Dr.

Adela Laura Deac

BIOFIZIC ĂȘIĂIMAGISTIC Ă
MEDICAL

2015
 CUPRINS

I. ELEMENTEĂDEĂBIOFIZIC

II. BAZELE FIZICE ALE IMAGISTICII MEDICALE

III. NO IUNI DE RADIOBIOLOGIE

IV. RADIOTERAPIAĂȘI ALTE PROCEDEE

TERAPEUTICE CAREĂUTILIZEAZ FACTORI FIZICI

2
 I. ELEMENTEĂDEĂBIOFIZIC

Definitii:
1. Stiinta care utilizeaz ătehniciăşiăconcepteăfiziceăpentru cercetarea fenomenelor lumii vii.
2. Stiinta care studiaza aspectele fizice ale structurilor si fenomenelor biologice.
3. Stiinta care studiaza diferite procese si fenomene care au loc intr-un organism viu si care
stabileste legaturi intre diferite marimi fizice.
Biofizica este o stiinta de granita, cu caracter interdisciplinar, avand relatii cu biologia,
matematica, biochimia, fizica, etc.

Caracter interdisciplinar

Obiectivele biofizicii:
- S ă în eleag ă structurile şiă fenomeneă fiziceă aleă corpuluiă umană (normaleă siă patologice)ă
folosindămetodeăşiăconcepteăfiziceă- ex: rolul biofizicii in cunoasterea unor boli
- S ăcontribuie cuătehniciăfiziceăşiădispozitiveăla diagnostic,ătratamentăşiăcercetarea medical -
ex : bazele fizice ale imagisticii medicale
- Studierea ac iunii factorilor fizici din mediu asupra organismului uman - ex : accidentul de la
Chernobyl si urmarile acestuia
Domeniile biofizicii - luând drept criteriu de clasificare nivelul de organizare a materiei vii,
domeniile (ramurile) principale ale biofizicii sunt urmatoarele:

3
- biofizica moleculara – studiaza proprietatile moleculelor (substantelor) care alcatuiesc materia
vie si fenomenele la care iau parte acestea;
- biofizica celulara – studiaza aspecte mecanice (biomecanica), electrice (bioelectricitate si
bioexcitabilitate), termice (termodinamica) - comportamentul din punct de vedere fizic al
celulelor individuale: limfocite, eritrocite, neuroni, fibre musculare, etc;
- biofizica sistemelor complexe – studiaza fenomenele fizice care intervin in mecanisme
complexe cum sunt: receptia vizuala si auditiva, functia neuronilor, contractia musculara, etc.

BIOFIZICA MOLECULARA

1. Apa şi importanţa ei în lumea vie

a. Clasificarea apei din organismele vii
- Înăraportăcuăceluleleăexist ăap ăintracelular şiăextracelular , care poate fi
intersti ial şiăcirculant Ă(intravasculara).
- Dup ăstareaăde fixare în organism, apa poate fi legat (con inut ăînăstructuriă
moleculare)ăşiăliber .
- Înăfunc ieădeăprovenien ,ăapaăpoateăfiăexogen (adus ădinăexterior)ăsauăendogen
(rezultat ădinăproceseleămetabolice).
b. Prin proprietăţile ei fizice (vezi Anexa 1) apa influenteaza existen a,ă conforma iaă şiă
func iile organismelor vii. Mai mult de jumatate din masa corporala este reprezentata de apa
(intre 55-70%, in functie de cantitatea de tesut adipos, in relatie invers proportionala). Varia iaă
densit iiăapei cu temperatura: spreădeosebireădeăcelelalteălichide,ăapaăîşiăm reşteăvolumulăprină
solidificareăşiăîşiămicşoreaz ădensitatea.ăEaăareădensitateaămaxim ălaă4°C. Prinăr cire,ăîntreă4°Că
şiă 0°Că apaă seă comport ă anormal,ă dilatându-se.ă Caă urmare,ă ghea aă areă densitateaă maiă mic ă
decâtăapaălaă4°Căşiădeăaceeaăpluteşteăpeăap .ăAceast ăanomalieăseăexplic ăprinăfaptulăc ,ăoădat ă
cuă sc dereaă temperaturii,ă creşteă gradulă deă ordonareă ală moleculeloră deă ap ,ă prină creştereaă
num ruluiă deă leg turiă deă hidrogen,ă re eauaă molecular ă devineă totă maiă structurat ,ă ceeaă ceă
determin ăm rireaăvolumuluiăghe iiăşiăsc dereaădensit ii.
c. Proprietăţile termice ale apei
Apa are un rol deosebit de important în procesele de termoreglare ale organismului (rol
termoreglator).
Ca urmare a activit iiămetabolice,ăorganismeleăviiăproducăenergie,ămaiăalesăsubăform ădeă
c ldur . De asemenea, organismeleă viiă potă primiă dină exterioră cantit iă însemnateă deă c ldur ,ă
care produc in organism înc lziriămici.ăSângele,ă prinăcon inutulă lui ridicată deă ap ,ă transport ă oă
mareă cantitateă deă c ldur ă dină loculă undeă aceasta se produce în tot organismul, uniformizând
astfel temperatura acestuia iar prină intermediulă vaseloră sanguineă dină apropiereaă suprafe eiă
corpului,ăsângeleăcedeaz ăc ldur ămediului exterior. Conductivitateaătermic ăaăapeiăesteămareăînă
compara ieă cuă al iă constituen iă organiciă şi,ă datoritaă asectuiă fapt,ă organismeleă viiă potă evitaă
hipertermiileălocaleăprinătransportărapidăalăc ldurii.

4
 2. Noţiuni de fizica a sistemelor disperse
Sistemul dispers reprezintaă ună amestecă deă dou ă sauă maiă multeă substan e,ă avândă dou ă
componente:ădispersant ăşiădispersat .ăPrimaăoăcon ineăpeăcealalt ,ăcareăseăafl ăsubăform ădeă
particule,ămaiămultăsauămaiăpu inăfine.
ÎnĂsistemeleĂbiologiceĂprezint ĂinteresĂdeosebitĂcazulĂîn care dispersantul este lichid.
ÎnĂ organismĂ exist Ă maiĂ multeĂ tipuriĂ deĂ sistemeĂ disperse:Ă solu iiĂ adev rate,Ă coloizi,Ă
suspensii. De exemplu, sângele este:
- solu ieăpentruăcristaloiziă(contine electroliti : Na, Cl, K, etc)
- coloid (contine proteine: serumalbumine, globuline)
- suspensie (contine elemente figurate - hematii, leucocite, trombocite)

BIOFIZICA CELULARA

MEMBRANA BIOLOGICA (membrana celulara, plasmalema)

Se defineste ca fiind un ansamblu compus dinăproteineăşiălipideăcareăformeaz ăstructuriăcontinue
bidimensionale,ăcuăpropriet iăcaracteristiceădeăpermeabilitateăselectiv ,ăprinăcareăseărealizeaz
compartimentarea materiei vii (Componentele celulare - vezi Anexa 2).

Membrana celulara – Stuctura

1. Structur ĂşiĂpropriet i
Func iileăpeăcareăleăîndeplineşteămembranaăcelulara suntăurm toarele:
- delimiteaz ăcelulaăde mediul exterior;
- prezint ăpermeabilitateăspecific ăpentruăioniăşiăuneleămacromolecule;
- constituieăloculăunorăreac iiăenzimatice.
5
 2. Compozi iaĂbiochimic ĂaĂmembranelorĂcelulare
Membranaăcelular ăesteăformat ădinălipideăsiăproteine.ăElementulăstructuralăfundamentală
al membranelor celulare este dublul strat lipidic careă seă comport ă caă oă barier ă impenetrabil ă
pentru majoritatea moleculelor solubile in apa. Proteinele membranare, asociate dublului strat
lipidic,ăasiguraăfuncționalitateaămembranei.
In detaliu, componente ale membranelor biologice sunt:
- proteine (60-80 %) - confer ăfunc ionalitate membranei, au rol în transportul activ, îndeplinesc
func iiăenzimaticeăsauădeăreceptori.
- lipide (40-20 %) - dublu strat - asigur ăfunc iaădeăbarier ăaămembranelor;
- resturi glucidice - care sunt întotdeauna ataşateăproteinelorăsauălipidelor;
- alte componente minoreă(ioni,ăap ,ătransportori,ăetc).
Principalele clase de lipide întâlnite în membranele celulare sunt:
- fosfolipidele (55 % din lipidele membranare);
- glicolipidele;
- steroli (colesterol si alte tipuri de steroli).
Dimensiunile proteinelor sunt mai mari decât ale lipidelor. Exist ă doua categorii de
proteine: proteine periferice şi proteine integrate:
- Proteinele periferice - sunt extrinseci, ataşateălaăexteriorulăstratului lipidic,
interac ionândăînăprincipalăcuăgrup rileăpolareăaleălipidelorăsauăcu proteinele
intrinseci (integrate), prinăfor eăelectrostatice.
- Proteinele integrate - aceste proteine sunt inglobate in dublul strat lipidic.
3.Caracteristicile fizice ale membranelor celulare
Fluiditatea membranelor - determina mobilitatea acestora. Lipideleă șiă proteineleă
membranareă suntă antrenateă înă diferiteă tipuriă deă mișc riă înă interiorulă membranei.ă Aceastaă seă
datoreaz :
- mobilit țiiămoleculelor lipidice si capacitatii acestora de a difuza în interiorul bistraturilor prin
difuziune laterala (in cadrul aceluiasi strat lipidic - frecventa si rapida) si prin difuziune
transversala (intre cele doua straturi lipidice - lenta si rara);
- proteineloră specialeă denumiteă translocatoriă fosfolipidiciă sauă flipazeă careă potențeaz ă oă
mișcareă„flip-flop”ărapid ăintreăceleădouaăstraturiălipidice.
Caracterul amfifil - membrana are atat caracter hidrofil, cat si lipofil. Seă datoreaz ă
lipidelor care prezint ăună„cap”ăhidrofilăşiăoă„coad ”ăhidrofob .ăEleăformeaz ăînămodăspontanăînă
ap ă miceliiă şiă lipozomiă (unilamelari,ă multilamelari), ce au importan ă in cadrul fenomenelor de
transport prin membranele celulare.

Micelii, lipozomi

6
FENOMENE DE TRANSPORT
La toate nivelele de organizare ale materiei se întâlnesc, sub diverse forme, fenomene de
transport de substanţă şiătransfer de energie, care sunt indispensabileăfunc ion riiăorganismeloră
vii. Fenomeneleămoleculareădeătransportăseămanifest ăînăsistemeăneomogeneă(asimetrice)ăşiăseă
desf şoar ăînăsensulădiminu riiăşiăelimin riiăneomogenit ilorăsistemuluiărespectiv.ă
Difuzia simplă. Legile lui Fick
1. Difuzia reprezintă fenomenul de pătrundere a moleculelor unui corp printre moleculele
altui corp aflat în aceeaşi stare de agregare.
Observaţie
Laălichideăfenomenulăseăproduceăcuăoăintensitateămaiămic ădecâtălaă gaze,ădatorit ăfor eloră
intermoleculare mai mariăşiăaăagita ieiătermiceămaiămiciădecâtăînăcazulăgazelor.
Dou ăsolu iiădeăconcentra iiădiferiteă(C 1>C2), separate printr-unăpereteădesp r itoră→ăfluxădeă
substan ă deă laă concentra ieă mareă laă concentra ieă mic ă şiă vaă încetaă înă momentulă înă careă eleă
devin egale.

Difuzia simplă

2. Fluxul de substanţă reprezintă cantitatea de substanţă care traversează unitatea de

suprafaţă în unitatea de timp.
3. Fluxul de substanţă transportată este proporţional cu diferenţa de concentraţie de-a
lungul direcţiei după care are loc.
4. Cantitatea de substanţă transportată în unitatea de timp este proporţională cu secţiunea
transversală prin care are loc difuzia, cu gradientul de concentraţie, depinde de natura
substanţei care difuzează şi de natura mediului în care are loc difuzia.
Clasificarea tipurilor de transport:
Tipurileădeătransportămembranarăpotăfiăclasificateăînăfunc ieădeămaiămulteăcriterii.
1. Din punct de vedere energetic:
- transport pasiv - f r ă consumă energetic,ă înă sensulă gradientuluiă deă concentra ieă sauă ală celuiă
electrochimic (de la concentratie mare la concentratie mica) - prin difuziune simpla sau difuziune
facilitata;
- transport activ - cu consum energetic, în sens opus gradientului de concentra ieăsauăalăceluiă
electrochimic (de la concentratie mica la concentratie mare) - realizat de proteine-
transportatoare speciale.
2. După cinetică:

7
- difuziaăsimpl - p trundereaăsubstan elorăliposolubileăconformăcoeficientuluiădeăparti ieăîntreăuleiă
şiă ap ă (cuă câtă coeficientulă deă parti ieă areă valoareă maiă mare,ă cuă atâtă substan aă esteă maiă
liposolubil ăşi p trundeămaiărepedeăînăcelule).ăDifuziuneaăsimpl ăseărealizeaz ăprinăporiiăformațiă
de molecule proteice sau cu participarea componentelor lipidice ale membranei.
- difuziaăfacilitat - deălaăoăconcentra ieămaiămareălaăunaămaiămic ăşiăseăopreşteăînămomentulă
egaliz riiăconcentra iiloră de celeă dou ă p r iăaleămembraneă dară substan eleă trecămultămaiărapidă
(deăaproximativă100.000ădeăori)ădecâtăarăfiădeăaşteptatăpentruădimensiuneaăşiăsolubilitateaălorăînă
lipide. Difuziuneaăfacilitat ăesteăasigurat ădeăproteinele-transportatoareădinămembran ,ăcareăseă
leag ăselectivăcuăanumițiăioniăsauămolecule,ătransportându-leăprinămembran .
Sisteme de transport
 Macrotransport
 transport direct al unor macromolecule prin membrane (ex: la bacterii în cursul
procesuluiă deă transformareă genetic ,ă înă careă moleculeleă deă ADNă trecă atâtă prină
peretele celular al bacteriei câtăşiăprinăplasmalem )
 transport prin vezicule:
- endocitoza (pinocitoza, fagocitoza)
- exocitoza
- transcitoza
Endocitoza: materialeleăp trundăînăcelul ăînglobateăînăveziculeăceăseădesprindădinăplasmalem .
- fagocitoza - p trundereaăparticulelor solideăînăcelul
- pinocitoza - p trundereaăparticulelor lichideăînăcelul
Exocitoza: seăvars ăînăexteriorulăceluleiăproduseleăsecretateăînăcelul ă(seăproduceăprinăfuziuneaă
unor veziculeădinăcitoplasm ăcuămembranaăcelulara şiămaterialeleădinăveziculeăsuntăv rsateăînă
afara celulei)
Transcitoza: deplasarea unor vezicule independente sau care pot fuziona formând un canal
careă str bate celula de la o extremitate la alta (ex: transportul proteinelor plasmatice prin
endoteliul capilar).
 Microtransport - asigura trecerea apei si a altor substante prin membrana
celulara.
Difuziunea apei prin membrana celulara seănumeșteăosmoză.
Transportul activ al substantelor seărealizeaz ăprinăintermediulăpompelor ionice, reprezentate de
proteine transportoare înalt calificate. Se cunosc mecanismele de func ionareăaleăpompelorădeă
Na-K, Ca-Mg (implicate in mecanismul molecular al contractiei musculare), Iod (implicate in
mecanismul molecular al sintezei hormonilor tiroidieni), etc

BIOMECANICA
Mecanica studiaz ă formeleă celeă maiă simpleă deă mişcareă aleă materiei.ă No iuneaă deă
mişcare,ăde deplasareăaăcorpurilorăcereăexisten aăuneiăpozi iiădeăundeăîncepeămişcarea,ăadic ăaă
pozi ieiădeărepaus.
Cinematica studiaz ămişcareaăpeădiferiteătraiectoriiăînăraportăcuătimpulăşiăindependentădeă
cauzele care provoac ămişcarea.
Dinamica studiaz ămişcareaăcorpurilorălegat ădeăcauzeleăcareăoăproduc,ăadic ădeăfor e.
8
 Statica studiaz ă echilibrulă corpuriloră asupraă c roraă ac ioneaz ă diferiteă for e,ă precumă şiă
mijloacele de realizare a echilibrului.
Cinematica uman
Locomo iaăuman ăseăfaceăsubăform ădeămers,ăalergareăsauăs ritur .ăEaăseăcaracterizeaz ăprină
faptul c ,ălaăunămomentădatăpicioareleăseăridic ădeălaăsol:
-unul cate unul;
-amandou ădeodat ;
-într-oăanumit ăfaz ăaădeplas rii.
Mersul
Se compune dintr-o serie de perioade de spijin ale corpului pe un singur membru inferior,
desp r ite de perioade de sprijin pe ambele membre inferioare. Faza de sprijin unilateral are loc
în cea mai mare parteă aă timpului,ă adic ă atunciă candă corpulă seă sprijin ă peă ună singură picior.ă
Sprijinul dublu este atunci candăpiciareleăseăafl ăînăacelaşiătimpăpeăsol.
În faza de sprijin unilateral se distinge:
- pasul posterior, candăpiciorulăoscilantăseăafl ăînăurmaăceluiădeăsprijin;
- pasul anterior, candăpiciorulăoscilantăseăafl ăînainteaăceluiăsprijinit.
Alergarea
Seă caracterizeaz ă prină faptulă c ă înă niciă ună momentă picioareleă nuă seă afl ă peă solă amandou ă
deodat .ă Laă o anumit ă vitez ă apareă ună intervală înă careă corpulă nuă areă contactă delocă cuă solul.ă
Alergarea se compune dintr-o serie de perioade de sprijin, alternate prin perioade de suspensie.
Săritura
Const ăînădeplasareaăcuăambeleăpicioareă deodat ,ăfazele de sprijin ale picioarelor pe sol fiind
separate deăaflareaăconcomitent ăaăpicioarelorăînăaer.
Dinamica corpului uman
Iner iaăesteăoăproprietateăgeneral ăaătuturorăcorpurilor.ăLegeaăiner ieiăsauălegeaăfundamental ăa
dinamiciiăaăfostă formulat ădeă Newton:ă unăcorpă îşiăp streaz ăstareaă deărepausăsauă deămişcareă
rectilinie uniform ,ă atataă vremeă cată ac iuneaă altoră corpuriă nu-lă oblig ă s -şiă modificeă stareaă sa.ă
Influen aăunor corpuriăasupraăaltoraăseămanifest ăcuăajutorulăunorăfor e.ăGravitațiaăesteăfor aăpeă
care oă exercit p mantulă asupraă corpuriloră dină jurulă lui.ă Astfel,ă oriceă corpă aflată subă influen aă
gravita iei,ă înă cazulă în careă nuă intervină alteă for e,ă cadeă spreă p mant. Centrul de greutate al
oric ruiă corpă seă afl ă laă intersec ia aă celă pu ină treiă plane,ă fa ă deă careă seă compenseaz ă
momenteleăfor elorădeăgravita ie.ăLaăcorpulăuman centrulădeăgreutateădepindeădeăpozi iaăcorpului,ă
aămembrelor,ădeăînc rcareaălor.ăAstfelăseădetermin treiăplane:ăunulăorizontal,ăunulăfrontalăşiăunulă
median antero-posterior (sagital), iarăcentrulădeăgreutateăseăafl laăintersec iaăacestorătreiăplane.
Statica corpului uman
Staticaăstudiaz ăechilibrul,ăadic ăstareaăînăcareăseăafl ăunăcorpăsolicitatădeămaiămulteăforte,ăcare-
şi anuleaz ăreciproc efectele. Astfel, considerand echilibrul unui corpăasupraăc ruiaăac ioneaz ă
numai gravita ia,ăseădeosebesc:
- echilibrul de suspensie - candăcorpulăesteămobilăînăjurulăuneiăaxeădeărota ie;
- echilibrul de sprijin - candă corpulă seă afl ă peă ună plană cuă care are contact printr-oă baz ă deă
sus inere.
Exist ătrei moduri de echilibru:
9
Stabil - atunci cand, daca actioneaza o forta asupra lui pentru a-l scoate din echilibru, el revine
la pozitia de echilibru initiala atunci cand forta nu mai actioneaza.
Instabil - atunci cand, daca se actioneaza cu o forta pentru a-l scoate din echilibru, corpul va
cadea si nu va mai regasi pozitia de echilibru initiala.
Indiferent - atunci cand, daca actioneaza asupra lui o forta pentru a-l scoate din echilibru, el iese
din echilibrul initial si ramane intr-o noua pozitie care este tot o pozitie de echilibru.
Mecanica inimii
Sângeleăcircul ăînăvaseleăsangvine,ăfiindăpropulsatădeăinim ăînăaparatulăcardio-vascular,
energia fiind transmis ăsângeluiădeăcontrac iileăinimii.ăInimaăesteăprincipalul organ propulsor al
sangelui.ă Circula ia esteă condi ionat ă deă contrac iileă rimiceă aleă inimii – sistola, alternate cu
relaxarea ei - diastola.ăÎnămedie,ăfrecven a contrac iilorăinimiiăesteăin medie de aprox 70/min la
b rba iăşiă de aprox 80/min la femei iară laăcopiiăfrecven a este mai mare. In prezent, frecventa
cardiaca de repaus la adulti situata intre 60-100/min este considerata in limite fiziologice.
Mecanica vaselor sanguine
Inima arunca intermitentălaă fiecareăsistol ă o cantitate de sânge în artere si ar trebui ca
regimul de curgereăprinăvaseăs ăfieăşiăelăintermitent.ăDatorit ăelasticit iiăvaselor,ăsângeleăcurgeă
continuu prin vasele sangvine. Palparea unei artereiă d laă fiecareă b taieă aă inimii oă senza ieă
caracteristic ,ădatorit ădeforma ieiăelasticeăaăartereiăsubăinfluen a treceriiăundeiăsanguine,ănumit ă
puls. Presiunea pe care contrac iaăventricular ăoăd ăsângelui se transmite cu o valoare din ce în
ce maiă redus ,ă cuă cat se indep rteaz ă deă regiunea de propulsare (inima) spre periferie
(capilare). Înăvene,ăfenomenulăesteăînăsensăinvers,ăvitezaădeăcircula ieăînăveneăcreşteăpeăm sur ă
ce sângele seă apropieă deă inim .ă Presiunea mai depinde de fluiditatea sângelui. Creşterea
vâscozităţii sanguine duce laăoărezisten ăvascular ăm rit ăcareăproduceăsuprasolicitarea inimii
prină creştereaă presiuniloră arterialeă înă circula iaă sistemic ă şiă pulmonar ,ă acestă lucruă favorizândă
stazaăsanguin ,ăaderen aătrombocitar ,ăaterosclerozaăşiăaccidenteleăvasculare.
Când pereţii arteriali se rigidizează aportulă deă lucruă mecanică ală artereiă fa ă deă inim ă
dispareăsauăseămicşoreaz ăfoarteămult,ăinimaăfiindănevoit ăs ăefectuezeăunălucruămecanicămaiă
mareădecâtăînămodăobişnuit,ăceeaăceăduceălaăobosireaăacesteia.ăEx : in ateroscleroză depozitele
deăcolesterolădeăpeăpere iiăvaselorădeăsângeămicşoreaz ădiametrul acestora si peretii arteriali se
rigidizeaza.ăApareăoăcreştereăaăvitezeiădeăcurgereăaăfluiduluiăcareăatrageădup ăsine,ăoăcreştereăaă
presiuniiădinamice,ăurmateădeăoăsc dereăaăpresiunii statice, vasul putându-se bloca.
Presiuneaă arterial ă esteă ceaă mai important ă m rimeă pentruă controlulă şiă diagnosticulă
tulbur riloră înă func ionareaă aparatuluiă cardiovascular. Metoda de determinare a presiunii
(tensiunii) arterialeă seă bazeaz ă peă echilibrarea acesteia cu ajutorul unei presiuni exterioare.
Aceastaăseărealizeaz ăexercitandăoăpresiuneă prină esuturiă asupra unei artere care trece pe un
plan rezistent (manson peste artera brahiala) pân ă seă opreşteă circula iaă înă acelă loc.ă La
decomprimare, momentul în care se aude în stetoscop primul zgomot marcheazã presiunea
sistolica iar momentulă înă careă zgomoteleă nuă seă maiă audă marcheaz ă presiunea diastolica.
Tensiunea arteriala (TA) reprezinta presiunea exercitata de coloana de sange asupra peretelui
vascular in timpul contractiei si relaxarii ritmice a inimii, cu cele doua componente:
-tensiunea sistolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se contracta
(in sistola) - cu valori normale intre 100 si 135 mm coloana de mercur (Hg);
10
 -tensiunea diastolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se
relaxeaza intre doua contractii (in diastola) - cu valori normale sub 85 mmHg.
Comitetul National American de Prevenire, Depistare, Evaluare si Tratament al bolilor
cardiovasculare a recomandat recent definirea presiunii arteriale normale ca presiune arteriala
situata sub 135/85 mmHg!
Masurarea corecta a tensiunii arteriale trebuie sa respecte cateva reguli:
 masurarea tensiunii arteriale (TA) sa se faca dupa 5 minute de repaus, in pozitie sezanda
 bratul sa fie la nivelul inimii
 sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masuratorii
 sa nu se consume cafea in ora precedenta examinarii
 sa nu se administreze stimulente adrenergice (ex. epinefrina din decongestionantele nazale)
 la pacientii peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament antihipertensiv tensinea arteriala (TA)
se va masura si in picioare (ortostatism), imediat si la cateva minute dupa schimbarea
pozitiei.
Exista si posibilitatea masurarii si inregistrarii valorilor tensiunii arteriale (TA) pe parcursul a
24 - 48 ore printr-un dispozitiv special lasat asupra pacientului care isi desfasoara activitatea
curenta (inregistrare Holter) si care aduce date importante asupra variatiilor tensiunii arteriale
(TA) in cursul diferitelor activitati sau momente ale zilei/noptii, putand aprecia si eficienta
tratamentului antihipertensiv.

