CELULA

Este unitatea elementara morfofunctionala si genetica a organizarii materiei vii ( forme variate,
dimensiuni de aproximativ 25-35 de microni).

I. Ciotplasma- este masa care inconjoara nucleul ( neuron- neuroplasma; fibra musculara –
sarcoplasma). Are o compozitie formata din : apa, saruri minerale, substante organice si
anorganice.

Substante organice:

- Proteine: formate din aminoaici si/sau grupare neproteica

- Glucide: glilcogen, celuloza
- Lipide: trigliceride, fosfolipide, colesterol

Citoplasma este formata din 2 componente

1. Citoplasma fundamentala- partea nestructurata: o zona numita exoplasma si o zona

endoplasma
I.1. Organite comune:

A. Ribozomii- se gasesc liberi in citoplasma sau atasati de canaliculele reticulului

endoplasmatic. ROL- sintetizeaza proteinele
B. R.E- Reticulul endoplasmatic: sistem de canaliculi ce fac legatura dintre exteriorul
celulei si nucleu. ROL- R.E neted- metabolizare glicogen; si R.E rugos- sinteza
proteinelor.
C. Aparatul Golgi: format din vezicule si tubi. ROL: elaborarea produsilor de secretie ai
celulei.
D. Lizozomi- 0,2-1 micron, raspanditi in intreaga hialoplasma; contin enzime cu rol in
digestia intracelulara.
 E. Mitocondriile sunt organite rotunde sau ovalare. ROL- producerea energiei celulare.
Spatiul delimitat de membrana interna mitocondriala contine ADN mitocondrial si
ribozomi.
F. Centrozomul- rol in multiplicarea celulara.
G. Citoscheletul- formeaza sistemul scheletic intern- rol in formarea aparatului
locomotor celular.

I.2- Organite specifice

A. Miofibrele- elemente contractile din sarcoplasma fireblor musculare

B. Corpusculii Nissl- au loc sintezele proteice neuronale

C. Neurofibrele- rol in transport si de sustinere

D. Cilii si flagelii

E. Peroxizomii- prezenti in hepatocitelor si celulele renale.

I.3. Incluziuni citoplasmatice- substante preluate din exteriorul celulei, fie mai ales din substante
produse in citoplasme- lipide, glicogen, proteine, pigmenti, saruri minerale.

II. Nucleul:

Cel mai mare corpusul din citoplasma.

ROL:

- Depoziteaza informatia genetica

- Coordonarea activitatilor celulare

Dimensiuni de 3-20 microni. Majoritatea celulelor sunt uninucleate, dar exista si binucleate,
polinucleate si anucleate.

Structura nucleului:
 - Membrana nucleara sau invelis extern, este dubla, prezinta numerosi pori, avand
ribozomi dispusi pe fata citoplasmatica.
- Carioplasma: retea de filamete subtiri. Din ea se formeaza cromozomii la inceputul
diviziunii celulare.
- Nucleolii- rol in sinteza ARN.

III. Membrana celulara-

Formata din: Membrana celulara plasmatica, glicolema si citoscheletul membranar la interior.

Prezinta la exterior: invaginatii, prelungiri temporare, prelungiri permanente.

Ciclul celular reprezintă totalitatea evenimentelor prin care o celulă a organismului crește, își
dublează cromozomii și se divide, rezultând astfel 2 celule identice.

Mitoza

Este tipul de diviziune celulară prin care celula somatică se multiplică, ducând la creșterea
organismelor pluricelulare. Cuprinde diviziunea nucleară și diviziunea citoplasmatică, rezultând
astfel două celule fiice identice. Mitoza este un proces continuu, dar pentru ușurarea înțelegerii
succesiunii fenomenelor, ea a fost împărțită didactic în 4 faze: profaza, metafaza, anafaza și
telofaza.

Meioza

Este tipul particular de diviziune, în urma căreia are loc formarea celulelor haploide din celule
diploide. Are loc numai în cadrul gametogenezei fiind diviziunea indirectă specifică celulelor
germinale (spermatozoidul și ovocitul de ordinul II) cu formarea celulelor sexuale (gameți).
Meioza se produce doar în organismele care se produc sexuat și care produc gameți.

