celula sintetizează şi acumulează ARN pentru sinteza
proteică, şi proteine reglatoare, enzime pentru sinteza ADN.
Faza G1 are o durată variabilă, chiar cea mai variabilă a
ciclului celular, astfel unele celule cresc rapid (celulele
embrionare) această fază fiind cât se poate de scurtă, fiind
considerată chiar inexistentă
 Faza S: în această perioadă are loc sinteza ADN-ului, ce
durează în mod normal 6- 12 ore. În acest răstimp se
produce replicarea genomului şi continuă sinteza proteică şi
sinteza ARN. În faza S se produce replicarea cromozomilior
care rămân ataşaţi unul de celălalt şi sunt denumiţi
cromatide surori.
 Faza G2: Este etapa dintre sinteza ADN şi mitoză, unde celula
continuă să sintetizeze ARN şi proteine, astfel pregătinduse
pentru diviziunea celulară. Celulele în faza S au o cantitate
intermediară de ADN în timpul replicări, însă în faza G2
conţinutul ADN este exact dublul celui din faza G1. În
majoritatea celulelor umane, faza G2 durează între 2-4 ore

Diviziunea indirecta se desfasoara in mai multe faze succesive

in care au loc transformari ale substantei nucleare,
semnificativa fiind individualizarea cromozomilor. Ea are loc in
majoritatea organismelor vii.

Cromozomii sunt structuri permanente ale celulei, care pot fi

observate la microscopul optic numai in timpul diviziunii
nucleului, cand are loc condensarea si fragmentarea
cromatinei. Cromozomul este format din doua brate, mai mult
sau mai putin egale, unite printr-un punct de legatura numit
centromer. In timpul diviziunii nucleului, fiecare cromozom se
despica longitudinal in doua jumatati numite cromatide

Cromozomii sunt in numar constant si caracteristic pentru

fiecare specie. Celulele corpului, numite si celule somatice, au
un numar dublu de cromozomi. Ele se numesc diploid, notate
2n. Celulele reproducatoare (gametii) au numarul de
cromozomi redus la jumatate. Ele se numesc haploid, notate n.