Hipertensiunea arteriala (HTA) este tensiunea arteriala ale carei valori tensionale sunt
peste 140/90 mmHg. Clasificarea hipertensiunii arteriale la persoanele peste 18 ani:

Categoria Sistolica (mmHg) Diastolica (mmHg)

Optima < 120 < 80
Normala 120-129 80-84
Normala inalta 130 - 139 85 - 89
HTA Grad 1 (usoara) 140 - 159 90 - 99
HTA Grad 2 (medie) 160-179 100-109
HTA Grad 3 (severa) ≥180 ≥110
HTA sistolica izolata ≥140 <90

Aparateleăpentruăm suratăseănumescătensiometre.ă
Tipuri de tensiometre:
- Tensiometrul cu coloana de mercur
- Tensiometrul mecanic (cu manometru)
- Tensiometrul electronic

11
 Tipuri de tensiometre

MecanicaĂrespira iei
Respira iaăesteăactulăreflexăcareăprocur ăoxigenulănecesarăorganismului.ă
Respira iaăconst ădintr-oămişcareăalternativ ădeăm rireăşi micşorareăaăvolumuluiăcutieiătoracice,ă
realizat ăînădoiătimpi:ăinspira iaăşiăexpira ia.ăInspira iaăesteăun fenomen activ care se face cu efort
muscular,ăprinăm rireaătoraceluiăînădiferiteădirec ii.ăPrinăurmare, pl maniiăseădilat ,ăpresiuneaăseă
micşoreaz ,ă astfelă aerulă p trundeă înă alveole.ă Expira iaă seă faceă normal, f r ă efortă muscular,ă
coasteleăseălas ăînăjos,ădiafragma seărelaxeaz .ăLaăexpira iaăfor at ăparticip muşchiiătoraciciăşiă
abdominali. Aerul bogat în oxigen este introdus în alveolele pulmonare prin inspira ieă şiă aerulă
bogat în dioxidă deă carbonă dină pl mâniă este eliminată înă atmosfer ă prină expira ie. Frecven aă
respiratorieă reprezint ă num rulă cicluriloră respiratoriiă (inspira ieă şiă expira ie)ă peă minută şiă se
situeaza intre 12-18 c/min la adult. Variaz ăînă func ieă de varsta (nou-nascut 30-45c/min, copii
20-30 c/min), sex (femei 15-18 c/min), activitate fizica (30-40c/min).
MecanicaĂcontrac ieiĂmusculare
Musculatura reprezinta un elementă activă careă controleaz ă deplasareaă structuriloră osoaseă şiă
mişc rileă altoră structuri. Mişc rileă datorateă muşchiloră seă bazeaz ă peă capacitatea fibrelor
musculare de a utiliza energia chimic ăprocurat ăînăproceseleămetabolice,ădeăaăseăscurtaăşiădeăaă
reveniălaădimensiunileăini iale. Muschii sunt mari consumatori de oxigen.
Muşchiulă striată esteă alc tuită dintr-ună m nunchiă (sute,ă chiară mii)ă deă fibreă musculare.ă Contrac iaă
fibrei musculareăimplic ătreiăetapeăsuccesive:
1.ăexcita iaăfibrei;
2.ăcuplajulăexcita ie-contrac ie;
3.ăcontrac iaăpropriu-zis ăaăfibrei.
Tipuri de contracţie
Muşchiulă dezvolt ă oă for ă deă contrac ieă egal ă şiă deă sensă contrară for eiă c reiaă iă seă opune.ă Înă
func ieă de m rimeaă acesteiă forte,ă muşchiulă seă poateă scurta,ă alungiă sauă poateă p straă aceeaşiă
lungime.
Contracţie izotonică - muşchiulă seă contract ă contraă uneiă for eă exterioareă constanteă (ex:
ridicarea unei greut i).ă Contrac ieă neizotonic ă - for aă variaz ă caă m rime (ex: întinderea unui
resort).
Contracţie izometrică - contrac ieăînăcareălungimeaămuşchiuluiănuăseămodific dar tensiunea în
el creşte.ăFor aădezvoltat ăesteăegal ăcuăceaăcareătrebuieăînvins .ăMuşchiulănuăefectueaz ălucru
12
mecanic (contrac iaăpostural ăsauăpentruăsus inereaăunuiăobiect).
Contracţia tetanică - prinăstimulareăcuăunăimpulsăunic,ămuşchiulăseăcontract ăsubăformaăuneiă
secuse uniceă(intervalulăîntreăstimuliătrebuieăs ăfieămaiălungădecâtătimpulănecesar contrac ieiăşiă
relax rii).ă La stimulareă repetitiv ă cuă oă anumit ă frecven ,ă pesteă oă limit ă dat ,ă contrac iileă
individualeăfuzioneaz într-oăcontrac ieăunic ă- contracţie tetanică.

TERMODINAMIC
Termodinamicaăseăocup ăcuăstudiulăfenomenelorătermice,ăaă st riloră deăechilibruăaleăsistemeloră
fizico-chimice. Pentruă aă caracterizaă st rileă deă echilibru,ă termodinamicaă opereaz ă cuă oă singur ă
m rime specific ă- temperatura.
Transportul căldurii în organism
-Organismulăumanăproduceăc ldur ,ăcareăseătransmiteădinăcentrulăcorpuluiăspreăsuprafa iar de
aici spre mediul exterior;
-Cantitateaădeăc ldur ăşiătemperaturaădinăinteriorulăorganismuluiădifer ădeălaăunăorganălaăaltul;
-C lduraăesteătransportat ădinălocurileăcuătemperaturaămaiăridicat ăspreăceleăcuătemperaturaămai
sc zut ăprinăconduc ieăşiăconvec ie;
-Conductibilitateaă termic ă aă esuturiloră esteă redus ,ă maiă alesă aă celoră groase,ă astfelă încâtă rolulă
principal înătransportulăc lduriiăîlăconstituieăsângele;
-Transmitereaăc lduriiăprinăintermediulăsângeluiăesteăfavorizat ăşiădeăc lduraăluiăspecific ămare,ă
fiind aproximativăegal ăcuăceaăaăapei;
-Transmisiaăc lduriiăspreăexteriorăseărealizeaz ăprinăconducţie, convecţie, radiatie şi evaporarea
apei prin transpiraţie;
-Transmitereaăc lduriiăprin conducţie, convecţie şi radiatie reprezint ăaproximativ 70 – 80 % din
totalulăc lduriiătransmiseămediuluiăexterior,ăiarăprinăevaporare seăcedeaz ă20 – 30 % din aceasta;
-Înă condi iiă deă efortă fizic,ă pierdereaă deă c ldur ă prină evaporareă esteă deă 60–70 % din totalul
c ldurii.ăÎn cazul muncilor fizice grele, corpul poate pierde 4 –12ălăap ăprinăevaporare,ăceeaăceă
reprezint ăo cedareăconsiderabil ădeăc ldur .
Măsurarea temperaturii
Înăfunc ieădeăstareaăcorpurilor,ăc lduraăseăpropag ădiferit:
- în solide, se propag ăprinăconductie - conductibilitate trecand de la un strat de molecule la cel
vecin,ăcaănişte lame elementare;
- în lichide,ăseăpropag ăprinăconvecţie adic ăprinăcuren iădeălichid;
- în gaze,ăseăpropag ăşiăprinăconvecţie (curenti de aer) şiăprinăradiaţie.
Candăseăm reşteăenergiaătermic ăaăunuiăcorp,ăacestaăpoateăsuferiăuneleătransform ri:ămodific riă
de volum,ăschimb riăaleăst riiăseăagregare,ătransform riăchimice. Temperaturaăreprezint ănivelulă
termicăalăunuiăcorp,ăadic ăstareaăsaădeăînc lzireăsauăr cire.ăPentru m surareaănivelului termic se
folosesc aparate numite termometre iarăunitateaădeăm sur ăesteăgradul.
Temperatura corpului omenesc
-Seăm soar ăcuăajutorulătermometrului medical, care are drept corp termometric mercurul.
Laăînc lzire, mercurul din rezervor dilatandu-se prin energiaătermic ăc p tat ,ătreceăînăcapilar.
Temperaturaă seă iaă înă axil ă deă celeă maiă multeă ori,ă seă ineă 8-10ă mină şiă seă citeşteă indica ia.
Temperatura se mai poate lua bucal, rectal sau vaginal.
13
Alte tipuri de termometre:
-Termometrele digitale - nu trebuie scuturate,ă nuă seă spargă şiă anun ă printr-un semnal acustic
atunci cândăauăm suratătemperatura,ăînămaiăpu inădeăunăminut.ăUneori,ătermometreleădigitaleănuă
sunt bine calibrateăşiăpotăexistaăvaria iiădeătemperatur .
-Termometrul Digital cu Infraroșu pentru Frunte sau Auricular - m soaraă temperaturaă înă 2ă
secunde,ăf r ăa necesita contact direct.
Înămodănormalăvalorileămediiăsuntă37ăaxilarăşiă37,5ărectal.ăLaăcopiiănouăn scu i,ătemperaturaăesteă
mai mareădarăcoboar ălaănormalădup ăcateva zile.
Temperatura este influen at ădeăactivitateaămuscular ăşi nervoas ,ădeătemperaturaăexterioar ,ă
de stari fiziologice, etc.ăÎnămodănormalăcorpulăomenescăîşiăpoateămen ine temperatura aproape
constant ,ă chiară dac ă mediulă ambiantă areă oă temperatur ă variabil ,ă aceastaă fiind realizat cu
ajutorul unor mecanisme fiziologice termoreglatoare.
Termoreglarea
C lduraăesteărezultantaăechilibruluiădintreăprocesulădeăproducereăaăenergieiătermiceăînăorganismă
şi pierderileădeăc ldur .
Termoreglareaăseărealizeaz ăprin:
- reglarea producerii de c ldur ;
- reglareaăpierderiiădeăc ldur .
Acesteă dou ă proceseă seă desf şoar ă dup ă rapotrulă dintreă temperaturaă organismuluiă şiă ceaă aă
mediului extern:
-candăînămediulăexternătemperaturaăesteăapropiat ădeăceaăcorpului,ăpierderileădeăc ldur ăse
compenseaz ăprin furnizareaădeăc ldur ădeăc treăarderileădinăorganism;
-înă mediileă cuă temperatur ă sc zut ,ă organismulă lupt ă împotrivaă friguluiă prin:ă prin intensificarea
combustiiloră (arderilor)ăpentruăproducereaădeăc ldur .ăSuntăindicateă hainele c lduroase pentru
evitarea pierderii de caldura.
-cand temperaturaă extern ă esteă mare,ă organismulă lupt ă prină proceseă deă evaporareă aă apeiă
(transpira ie).

Principiile termodinamicii
Principiul I
CantitateaĂ deĂ c ldur Ă schimbat Ă deĂ unĂ sistem cu exteriorul în cursul unei
transform riĂîntreĂdou st riĂseĂreg seşte, peĂeĂoĂparteĂînĂlucrulĂmecanicĂrealizatĂşi, pe de
alt Ăparte, înĂvaria iaĂenergieiĂinterne a sistemului. Acesta reprezint ăprincipiul conservarii
energiei înăcursulătransform riiădeăstare.
Principiul conserv riiă energieiă esteă valabil în toate procesele, inclusiv în cazul sistemelor vii.
Sursaăprincipal ădeăenergieăînăorganismăoăreprezint ă procesele de degradare (metabolizare) a
substanţelor alimentare, care duc la producerea de energie in organism. Cedarea de energie de
c tre organismăseăfaceăsubăform ădeălucruămecanic,ăc ldur ,ăenergieădepozitataăinărezerve.
Bilantul energetic conform Principiului I:
Energia preluată din mediu = lucrul mecanic efectuat + căldura degajată + energia depozitată în
rezevele organismului.

14
Principiul II
Indic ăsensul unui proces termodinamic natural - trecereaĂc lduriiĂdeĂlaĂunĂcorpĂcuĂ
o anumit Ătemperatur laĂaltulĂcuĂoĂtemperatur Ăinferioar . Este un proces ireversibil.
Exist ă maiă multeă formul riă aleă principiuluiă II.ă Înă variantaă careă indic ă sensulă spontană ală
desf şur riiă proceseloră termodinamice,ă principiulă IIă seă numeşteă principiul creşterii entropiei.
Conform acestei variante, procesele ireversibile care se desfăşoară spontan în sistemele
termodinamice izolate au acel sens care duce la creşterea entropiei. (Entropia este un
parametru de stare care măsoară gradul de dezordine a unui sistem termodinamic).
Principiul III
Entropia unui sistem tinde spre o valoare constantă atunci când temperatura se
apropie de zero absolut. Peăm sur ăceăsistemul se apropie de zero absolut,ăagita iaătermic ăseă
reduceăşiăsistemulătindeăs ădevin ăordonat.ă

BIOELECTRICITATEA
ElectricitateaĂstatic
Studiaz ă stareaă deă electrizareă şiă ac iunileă reciproce ale corpurilor electrizate. Corpurile
electrizate cu sarciniă deă acelașiă semnă seă resping,ă iară celeă electrizateă cuă sarciniă deă semneă
contrare se atrag. Un corp electrizatăareăoăsarcin ăelectric .ăOăsarcin ăelectric ănuăseăcreeaz ăşiă
nici nu se pierde, ci se transmite de la un corp la altul. Corpurile care conduc cel mai bine
electricitatea sunt:
- metaleleăcareăsuntăconductoriădeăcategoriaăI,ăpentruăc ădeplasareaăsarcinilorăelectriceănuă
esteălegat deăschimbareaăpropriet ilorăchimiceăaleăsubstan ei;
- electroliteleăsuntăconductoriădeăcategoriaăII,ădeoareceădeplasareaăsarcinilorăesteălegat ă
deămodific ri chimice.
Înăjurulăunuiăcorpăînc rcatăelectric,ăspa iulăînăcareăseăconstat ăac iuneaăfor elorăelectriceă
se numeşteăcamp electric.
Electricitatea fiziologic
Prezen a,ă atâtă înă citoplasmaă oric reiă celule,ă câtă şiă înă fluideleă extracelulare,ă aă numeroaseă
tipuriă deă atomiă şiă moleculeă ionizate,ă deciă înc rcateă electric,ă precum şiă faptulă c ă activitateaă
metabolic ămen ineădiferen eădeăconcentra iiăale acestorăioni,ăfacăcaăfenomeneleăelectriceăs ăfieă
proprii tuturor celulelor.
Potenţialul membranar de repaus esteăreprezentatădeădiferen aădeăioniăceăapareăîntreăceleă
dou ă suprafe eă aleă membranei.ă Exist ă oă distribu ieă inegal ă aă sarciniloră datorit ă pompeiă Na/K,
permeabilit iiăselectiveăaămembraneiăşiăprezen eiăanionilorăproteiciăînăcelul ă(A -). Poten ialulădeă
repaus este caracterizat prin dispunerea sarcinilor pozitive la exteriorul membranei şiă aă celoră
negative la interior. Are o valoare de la -65 pana la -90mV.
La interiorul membranei - sarcina negativă esteădat ădeă anionul proteic (A-) care, datorita
dimensiunilor mari, nu poate strabate membrana.
Pe faţa externă a membranei - sarcina pozitivă este data de iesirea K (+) din celula. Acesta
seăafl ăîn cantitate mare în celulă şi puţin extracelular.ăDatorit ăgradientuluiăastfelăformat,ăelătinde
sa iasă lent şi pasiv din celulă iar existen aăatrac ieiăelectriceă(potasiu+, anionii proteici-), face ca
potasiul s ăseăaşezeăpeăfa aăextern ăaămembranei.
15
 In spaţiul extracelular:
-sarcina negativă este data de clor (-).ăAcestaănuăpoateăintraăînăcelul ădeoareceăesteărespinsădeă
anionul proteic (-).
-sarcina pozitivă esteă dat ă deă Na (+). Acestaă seă afl ă înă cantitateă crescut ă extracelular,ă
comparativă cuă nivelulă intracelular.ă Seă formeaz ă astfelă ună gradientă careă determin ă intrareaă
sodiuluiă înă celul ă printr-un canal special. Menţinerea potenţialului de repaus se face prin
acţiunea pompei Na/K, care scoate in permanenta din celula Na şi reintroduce K.ăSeăobserv ăc ă
înăstareaădeă"repaus",ăînăabsen aăunuiăstimul,ăexist ăoăintens ăactivitate
transmembranar .
Potenţialul de acţiune reprezint ămodificareaărapid ăsi temporar ăaăpoten ialuluiăde repaus sub
influen aă modific riloră deă energieă dină mediuă (electric ,ă mecanic ,ă chimic ,ă termic ),ă careă
ac ioneaz ăcaăunăstimul.ăExcitabilitateaăesteăproprietateaăcelulelorădeă aăr spundeălaă unăstimulă
printr-oămanifestareăspecific ă(poten ialădeăac iune).
Fazele potenţialului de acţiune sunt:
1) potenţialul de repaus - cândămembranaăesteăpolarizat ă(variaz ăîntreă-65ăşiă-90mV).
2) depolarizarea - subăac iuneaăstimululuiăseădeschideăşiăalăun doilea canal pentru sodiu (voltaj
dependent), ceea ce determina un influx masiv de ioni pozitivi în celulă +(Na). Rezultatul acestei
ac iuniăesteăinversarea polarităţii membranare (pozitiv ălaăinteriorăşiănegativ ălaăexterior).
3) repolarizarea - seă produceă datorit ă închiderii canalelor de sodiu (sc deriiă permeabilita ii)ă şi
deschiderii celor de potasiu.ăInitialăseăproduceăoăieşireămasivaăşiărapid ăaăpotasiuluiădinăcelul ,ă
ceădetermin ă ună echilibru electric (aăintratăoăsarcin ă+ă(Na),ă aăieşită oăsarcin ă+ă(K)).ăUrmeaz ă
repolarizareaă lent ă cuă ajutorulă pompeiă Na/K,ă careă scoateă Naă şiă reintroduce K, realizandu-se
echilibrul ionic, in final restabilindu-se poten ialulămembranarădeărepaus.