TESUTURILE
Reprezinta o organizare de celule similare, dar nu intru totul identice, care impreuna cu anumiti
produsi secretati de ele, indeplinesc aceeasi functie sau grup de functii. Se clasifica in: epitelial,
conjunctiv, muscular, nervos.
 1. Tesutul epitelial
Este format dintr-o masa compacta de celule intre care nu exista spatii intercelulare si nici vase
de sange. Celulele epitaliale sunt aderente unele de altele, datorita jonctiunilor intercelulare, care
sunt reprezentate de spatii intercelulare de aprox. de 30 nm.

1.1 Epitelii de acoperire:- invelesc suprafetele.

1. Epitelii simple pavimentoase: în endocard (căptușind încăperile inimii), peritoneu

(cavitatea abdominală), pleură (plămâni)

2. Epitelii simple cubice: în canalele excretoare ale glandelor salivare

3. Epitelii simple cilindrice: în intestinul subțire unde formează un platou striat (o

margine în perie)

4. Epitelii pluristratificate pavimentoase cheratinizate: în epidermă

5. Epitelii pluristratificate pavimentoase necheratinizate: în mucoasa bucală

6. Epitelii pluristratificate cubice și cilindrice necheratinizate: în canalele acinilor

pancreatici

7. Epitelii pseudostratificate: conțin celule în formă de ciupercă/umbrelă așezate pe un

singur strat care datorită dispunerii lor creează falsa impresie de stratificare

8. Uroteliul: în vezica urinară și uretere, este simplu atunci când vezica este plină și
stratificat datorită cutării atunci când vezica este goală.

1.2 Epiteliile secretoare produc și elimină substanțe. Ele sunt principalele componente
ale glandelor.

Glandele pot fi:

1. exocrine: prezintă canale prin care-și elimina produșii de secreție:

a. la exteriorul corpului: glande mamare, sudoripare, sebacee;

b. în alte cavități: glande salivare, intestinale.

 2.endocrine - fără canale de excreție, produc hormoni care trec direct în sânge (exemple:
hipofiza, tiroida, suprarenalele).

3.mixte: atât endocrine, cât și exocrine; exemple: pancreasul (exocrin prin sucul
pancreatic; endocrin datorită insulinei), glandele sexuale (exocrin, datorită gameților;
endocrin prin producerea de hormoni sexuali).

Epiteliile senzoriale

Epiteliile senzoriale conțin celule specializate în recepționarea unor stimuli și transmiterea

semnalelor către sistemul nervos central. Ele intră în alcătuirea unor organe de simț precum
analizatorii.

 cel. senzoriale:

1.tactile(în pătura mucoasă a epidermei);

2.gustative (în mugurii gustativi, fusiformi);

3.fonoreceptoare (auditivi);

4.olfactive

5.vizuale

2. Tesutul conjunctiv: este un tip de țesut animal, format din celule distanțate, între
care se află fibre și un material numit substanță fundamentală, asigurând conexiunea
dintre celule, țesuturi sau organe.

A. Țesuturile conjunctive moi- leagă între ele diferite părți ale organelor, hrănesc alte
țesuturi, oferă protecție mecanică, depozitează grăsimi, produc elementele figurate
ale sângelui, au rol în imunitate etc.
B. Tesutul conjunctiv semidur: formeaza cartilajele, nu au vase de sange
- Tesut cartilaginous hialin- suprafetele articulare ale oaselor, laringe si trahee.
- Tesut cartilaginous elastic este bogat in fibre elastic- pavilionul urechii
 - Tesut cartilaginos fibros- rezistenta deosebita, in discurile dintre vertebre si in articulatii.

C. Țesutul conjunctiv dur

Are în substanța fundamentală o proteină oseină impregnată cu săruri minerale. Țesutul osos este
format din lamelele osoase dispuse în două moduri:

 în țesutul osos compact au dispoziție concentrică,

 în țesutul osos spongios se întretaie, lăsând între ele niște spații, de unde vine aspectul spongios
(buretos)

D. Țesutul conjunctiv fluid

Este de fapt sângele, în care plasma constituie substanța fundamentală, iar elementele figurate,
celulele.

