Celula

Celula a fost descoperită de

către Robert Hooke si este unitatea de bază
structurală, funcțională și genetică a
tuturor organismelor vii. Este cea mai mică
unitate de viață, care poate fi clasificată ca o
vietate. Unele organisme, cum ar fi cele mai
multe bacterii, sunt unicelulare (constau dintr-
o singura celula). Alte organisme, cum ar fi
oamenii, sunt pluricelulare (formate din mai
multe celule).

Există două tipuri de celule: procariote și eucariote. Celulele procariote sunt, de obicei,
independente, în timp ce celulele eucariote sunt adesea găsite în organisme pluricelulare.
Celula procariotă:
Celula procariotă este mai simplă și mai mică decât o celula eucariotă. Este lipsită
de nucleu individualizat, și de cele mai multe organite ale celulei eucariote. Materialul nuclear
al celulelor procariote constă dintr-un singur cromozom, care este în contact direct cu
citoplasma. La aceste celule, regiunea nucleară nedefinită din citoplasmă se numește nucleoid.

Celula eucariotă:
Aceste celule sunt de aproximativ 15 ori mai mari decât o procariotă tipică și pot avea
volumul de 1000 de ori mai mare. Diferența majoră dintre procariote și eucariote este că
celulele eucariote conțin compartimente legate de membrană în care pot avea loc activități
specifice metabolice. Cea mai importantă dintre acestea este nucleul celular, un compartiment
delimitat de membrană, care adăpostește ADN-ul celulelor eucariote.

Componentele celulare:
1. Membrana: este situata la periferia celulei si este responsabila de gestionarea activa
a schimburilor cu exteriorul. Aceasta controleaza trecerea ionilor, a apei si a
moleculelor mici printr-un sistem de canale si de „proteine purtatoare” care
transporta moleculele dintr-o parte in alta a peretelui in vederea echilibrarii
presiunii intracelulare. 
2. Citoplasma: are o structura de gel apos si inglobeaza toate organitele interne.
3. Mitocondria: produc energia necesara sub forma de ATP. Proteinele sintetizate vor fi
dirijate catre exterior sau utilizate de celula pentru propria constituire.
 4. Lizozomi: responsabili de catabolismul cellular
5. Aparatul golgi: este sediul maturarii proteinelor. Acesta pregateste expulzarea
proteinelor eliminate prin excretie de catre celula.
6. Ribozomii: sunt responsabili de transmiterea ARN-ului organitelor. Ei sintetizeaza
proteinele codate de catre ARN (conține informațiile necesare pentru construirea
diferitelor proteine) copiind ADN-ul (materialul ereditar de gene) din nucleu.
7. Reticulul endoplasmic: este o retea de membrane in care circula nutrientii, este de
asemenea locul sintezei lipidelor si eliminarii toxinelor. Se disting doua tipuri de
reticul endoplasmic: reticul endoplasmic neted si reticul endoplasmic rugos
8. Nucleul: este sediul de transcriere al ARN-ului. Prezinta membrana nucleara si
nucleol

Tipuri de celule:

1. Celule epiteliale
Sub denumirea de celule epiteliale se grupeaza toate celulele care acopera suprafata
externa a corpului, dar si cavitatile interne care au legatura cu exteriorul: tubul digestiv,
aparatul genital si urinar, caile respiratorii. Celulele epiteliale sunt dispuse, in functie de locatia
lor, in unul sau mai multe straturi si sunt unite intre ele.

2. Celule conjunctive
Celulele tesutului conjunctiv sunt distribuite in substanta fundamentala, intre fibrele
conjunctive. Ele nu sunt alipite. Toate celulele conjunctive deriva din cele patru tipuri de celule
tinere, sau blastice, care se divizeaza dand nastere unei noi celule tinere si unei celule care
evolueaza spre forma matura.

3. Celulele musculare
Sunt specializate in functia de contractie si contin filamente capabile sa alunece unele
peste altele, in vederea scurtarii lungimii celulei, pentru ca apoi sa revina la lungimea initiala.

4. Celulele nervoase
Sunt impartite in doua tipuri principale:
a) Gliocitele: formeaza nevroglia si reprezinta aproximativ jumatate din volumul sistemului
nervos central. 
b) Neuronii: sunt celulele cele mai specializate ale corpului omenesc; durata lor de viata poate
depasi 100 de ani. Ele poseda un corp celular central, fibre aferente, dendritele si o fibra
aferenta: axonul. Lungimea si numarul fibrelor le diferentiaza in neuroni unipolari, bipolari si
multipolari. Daca functia tuturor neuronilor este aceea de a transmite influxuri nervoase, unii
din ei sunt specializati in transformarea unui stimul (sunet, durere, miros, gust s.a.)