Propagarea potentialului de actiune

BIOFIZICA SISTEMELOR COMPLEXE

BIOACUSTIC
Acusticaăstudiaz ăanumiteăvibra iiăaleăcorpurilorămateriale,ăcareăseăreflect ăînăsim uriăsubă
form ăde sunet.ăUrecheaăuman ăesteăsensibil ăpentruăsuneteăalc tuiteădinăvibra iiăcuăfrecven aă
între 15 şiă20.000 Hz (her i).
16
Sunetul
Sunetulăesteăunăfenomenăfizicăcareăstimuleaz ăsimțulăauzului.ăLaăoameni,ăauzulăareălocă
cândăvibrațiile deăfrecvențeăîntreă 15ăsiă20.000ădeă hertziăajungălaăurecheaăintern .ăHertzulă(Hz)
este unitatea de masur ăaăfrecvențeiăegal ăcuăoăperioad ăpeăsecund .ăAstfelădeăvibrațiiăajungălaă
urecheaăintern ăcând suntătransmiseăprinăaer.ăSuneteleăcuăfrecvențeămaiămariădeă20.000ăHzăsunt
numite ultrasunete.
În general, undele se pot propaga transversal sau longitudinal. În ambele cazuri, doar
energia mișcariiă undeiă esteă propagat ă prină mediu,ă niciă oă parteă dină mediuă nuă seă mișc ă prea
departe.ăOăund ăsonor ăesteăoăund ălongitudinal .ăÎnătimpăceăenergiaămișcariiăundeiăseăpropag ă
în exteriorulăsursei,ămoleculeleădeăaerăseămisc ăînăfaț ășiăînăspate, paralel cu directiaădeămișcareă
a undei. O und ăsonor ăproduce oăserieădeăcompresiiășiăextensiiăalternativeăaleăaerului.ăFiecareă
molecul d ă energieă moleculeiă vecine dar, dup ă ceă undaă sonor ă aă trecut,ă fiecareă molecul ă
r mâneăînăaceeași pozitie ca la început.
Caracteristici fizice
Oriceăsunetăsimplu,ăcumăarăfiăoănot ămuzical ,ăpoateăfiădescris ăînătotalitate,ăspecificândă
trei caracteristiciă perceptive:ă în lțime,ă intensitateă șiă calitateă (timbru).ă Acesteă caracteristiciă
corespund exact cu trei caracteristici fizice: frecvența, amplitudinea și constituția armonică, sau
respectiv forma undei.ăZgomotulăesteăunăsunetăcomplex,ăoămixareădeămulteăfrecvențeădiferiteăsauă
note care nu sunt legate armonic.
Frecvența
Noiăpercepemăfrecvența,ăcaăsuneteămaiă"înalte"ăsauăsuneteămaiă "joase".ăFrecvențaăunuiă
sunet este num rulădeăperioadeăsauăoscilații,ăpeăcareăoăund ăsonor ăleăefectueaz ăîntr-un timp
dat.ă Frecvențaă este masurat ă înă hertzi.ă Undeleă seă propag ă laă frecvențeă mariă șiă laă frecvențeă
joase, dar oamenii nu sunt capabili sa le aud ă înă afaraă uneiă razeă relativă mici.ă Suneteleă potă fiă
produseălaăfrecvențeădoriteăprin metode diferite. Dac ăurecheaăuneiăpersoaneătinereăesteătestat ă
deă ună audiometru,ă seă vaă observaă caă esteă sensibil ă la toate sunetele de la 15-20ă Hză pân ă laă
15.000-20.000 Hz. Auzulă persoaneloră înăvârst ăesteămaiăpuțin acut,ămaiă alesălaăfrecvențeămaiă
înalte.ăGradulăînăcareăoăurecheănormal ăpoateăseparaădou ănoteăde volumăpuținădiferităsauădeă
frecvenț ăpuținădiferit ăvariaz ăînădiferiteărazeădeăvolumășiăfrecvenț ăa notelor.
Amplitudinea
Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca si volum.
Distanțaămaxim ăpe careăoăundaăoăparcurgeădeălaăpozitiaănormal ,ăsauăzero,ăesteăamplitudinea;ă
aceasta corespunde cu gradulă deă mișcareă înă moleculeleă deă aer ale undei. Când gradul de
mișcareăînămoleculeăcrește, acesteaălovescăurecheaăcuă oăforț ămaiămare.ăDinăcauzaăaceasta,ă
urechea percepe un sunet mai puternic.ăOăcomparațieădeăundeăsonoreălaăamplitudineăscazut ,ă
medieășiăînalt ădemonstreaz schimbarea sunetului prin alterarea amplitudinii. Aceste trei unde
auăaceeașiăfrecvenț ășiăarătrebuiăs suneălaăfel,ădoarăc ăexist ăoădiferenț ăperceptibil ăînăvolum.ă
Amplitudinea unei unde sonore este gradulădeămișcareăalămoleculeloră deăaerădinăund .ăCuăcâtă
amplitudinea unei unde este mai mare, cu atât moleculele lovesc mai puternic timpanul urechii
și sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea uneiăundeăsonoreăpoateăfiăexprimat ăînăunit țiă
m surândă distanțaă peă careă seă întindă moleculeleă deă aer sauă diferențaă deă presiune între
compresieă șiă extensieă aleă moleculelor sauă energiaă implicat ă înă proces. Când cineva vorbeste
17
normal,ădeăexemplu,ăseăproduceăenergieăsonor ălaăoărat ădeăaproximativăoăsut de miime dintr-
ună watt.ă Toateă acesteă m suratoriă suntă extremă deă dificilă deă f cută șiă intensitatea sunetului este
exprimat ,ăînăgeneral,ăprinăcomparareaăcuăunăsunetăstandard,ăm suratăînădecibeli.
Intensitatea sunetului esteăm surat ăînădecibeli (dB).
Deă exemplu,ă intensitateaă laă minimulă auzuluiă esteă 0ă dB,ă intensitateaă șoapteloră esteă înă
medieă 10ă dBă și intensitateaă foșnetuluiă deă frunzeă esteă deă 20ă dB.ă Intensit țileă sunetuluiă suntă
aranjate pe o scara logaritmic ,ă ceeaă ceă înseamn ă c ă oă m rireă de10ă dBă corespundeă cuă oă
creștereăaăintensit țiiăcuăoărataăde 10.ăAstfel,ăfoșnetulăfrunzelorăesteădeăaproapeă10ăoriămai intens
decatășoapta.ăDistanțaălaăcareăunăsunet poate fi auzit depinde de intensitatea acestuia.
Reflexia
Sunetulă esteă guvernată deă reflexie,ă respectândă legeaă fundamental ,ă adic ă unghiulă deă
reflexie esteă egală cuă celă deă incidenț .ă Rezultatulă reflexieiă este ecoul. Sistemul de radar
subacvatic depinde de reflexiaăsunetelorăpropagateăînăap .ăUnămegafonăesteăunătubătipăcornetă
careă formeaz ă oă raz ă deă unde sonoreă reflectândă uneleă dintreă razeleă divergenteă dină parțileă
tubului. Un tub similar poate aduna undele sonoreădac ăseăîndreapt ăspreăsursaăsonor ăcap tulă
mai mare; un astfel de aparat este urechea extern ăaăomului.
Refracția
Sunetul, într-unămediuăcuădensitateăuniform ,ăseădeplaseaz ăînainteăîntr-oălinieădreapt .
Îns ,ăcaășiălumina,ăsunetulăesteăsupusărefracției,ăcareăîndep rteaz ăundeleăsonoreădeădirecția lor
original . Exemplu:ăÎnăregiuniăpolare,ăundeăaerulădeălâng ăp mântăesteămaiăreceădecâtăcelăceăseă
afl ă laă în lțimi maiă ridicate,ă oă und ă sonor ă îndreptat ă înă susă careă intraă ină zonaă maiă cald ă dină
atmosfera esteărefractat spreăp mânt.ăRecepțiaăexcelent ăaăsunetuluiăînădirecțiaăînăcareăbateă
vântulășiărecepțiaăproast ăinvers direcțieiăvântuluiăseădatoreazaătotărefracției.
Ultrasunetele
Dintreă vibra iileă sonoreă careă iesă dină limiteleă deă audibilitateă aleă urechiiă omeneşti,ă deă ună
mare interes, din punct de vedere practic, sunt ultrasunetele,ăadic ăsuneteleăaăc rorăfrecven ă
este mai mare de 20.000 Hz. Importan aăpractic ăaăultrasuneteloră esteălegat ădeălungimeaădeă
und ămic ăaăacestora.ăDinăaceast cauz ,ăultrasuneteleăpotăfiăemiseăşiăseăpropag ăcaăşiărazeleă
deă lumin ă subă form ă deă fascicule,ă spre deosebireă deă suneteleă obişnuiteă careă seă împr ştieă înă
toateă direc iile.ă Înă afar ă deă aceasta,ă datorit ă lungimiiă deă und ă mici,ă fenomenulă de difrac ieă
(ocolirea obstacolelor) nu apare decât pentru obstacolele de dimensiuni foarte mici, în timp ce
suneteleăobişnuiteăocolescăpracticăaproapeăoriceăobstacolăîntâlnităînăcale.
Aplica iiăcuăultrasuneteă – ex: sterilizarea diferitelor alimente, aplica iiămedicaleăcu ultrasunete -
ultrasonografia.
Recepţia auditivă
Pentruă caă vibra iaă mecanic ă s ă deaă naştereă senza ieiă auditive,ă eaă trebuieă prceput ă deă
analizatorul auditiv,ă careă transform ă senza iaă înă excita ieă nervoas ă careă produceă senza iaă
auditiv .ăSenza iile auditiveăpotăfi:ăpl cuteă(suneteămuzicale)ăsauănepl cuteă(zgomote).ăSunetulă
este transmis prin canalul auditivă şiă puneă înă vibra ieă timpanulă şiă lan ulă deă osicioareă auditive,ă
transmi ndă vibra iileă spre fereastraă oval .ă Osicioareleă auditiveă auă oă importan ă capital .ă
Cioc nelulă şiă nicovala,ă deşiă articulate între ele, sunt strans legate, astfel incat oscileaz ă

18
împreun ăcaăunăsingurăorganăînătimpulăvibra ieiăsonore. Acesteămişc riăseătransmităsc ri eiăcareă
esteăfixat ădeăfereastraăoval .
Fonaţia
Fona iaăesteăunăprocesăcomplexăcareăconst ădinăemitereaăunorăsuneteădeăc treăorganulă
vocal uman. Organul vorbirii este laringele, care are forma unei palniiăalăc reiătubăesteătraheea.ă
Laringeleă prezint dou ă pliuriă numite corzi vocale inferioare, care au propriet iă contractile.ă
Corzile vocale se pot apropiaăşiădep rtaăf candăs ăvariezeăşiăîntinderea lor. Deasupra corzilor
vocaleă inferioareă seă afl ă alte dou pliuri - corzile vocale superioare. Aceastea delimiteaz ă
deschiderea,ănumit ăglot . Sunetele vocale se formeaz ăînălaringe,ăacestaăfunc ionand ca un tub
sonor cu aerul pulmonar. La emiterea sunetului, corzile vocaleă seă contract ă şiă glota se
îngusteaz .ăCurentul de aer treceăprinăglot ăînătimpăceăcorzile vocaleăintr ăînăvibra ie.ăEmisiuneaă
vocal ă nuă const ă numaiă din suneteleă laringiene,ă ciă şiă dină suprapunereaă altoră vibra ii,ă deă
rezonan ăaleădiferitelorăcavit iăale organismului - ex: suneteleăjoaseăsuntăînso iteădeăoăvibra ieăaă
pere ilorătoracici iar pentru sunetele înalte rezonan aăareălocăînăcavit ileăsupralaringiene.

OPTIC ĂBIOLOGIC
Optica se ocup ă cuă studiulă luminii.ă Lumina este un fenomen ondulator obiectiv, care
pune în leg tur ăorganismele cu mediul, producand prin analizatorulăvizualăsenza iaăsubiectiv ă
de vedere.
Ochiul
Ochiulăareăoăform ăaproapeăsferic ăcuădiametrulădeă aprox 22 mm. Învelişulăexternăesteă
constituit din sclerotica si corneeaă transparent ă înă parteaă anterioar . Peă parteaă interioar ă aă
scleroticiiăseăafl ăcoroidaăcareăseăcontinu ăcuăirisul.ăRetinaăesteămembranaăcea maiăintern ă aă
globuluiăocularăşiăesteăconstituit ădinăprelungirea nervului optic.
Globulă oculară con ineă treiă mediiă transparente:ă umoareaă apoas ,ă umoarea vitroas ă şiă
cristalinul. Factorul obiectiv în procesul vederii este lumina iar ac iuneaă eiă asupraă retineiă d ă
naştereă laă fenomene fotochimiceă şiă electriceă complexe,ă careă determin ă impulsuriă nervoaseă
transmise de la receptorul periferică laă scoar aă cerebral ,ă ceeaă ceă caracterizeaz ă senza iaă
vizual .
Perceperea luminii
Sistemul optic al ochiului produce peă retin ă oă imagineă real ,ă inversat ă şiă maiă mic ă aă
obiectelor aflate în afara ochiului. Elementele fotosensibile ale retinei sunt celuleleăcuăconuriăşiă
celulele cu bastonaşe, care au roluri diferite în formarea senza ieiă vizuale.ă Celulele cu
bastonaşe au o sensibilitate mult mai mare decat cele cu conuri,ă dară nuă func ioneaz ă ca
elementeădeădistingereăaăculorilor.ăSenza iaădeăculoareăseăproduceănumaiălaăexcitareaă celulelor
cu conuri. Vedereaă diurn ă esteă legat ă deă excitareaă celulelor cu conuri şiă func ioneaz ă laă
iluminare suficient de mare permi andădistingereaăculoriloră şiăpercepereaăunuiă num ră mareădeă
am numte.ăVederea nocturn (periferic )ă esteă legat ădeă excitareaă celuleloră cuă bastonaşe. De
obicei, ambele moduri de vedere func ioneaz ă simultan iară înă cazulă ilumin riiă foarteă slabeă
func ioneaz ănumaiăvedereaăperiferic .

19
 II. BAZELE FIZICE ALE IMAGISTICII MEDICALE
Principii generale
Imagistica medicala permite obtinerea unor imagini ale corpului omenesc, imagini care
scot in evidenta detalii inaccesibile metodelor optice obisnuite.
Factor fizic → Interacțiune cuățesuturile vii → Imagine

METODE IMAGISTICE IN FUNCTIE DE TIPUL FACTORULUI FIZIC UTILIZAT

a) MetodeĂcareĂfolosescĂradia iiĂelectromagnetice
–Radiografie, RadioscopieăşiăTomografia computerizat (radiatii X)
–Tehnica RMN - rezonanta magnetica nucleara (radiounde)
–Termografie (radiatii infrarosii)
b) MetodeĂceĂutilizeaz Ăultrasunete
–Ecografia
–Ecografia Doppler
c) Metode bazate pe radioizotopi
–Scintigrafia
–Tomografia prin emisie de pozitroni (PET-positrons emission tomography)

IMAGISTICA CU RAZE RÖENTGEN (RADIATII X) = RÖNTGENDIAGNOSTIC

RADIOGRAFIA,ĂRADIOSCOPIAĂŞIĂTOMOGRAFIAĂCOMPUTERIZAT

RADIOGRAFIA, RADIOSCOPIA
Radia ia X descoperit ăînă1895 laăUniversitateaăWurzburg,ădeăc treă fizicianul Röntgen.
Esteăoăradia ieăelectromagnetic ,ăcuălungimeădeăund ăextremădeămic ,ăînămedieădeă10.000 de ori
maiămic ădecâtăcea a luminii. Se produc raze X oriădeăcâteăoriăelectroniăafla iăînămişcareăfoarte
rapid se lovesc de corpuri material si producădisloc riădeăelectroniădeăpeăorbiteleăenergeticeăale
atomilor acestor corpuri. Pentru a men ineă echilibrul atomilor, electronii de pe orbitele mai
periferice ale corpului izbit voră luaă loculă electroniloră disloca iă deă peă orbiteleă maiă centrale.ă Dină
acest salt de pe ună nivelă energetică peă altul,ă înă sensulă men ionată maiă sus (periferie→centru),
rezult ăunăplusădeăenergie,ăadic ărazeleăX caracteristice (vezi Cap III).

Producerea Radiatiilor X
20
 Modificările suferite de energia radiantă la diverse nivele în corpul omenesc alcătuiesc în
ansamblul lor elemente utile, pe care fascicolul de raze X le poate transmite examinatorului sub
form ăde imagini radiologice. Sunt produseădatorit ămodific rilorăcareăauălocăînăfascicolulădeărazeă
X la nivelul esuturilorăşiăorganelorădeăexaminat.ăCoeficientulădeăabsorb ieăesteăpropor ional cu
num rulă atomică la puterea a patra din corpul traversat - structurileă cuă num ră atomică mare
(dense) vor atenua mai mult fascicolul de raze X iar din punct de vedere radiologic vor fi mai
opace (exemplu: segment scheletic).
Producerea radiaţiei X se face în tubul de raze - tubul Coolidge.
Esteăunătubăînăcareăseăafl ăunăvidăfoarteăavansat,ăundeăelectroniiăemişiădeăcatod (un filament de
wolframăceăaăfostăadusălaăincadescen )ăsuntăaccelerațiălaădiferen eădeăpotentialădeăzeciădeămiiă
de volți,ăseăciocnescăcuămaterialulăanodic,ă undeăceaămaiămareă parteădinăenergiaăloră seă pierdeă
prinăioniz ri şiăexcit riăînăstraturileăsuperioare ale materialului anodic iarăoăparteăproduceăradia ieă
Röntgen.

Tubul Coolidge

Receptarea informaţiei se face în mai multe moduri:

-radioscopie:ă radia iaă rezidual ă ac ioneaz ă asupraă unuiă mediuă cuă propriet iă fluorescenteă şiă
produce oăimagineădinamic ăreal-time a structurilor traversate;
Avantaje:
- Posibilitatea urmaririi in timp real a dinamicii anumitor organe (miscarile cutiei toracice
in timpul inspirului, bataile cordului, tranzitul digestiv, etc.)
- Utilizare in radiologia interventionala:
Coronarografii / arteriografii + aplicare stenturi
Trombectomii, embolectomii prin cateterizare
Dezavantaje:
-Necesita timp mai mare de iradiere (periculos atat pentru pacient, cat si pentru
examinator!)
-radiografie:ă impresionareaă chimic ă direct ă şiă prină emisieă luminoas ă ob inut ă cuă ajutorulă
ecranelor înt ritoareăasupraăemulsieiădeăs ruriădeăargintădeăpeăsuprafa aăunuiăfilmăradiografic.
Avantaj principal: timp de expunere mult mai mic

21
 Aparatura de radiodiagnostic
Oriceăinstala ieăradiologic ăseăcompuneădinădou ăp r i:
-aparatul propriu-zis;
-accesorii.
Se compune din:
-tubul radiogen;
-transformatorulădeăînalt ătensiune;
-transformatorulădeăînc lzire-deăjoas ătensiune;
-cablurile sau troleele;
-masaădeăcomand .