3. Tesutul muscular, clasificare:

Dupa ultrastuctura:

Mușchii striați, care pot fi scheletici (ai aparatului locomotor) sau viscerali (ai tubului
digestiv superior);

Mușchii netezi, care intră în alcătuirea organelor interne (ex. restul tubului digestiv,
intrinsecii globului ocular, piloerectorii ș.a.);

Mușchiul cardiac, care reprezintă miocardul inimii (o variantă particulară de mușchi striat).
După forma corpului:

 Lungi (ex. croitorul);

 Scurți (ex. interspinoșii);
 Lați (ex. transversul abdominal);
 Evantai (lat doar la un capăt) (ex. temporalul);
 Circulari (ex. orbicularul ochiului);
 Radiari (ex. diafragma).

4. Tesutul nervos: este alcătuit din neuroni și celule gliale.

Neuronul - unitatea de structură a sistemului nervos - este formată din corpul celular și
prelungiri: dendrite și axoni.

Corpul cellular: este delimitat de o membrana lipoproteica (neurilemma) si contine

citoplasma (neuroplasma)

Dendritele sunt prelungiri citoplasmatice, ele conduc impulsul nervos.

Axonul este o prelungire unica, lunga, de grosime constanta, care prezinta unele ramuri
colaterale scurte, asezate perpendicular.
 Peste axolema se gasesc la majoritatea axonilor 3 teci:

1. Teaca de mielina formata din lipide si proteine. Axonii nemielinizati avand o

cantitate mica de mielina, au o viteza mai mica de conducere.
2. Teaca Schwann, jurul tecii de mielina.
3. Teaca Henle continua si insoteste axonul pana la ultimele ramificatii.

SISTEME SI APARATE ALE ORGANISMULUI

Un aparat în anatomie reprezintă un ansamblu de structuri anatomice, organe sau sisteme legate
funcțional sau anatomic care concură la realizarea unei anumite funcții.

Aparate:

1. Respirator
2. Digestiv
3. Locomotor
4. Urogenital
5. Genital
6. Cardiovascular
 7. Excretor

Aparatul respirator constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos

între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și
eliminând din organism dioxidul de carbon rezultat din oxidări.

1. Caile respiratorii: cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii de calibru diferit,
inclusiv și bronhiolele. Se deosebesc: căile respiratorii superioare (cavitatea nazală și
faringele) și căile respiratorii inferioare (laringele, traheea și bronhiile)

2. Plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc respirația
pulmonară, schimbul gazos între organism și mediu realizându-se la nivelul alveolelor
pulmonare.

Aparatul digestiv
Tractul gastrointestinal superior este compus din: cavitatea bucală, faringe și stomac.

Tractul gastrointestinal inferior este compus din:

1. Intestin subtire: duoden, jejun, ileon

2. Intestin gros: cec, colon, rect
3. Anus

Organele anexe aparatului digestiv au rol doar în digestie. Acestea sunt ficatul, glandele salivare
și pancreasul. Ficatul produce bila, iar vezica biliară o depozitează și o varsă în tractul
gastrointestinal. Pancreasul de asemenea varsă în intestinul subțire bicarbonat și diverse enzime
care au și ele un rol important în digestie.

Aparatul locomotor

Aparatul locomotor este alcătuit din oase, tendoane denumite și ligamente, îmbinările mobile dintre oase -
articulațiile, și din mușchi. Totalitatea structurilor osoase ale unui organism formeaza scheletul.
Scheletul uman este cuprinde:

- Coloana vertebrala: 34 de vertebre

 Cervicala- 7 vertebre ( primele doua se numesc atlas si axis)
 Toracica- 12 vertebre
 Lombara- 5 vertebre
 Sacrala- 5 vertebre
 Coccigiana- 4/5 vertebre