Aparatul de radiodiagnostic Filmul radiografic

Tubul radiogen - const ădintr-un balon, construit dintr-oăsticl ăspecial ,ăfabricat ăpentruă
a rezista la temperaturiădeosebitădeăridicate.ăBalonulăareădou ătuburiălateraleăsituateăunulăînăfa aă
celuilalt:
- catodul – polul negativ al tubului format dintr-un filament de tungsten,ă dispusă înă form ă deă
spiral , adusălaăincadescen ădeăunătransformatorădeăînc lzire;
- anodul – polul pozitiv format din aliaj de metale greu fuzibile care au proprietatea de a
transmite rapidăc lduraăprimit ,facilitândăr cireaătubuluiăprodus ăşiăprin rota iaăsa(3000ăture/min).
TransformatorulĂ deĂ inalt Ă tensiune:ă transform ă tensiuneaă obişnuit ă deă laă re eaă înă
tensiuneăînalt , cu cât tensiunea este mai mare se vor produce raze mai dure – deăaiciărezult ă
calitatea razelor.
MasaĂ deĂ comand :ă serveşteă laă punereaă înă func iuneă şiă laă oprireaă aparatului.ă Aceastaă
esteăînzestrat cuă aparateăcareăpermit:ăm surareaăcurentuluiădeălaăre ea;ăm surareaă timpului;ă
butonul de punere înăfunc iune.
Receptorul
a) radioscopia - clasic ăsauăanalogic - imagineăob inut ădirect pe ecranul ce este constituit
dintr-o foaie de material celulozic sau plastic, pe care este dispersat un material fluorescent:
platinocianuraădeăbariu,ătungstatulădeăcadmiuăsauăsulfuraădeăzincăşiăcadmiu.ăAst ziăsuntăfolosi i
22
compuşiă deă cesiu,ă titan,ă ytriumă sauă p mânturiă rare.ă Pentruă protecție,ă înă fa aă ecranuluiă esteă
amplasata oăsticl special
b) radiografia simplă - seă bazeaz ă peă efectulă fotochimică ală radia iilor, având avantaje:
document ce poate fi pastrat, doz ădeăiradiereăredus ,ăcostărelativăsc zut.ăFilmulăradiograficăesteă
format dintr-un suport transparent,ă acoperită deă oă emulsieă deă cristaleă deă bromur ă deă argintă
suspendat ăînăgelatin .
Formarea imaginii radiologice - imagineaăradiologic ăexist ăînăform ălatent ăînăreliefulă
spectral al fascicolului emergent de radiatii. Deoarece organele au structuri neomogene,
compozi ieă chimic ,ă densitate, grosime variabile, relieful fascicolului emergent va traduce pe
planulă deă proiec ieă varia ii deă absorb ieă determinateă de aspectul neuniform al organului de
cercetat, fapt ce va duce la impresionarea discontinu ăinegal ăaăsistemuluiădetectorăă- tesuturile
mai dense →ăopacit ți, tesuturile mai putin dense → transparențe.
Variante radiografice
-radiografia cu raze dure - se utilizeaz ăpentruădisociereaăunorăopacit i;
-radiografia cu raze moi - p r iămoi;
-radiofotografiaămedical ăMRF (microradiofotografia) - seăfoloseşteăpentruădepistareaăTBC;
-radiografia panoramica - seăfoloseşteăînăstomatologie;
-radiografia cu substante de contrast - urografia, irigografia, etc;
-radiografia digitala - asigur ătransformareaădatelorăanalogeăînăinforma iiădigitale.
P r ileăcomponenteăaleăreceptorilorădigitaliăutiliza iăînăradiodiagnosticăsunt:
-Detectorulădeăscintila ieă- proprietatea unor substan eădeăaăemiteălumin ălaăimpactulăcuăradia iileă
X;
-Convertorulăenergieiăluminoase.ăAcestăsistemătransform ăsistemulăanalogădeădateă(semnalul
luminos)ăînăinforma iiădigitaleă(curentulăelectric);
-Calculatorul,ăcareăprelucreaz ăimagineaădigital ăşiăoătransform ăinăsemnalăvideoăTV.
Receptoriiădigitaliăsuntăutilizațiăatâtăînăradioscopieăcâtăşiăînăradiografie.
Compara ieĂîntreĂimaginileĂdigitaleĂşiĂimaginile analoge
Elementulădeăbaz ăalăimaginiiădigitaleăesteăpixelulă– oăsuprafa ăp trat ăcuăoănuant ădeăgri
corespunzatoareădensit ilorăpeăcareăleăreprezint .ăImagineaăradiologic ăesteăformat ădintr-un
num rădeăpixeli. Creştereaănum ruluiădeăpixeli/imagineădetermin ăm rireaărezolu ieiăimaginii.
Imagineaădigital ăareăurmatoareleăavantaje:
-permiteăoămaiăbun vizualizareăaăzonelorăcuădensit iămici;
-ofer ăposibilitateaăuneiăprelucr riăulterioareăaăimaginii.

Radiografia digitala

23
 Tehnici radiologice speciale
Radioscopia televizată
Reprezint ătranspunereaăimaginiiăradiosopiceăîntr-oăimagineăaparent , pe un monitor de
televiziune prin amplificatorul de imagine.
Amplificatorul de imagine - sistemăelectronicăceăareăurm toareleăaplica ii:
-permite efectuarea fluoroscopiei la lumina zilei;
-calitateaăimaginiiăesteănetăsuperioar ăşiăpoateăfiăînregistrat ăă- video, fotografic digital;
-seăpoateălucraăcuăsistemădeăTVăcuăcircuităînchis,ăînăechipeădeăspecialişti,ăproceduriădeăradiologie
interven ional ;
-imagineaăpoateăfiătransmis ălaădistan ,ăprinăTVăcabluăsauăsatelit;
-reducereaăconsiderabil ădeă3-5 ori a intesit iiăfascicoluluiădeăradia ii;
-aăpermisăconstruc iaădeăaparateăcuătelecomand ăşiăprotec iaăoperatorului.
Tomografia plană convenţională - tubulăşiăcasetaăsuntăsolitareăşiăseădeplaseaz ăînăsensă
invers.

TOMOGRAFIAĂCOMPUTERIZAT Ă(CT)
Esteăunăprocedeuăprinăcareăseăob inăradiografiileăanumitorăplanuri (sectiuni) din corp.
Aparatul se poate regla pentru sec iuni multiple,ă aşaă c ă seă potă ob ineă imagini stratificate.
Tomografiaăcomputerizat ă(CT)ăfolosesteă un flux ingust de radiatii X directionat spre sectiunea
pe care vrem sa o investigam. Imagineaă esteă foarteă precis ă maiă alesă pentruă esuturileă maiă
dense. Înătimpulătestului,ăpacientulăvaăstaăîntinsăpeăoăsuprafa ăplan (mas )ăceăesteălegat ălaă
scanner-ul de form ăcilindric ăcareătrimiteăpulsuri de raze X. O parte a aparatuluiăesteămobil ,ă
astfel încat poate efectuaăimaginiădinămaiămulteăpozi ii.ăImaginileăsuntămemorateăînăcomputer.ăOă
substan ăiodat (substan aădeăcontrast)ăpoateăfiăfolosit ăpentruăaăvizualizaămaiăbineăstructurileăşiă
organele investigate. Substan aăpoateăfiăadministrateăintravenos (iv),ăoralăsauăpoateăfiăintrodus ă
în diverseăalteăp r iăaleăorganismului (intrarectal, endovaginal, intraarticular, etc). Imaginile pot fi
realizate:ăînainteăşi/sauădup ăadministrarea substan eiădeăcontrast.ă

Unitate CT

24
 In ansamblu o unitate CT cuprinde:
- Sistemulădeăachizi ieăaădateloră
- Sistemul de procesare
- Sistemul de vizualizareăşiăstocareăaădateloră
- Sistemulădeăcomand
Unitatea de masura a densitatii denumita UNITATE HOUNSFELD este definita ca
1/1000 din diferenta de densitate dintre apa si aer sau 1/1000 diferenta aer si compacta osoasa.
Grila de densitati este arbitrara, densitatea aerului este -1000, a apei 0 si osoase + 1000.
Vizualizarea datelor si comanda ansamblului - este prezentata pe monitorul din
incaperea unde se afla operatorul. Stocarea imaginilor se face pe discul computerului, pe disc
optic,ăCDăetc.ăImagineaăpoateăfiărev zut ăulteriorăşi eventualăînregistrat ăpeăfilmăradiologicăsauă
fotografic.

Ansamblul CT - mod de functionare

Imagini CT

25
 Diferentierea structurilor normale de cele patologice este dificila datorita valorii de
atenuare apropiata a acestora. Administrarea substantelor de contrast duce la cresterea cu 40 –
60 UH a densitatii accentuand diferentele de densitate. Indicatiile administrarii substantelor de
contrast sunt:
- precizareaăvasculariza ieiămaseiătumorale;
- diferen iereaăîntreăoămas ătumoral ăşiăoămalforma ieăvascular ;
- identificarea structurilor tubului digestiv;
- diferen iereaăelementelorăhiluluiăhepaticăoriăpulmonar;
- evaluarea tractului urinar;
- detectarea leziunilor focale (hepatice, pancreatice, cerebrale
etc.) si precizarea naturii lor;
- identificarea pachetului vascular;
- raporturileăcuăoămas ătumoral .
Tomografia computerizata esteă efectuat ,ă deă obicei,ă deă c treă ună tehniciană radiolog.ă
Imaginile sunt interpretateădeăc teăunămedicăspecialistăinăimagistica,ădarăsuntăşiăal iămediciăcareă
pot citi o tomografie computerizat ă(medici de familie, medici interniştiăsauăchirurgic). Pacientul
trebuieă s îndep rtezeă toateă bijuteriileă peă careă leă areă şiă majoritateaă haineloră înainteă deă
investiga ie.ă Lenjeria intim ă esteă deă obiceiă men inut , în locul hainelor pacientul va purta un
halată ceă vaă fiă furnizată deă c tre spital. În timpul testului, pacientul va sta întins pe masa
tomografuluiă careă esteă conectat ă laă aparat. Aparatul propriu-zisă areă form ă cilindric ,ă masa
alunec ă înă interiorulă aparatului,ă pacientulă vaă auziă un zumzetă specific.ă Peă durataă investiga iei,ă
pacientulă trebuieă s ă steaă nemişcat.ă De asemenea, pe parcursul testului,ă pacientulă vaă r mane
singură înă cameraă undeă esteă situată tomograful,ă îns ă vaă fiă urm rită printr-o fereastr ă deă c treă
tehnicianăşiăiăseăvaăvorbiăprinăintermediulăunuiăspeaker.ăDac ăesteănecesar folosireaăsubstan eiă
deăcontrast,ăaceastaăpoateăfiăadministrat ăpeămaiămulteăc i,ăînăfunc ieădeăzonaăce seădoreşteăaăfiă
examinat :ăsubstan aădeăcontrastăpoateăfiăadministrateă intravenos (IV) la nivelul bra uluiăpentruă
examinarea toracelui, abdomenului sau a zonei pelvine. Substan aă deă contrastă seă poate
administra si oral, intrarectal sau intravezical sau se poate injecta la nivelulăarticula iilor.ă
O tomografie computerizat ădureaz ,ăînămedie,ă30ăpan ălaă60ădeăminute,ădarăse poate
prelungi pan ălaă2ăore. Dup ăefectuareaăinvestiga iei pacientulăesteăsf tuităs ăbeaăcat mai multe
lichide pentruăaăgr biăeliminareaăsubstan eiădeăcontrast din organism.Tomografia computerizat ă
nu esteădureroas .ăSuprafa aăplan ăpeăcareăvaăstaăîntinsăpacientulăpoateăfiăincomod ,ăiarăcamera
poate fi r coroas .ă Uniiă pacien iăseă potăsim iăneconfortabilăînăinteriorulăscannerului.ăDac ă esteă
necesar administrareaăunuiăsedativăsauăaăsubstan eiădeăcontrast,ăatunciăseăvaămontaăoăperfuzieă
intravenoas . Pacinetul va sim iăoămicaăîn ep tur ăatunci candăperfuziaăesteămontat .ăSubstan aă
de contrast poate determinaă senza iaă deă c ldur ă şiă apari iaă unuiă gustă metalică înă gur . Unii
pacien iăpotăaveaăsenza ieădeăgrea ăsauădureriădeăcap.ăIndiferentăceăsenza iiăexperimenteaz
pacientulăvaătrebuiăs ăleăcomunice medicului sau tehnicianului.
Tomografiaăcomputerizat ăesteăfolosit ăpentruăaăstudiaădiferiteăp r iăale corpului - spre ex:
-toracele: investigheaz ăposibileăafec iuniăaleăpl manilor, inimii, esofagului, a principalelor vase
sanguine sau a mediastinului. Cateva afec iuniăcomuneăceă potăfiă descoperiteălaăscanareăsunt:ă
26
infec iile,ă cancerulă pulmonar,ă embolia pulmonar ă sau anevrismele. Poateă fiă folosit ,ă deă
asemenea, pentru a investiga gradul de metastazare a cancerului la nivelul toracelui sau a altei
p r iăaăcorpului.
-abdomenul:ăpentruăaădescoperiăchisturi,ăabcese,ăinfec ii, tumori, anevrisme, ganglioni limfatici
m ri iădeăvolum,ăcorpuriăstr ine,ăhemoragii,ăetc
-tractul urinar: poateă decelaă prezen aă calculilor de la nivelul rinichilor, a blocajelor, tumorilor,
infec iilor, prostateiăm rite de volum (hiperplazie deăprostat ) şiăaăaltorăproblemeărenale.ă
-ficatul: poate descoperi la acest nivel tumori, hemoragii, alteăafec iuni hepatice.
-pancreasul: poate identifica tumori, inflama iiă(pancreatita) ale pancreasului.
-vezicaĂbiliar ĂşiĂc ileĂbiliareĂprincipale: poate fi folosit pentru identificarea cauzei unui blocaj
al c ilorăbiliare.ăCalculiiădeălaănivelulăveziciiăbiliareă(litiazaăbiliar )ăpotăfiăidentificateăocazional prin
computer tomografie dar investiga iaădeăelec ieăpentruăaceast ăafec iuneăr mane ecografia.
-glandele suprarenale: se pot identificaătumoriăsauăcreşteri de volum ale glandelor.
-splina: poate fi folosit pentru identificarea leziunilor traumatice ale splinei sau pentru
determinarea dimensiunilor acesteia.
-membrele: poate identifica probleme aleăbra elorăsauăpicioarelor,ăumerilor, coatelor, articula ieiă
pumnului, mainilor,ăşoldurilor,ăgenunchilor, gleznelor sau picioarelor, etc
-capul: diverse afectuni ca hemorgia cerebrala, traumatisme craniene, tumori, leziuni focale, etc

IMAGISTICA PRIN RADIOUNDE

REZONAN A MAGNETIC NUCLEARA (RMN sau IRM)

Imagistica prin rezonan ămagnetic ăesteăoăinvestigatieăcare foloseşteăunăcamp magnetic

şiăpulsuriăde radiofrecven pentruăvizualizareaăimaginiiădiferitelorăorganeăşiă esuturiăaleăcorpuluiă
omenesc. În multe din cazuri RMN ofer ă informa iiă careă nuă potă fiă vizualizateă prină radiografie,
ultrasonografie sau tomografie computerizat .ă Înă timpulă RMN regiunea corpului ce trebuie
investigat esteă plasat ă într-un aparată specială careă reprezint ă ună magnetă uriaş.ă Informa iileă
furnizate de RMN potăfiăstocateăşi salvate într-un computer. În anumite cazuri, se poate utiliza o
substan ă deă contrastă pentruă aă vizualizaă maiă clară anumiteă structuri ale corpului. In organism,
nucleele celulelor seăcomport ăcaănişteămiciămagne iăcare, plasa iăîntr-un câmp magnetic extern
puternic, seă voră orientaă fa ă deă acestaă paralelă (stareaă excitat )ă sauă antiparalelă (stareaă
fundamental ).ă Trecereaă întreă celeă dou ă orient riă seă faceă prină absorb iaă sauă emisiaă deă
radiounde (unde electromegnetice de radiofrecventa). Ofera imagini foarte precise pentru
esuturileăbogateăînăap ă(moi).
Echipamentul RMN
Magnetul - este piesaăcentral ă aăinstala ieiăRMN - elătrebuieăs ăăproduc ăăunăcâmpămagnetică
extern cât mai uniform.
Bobinele de radiofrecvenţă - formaăşiădispozi iaăacestorăbobineădepindăsubstan ial de sistemul
magnetic principal, deăregul ,ăauăoăform ădeăşaă.ă
Gradienţii de câmp magnetic - seă producă prină curen iă electriciă careă circul ă înă spireă dină
materiale conductante, cu geometrii variate.
27
Calculatorul - controleaz ăparametriăfiziciăaleşiădeăoperator.

Echipamentul RMN

Constituie o metodă non-invazivă de examinare. Seă bazeaz ă peă proprietateaă

(descoperit ă înă anulă 1946)ă c ă nucleeleă seă comport ă caă nişteă magne iă înă prezen aă unuiă câmpă
magnetică intens.ă Nucleeleă deă hidrogenă suntă anima iă deă mişcareaă înă jurulă propriuluiă axă - spin
nuclear.
Etapele obţinerii imaginii prin RMN
-Specimenul examinat (corpul uman) este supus unui câmp magnetic exterior foarte puternic.
-Corpului iăseăaplic ăapoiăunăcâmpămagneticăoscilantădinăzonaădeăradiofrecven ăaăspecimenuluiă
electromagnetic,ăadic ăaăuneiăundeădeăradiofrecven (RF)ăceădetermin ărezonan aănucleilor.ă
-Radia iaăelectromagnetic ă(undaădeă RF)ă esteă apoiăsuprimat ăiar nucleiiăcontinu ăs ă oscileze,ă
emi ândăeiăîns şiă- ca particoleăcuăsarcin ăelectric ă - oăund ădeăRFăcareăpoateăfiădetectat ăcaă
semnal rezonant magnetic al nucleilor. Recep iaă semnaluluiă esteă posibil ă prină faptulă c ă undaă
respectiv ăinduceăunăcurentăelectricăîntr-oăbobin ăconstruit ăînăacestăscop.
-Acestă semnală esteă transmisă unuiă computer,ă careă îlă transform ,ă prină prelucrareă digital ,ă înă
semnale optice elementare (pixeli).
RMN seăefectueaz ăpentruădiagnosticareaăanumitorăafec iuni:ăneuro-musculo-scheletale,
tumori, afect riăvasculare,ă etc. Prin folosirea unei substante de contrast în timpul RMN se pot
vizualiza foarte clarăanumiteă esuturi. In general imaginea este comparabilă cu cea obtinuta
prin CT - subă uneleă aspecteă suprioar ă pentruă caă permiteă ună contrastă superior, imaginile sunt
uşoră deă recunoscut. Agen iiă deă contrastă folosi i în RMNă auă laă baz ă Gadoliniuă - folosit în
investigarea lichidului cefalorahidian - faceăcaăimagineaăs ăfieămaiăluminoas .

28
Ansamblul RMN – mod de functionare

Imagini RMN

29
 RMN seă efectueaz , deă regul , deă c treă mediculă specialistă înă rezonan aă magnetica,
rezultatele vor fi interpretateă deă c treă acesta. Deă asemenea,ă al iă medici suntă capabiliă s ă
interpreteze RMN. Pacientulăvaăscoateătoateăobiecteleădeămetală(caădispozitiveăpentruăauz,ăpl ciă
dentare, orice tip de bijuterii, ceasul, agrafeădeăp r, etc) de pe corp, deoareceăexist ărisculăcaă
acesteăobiecteăs ăfieăatraseăde c treămagnetulăfolosit pentru efectuarea investigatiei. In cazul în
care pacientul a suferit un accident sau dac ălucreaz ăcuămetale,ăexist ăposibilitateaăcaăacestaă
s ă prezinteă fragmenteă deă metală laă nivelul regiunii cefalice, în ochi, pe piele sau coloana
vertebral .ă Deă aceeaă seă recomand ă efectuareaă unei radiografii înainte de efectuarea RMN
pentruăaăstabiliădac ătestulăRMN se poate efectua. Pacientul va trebui s ăseădezbraceăcomplet,ă
în anumite cazuri pacien iiă potă p stra o parte dină haine,ă dac ă nuă incomodeaz ,ă ină functieă deă
segmentul care se examineaza.ăÎnăcazulăînăcareăseăpermiteăp strareaăunorăhaine,ăpacientulăvaă
trebuiăs ăgoleasc ăbuzunarele de orice monede sau carduri cu benzi magnetice inscrip ionate,
deoarece prin RMN acestea se pot demagnetiza.
În timpul testului, pacientul se va întinde pe spate pe masa dispozitivului. Capul, toracele
şiămembreleăpotăfiăfixateăcuănişteăcureleăpentruăa men ineăpacientulănemişcat.ăMasaăvaăalunecaă
în interiorul unui dispozitivăcareăcon ineămagnetul.ăUn dispozitivăînăform ădeăcolacăpoateăfiăplasată
pesteă sauă înă jurulă regiuniiă careă urmeaz ă s ă fieă scanat . Unele tipuri de RMN (numite RMN
deschise)ă suntă construiteă asfelă încîtă magnetulă nuă înconjoar ă corpul în întregime. Uniiă pacien iă
devină agita iă (claustrofobicii)ă în interiorul magnetului RMN.ă Dac ă pacientul nuă poateă men ineă
pozi iaă nemişcat ă iă seă vaă administraă ună medicamentă sedativă pentruă relaxare. Dispozitivele cu
sistemădeschisăpotăfiăutileăînăcazulăpacien ilorăclaustrofobici. În interiorul scannerului, pacientul va
auziăunăventilatorăşiăvaăsim iăaerulămişcîndu-se. De asemenea, se mai pot auzi diverse zgomote.
Uneleăaparateăprezint ăc ştiăsauădopuriăpentru urechi pentru a reduce din zgomot. Este foarte
important ca pacientulăs ănuăseămişteăînătimpul scan rii.ăPacientulăvaăfiărugatăs ăî iă in ărespira iaă
pentru scurte perioade de timp. În timpulăefectu riiătestului,ăpacientulăvaăfiăînchisăînăcameraădeă
scanat,ă îns ă va fi supravegheat prin intermediul unei ferestre transparente si poate comunica
printr-un microfon cu examinatorul.ăÎnăcazulăînăcareăesteănecesar ăutilizareaăuneiăsubstan eădeă
contrast, aceasta va fi administrat ă laă nivelulă veneloră perifericeă aleă bra uluiă pacientului.ă
Substan aădeăcontrastăvaăfi administrat ăîn 1 pan ălaă2ăminute.ăApoiăseă pot efectua o serie de
clişee.ăRMN dureaz ădeăobiceiă30 pan ălaă60ăminute darăseăpoateăprelungiăpan ălaădou ăore.ă
Campul magnetic folosit de dispozitiv nu produce durere. Masa pe care se întinde pacientul
poate fi incomoda iar camera poate fi mai racoroasa. Pacientul poate fi speriat sau iritat. În cazul
înă careă seă foloseşteă substan aă deă contrast,ă poateă ap reaă senza ieă de r ceal ă sauă c ldur ă înă
timpulăintroduceriiăsubstan eiălaănivelăvenos. Înăcazuriărare,ăpotăap rea:
- furnic turiălaănivelulăcavit iiăbucale,ăînăcazulăînăcareăpacientulăprezint ădenti ieădeămetal;
- înc lzirea zonei care se examineaz ă - acest lucru este normal. Medicul specialist trebuie
informat dac ă apareă senza ieă deă grea ,ă vom ,ă cefalee,ă ame eal ,ă durereă sauă dificult iă deă
respira ie.ă
Nuăexist efecte adverse secundare expunerii campului magnetic folosit pentru RMN. Cu
toate acestea, magnetul este foarte puternic, motiv pentru care poate afecta pacemakerele,
membreleăartificialeăşiăalteă dispositive medicaleăcareăcon inăfier.ăMagnetul deregleaza un ceas
careă seă afl ă înă apropiereaă lui.ă Dac ă pacientul prezint ă fragmenteă metaliceă la nivelul ochiului,
30
efectuarea RMN poate afecta retina. Dac ăexist suspiciuneaăc ăarăexistaăfragmente metalice la
nivelul ochiului seărecomand ăefectuareaăunei radiografii înainte de efectuarea RMN iar, in cazul
în care radiografia a depistat fragmentele metalice la nivelul ochiului, se interzice efectuarea
RMN.ăTatuajeleăsauămachiajulăpermanentăpeăbazaădeăpigmentăceăcon ineăfier pot provocaăirita iiă
ale pielii. RMN poate produce arsuri la nivelul zonelor pe care sunt aplicate diverse patch-uri la
nivel cutanat. Seărecomand ăinformareaămediculuiăînălegatur ăcuăacestălucru.
Exist ăunămicăriscădeăapari ieăaăuneiăreac iiăalergiceăînăcazulăînăcareăseăfolosescăsubstan eă
de contrast în timpul RMN. Majoritateaăreac iilorăsuntămoderateăşiăpotăfiătratateăcuăantialergice.
Exist ăunăriscăsc zutădeăinfec ieălaănivelulăveneiăpeăcareăseăintroduceăsubstan aădeăcontrast.
Imagisticaăprinărezonan ămagnetic ăesteăindicat ăpentru:
-regiuneaĂ cefalic - poate detecta tumori, anevrisme, sanger riă laă nivelă cerebral,ă leziuni
nervoaseă şiă alteă afec iuni caă şiă celeă cauzate de un accident vascular cerebral, afec iuniă aleă
globului ocular, ale urechilor, etc.
- regiuneaĂtoracic - poate vizualiza cordul, valvele cardiaceăşiăvaseleăcoronare, poate stabili
dac ăpl maniiăsauăinimaăsuntăafectate,ăpoateăfiăfolosit pentru diagnosticarea cancerului de san
sau pulmonar.
- vasele sanguine - poate folosi pentru vizualizarea vaselor de sangeăşiăaăcircula ieiăsângelui
prin vase - angiografieă prină rezonan ă magnetic ;ă poateă depista afec iuni ale venelor sau
arterelor, cum sunt anevrismele vasculare, tromboza la nivel vascular sau ruptura par ial ă aă
peretelui vascular. Uneori seă foloseşteă substan aă deă contrastă pentruă vizualizareaă maiă clar ă a
vaselor sanguine.
- regiuneaĂabdominal ĂşiĂpelvin - poateădepistaădiferiteăafect riăaleăorganelorăabdominaleăca:
ficat,ăvezicaăbiliar ,ăpancreas,ărinichiăşiăvezicaăurinar .ăSeăfoloseşteăpentru depistarea tumorilor,
sânger rilor,ă etc. La femei se potă vizualizaă uterulă şiă ovarele, laă b rba i se poate vizualiza
prostata.
- oaseleĂşiĂarticula iile - poateăeviden iaăafect riăaleăsistemuluiăososăsau articular ca artrite,
afect riă aleă articula iei temporomandibulare,ă tumoriă osoase,ă afect ri ale cartilajului, rupturi de
ligamente sau tendoane. Poateă afirmaă cuă precizieă dac ă un os este rupt sau nu atunci cand
radiografia este neclar .
- coloanaĂ vertebral - poate vizualiza discurile intervertebrale, putand diagnostic afec iuniăcaă
stenoza de canal vertebral, hernia de disc sauătumoriădeăcoloan ăvertebral .
Comparaţie RMN-CT:
Ambele metode permit obtinerea de imagini 3D (reconstructie 3D a unor organe, sistem
vascular, coloana vertebrala, articulatii, etc, in functie de software-ul folosit)
►Avantaje RMN:
- neiradiant ă
- foarteăbun ărezolu ieăînăcontrast, in special pentru tesuturile moi
- vizualizarea structurilor vasculareăf r ăcontrast.
►Limite RMN:
- susceptibilitateălaăartefacteleădeămişcare
- eviden iereaămai dificil ăa hemoragiei recente (acute)
- vizualizarea limitata a structurilorăosoaseăşiăcalcific rilor (tesuturi dense).
31
 IMAGISTICA PRIN RADIATII INFRAROSII
TERMOGRAFIA

Imagistica prin termografie in IR este o metoda diagnostic neinvaziva care permite

vizualizarea si cuantificarea temperaturii de suprafata a corpului uman. Ca orice alta vietuitoare
cu sange cald, omul emite radiatie in IR; radiatia de aceasta energie este capabila sa strabata
distante nu prea mari de tesut astfel incat la suprafata corpului pot ajunge radiatii IR produse in
zone de oarecare profunzime. Un detector in IR poate converti radiatia IR in impulsuri electrice
care sunt vizualizate pe monitor cu un cod deăculoare.ăAcesteă“harti”ăaleătemperaturilorăcorpuluiă
sunt denumite termograme. Spectrul color indica o crestere sau scadere fata de normal a
temperaturii locale a corpului. Datorita simetriei corpului in ce priveste temperatura sa,
asimetriile, chiar discrete, pot fi sesizate.
Furnizează imagini ale distributiei temperaturii cutanate.
Temperaturaăcutanat ăesteădirectăinfluentat ădeăfluxulăsangvinăprinăregiunile subiacente:
-Creste in caz de procese inflamatorii, procese tumorale etc
-Scade in caz de procese ischemice - ocluzii arteriale etc
Principiul - captarea radiatieiăinfrarosiiăemiseănaturalădeăc treăorganism
Sistemul de termografie cutanat ăcuprinde:
 Filtru optic - transparent numai pentru radiatii infrarosii
 Detector (r cită cuă ajutorulă azotuluiă lichid) - produce semnale electrice, cu
amplitudine proportional ăcuătemperaturaăzonei corespunz toare
 Ecran de vizualizare
Orice reactie inflamatorie este insotita de o crestere detectabila a temperaturii locale.
Gradul de vascularizare si fluxul sanguin sunt sub controlul sistemului nervos simpatic. Acesta
se reflecta in temperature corpului, termografia digitala fiind capabila sa inregistreze diferente de
temperatura de 0,1 grade Celsius.
In neurologie (dureri lombare, de exemplu), deja o diferenta de 1,5 grade Celsius
stanga/drapta indica o anomalie a nervului periferic. Sunt insa uzuale diferente de temperaturi
de 1 pana la 10 grade Celsius, functie de gravitatea bolii.
Procese reumatologice, inflamatorii, traumatisme ale muschilor, etc apar ca zone de
temperatura crescuta.

32
 Imagini obtinute prin termografie

Exemple (descrise in imaginea de mai jos):

1) Asimetria imaginii termografice a sanului.
2) Distrofie a inervarii simpatice in mana dreapta - hipotermie (culoare albastra).
3) Patologie discala la nivel L3 care determina un reflex simpatic de vasoconstrictie pe mebrul
drept.
4) Ruptura de ligamente ale gleznei.

Imagini obtinute prin termografie

33
 IMAGISTICA PRIN ULTRASUNETE
ECOGRAFIA, ECOGRAFIA DOPPLER

ECOGRAFIA, ECOGRAFIA DOPPLER

Ecografia (ultrasonografia) esteăoătehnic ăimagistic ălargăutilizat .ăEaăaăînlocuităunănum ră
mare de tehnici radiologiceăsauăscintigrafice.ăEsteăoătehnic ărapid ăşiăinofensiv .ăEcografeleădeă
diferite dimensiuni, aparatele portative ofer ăposibilitateaădeăaăexplora numeroase organe. Ele
auă f cut caă aceast tehnic ă s ă devin ă ună examenă deă rutin ,ă laă îndemanaă oric ruiă medică
practician.
Ecografiaă foloseşte pentru diagnostic ultrasunetele. Principiulă deă baz ă esteă celă ală
radarului (sonarului),ăadic ăemitereaăunuiăsemnalădeăultrasuneteăcare întalneşteădiferiteă esuturi.
Acestea vor reflecta semnalul care, la randulă luiă vaă fiă receptat,ă prelucrată şi transformat în
imagine alb-negru pe ecranul monitorului. Semnalul ultrasonică reflectată deă c treă oă suprafa ă
tisular ăesteărecep ionatădeăc treătransductorăşi afişatăpeăunăecran cu tub catodic (osciloscop sau
monitor).

Principiul de functionare al ecografrului

Componentele de bază ale ecografului sunt:

-transductorul (traductor sau sonda ecografica);
-sistemulădeăanaliz ,ăprelucrareăşiăamplificareăalăsemnalului (corpul propriu-zis al ecografului);
-sistemulădeăafişareaăimaginiiăob inuteă(monitorul);
-periferice (printer, video).
Transductorul:
-Emi torăşiăreceptorădeăultrasunete
-Construit din blocuri de cristale ceramice sintetice, careă auă propriet iă specialeă şiă
func ioneaz ăutilizândăunăfenomenăfizic numit efect piezoelectric

34
 -Alegereaă transductoruluiă seă faceă înă func ieă deă regiuneaă explorat ,ă tipulă deă pacientă şiă
organulă int :
- Convex - cel mai frecvent tip utilizat;
- Liniar - utilizat mai frecvent : pediatrie, obstetrica-ginecologie
intraoperator;
- Radiar (sectorial) - utilizate in cardiologie
- Endocavitar - utilizate in ginecologi-obstertica, urologie.
-Frecvente: 2,5 - 3,5 - 5 - 7 - 10 MHz - Celeămaiăutilizateăfrecven eăsuntădeă3,5-5 MHz,
utilizateă înă explorareaă organeloră abdominale;ă înă pediatrieă seă utilizeaz ă sondeă deă 5ă MHz.ă
Transductoareleă cuă frecven eă deă 5-7 MHz sunt utilizate în explorarea organelor superficiale
(regiuneăcervical ,ăsân,ătesticul). Sondele cuăfrecven eămaiămiciădeă3,5ăMHzăsuntăindicateăpentruă
examinarea persoanelorăobezeăşiăînăexplor rileădeăorganeăprofunde.ă

Tipuri de transductori

Tipuri de ecografie:
-primul mod a fost modul A (Amplitudine) - seăobtineăunăgraficăcuăvaria iiădeăamplitudine;ă
-modul M de miscare - pentruăevaluareaămisc rilorăvalvulare (ecocardiografie);
-modul B asociaz ăluminozit iiăoăscal ădeăgriăşiăseăob ineăimagineăbidimensional ă(2D)
-ecografie 3D si 4D (folosite in special in obstetrica)

Aparat ecografic (b) si mod de functionare (a)

35
 Formarea imaginii - ecomorfologic

Formarea imaginii
-Pe baza diferentei de timp intre emisia unui ultrasunet si captarea aceluiasi ultrasunet reflectat
de o suprafata de separatie (eco morfologic)
-Pe baza modificarii lungimii de unda a ultrasunetelor reflectate de o suprafata in miscare
relativa fata de traductor (eco Doppler) → modifcarea frecventei semnalului receptionat fata de
frecventa semnalului emis atunci cand sursa si receptorul se afla in miscare relativa

Ecografia Doppler
Unăsunetăemisădeăoăsursaăcuăoăfrecven ăconstant ăesteăreceptionatădeăcatreăunăreceptoră
fix cu o frecventa mai mare când sursa se apropie de receptor şiăcu o frecvenţă mai mică atunci
când sursa se îndeparteaza de acesta.
Introducerea metodei Doppler continuu (emisie si receptie continua a ultrasunetelor de
catre transductor) sau pulsatil (pulsuri de ultrasunete emise si receptionate de transductor) şiăa
sondelor endocavitare (examinare cat mai aproape de organul investigat - ex: endovaginal,
endorectal) i-auă m rită ecografiei valoarea diagnostic .ă Explorareaă Doppleră detecteaz ă şiă
vizualizeaz ă fluxulă sauă mişcareaă vaseloră sanguine accesibile. Conform acestor tehnici,
ultrasuneteleădirijateădeăc treăunăreflectantăînămişcareăseăvor întoarce la emitor, sub forma unui
ecou,ă cuă frecven aă diferit ă deă ceaă ini ial .ă Acestă principiuă este utilizat pentru detectarea
circula ieiăsanguine,ădiferen iereaădintreăoăven ăşiăoăarter ,ădepistareaăunei obstruc iiăvasculareăşiă
determinareaăcircula ieiădeălaănivelulăcavit iiăcordului.

36
 Efectul Doppler - exemplificare

Prin urmare, introducereaă înă parctic ă aă Doppler-ului continuu sau pulsatil, precum si a
tehnicilor de Doppler color reprezint ăoămare realizare in domeniul imagisticii medicale.

Examinarea ecografică
Pentru explorarea abdominală preg tireaăeste minima - pacientă„aăjeun”.ăVezicaăurinar ă
poate fi înă reple ie sau sa contina o cantitate de lichid (permite o vizualizare mai buna a
organelor pelviene). Între sonda şiă tegumenteă seă interpuneă gel ecografic. Pentru explorarea
tubului digestive – ingestie 500 ml apa.
Ecografia are o serie de:
 avantaje:
-examenul este rapid - seăobtinămaximădeăinforma iiăînătimpăscurt;
-orienteaz ăimediatăspreăoăalt ămetod ăimagistic ăcomplementar ;
-areăsensibilitateămareădeăevaluareăpentruăorganeăşiăafec iuni;
-este lipsit de nocivitate;
-este relativ ieftin ,ăaccesibilaăsiărepetabila (permite monitorizare).
 limitari: ofera mai putine informatii in cazul organelor cavitare (ex: stomac,
intestine) si in cazul leziunilor de dimensiuni mici.
In spital, asistentul medical vaăurm riăcaăbolnavulăs ăconsumeăoăcin ănormal ăînăsearaă
precedent ,ăf r ăaămai manca nimic pan ălaăexaminare.ăPrezen aăalimentelorăînăstomacăpoate,ă
uneori,ă „mima”ă falseă tumori pancreatice sau ale lobului hepatic stang. Cu 2-3 zile înaintea
examin riiăseărecomand ăoăalimenta ie s rac ăînăceluloz (fibre vegetale).
Nu este necesara nici o pregatire pentru explorarea organelor superficiale.
Ecografia este utilizată în aproape toate domeniile medicale: maladii
cardiovasculare, renale, hepato-biliare, pancreatice, splenice, vezicale, prostatice, ginecologice,
obstetricale, patologia sanului, tiroidei, etc.
37
 Exemple:
Ecografia cardio-vasculară
Transductorulă emi toră deă ultrasuneteă seă aplic ă peă torace,ă laă nivelulă zoneloră înă careă
cordul sau vasele mariăvinăînăcontactă nemijlocităcuăperetele,ă f r ă interpunereaă unoră forma iuniă
osoase(parasternal stâng, apical, subcostal, suprasternal). Metoda se poate efectua uniplan,
biplanăsauăbidimensionalăşi tridimensional.
Ecocardiografiaă Doppleră (fasciculă pulsatilă sauă continuu)ă furnizeaz ă informa iiă asupraă
fluxului intracardiac. Doppler-ul codificat colorăcodific ăfluxulăsangvinăprinăculori (rosu – flux ce se
indreapta spre sonda, albastru – flux ce se indeparteaza de sonda).
Ecocardiografiaă transesofagian ă asigur ă oă foarteă bun evaluare a unoră modific ri
patologice.Transductoriiăfolosi iăsuntămonta iălaăextremitateaăunuiăgastroscopămodificat.ă
Oămetod ăsuperioar esteăecocardiografiaăcuăsubstan eădeăcontrast,ăcareăseăefectueaz ă
dup ăinjectareaăunorăsubstan e ecogene în curentul de flux sangvin.
Ecocardiografia intracoronarian ă introdus ă recentă înă practic ,ă eviden iaz ă sediulă şiă
structuraă pl cilor deă aterom,ă evalueaz ă rezultateleă revasculariz riiă şiă detecteaz ă leziuniă
coronariene în segmente normale angiografic. Seă poateă efectuaă şiă simultană cuă
cardioangiografia.
Ecografia pulmonară
Permiteădiferen iereaădintreăoăforma iuneăsolid (tumoral )ăşiăunaălichidian (chistic ).ăSeă
pot depista chisturi bronhogeneăşiărev rsateăpleuraleăcare nu pot fi detectate radiologic. Utilitate
limitata la nivel pulmonar datorita continutului mare de aer (structurile gazoase determina
reflexia totala a fascicului incident de ultrasunete).
Ecografia ficatului şi căilor biliare
Esteăuşorădeăefectuat.ăMetodaăd ădetaliiămorfologiceăreferitoare la dimensiunile ficatului,
ecostructura saă(omogen ăsauăneomogen ),ăprezen aăunorăforma iuni (chisturi hepatice, tumori
benigneăsauămaligne,ăhemangioameăetc).ăSeăeviden iaz ăşiăsistemul vasculară(arteraăhepatic ,ă
venaăport ),ăc ileăbiliareăintra şiăextrahepaticeăşiăeventualeăadenopatiiălaănivelul hilului hepatic.
Arat ă diferiteă aspecteă aleă veziculeiă biliareă (forma,ă dimensiune,ă grosimeaă pere ilor, continut),
prezen aă deăcalculiăsauă deătumori.ăForma iunile tumorale de dimensiuni mici (de regula sub 2
cm) nu sunt eviden iate.
Ecografia renală
Este o metod ărapid ăşiărepetabil .ăImagineaăpoateăfiăexaminat ăşiăînădinamic . Scoate în
eviden ă detaliiă morfologiceă (pozi iaă rinichilor,ă ptozaă renal ,ă dimensiunileă şiă sistemul
pielocaliceal),ă arat ă prezen aă deă calcific ri.ă Scoateă înă eviden ă şiă tumoriă renale, vasele hilului
renală şi ureterele in portiunea superioara. Ecografiaă Doppleră esteă indicat ă candă exist ă
suspiciuneaădeătromboz ădeăarter ăsauăven renal .
Ecografia prostatei
Poateă eviden iaă tumori prostatice (adenoameă deă prostat , neoplasme prostatice),
prostatite cronice, abcesul prostatic, etc.

Exemple - elemente de semiologie ecografica:

Ca reper de structur ăecogen :ăparenchimulăhepatic: pancreas>ficat>rinichi
38
Structurile osoase, calcificările, elemente metalice auă valoriă foarteă mariă aleă impedan eiă
acustice →ă apară caă imaginiă hiperecogeneă înso iteă deă fenomenul de atenuare şi de con de
umbră posterioară.
Structurile lichidiene pure (bilă, urină, sânge circulant) → apar ca imagini transonice /
anecogene iar ichidele cu vâscozitate mai mare sunt hipoecogene. Laă interfa aă cuă oă alt ă
structur ăapareăfenomenul de întărire posterioară.