- Oasele toracelui- cutia toracica este alcatuita din coloana vertebrala toracala
(posterioara), stern (anterior), coaste si cartilaje costale (laterale)
 Sternul- os lat, nepereche
 Coastele- 12 perechi, fiind alcatuit din coaste adevarate: primele 7; coaste false:
8,9,10 se articuleaza de stern prin intermdiul coastei 7; coastele 9 si 10 sunt mai
scurte se articuleaza posterior cu vertebrele iar anterior se termina liber in peretele
abdominal si se numesc coaste flotante.
 - Oasele capului: neurocraniu si viscerocraniu
 Neurocraniu: reprezintă porțiunea superioară a craniului, care vine în contact
intim cu encefalul, creând cutia craniană care adăpostește creierul uman. Este
format din 4 oase fără pereche și două oase cu pereche: Frontal, Occipital,
Sfenoid, Etmoid/ Parietalii și Temporalii- pereche

 Viscerocraniu: Este format din 14 oase, din care:

-2 neperechi: osul vomer, osul maxilarului inferior (mandibula)
-6 perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare
 - Oasele membrelor : sau extremităţile sunt două perechi de apendice mobile, destinate
diferitelor mişcări.
Ele sunt impartite:
- membre superioare
- membre inferioare

Membrele (extremitatile) prezinta o portiune care le leaga de trunchi, numita centura membrului
(centura scapulara - pentru membrele superioare, celtura pelviana - pentru membrele
inferioare) si o portiune care o continua pe precedenta, numita membrul liber (superior sau
inferior).

Scheletul membrului superior

Centura membrului superior sau centura scapulară formează scheletul umărului și asigură
legătura dintre oasele membrului liber și toracele osos.

a. Oasele centurii scapulare se compune din două oase; clavicula şi scapula sau omoplatul.
b. Scheletul membrului superior liber este format din scheletul bratului (humerus), scheletul
antebrațului (radius, ulna) și scheletul mâinii (oase carpiene, metacarpiene ți falange).

MEMBRUL INFERIOR
Membrul inferior sau membrul pelvin este o regiune anatomică aflată în partea inferioară
a trunchiului uman, servind pentru locomoție și este alcătuită din patru
segmente: șold, coapsă, gambă și picior. Șoldul corespunde articulației
coxofemurale. Coapsa este cuprinsă între articulația
coxofemurală și genunchi. Gamba este cuprinsă
între genunchi și gleznă. Piciorul reprezintă porțiunea distală a membrului inferior.

Oasele membrului inferior se divid, în două grupe: centura membrului inferior și oasele
membrului inferior liber

Centura pelviana: este formată din două oase coxale, care împreună cu osul sacral şi cu coccisul
formează bazinul.

COXALUL este un os pereche, de formă neregulată care provine din sudarea a trei oase primitive:
ilion, ischion şi pubis, care se sudează definitiv între 12-16 ani la fete şi 13-18 ani la băieţi. La adult
coxalul are două feţe (medială şi laterală), patru margini (anterioară, posterioară, superioară şi
inferioară) şi patru unghiuri

Oasele membrului inferior.

FEMURUL este un os lung, pereche, care formează scheletul coapsei.
TIBIA este un os lung, pereche, care împreună cu fibula formează scheletul gambei.
FIBULA sau PERONEUL este un os lung, pereche, care împreună cu tibia formează
scheletul gambei. Tibia este așezată medial, iar fibula lateral.

ROTULA sau PATELA este un os scurt, turtit antero-posterior, de formă triunghiulară.

OASELE PICIORULUI
Oasele tarsiene sunt în număr de șapte și formează tarsul sau segmentul posterior al
scheletul piciorului. Oasele mefatarsiene, în număr de cinci, alcătuiesc segmentul
mijlociu al scheletului piciorului. Ele sunt numerotate de la l la V, începând din dreptul
degetului mare al piciorului. Falangele alcătuiesc scheletul degetelor sau scheletul
segmentului anterior al piciorului. Ele sunt în număr de 14. Fiecare deget, cu excepţia
celui mare (haluce), are câte trei falange; proximală, mijlocie şi distală