Imagini ecografice 2D

Codificarea imaginii:
- în plan axial - ce apare în partea de sus corespunde planurilor superficiale, ce apare în partea
de jos corespunde planurilor profunde.
- în plan longitudinal - ceea ce este la stânga imaginii corespunde imaginii craniene iar ceea ce
este la dreapta regiunii caudale.

Imagini ecografice 2D

39
 IMAGISTICA PRIN RADIOIZOTOPI
SCINTIGRAFIA, PET-CT

Presupun introducerea în organism a substantelor radioactive cu riscuri pentru organism

şi, de aceea, seăimpunăuneleărestric iiăînăutilizareaăloră(înăcazulăfemeilorăgravide, a copiilor etc.).
Izotopiiăradioactiviănuăsuntăintroduşiăcaăatareăînăorganism,ăciăsuntăinsera iăînăsubstan e (substan eă
marcate) implicate în func ionareaăunorăorgane.

SCINTIGRAFIA
Explorareaăscintigrafic ăesteăcelămaiăvechiăprocedeuăimagisticădeăvizualizareăaăorganeloră
interne. Presupune introducerea în organism a substanţelor specifice funcţionării organului de
investigat, marcate cu izotopi radioactiviăemi toriădeăradia ii γ (gamma) cu energie suficient de
mare pentru a strabate corpul uman dar suficient de mica pentru a putea fi absorbita in detector.
Introducerea substan eiămarcateăpoateăfiăf cut ăprin injectare, inhalare sau pe cale oral .
Dup ă timpulă necesară substan eiă marcateă pentruă a ajunge în organul de investigat se
înregistreaz ă radia iileă emiseă deă izotopiiă radioactivi. Folosind calculatorul, datele înregistrate
privindăemisiaădeăradia ii γăsunt transformate într-o imagine pe monitor.

Scintigrafia - principiul de functionare

40
 Imagineaăscintigrafic ăreprezint ă distribu ia spa ial ă aăsubstanteiăradioactiveăcuă tropismă
specific pentru organul de examinat şiă varia iaă saă înă timp, careă ofer ă astfelă informa iiă despreă
morfologia şi funcţia organului investigat.
Aplicaţiile clinice ale scintigrafiei seăextindălaătoateăspecialit ileămedico-chirurgicale.
Scintigrafia statică - ofer ăinformatiiăcuăcaracterămorfologică(pozi ie,ăform ,ădimensiuni,ă
prezen aă unoră leziuniă difuzeă sauă înă focară siă distribu iaă substanteiă radioactive în organul
investigat). Explorareaă esteă f cut ă laă ună intervală deă timpă deă la administrarea substantei
radioactive.

Scintigrafie statica (schelet)

Scintigrafia dinamică sau secvenţială - explorareă func ional ă - examinarea se face cu

ajutorul camereloră deă scintila ie. Imaginile se ob ină concomitentă cuă administrareaă substanteiă
radioactive, ob inândăimaginiădinamice. Radionucliziiăfolosi i sunt în principal: techne iu (99mTc),
Thaliu (201Tl), Iod (123-131I), Galiu, (67G), Indiu (111In - leucocite), Xenon (133 Xe), Krypton
(81m). Aparaturaă deă detec ieă - cameraă deă scintila ieă - aparaturaă nuă esteă ună „emi tor”ă ciă ună
„detector”ădeăradia iiăgama.ă
Scintigrafia SPECT (Single Photon Emission Tomography) = tomografie cu emisie
monofotonica sau tomografie cu radiatii gamma.
- Factorul fizic: radiatiile gamma emise de trasori radioactivi
- Formarea imaginii: pe baza detectiei radiatiilor gamma emise
+ reconstructie tomografica a imaginii
Izotopiăcuăemisieădeăunăsingurăfotonăγ folositi: Thaliu 201, Iod 123, Indiu 111, Tehnetiu 99m,
Xenon 133. Izotopiiăauătimpădeăînjum t tire mai lung decât la PET. Fotonii sunt captati de un
sistem de detectoare (camere gamma - camereădeăscintila ie) care se rotesc în jurul pacientului.
41
Detectorulă efectueaz ă oă mişcareă circular ă înă jurulă organuluiă deă examinat, oprindu-se timp de
câteva secundeăpentruăachizi ionareaăimaginii. Instalatiile SPECT pot, fie sa foloseasca sistemul
multidetector (dispusi in poligon sau pe un inel), fie sa foloseasca un sistem cu unul sau maxim
3 detectori. Colimatoarele folosite sunt fie pentru joasa energie - septuri inguste, fie pentru inalta
energie - cu septuri groase.

Instalatie SPECT

Utilizare:
-Imagini de perfuzie miocardica
-Neuroimagistica functionala
-Imagistica tumorilor

PET-CT = TOMOGRAFIA CU EMISIE DE PROTONI (Positron Emission Tomogrphy)

Reprezint ă oă tehnic ă modern ă deă ob inereă deă imaginiă func ionaleă aleă organeloră sauă
sistemelor biologice. Metoda permite obţinerea de imagini ale distribuţiei radionuclizilor emiţători
de pozitroni. Cuă aceştiă radionucliziă seă potă ”marca”ă radioactivă oriceă compus biologic: proteine,
hormoni, aminoaciziăsauăneurotransmi tori, putându-seăurm riădiverseămecanismeăbiochimice.
Principalele substante folosite sunt: fluor-18ăşiăfluoro-deoxi-glucoza (FDG).
- Factorul fizic: radiatiile gama emise in urma anihilarii
pozitronilor emisi de izotopi radioactivi
- Formarea imaginii: pe baza detectiei simultane a doi fotoni
gamma, emisi simultan, in directii diametral opuse, de la locul
dezintegrarii pozitronului si reconstructie CT (localizare si
raporturi anatomice ale sustraturilor patologice evaluate)
Principiul metodei:
-În organismul pacientuluiăseăinjecteaz ăunăizotopăcareăemiteăpozitroni
-Nucleeleăseădezintegreaz ,ăunăprotonăseătransform ăîntr-unăneutronăşiăunăpozitron

42
-Dup ăunădrumădeămaximăcâtivaămilimetriăînătesut,ăpozitroniiăseăciocnescădeăelectroniăliberiăşiăseă
anihileaz ăreciproc, rezultândă2ăfotoniăcuăenergiiăegaleăşiătraiectoriiăopuse
-Ceiădoiăfotoniăimpresioneaz ăsimultanădetectoareleă(cristalele de scintilatie asezate pe un inel în
jurul pacientului = eveniment de coincidentă
-Prin reconstructie computer-tomografic ăaăpozitieiăsurselor radioactive (locul din sectiune unde
a avut loc materializarea pozitronului) se formeaza imaginea PET/CT

PET-CT - principiul de functionare

Aparatul PET-CT

Pentruăaăurm riăimagineaădistribu ieiăînăorganismăaparateleăPETăsunt formate din multiple

cristaleădeăscintila ieădispuseăinelară înăjurulă pacientuluiăşiăcuplateălaătuburiăfotomultiplicatoareă -
43
evenimentele luminoase sunt transformate în plus electric. Aceste evenimente sunt prelucrate
deăcomputerăob inându-se imagini tomografice ale diverselor organe.
Spre deosebire de SPECT, o mare cantitate de radiatie γ de mare energie reuseste sa
iasa din corp si sa ajunga la detector la fiecare examinare. In aceste conditii trebuie folosite
colimatoare cu septuri foarte groase pentru a stopa fotonii imprastiati.
Imaginile PET-CT sunt imagini metabolice. Nuclizii emitatori de pozitroni au viata foarte
scurta (timp de injumatatire scurt, de ordinul minutelor). Ei se leaga de obicei de substante ce se
metabolizeaza, de exemplu, glucoza se marcheaza cu F18 si este utila in evidentierea
metabolismului glucozei in zona cerebrala si cord. Aduce informaţii morfofuncţionale ale
creieruluiăsauăinimiiăînăsec iuniădeă4-5ămmăşiăcuăoărezolu ieădeăsecunde. Alte utilizari: imagistica
tumorilor si a activitatii receptorilor neuronali.
In imaginile de mai jos, un trasor marcat cu F18 se leaga specific cu o proteina ce se
acumuleaza in exces (amiloid beta) in boala Alzheimer (AD).

Imagini PET-CT

Relativ recent introduse in practica sunt dispozitivele PET-MRI (PET-RMN). Imaginile de

mai jos sunt obtinute cu PET-CT (stanga) si PET-RMN (dreapta).

Imagine PET-CT Imagine PET-RMN

44
 SUBSTAN ELE DE CONTRAST UTILIZATE IN IMAGISTICA

Structurileăcorpuluiăumanăcareăauădensit iăapropiateănuăpotăfiădiferen iateăîntreăele.

Pentruă aă puteaă fiă vizualizateă seă folosescă substan ele de contrast.ă Substan eleă deă contrastă
folosite au:
-Contrast negativ, care apar transparente (negre) pe radiografie - aerul;
-Contrest pozitiv, care apar opace (albe) pe radiografie.
Ex:ăsubstan eăpeăbaz ădeăiodăsolubile, sulfatul de bariu;
-Dublu contrast:ăasociereăîntreăbariuăşiăaer.
Reac iiĂ sistemiceĂ acuteă neprev zute - administrareaă deă substan eă deă contrastă
intravenos, produce reac iiădiferiteădinăparteaăorganismului,ăreac iileăpotăfiăminoreăsauădramatice,ă
foarte rar chiar decesul (1:50000).ă Reac iileă minore pot fi mai frecvente (10%).ă Oă dat ă cuă
introducerea substan elorănon-ionice,ăacesteaăauăsc zut.
a) Reacţiile minore:ăgre uri,ăgustămetalic,ăsenza iiădeăc ldur ,ăroşea aăfe ei,ăurticarie,ăerup iiă
cutanate, str nut,ăcefalee,ăame eli.ăAcesteămanifest riădisparădup ăoprireaăinject riiăşiădeă
regul ,ănuănecesit ăalt tratamentăînăafar ădeăoprireaăinject riiătimpădeă20-30ăsecundeăşiă
nu mai reapar la continuarea inject rii.
b) Reacţiile moderate - necesit ătratament,ădarănuănecesit ăterapieăintensiv .
Reac iileăpotăfi de tip:
-alergic (alergoid);
-anafilactic (anafilactoid).
Reacţii de tip alergoid sunt: urticarie, edem facial, spasme, stridor laringian, spasme
laringiene, stridorăinspirator,ăspasmeăbronşice,ăerup iiăcutanate,ăstr nuturiărepetate,
l crimare.ăÎnăcazurileămai graveăapar:ădiaree,ădureriăabdominale,ăv rs turi,ăcefalee.
Tratamentul se face prin:
-administrare de oxigen;
-administrareădeăadrenalin (epinefrin )ăsubcutanat;
-administrare de antihistaminice: inhibitori de H1 sau inhibitori de H2.
Reacţii de tip anafilactic:ăhipotensiuneăarterial ,ătahicardie,ăpaloare,ădeăregul ,ăseăadaug
peste cele deătipăalergoid.ăSeăaplic ăacelaşiătratament.
c) Reacţii severe: cuprindă semneleă şiă simptomeleă şoculuiă anafilactic.ă Apară semenă
cardiovasculare, respiratorii,ă neurologice.ă Tratamentulă esteă celă specifică şoculuiă
anafilactic.
Profilaxia accidenteloră severeă seă faceă înă primulă rândă prină identificareaă pacien iloră cuă risc:ă
alergici, tara i,ăcuăboliăcardiovasculare,ădiabetăzaharatăşiăc utareaăaltoră investiga ii.ăAtunciăcândă
este posibil se voră folosiăsubstan eă deăcontrastănonioniceăhipoosmolare.ăDac ăinterven iaăesteă
necesar ,ăseăva administraăoăpremedica ieăceăconst ădin:
-prednisonă 50ă mgă (10ă tablete)ă peră os,ă înă dou ă prizeă cuă 12ă oreă şiă respectivă 2ă ore înaintea
administr rii substan elorădeăcontrast;
-antihistaminice (Romergan) 1ăfiol ăcuăoăor ăînainteaăexamin rii.

45
 OSTEODENSITOMETRIA

Osteodensitometria este o investigatie care masoara densitatea minerala si duritatea

osului.
Osteodensitometria pe baza de ultrasunete confera maxima siguranta atat pentru
pacient, cat si pentru medic, riscul de iradiere fiind nul, fiind neinvaziva dar relativa.

Aparate pe baza de ultrasunete

Se utilizeaza pentru investigarea osteoporozei dar, in special, ca testare de screening

pentru identificarea persoanelor care prezinta risc crescut pentru dezvoltarea de fracturi pe os
patologic (situatie frecvent intalnita la femei dupa menopauza).
Osteodensitometria prin iradiere (DEXA - Dual Energy Xray Abbsortiometry) - este o
investiga ieă imagistic ă deă înalt ă performan ă careă foloseşteă radiațiaă Xă pentruă determinareaă
densit iiă şiă aă rezisten eiă osoase,ă prină m surareaă graduluiă deă absorb ieă aă radia ieiă emiseă Xă şiă
dispersia acesteia pe segmentul examinat.

Aparatul DEXA

Metodaă deă examinareă DEXAă esteă atraumatic ă şiă esteă folosit ă intensivă înă diagnosticulă
osteoporozei. Investigatia se adreseaza tuturor persoanelor care prezinta factori de risc pentru
osteoporoza, precum: femeile dupa instalarea menopauzei sau cele in perioada
premenopauzei, persoanelor care au remarcat o scadere a inaltimii, barbatii cu varsta peste 65
de ani, fumatorii si persoanele care primesc tratament cortizonic sau de supresie hormonala.
Procedura este nedureroasa, nu necesita o pregatire prealabila iar doza de iradiere este
cu mult mai redusa decat in cazul unei radiografii standard (echivalent a aprox 3 ore de iradiere
46
naturala). Pentru efectuarea investigatiei, pacientul este intins pe o masa speciala intre sursa de
raze X si pacient. Detectorul de raze X se deplaseaza in dreptul segmentului/zonei investigate,
fara a produce durere sau disconfort. Investigatia dureaza aproximativ 1-2 minute pentru fiecare
segment (in total aprox 10-15 min), timp in care pacientul trebuie sa stea nemiscat pentru a
asigura producerea unei imagini cat mai bune.
Indicatii
Investigatia este recomandata in diagnosticarea osteoporozei si pentru monitorizarea
tratamentului si evolutiei acestei patologii.
Contraindicatii
Sarcina
Pregatire
Investigatia nu necesita o pregatire prealabila. Pacientulăvaătrebuiăs ărenunțeăpeăperioadaă
examin riiălaăbijuteriileămetalice.
Rezultate
Rezultatul osteodensitometriei DEXA este DMO (densitatea minerala osoasa) pe unitate
de suprafata. DMO poate sa scada si in osteoporoze secundare (necorelate cu menopauza sau
varsta) sau in osteopatii fragilizante (mielom, metastaze osoase, osteogeneza imperfecta,
sindrom Marfan, osteomalacie sau osteodistrofie renala).
Exista doua scoruri pentru rezultatul DEXA:
-scorul T = abaterea de la deviatia standard de pe curbele de referinta raportat la
pacientii sanatosi de aceeasi etnie, acelasi sex si varsta similara;
-scorul Z = aceeasi abatere pentru pacienti tineri (sub 50 de ani) si acelasi sex.
Interpretare rezultat DEXA pentru femei la menopauza si barbati peste 50 de ani:
- densitate osoasa normala: scor T peste -1
- osteopenie: scor T intre -1 si -2,5
- osteoporoza: scor T mai mic sau egal cu -2,5,
- osteoporoza severa: scor T mai mic sau egal cu -2,5 si prezenta
uneia sau mai multor fracturi.

TEST REZULTATE INTERPRETARE

DEXA-absorbtiometria duala cu raze T-score
X T-score=mai mic sau egal cu -2.5
T-score=intre -1 si -2.5
T-score=peste -1
Z-score
Z-score=mai mic decat -2.0
Z-score=peste -2.0
Osteoporoza
Osteopenie (densitate scazuta)
Normal
Sub decada de varsta asteptata
In limitele decadei de varsta normala

Poateăfiăm surat ăşiăraportataăcaăunăscorătotalădeăşold,ăscorul coluluiăfemuralăşi/sauăscorulă

coloanei lombare L1 – L4. Femeile aflate in premenopauza si barbati mai tineri decât 50 de ani
vor avea doar Z-scoruri.
Deşiăacesteădefini iiăsuntănecesareăpentruăaăstabiliăprezentaăosteoporozei,ăacesteaănuă
trebuie utilizat ca factor determinant si unic in alegerea tratamentului.
47
 Imagini si rezultate densitometrie DEXA sold

Imagini si rezultate densitometrie DEXA coloana lombara

48
 III. NOTIUNI DE RADIOBIOLOGIE

Definitie
- radiobiologia studiaza efectele biologice produse de radiatii ionizante asupra materiei vii;
- radiobiologia medicala sau clinica studiaza efectele biologice produse de radiatii asupra
organismului uman, stabilind relatiile dintre doza de radiatii si intensitatea efectelor
biologice.
Ce sunt radiatiile
Radia iileĂprovinĂdinĂatomiĂŢĂstructuraĂdeĂbaz ĂaĂmateriei.
Nucleul este format din protoni (pozitivi) + neutroni (neutri) →ăexist ăFOR AăNUCLEAR care
împiedic ă împr ştiereaă protoniloră înă afaraă nucleului. Desi Sarcinile pozitive se resping, for aă
nuclear ă este mai mare decat for aă deă respingereă dintreă protoni (pozitivi) ceea ce face ca
nucleul sa fie STABIL.

Atomul = structura de baza a materiei

Regul :ă
- Inăelementeleăuşoare,ănum rulădeăprotoniăţănum rulădeăneutroni
- In elementele grele, la num rulădeăprotoniăţă1ă½ămaiămul iăneutroni.
Cand FOR Aă NUCLEAR devine mai mica decat for aă deă respingereă dintreă protoni,
nucleul devine INSTABIL (nucleulăareăpreaămul iăsauăpreaăpu iniăneutroni). Prin urmare, nucleul
va elibera particule subatomice pentru a ajunge din nou într-oăstareăcâtămaiăstabil . Substan eleă
formate din atomiiă instabiliă seă numescă substan eă radioactive.ă Fluxulă deă particuleă emisă deă
nucleeleă acestoră atomiă poart ă numeleă deă RADIA IE iar procesul prin care nucleul emite o
particul ăsubatomic ăseănumeşteăDEZINTEGRAREăRADIOACTIV .

49
 Dezintegrare radioactiva – flux de particule

Procesulădureaz ăpân ăînămomentulăînăcareănucleulădevineădinănou stabil. Unele nuclee

devin stabile într-oăsingur ăetap ,ăpeăcândăalteleăparcurgămaiămulteăetapeăpân ăajungăstabile.ăOă
etap ăseănumeşteădezintegrareăşiăansamblulătuturorăetapelorăpeăcareăleăparcurgeănucleulăpân ă
cândăseăstabilizeaz ăseănumeşteăserieădeădezintegrareăradioactiv .

Dezintegrare radioactiva - emisie tipuri de radiatii

Cantitateaă deă atomiă radioactiviă prezen iă esteă înă generală m surat ă maiă degrab ă caă
activitateă decâtă caă num r deă atomiă sauă mas . Activitatea este o măsură a numărului de
dezintegrări radioactive,ă ună num ră dată deă radionuclizii ceă seă dezintegreaz ă într-oă perioad de
timpădat :
1 Curie (Ci) = 3.7 x1010 dezintegr riăpeăsecund ă
1 Becquerel (Bq) = 1 dezintegrare peăsecund ă
Timpulăînăcareăjum tateădinăatomiiăradioactiviăprezen iăseădezintegreaz ăseănumeşteătimpă
deăînjum t ire.ăDup ăunătimpădeăînjum t ireănum rulădeăatomiăradioactiviăesteăînjum t it,ădup ă
doiă timpiă deă înjum t ireă esteă redusă laă ună sfertă dină num rulă ini ial,ă dup ă treiă timpiă laă oă optimeă
ş.a.m.d.
50
 Rata de dezintegrare a atomilor radioactivi

Particulele emise de nucleul instabil = Radia ii:

TipăALFAăţăoăparticul ăînămişcareăalc tuit ădinădoiăprotoniăşiădoiăneutroniă
TipăBETAăţăelectronăînămişcareăcareăaăfost emisădeăc treăunănucleu
Tip GAMMA SI RAZE X ţăsuntăoăform ădeăenergie
Neutroni
Puterea de penetrare a tipurilor de radiatii este exemplificata in figura de mai jos:

Puterea de penetrare a radiatiilor

De ce sunt periculoase radiaţiile?

Deoarece produc ionizare!

Protonii = sarcină pozitivă Atomul = neutru atât timp cât

Electronii = sarcină negativă numărul de protoni
Neutronii = nu au sarcină este egal cu numărul de neutroni

Dacă un atom neutru pierde un electron atunci sarcina lui va fi pozitivă şi se va numi
ION POZITIV. Electronul devine ION NEGATIV iar împreună formează o PERECHE DE
IONI. Procesul prin care se formează perechi de ioni se numeşte IONIZARE.
51
 Fenomenul de ionizare

Particulele alfa şiăbetaăsuntăparticuleăîn rcateăelectricăcareăîndep rteaz ăelectroniiădeăpeă

orbite, ducand astfel la formarea perechilor de ioni  IONIZARE. Particulele alfa sunt de 7000
ori mai masive decât particulele beta, ele seăvorămişcaămultămai încet si vor produce mai multe
ioniz riădecâtăparticuleleăbeta (Alfa:ă5000ăioniz riăpeămmăînăaer, Beta:ă10ăioniz riăpeămmăînăaer).
Radia iileă gammaă siă Xă nuă suntă înc rcateă electric,ă eleă sunt pachete de energie care
producăioniz riăprin ciocnire.

Radiatie Gamma Radiatie X

De ce ionizarea produsă de radiaţii este dăunătoare corpului uman?

AtunciĂcândĂînĂinteriorulĂumanĂseĂproducĂioniz ri,ĂatomiiĂsuntĂtransforma iĂînĂperechiĂdeĂ
ioni ceea ce poate provocaĂdistrugereaĂcelulelorĂînĂcareĂauĂavutĂlocĂacesteĂioniz riĂsiĂ
duce la o mare probabilitateĂdeĂapari ieĂaĂafectariiĂstructuriiĂADNĂ(materialului genetic)!

Efecte pe care le pot avea radiatiile asupra celulelor organismului uman:

- radia iileăpotătreceăprinăcelul ăf r ăs ăproduc ăniciăoădaun ;
- radia iile pot afecta celula, dar celula se poate autorepara;
- radia iileă potă afectaă celulaă astfelă încâtă aceaă celul ă nuă reuşeşteă
s ăseăautorepareădarăînăschimbăseăautoreproduce;
- radia iileăpotădistrugeăcelula.

52
 Efectele radiobiologice sunt direct proportionale cu intensitatea radiatiilor (doza), tipul
acestora si timpul de expunere:
- la nivel subcelular - alterari ale macromoleculelor (proteine, enzime, acizi nucleici)
- la nivel celular - moartea mitotica a celulei
- la nivelul tesuturilor - modificaă„indiceleămitotic” (in doze mici radiatiile au efecte
functionale stimulante)
- la nivelul organelor - efectele se identifica cu toleranta tesutului vasculo-conjunctiv care
reprezinta stroma organului respectiv
- la nivelul organismului - „boalaădeăiradiere”.

Fondul natural de radiaţii

Radia iileă suntă întâlniteă înă via aă deă ziă cuă ziă (radia iileă cosmice,ă radia iileă telurice,ă
radioactivitateaăintern ăaăcorpului uman,ăradia iileămedicale,ăceasurileădeămân ,ădetectoareleădeă
fum, etc)

Fondul natural de radiaţii - exemplificare

Cum ne protejăm împotriva radiaţiilor?

1. Minimizarea timpului de expunere.
Cuăcâtătimpulădeăexpunereălaăradia iiăesteămaiămic,ăcuăatâtăcantitateaădeăradia iiăabsorbit ă
esteămaiămic .ă
2. Distanţa cât mai mare faţă de sursa radioactivă.
Cuăcâtădistan aăfa ădeăsurs ăesteămaiămareăcuăatâtăcantitateaădeăradia iiăm surat ăesteă
maiămic .
3. Ecrane de protecţie.
Pentruă protec iaă contraă radia iiloră penetrante,ă cumă suntă radia iileă gamma si X, sunt
folosite bariere de plumb / beton.

53
Proprietatile radiatiei X
Sunt comune cu ale radiatiilor electromagnetice, intensitatea lor scade invers
proportionalăcuăp tratulădistantei.
Proprietătile speciale constau în :
 penetrabilitate (inversăpropor ional ăcuălungimeaădeăund )
 sunt absorbite de corpurile prin care trec (absorb ieădirectăpropor ional ăcuădensitateaă
şiăgrosimeaăobstacolului)
 determină fenomenul de luminiscenţa
 determină efect de fotosensibilitate (reduce emulsia de argint la argint metalic)
 produc ionizare
 au efecte biologice asupra ţesuturilor vii (producăaltera iiăînămateria vie).
Efectele celulare
a) Mecanismul de ac iuneĂ- directĂşiĂindirect
- ac iuneaă direct ă esteă subă formaă rupturiiă arhitecturiiă moleculareă şiă înă specială laă nivelulă
unor structure ca genele, cromozomii sau enzime - dozaăesteăf r ăimportan ;
- ac iuneaăindirecta - esteădat ădeăsubstan eleăn scuteădinăreac iileădirecte.
b) Natura leziunilor - ADN-ulăesteă intaăprincipal ăaăradia iilor,ăadic ămaterialulăgenetic.
Efectele somatice
Suntăasupraăindividuluiăînătotalitateăşiăpotăsa apara laăintervalădeăore,ăpân ălaăani. La nivel
somatică ac ioneaz ă legeaă conformă c reia,ă cuă câtă ună esută esteă maiă tân r, cu atât el este mai
sensibilăşiăvulnerabil.
Manifestari clinice
Apară numaiă excep ională înă cadrulă iradieriiă diagnostice.ă Eleă pot fiă v zuteă laă mediciiă
radiologi subăformaădeăboalaăprofesional :
 Leziunile pielii apar in forme cronice la radiologi, cel mai adesea sub forma de
radiodistrofii: teleangiectazii, tulburari de pigmentare, atrofie si scleroza cutanata,

 Leziunile oculare sunt reprezentate de o conjunctivita banala care se vindeca fara

formatiuni keratozice sau papilamatoase;

 Tesuturile hematopoetice au o sensibilitate mare in functie de radiosensibilitatea celulelor

sechele, cataracta sau keratite;

susa si de distributia temporospatiala a particulelor ionizante in organism in raport cu

 Gonadele au sensibilitati diferite asupra partii endocrine (foarte radiorezistenta) si a celei

celulele hematopoetice. Semnele de alarma sunt modificarile de hemograma;

 Alte tesuturi. Nu apar modificari digestive, pulmonare, osoase, renale decat la doze
exocrine de reproducere (extrem de radiosensibila);

mari, exclus de atins in cadrul radiodiagnosticului.

Efecte feto-embrionare
Suntădiferiteădup ăvârstaăprodusuluiădeăconceptie:
- laăstadiulădeăouăac ioneaz ălegea:ătotăsauănimic.ăOulătr iesteănormalăsauămoare;
- laăstadiulădeăorganogenez ăînăprimeleătreiăluniăseăproducămalforma iiăgrave;
- la f tulămaiămareădeă3ăluniăesteămultămaiăpu inăradiosensibil.
54
Efecte genetice
Produc muta iiăcareăaparăindiferentădeădoz ,ăcareăseăaccentueaz masiv la doze mari.
Efecte cancerigene
Auăoăfrecven ămic in cadrul iradierii diagnostice darăexist , indiferent de doza.
Efectele la nivel tisular sau ale întregului organism
Reprezint ă suma (nuă neap rată matematic ) ale modific riloră celulare.ă Acumulareaă înă
timp a tuturor acestoră modific riă duceă înă ultimaă instanț ă la moarteaă individuluiă prină alter riă
funcționaleăşiăorganiceăireversibile.

Unitati de masura
Cantitatea de radiatii emisa de o substanta radioactiva (nr. dezintegrari/sec =
activitatea radioactiva) se masoara in Becquerel (Bq) si se exprima in Bq/kg. Radiatia
absorbita se exprima in Gray (Gy) sau RAD. Pentru a putea face raportarea la efectele
biologice toxice ale radiatiilor emise de substanta respectiva asupra organismului uman avem
nevoie de transformarea in doza echivalenta in sistem Sievert (Sv) care exprima radiatia
potential daunatoare pentru organismul uman (Sv sau mSv/ora sau /an).
Conform Ordinului nr. 14 din 24 ianuarie 2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale
de securitate radiologica emis de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare,
limitaă dozeiă efectiveă pentruă popula ieă esteă deă 1ă mSvă (milisievert) pe an. Înă situa iiă speciale,ă
CNCAN poate autoriza o limita superioarã anuala de pana la 5 mSv pe an, cu condi iaă caă
valoareaămedieăpeă5ăaniăconsecutiviăaădozeiăefectiveăsaănuădepãşeascãă1ămSvăpeăan. Pentru
personalul expus profesional, limita dozei efective este de 20 mSv (milisievert) pe an.

Doza absorbita (Gy) – Doza echivalenta (Sv) – Efecte biologice

55
 Alte unitati de masura folosite si corespondenta acestora - exemple
(exista formule matematice de transformare intre unitatile de masura ale radiatiilor)
RAD = radiation-absorbed dose (doza de radiatie absorbita)
Gray (Gy) = doza de radiatie absorbita
Curie (Ci) = activitatea radioactiva
REM = roentgen-equivalent (in) man (doza echivalenta de radiatie Roentgen la om)
Roentgen (R) = doza de expunere

SI units Historical dosimetry

1 Gray 100 R

1 Sievert 100 REM = 100 RAD

10 mGy 1 Roentgen

10 mSv 1 REM = 1 RAD

Marime fizica Unitate masura Simbol

Expunere Röntgen R

Rad RAD
Doza absorbita
Gray Gy

Curie Ci
Activitate
Becquerel Bq

Röntgen Equivalent Man REM

Doza echivalenta

biologica
Sievert Sv

56
Protecţia împotriva iradierii medicale
Înă lumeaă contemporan ,ă oriceă fiin ă vieă deă peă suprafa aă p mântuluiă suport ă oă iradiereă
care nu poate fi evitat .
- 87%ădinăaceast ăiradiereăesteădat ădeăiradiereaănatural ;
-13%ăesteăprocentulădeăiradiereăartificial ,ădinăcareă11,5% reprezintă iradierea medicală.
Aceastaădinăurmaăseădatoreaz ăînăprincipalăiradieriiăcuăscopădiagnostic.ăEvolu iaătehnologiilorăde
diagnostic,ă înă specială dezvoltareaă imagisticiiă medicaleă şi, în mod particular, a tehnicilor de
explorare f r ă radia iiă Röntgen (ecografiaă şiă Imagisticaă prină Rezonan ă Magnetic )ă nuă auă
modificatăesen ial acestăprocent,ăcareăcontinu ăs ăr mân ăridicat,ăoriundeăpeăsuprafa aăplanetei.
Mecanismul iradierii înc ăfoarteămariăeste diferit în diferite zone geografice:
- înă regiunileă cuă slab ă dezvoltareă economic ă iradiereaă seă
datoreaz ă utiliz riiă înă continuareă a unor tehnologii învechite de
emisie,ăcontrolăşiăutilizareăaăradia iilor.ă
- ină rileăcuăînalt ădezvoltare tehnologic ,ăiradierea este aproape
similar ,ă dară esteă determinateă deă excesulă deă investiga ie.ă
Aceasta poateăap reaăcaăunăcorolarăalăsistemelorăsofisticateădeă
s n tateăpublic ,ăînăcareăgestulămedical subven ionatăîmpingeălaă
exceseăşiălaărisip .
araă noastr ă esteă întreă celeă dou ,ă încercândă eforturiă remarcabileă deă reînnoireă şiă
actualizare a echipamentelorăradiologiceăşiădeăra ionalizareăaăexplor rii,ăînăcontextulăunuiăsistemă
deăs n tate,ăcare implementatălaămareădistan ădeăalteăsistemeădinăcareăs-a inspirat, are datoria
de a preveni defectele modelelor.ăCaăr spunsălaăsitua iaăsemnalat ămaiăsus, singureleăm suriădeă
protec ieăeficienteăşi aplicabile sunt:
-ra ionalizareaăexplor riiăradiologiceăînăspecialălaăgrupeleădeăpopula ieăcuăfactoriădeăriscă
(copii, gravide, etc.);
-modernizareaă echipamentelor,ă cuă extindereaă tehnologiiloră deă achizi ieă şiă prelucrareă
digital .
Pentru o raţionalizare corectă a explorărilor trebuieăcunoscuteădozeleăpropor ionaleădeă
radia ii încasateădeăpacien i.ăAcesteaăseăpotăcunoaşteădinătabele.ăSpreăexemplu:

 Radioscopiaăconven ional ătoracic = 50-150 radiografii pulmonare

a) Luand ca etalon radiografia pulmonara standard:

 Radioscopia cuăamplificatorăşiălantăTVţă5-15 radiografii pulmonare

 Tomografiaăplan ătoracic ţă10-15ăradiografii/fiecareăsec iune
 Radiografia de craniu ţă1ăradiografieăpulmonar
 Radiografia abdominal ă= 10 radiografii pulmonare
 Urografia intravenoas = 35 radiografii pulmonare
 Irigoscopia = 77 radiografii pulmonare
 Computer tomografia ţăîntreă26ăşiă48ăradiografiiăpulmonare.

 Radiografiaătoracic ă= 15 zile de iradiere naturala

b) Luand ca etalon iradierea naturala:

 Radiografiaăabdominal ăţă6ăluniădeăiradiereănatural
57
  Urografiaăintravenoas ăţă18 luni de iradiereănatural
 Irigoscopia ţă3ăaniădeăiradiereănatural
 Computer tomografia ţăîntreă1ăşiă2ăani de iradiereănatural .

O solicitare de examen radiologic trebuie redactată în scris, lizibilă şi precisă. Ea

trebuieăs ăindiceăcontextulăclinic, pentruăcaăradiologulăs ăpoat ăîntelegeăproblemeleăparticulareă
pentruăcareăseăsolicit ă explorarea respectiv .ăEsteădeădatoriaăşiădeăcalificareaăspecialistului s ă
stabileasc ămetodaăşiătehnicaăoptimal pentruăsitua iaădat .
Exemple de utilizare in exces versus utilizare rationala:
- examenul radiologic toracic la un copil fără semne clinice de
boală cardiacă sau pulmonară este un exces;
- un exces uzual este şi radiografia de coloană vertebrală
repetată cu ocazia fiecărei internari la un bolnav cu leziuni
degenerative;
- raţionalizare se numeşte şi alegerea dintre mai multe posibilităţi
de explorare a aceleia care aduce maximum de informaţii şi
poate înlocui metode mai iradiante;
- deşi ideea pare fantezistă, cea mai bună metodă de diagnostic
radiologic a afecţiunilor sinusurilor feţei este computer
tomografia, desi este mai iradianta decat radiografia;
- suspiciunea de diagnostic de adenom hipofizar obligă la
examen prin rezonanţă magnetică, astfel evitandu-se iradierea
prin alte explorări radiologice mai neperformante în situaţia dată.

GHID DEĂUTILIZAREĂAĂEXAMENELORĂRADIOLOGICEĂŞIĂIMAGISTICE MEDICALE

Radioprotecţia pacienţilor
Seăutilizeaz ăpentruă aplicareaă principiilor fundamentale de justificare şi optimizare,
deă c treă medicii careă solicit ă sauă realizeaz ă exameneă imagisticeă careă folosescă radia iileă
ionizante.
1. Justificarea investigaţiilor esteă primulă principiuă ală radioprotec iei:ă stabilireaă
beneficiului net al unui examenăînăraportăcuăprejudiciulăpoten ialăceăpoateăfiăadusăprinăexpunereaă
laăradia iileăionizante.
2. Optimizarea practicilor este al doilea principiu al radioprotec iei.ăÎnăcazulăînăcareăună
examen care utilizeaz ă radia iileă ionizanteă esteă necesară (justificat),ă acestaă trebuieă optimizat:ă
ob inereaăinforma iilor diagnostice necesare cu utilizarea celei mai mici doze posibile.
Ghidul de utilizare a examenelor radiologiceă şiă imagisticeă medicaleă esteă ună instrumentă
esen ial pentruă punereaă înă practic ă aă principiuluiă justific rii.ă Ghidulă esteă adresată întreguluiă
personal din s n tate,ăabilitatăs ăsoliciteăsauăs ăefectuezeăexameneăimagisticeămedicale.

58
 Obiectivul principal = ReducereaĂexpuneriiĂlaĂradia iiĂaĂpacien ilorĂprinĂînl turareaĂ
examenelor imagistice nejustificate!

Întrebări înaintea unui examen de imagistică medicală:

Un examen util esteăunăexamenăalăc ruiărezultată- pozitiv sau negativ - modific ăalgoritmulă
de tratamentăalăpacientuluiăsauăînt reşteădiagnosticulăclinicianului.ăPrincipaleleăîntreb riăpeăcare
solicitantulătrebuieăs ăşiăleăpun ăsunt:
1. A fost efectuat deja acest examen? De exemplu, într-un alt spital, într-un serviciu de
asisten medical ă ambulatorie,ă înă urgen .ă Trebuieă f cută totulă pentruă aă ob ineă rezultateleă
examenelor precedente.ăAten ieălaăcreştereaănum ruluiădeăexamene!
2. Am nevoie de acest examen? Nu,ădac ărezultateleănuăsuntăsusceptibileăs ămodificeă
abordarea terapeutic ă aă pacientului,ă deoareceă rezultatulă pozitivă aşteptată esteă înă generală f r ă
impact asupra deciziei terapeutice sau rezultatul pozitiv este foarte improbabil.
3. Am nevoie de investigaţie acum? Cuăalteăcuvinteăînainteăcaăboalaăs ăpoat ăprogresaă
sauăs ăse vindece. Rezultatele imediateăsuntădeănatur ăs ăinfluen ezeătratamentul?
4. Acest examen este cel mai indicat? Înă condi iileă unuiă impactă clinică identic,ă trebuieă
preferate tehnicileă neiradiante.ă Tehnicileă imagisticeă evolueaz ă repede,ă utilitateaă unuiă examenă
esteă oportunăs ăse discuteăcuăunăspecialistăînăradiologieăclinic ăsauămedicin ănuclear .ă A fost
luat ă înă considerare posibilitateaă existen eiă uneiă sarcini?ă Existen aă sarcinii,ă al ptarea,ă
antecedenteă deă intoleran ă la produseleă utilizate,ă vârstaă suntă elementeă careă potă influen aă
alegerea tehnicilor imagistice; copiii sunt maiăsensibiliălaăradia iileăionizante.
5. Am pus bine problema? Informa iileă cliniceă nepotriviteă şiă oă formulareă greşit ă aă
intreb riloră ce trebuieă rezolvateă deă imagistic ă potă conduceă laă realizareaă unuiă examenă incorect
(cu omiterea unor aspecteăesen iale,ădeăexemplu).

Reducerea expunerii pacienţilor prin utilizarea preferenţială a tehnicilor noniradiante

(ecografieă şi rezonan ă magnetic ):ă dac ,ă pentruă explorareaă uneiă patologii,ă maiă multeă tehniciă
imagistice sunt considerateă c ă aducă informa iiă echivalente,ă esteă recomadat ă utilizareaă uneiă
tehnici noniradiante. Aceast ărecomandareătrebuieăs ăaib ăînăvedereăc :
- Fiecareătehnic ăimagistic ăesteăbazat ăpeăunăprincipiuăfizicădiferităşiăaduceăoăinforma ieă
specific . Alegerea celeiă maiă buneă tehniciă iiă revineă practicianului,ă careă realizeaz ă investiga ia.ă
Aceast responsabilitateă deă alegereă final ă aă tehniciiă esteă atribuit ă mediculuiă realizatoră ală
investiga iei,ăchiarăîn cazul dezacordului cu medicul solicitant.
- Dac ătehnicaăimagistic ăsolicitat ănuăesteădisponibil ,ămediculărealizatorăpoateăalegeăoă
alt examinare,ăeventualăiradiant ,ădatorit ănecesit iiăpuneriiăunuiădiagnosticărapid.

Îmbunătăţirea practicilor clinice prinăra ionalizareaăindica iilorădeăexameneăimagistice:

Recomand rileă „Ghidului deă utilizareă aă exameneloră radiologiceă şiă imagisticeă medicaleă -
Recomand riă pentruă personalulă dină s n tate”ă suntă adresateă tuturoră medicilor,ă generaliştiă şiă
specialişti,ă oricareă ară fi activitateaă lor.ă Totuşi,ă pentruă aă nuă c deaă într-o complexitateă extrem ,ă
recomand rileă nuă acoper domeniulă supraspecializ riloră şiă nuă trebuieă considerateă reguliă
59
intangibile. Anumite patologii complexeăpotănecesitaăabord riădiagnosticeăparticulare,ăneavuteăînă
vedere în acest document.
Aplicarea recomand riloră „Ghidului”ă ară trebuiă s ă conduc ă laă oă armonizareă aă practiciloră
medicale. Se poateă aşteptaă oă îmbun t ireă apreciabil ă aă coordonateloră s n t iiă publiceă şiă
economiei. Putemăspuneăc ăGhidulădeăutilizareăaăexamenelorăradiologiceăşiăimagisticeămedicale
este un ghid de utilizareăcorect ăşiănuăareăînăniciăunăcazăpreten iaădeătratareăexhaustiv ăaătuturoră
situa iilorăclinice. Practicieniiăsuntăprimiiăresponsabiliăpentruăjustificareaăactelorăpeăcareăleăsolicit ă
sau pe care le efectueaz .
(Ghidul de utilizare a examenelor radiologice şi imagistice medicale - Recomandări pentru
personalul din sănătate - este lucrarea care realizeaza transpunerea Directivei Europene 97/43
EURATOM. Versiunea in limba română a fost realizată de către Societatea de Radiologie şi
Imagistică Medicală din România şi avizată de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor
Nucleare - CNCAN).

60
 IV. RADIOTERAPIA SI ALTE PROCEDEE TERAPEUTICE
CARE UTILIZEAZA FACTORI FIZICI

RADIOTERAPIA

Radioterapiaă esteă oă metod ă terapeutic ă cuă ac iuneă loco-regional ,ă careă foloseşteă

radia iileăionizanteăpentruădistrugereaăcelulelorătumoraleămaligneă(celuleleăcanceroase).ăPeălâng ă
tratareaăunoră formeădeăcancer,ăînăsitua iiărelativălimitateăşiăfolosindădozeămici,ăpoateăfiăutilizat ă
pentruă efectulă s uă deă sc dereă aă inflama ieiă înă tratareaă afec iuniloră articulareă inflamatoriiă
degenerative.

Radioterapie - aparat si procedura

Domenii de aplicatie
-radioterapia cu efecte functionale
-radioterapia antiinflamatorie
-radioterapia antitumorala - utilitate principala.
Radioterapiaămodern ăseădiferen iaz ădeătehnicileăanterioareădeăradioterapieăprinăpreciziaă
ridicat ăaăiradieriiăşiăprinăreducereaăsubstan ial ăaătimpuluiădeătratament.ă
Surse
-radiatiiăXăproduseădeăgeneratoareă„conventionale”ă(„ortovoltaj”);
-radiatiiăXăsiăgammaă deă energiiăinalteă(„megavoltaj”)ă generate in instalatii acceleratoare
de particule de tipul betatronului sau acceleratoarelor liniare;
-radiatii beta si gamma emise de o larga categorie de izotopi radioactivi (Cobalt 60,
Iridium 192, Aur 198, Strontiu-Ytriu 90, etc);
-radiatii corpusculare (protoni, neutroni, mezoni, fragmente de nuclee atomice,
accelerate in instalatii speciale).

61
 Tehnici
-iradierea externa:
-teleiradiere (teleradioterapie)
-iradierea de contact (curie-terapia)
-iradierea interna (brahiterapia).
Radioterapia antitumorala
Radioterapiaăconst ăînăutilizareaăradia ieiăionizateăpentruăaădistrugeăceluleleăcanceroase,ă
cu ună minimumă deă efecteă secundareă laă nivelulă organeloră sauă esuturiloră s n toaseă dină
vecin tateaătumorii,ăf r ăaăaveaăinfluen eămajoreăasupraăcalit iiăvie iiăpacien ilor.
Radioterapiaăac ioneaz ăasupraăacestor celuleăpeădou ăc i:
- Direct ă- distruge în mod direct celulaăcanceroas
- Indirect ă- produceămodific riălaănivelulămetabolismuluiăceluleiăcanceroase,ămodific riă
care vor conduce la moartea acesteia.
Datorit preciziei şi eficien ei asupra tumorii canceroase, peste 60% din cazurile de
cancer din Europa sunt tratate prin radioterapie.
Înă general,ă radia iileă suntă direc ionateă c treă tumoraă şiă zonaă dină imediataă vecin tate a
acesteia,ă lucruă careă distrugeă tumoraă primar ă şiă reduceă risculă deă r spândireă laă organeleă dină
apropiere.ă Tehnologiaă deă ultim ă genera ieă (IMRT-VMAT) permite modularea dozei totale de
radia ii,ă astfelă încâtă tumoraă primar ă s ă fieă tratat ă cuă dozeă mariă şiă esuturileă s n toaseă dină
vecin tateăs ăfieăcâtămaiăprotejate.
Pentru a ob ine un raport beneficii/riscuri în favoarea pacientului, administrarea dozei
totale de radia ii se face în mai multe zile consecutive, folosind zilnic cantit i mici de radia ii.
Acest proces se numeşte frac ionare şi în general administrarea se face 5 zile/s pt mân (de
luni pân vineri) cu 2 zile de pauz , astfel încât esuturile s n toase s se poat reface.
Tratamentul prin radioterapie poate fi utlizat cu dou ăscopuri,ăcurativ şi paliativ.
Radioterapia curativă esteă denumit ă atunciă cândă cancerulă poateă fiă vindecată şiă areă caă scopă
distrugereaăcomplet ăaăcelulelorăcanceroase.ăAceastaăpoateăfiăadministrat ăînămomenteădiverse,ă
singur ă sauă împreun ă cuă altă tratament:ă înainteă deă interven iaă chirurgical ,ă pentruă aă micşoraă
tumora,ăsauădup ăopera ie,ăpentruăaăopriăcreştereaăcelulelorăcanceroaseăcareăarăputeaăr mâne.ă
Aceasta poateă fiă administrat ,ă deă asemenea,ă înainte,ă înă timpulă sauă dup ă chimioterapieă sauă
tratamentul hormonal, pentru a îmbun t iă rezultateleă generale.
Radioterapia paliativă seă utilizeaz ă atunciă cândă vindecareaă total ă aă canceruluiă nuă maiă esteă
posibil ,ă dară ameliorareaă simptomeloră faceă via aă pacientuluiă maiă confortabil ă şiă calmeaz ă
durerea.
Deciziaă deă aă trataă oă tumor ă cuă radia iiă seă bazeaz ă peă localizareaă tumoriiă primareă şiă înă
func ieă deă tipul celulelor tumorale,ă dac ă acesteaă suntă radiosensibile.ă Radioterapiaă cu scop
curativă esteă utilizat ă înă tratareaă unoră formeă deă cancer,ă deă celeă maiă multeă oriă fiindă oă parteă
integrant ăaătratamentului,ăal turiădeăchimioterapie,ăchirurgieăşiăhormonoterapie.
În cazul tumorilor radiosensibile, radioterapia poate fi singurul tratament necesar pentru
tratareaă şiă vindecareaă lor,ă deoareceă acesteaă r spundă promptă şiă arat ă o regresieă dup ă
administrareaă deă dozeă moderateă deă radia ii.ă Tipurileă deă canceră extremă deă radiosensibileă suntă
leucemiaă (canceră ală celuleloră sanguine)ă şiă limfomulă (cancer al sistemului limfatic). Alte tumori
62
radiosensibile includ cancerul de col uterin, de laringe, deă sână şiă deă prostat .
Tipurileă deăcanceră cuăceaămaiămareăinciden ă înă Româniaălaăcareăseă aplic ăradioterapia sunt:
cancerul de sân, de col uterin, cancerulăuterină(endometrial),ădeăprostat ,ăcancerulăcolorectal,ădeă
stomac, cancerul pulmonar.
Nu toate tipurile de tumori sunt sensibile la radia iileăfolositeăînăradioterapie. Cancerul de
ovar, unele forme de cancer deă tiroid ă şiă melanomulă malignă - sunt câteva dintre formele de
cancerăînătratamentulăc roraăradioterapiaăareărolălimitat.
Efectele secundare ale radioterapiei variaz ă majoră înă func ieă deă localizareaă tumoriiă
tratate,ăstructurileăanatomiceăaflateăînăimediataăsaăvecin tate,ădozaătotal ădeăradia iiăadministrat ă
şi, nu în ultimul rând, deăsensibilitateaăfiec ruiăpacientăînăparte.ăAlteăboliăaleăpacientuluiăpotăs ă
infuen ezeăefecteleăsecundareăaleăradioterapiei.
Efectele secundare sunt cauzate deăatingereaăcelulelorăs n toase:
Reacțiile precoce sunt reversibile în cateva s pt mâni:ăradiodermitaăacut (roșeațaăcutanat ,ă
depilare),ăhipoplazieămedular ă(distrugereăa celulelor sangvine ale maduvei osoase).
Reacțiile tardive,ă careă seă producă uneoriă dupaă maiă mulțiă ani, sunt mai greu reversibile:
radiodermitaăcronic (pieleăfin ,ă uscat ,ăcuperoas ),ă fibrozaăpulmonar (invadareă aăpl mâniloră
deă țesută fibros),ă întârziereă aă creșteriiă laă copil,ă aparițiaă altoră cancere,ă tulbur ri genitale
(menopauzaă precoce,ă sterilitate),ă anomaliiă aleă gamețiloră maiă multă sauă maiă puțină transmisibile
urmașilor.
Prevenirea,ădeăeficacitateăsigur ădarăpartial ,ăseăbazeaz ăpeăprecauțiileătehnice:ădozaădeă
radiațieă și volumulă corporală iradiată s ă fieă celeă maiă miciă posibile,ă diminuareaă dozeloră deă
administratăpeăsedinț ăși cresterea, în schimb,ăaănum ruluiădeăsedințe.
Cele mai frecvente metode de radioterapie sunt:
 Radioterapie externă (transcutanată sau teleradioterapie) - sursaă deă radia iiă
esteăexterioar ăcorpuluiăşiăesteăreprezentat ădeăunăaparată(acceleratorăliniar)ăcareă
produceă fasciculeă deă radia iiă îndreptateă spreă intaă tumoral ă dup ă traversareaă
esuturilorăsuperficiale.
 Radioterapia endocavitară/interstiţiala (brahiterapia) - sursaădeăradia iiăesteăînă
interiorul corpului, prin plasarea de surse radioactive în interiorul sau în
apropiereaătumorii,ăsurseăcareăadministreaz ăoădoz ămareădeăradia ieăînăvolumulă
tumorală şi, totodat , reduc expunerea la radia iiă aă esuturiloră s n toase.ă
Brahiterapiaăpoateăfiăfolosit ăcuăscopulădeăaăvindecaătumorileăcanceroase,ăînăcazulă
înăcareăacesteaăsuntămiciăsauăavansateădoarălocal,ăcuăcondi iaăcaăboalaăs ănuăaib ă
metastazeă(r spânditeăînăalteăp r iăaleăcorpului).
 Radiochirurgia - este o tehnic ă special ă deă radioterapie,ă utilizat ă înă tratareaă
tumorilor într-unămodăneinvaziv,ăputernicăşiăeficient.ă Ceaămaiăavansat ăform ă deă
radiochirurgieăutilizeaz ăsistemulăCyberknife - cuăoăacurate eădeosebitădeăprecis ,ă
acestaăemiteăradia iiădinămaiămultăde 1600 de unghiuriădiferiteăspreă intaătumoral .
 RadioterapiaĂ metabolic - administrareaă unoră substan eă radioactiveă la nivelul
sistemului circulator - esteă oă form ă deă radioterapieă folosit ă maiă alesă înă tratareaă

63
 metastazelor osoase multiple extinse la nivelul întregului schelet sau pentru unele
formeădeăcancerădeătiroid .
În prezent, exista trei tehnici moderne de radioterapie externă:
- 3D CRT - Radioterapie Conformaţională 3D;
- IMRT - Radioterapie cu Intensitate Modulată cu fascicule de tratament fixe, în care
modulareaăintensit iiăfascicululuiădeăiradiereăseăfaceăprinămodificareaăpozi ieiălameleloră
colimatorului MLC (colimator multilamelar);
- VMAT - Arcterapie Modulată Volumetric,ăesteăultimaăinova ieăînăIMRT,ătehnicaă
rota ional ădeăradioterapieăcuăintensitateămodulat ăundeăacceleratorulăseăroteşteăînăjurulă
pacientuluiăpentruăaă intiăradia iaăasupraă esutuluiăbolnavădinădiferiteăunghiuri.ăModula iaă
esteăcreat ădeăarcuri suprapuse.
Maiăsuntăutilizateăşiăalteătehnologiiăprecum radioterapia 2D sau aparatele cu cobalt, dar
suntăcuămultădep şiteăînăcompara ieăcuăevolu iaăaparaturiiăactuale.ăÎnăprezent,ăînăRomânia,ăceaă
maiă utilizat ă tehnic ă deă iradiereă esteă ceaă 2D,ă f r ă integrareaă unuiă sistemă computerizată pentruă
planificarea tratamentuluiăşiăaăunuiăcomputerătomografăsimulator.
Tehnologia de ultima generaţie IMRT - VMAT asigură unul dintre cele mai
performante tratamente de radioterapie disponibile în lume. Aceastaăprezint ăurm toareleă
avantaje:
- posibilitateaăpersonaliz riiătratamentuluiăşiăadapt riiălaăforma
tumoral ,ăfiindăunătipădeăradioterapieăînaltăconforma ional ;
- timpulăscurtăalăuneiăşedin eădeăradioterapie,ădeămaximă5-7
min/sesiune,ăceeaăceăcreşteăconfortulăpacientuluiăşiăpreciziaă
iradierii;
- gradul de libertate suplimentarăoferităprinărota iaăsurseiădeă
iradiereăînăjurulăpacientulăiradiatăşiăaăvitezeiădeărota ieăaăacesteia,
ceea ce permite ca tumoraăs ăfieăabordat ălaă360ădeăgrade;
- posibilitateaămodific riiădebituluiădozeiădeăradia ieăînătimpulă
iradierii;
- precizia fasciculelorădeăradia iiăîndreptateăspreă intaătumoral ăşiă
reducereaăiradieriiă esuturilorănormale,ăceeaăceăscadeărisculă
reac iilorăadverseăacuteăşiăcronice;
- posibilitatea administr riiăunorădozeăterapeutice optime în
volumeleă int ,ăprecumăşiăob inereaăînăinteriorulăvolumuluiă int ăaă
unor zone cu doze diferite de iradiere,ăceeaăceăasigur ă
eficacitateaătratamentuluiăşiăcreşteăşanseleădeăcontrolătumoral.
Radioterapia este administrat ăînăsistemăambulatoriu iarănum rulădeătratamenteădeăcareă
pacientulăvaăaveaănevoieădepindeădeămaiămul iăfactoriăaiăst riiăsaleăşiădeătipulădeăcancerădeăcareă
acestaă sufer .ă Dup ă tratament,ă pacientuluiă trebuie sa i se ofere instruc iuniă speciale,ă spreă
exemplu cu privire la îngrijirea zonei de tratament.

64
 Tratamentul antitumoral este un tratament complex care implic atât aspectele ce in
de radioterapie, cât şi de nutri ie, de ameliorare a durerii, precum şi factori psihologici. Fiecare
caz trebuie analizat individual de catre o echip ă multidisciplinar ,ă urmândă caă strategiaă deă
tratamentă s ă fieă decis ă înă cadrulă uneiă ComisiiăOncologiceă („Tumoră Board”).ă Aceastaă esteă unaă
dintreăceleămaiăcomplexeăşiăinovativeăabord riăînătratareaăbolnavilorădeăcancerăceăpresupuneăcaă
decizia de tratamentă s ă fieă unaă colectiv ,ă integrat ă şiă luat ă înă func ieă deă recomand rileă
specialiştilorăfiec ruiăpacient,ăistoriculăs uămedicalăşiăevolu iaăst riiăsaleădeăs n tate,ăprecumăşiă
înăfunc ieă deă protocoaleleăinterna ionaleăînăradioterapie. Practicaămedical ăaă dovedităc ă astfel,ă
şanseleă deă reuşit ă înă tratareaă pacien iloră oncologiciă suntă multă maiă mariă decâtă înă cazulă uneiă
abordari clasice.

Baze clinice ale tratamentului antitumoral

- tratamentul antitumoral se bazeaza pe un diagnostic clinic, histopatologic si biologic exact;
- poate fi realizat in scop curativ sau paliativ;
- stadializarea clinica este obligatorie (clasificarea tumorii in functie de gradul ei de extindere).
Pentruăstadializareăseăutilizeazaă„sistemulăTNM”ă(clasificareaăclinicaăpreterapeutica) si
„sistemulăpTNMă(clasificareaăhistopatologicaăpostchirurgicala);ă
- exista definite patru grup ri stadiale clinice: stadiu clinic I, II, III si IV.

Stadializarea clinica a tumorilor

Aprecierea extensei tumorilor urmareste:
a. invaziaălocal ăprinăextensieădirect ăînă esuturileădeăvecin tate;
b. extensia loco-regional ă peă caleaă vaseloră limfaticeă (apreciereaă num ruluiă de ganglioni
limfaticiăinvada i) sauăprinăîns mân areaăînăcavit ileăorganismului (ex: peritoneul);
c. diseminareaălaădistan , obişnuităprinăvaseleăsistemuluiăcirculator (metastaze).

Regulile generale ale sistemului TNM

Sistemul TNM este expresia extensiei anatomice a bolii maligne, bazat pe evaluarea a trei
parametri:
•ăT (tumora) - extensia tumorii primare
•ăN (engl. node = ganglion) - absen aă/ăprezen aăextensieiălaăganglioniiălimfaticiăregionaliă
•ăM (metastaza) - absen aă/ăprezen aămetastazelorălaădistan ădeătumoraăprimar ăşiăganglioniiă
regionali.
 Clasificarea clinica preterapeutica - sistemul TNM sau cTNM
Clasificarea TNMă seă bazeaz ă peă descrip iaă tumoriiă primareă (T0-T4), diseminarea la
ganglionii regionali (N0-3)ă şiă diseminareaă laă distan ă (M0-1). Stadializarea TNM se
utilizeaz ăpentruăcarcinoame.
 Clasificarea anatomo-patologica postchirurgicala - sistemul pTNM
Esteăbazat ăpeădateleăachizi ionateăînainteaătratamentului,ăsuplimentat ăsauămodificat ăînă
func ieădeădateleădobânditeădup ăinterven iaăchirurgical ăşiăexaminareaăhistopatologic
(anatomo-patologica).

65
Regulile generale care se aplică tuturor localizărilor suntăurm toarele:ă
1. Toateă cazurileă trebuieă s ă fieă confirmate microscopic (histopatologic). Cazurile
nedemonstrateăpeăaceast ăcaleătrebuieăraportateăseparat.ă
2. Pentruăfiecareălocalizareăsuntădescriseădou ăclasific ri,ăanume:ă
a. Clasificarea clinică preterapeutica numit ă şiă cTNM seă bazeaz ă peă eviden eă
rezultate în urma examenului clinic, imagistic, endoscopic, etc.
b. Clasificarea anatomo-patologică postchirurgicală notat ă pTNM seă bazeaz ă peă
examinarea anatomo-patologic .ăEvaluarea se face din punct de vedere al
tumoriiă(pT)ăprinărezec iaăsauăbiopsiaătumorii,ăaăganglionilorăregionaliă(pN)ăşiă
aămetastazelorălaădistan ă(pM).ă
3. Grupareaăpeăstadiiăseăfaceădup ădesemnareaăcategoriilorăT, NăşiăMăşi/sauăpT, pNăşiăpM.ă
Odat ă stabilit ă clasificareaă şiă stadializareaă TNMă trebuieă s ă r mân ă aceeaşiă înă toateă
înregistr rileămedicale.ăStadiulăclinicăesteăesen ialăînăalegereaăşiăevaluareaătratamentuluiă
înă timpă ceă stadiulă patologică furnizeaz ă celeă maiă maiă preciseă dateă pentruă evaluareaă
prognosticuluiăşiăpentruăanalizaărezultatelorăfinale.ă
4. Dac ăexist ădubiiăprivindăcorectitudineaăcategoriilorăT,ăNăsauăMăînăcareătrebuieăîncadratăună
caz anume, atunci se va alegeăcategoriaăceaămaiăjoas ă(adic ăceleămaiăpu inăavansate);ă
acest fapt se va reflecta şiăînăstadializare.ă
5. Înăcazulătumorilorămultipleăsimultaneăînăacelaşiăorganăseăvaăclasificaătumoraăcuăceaămaiă
înalt ăcategorieăiarănum rulătumorilorăesteăindicatăînăparantezeă[ex. T2(m) sau T2(5)] iar
multiplicitatea este un criteriu pentru clasificarea T. În tumorile bilaterale în organe
perecheă (ovar,ă trompeă uterine,ă tiroid ,ă ficat)ă fiecareă tumor ă trebuieă clasificat ă
independent.
6. DefinireaăcategoriilorăTNMăşiăstadializareaăpotăfiărestrânse sau extinse în scopuri clinice
sau de cercetare, atâta timp cât nu sunt schimbate defini iileădeăbaz ărecomandate (de
exemplu, orice T, N sau M poate fi divizat în subgrupuri).

Pentru clasificarea TNM sunt folosite următoarele notaţii:

T – tumora primară
Tx – tumoraăprimar ănuăpoateăfiăevaluat ;ă
T0 – nuăexist ădovadaătumoriiăprimare;ă
Tis – carcinom in situ;
T1, T2, T3, T4 – creştereaăşiăinvaziaătumoriiăprimare.ă
N – ganglionii regionali
Nx – ganglioniiăregionaliănuăpotăfiăevalua i;ă
N0 – nuăexist ămetastazeăganglionareăregionale;ă
N1, N2, N3 – invadarea ganglionilor regionali în diferite grade.

66
 Not :ă extensiaă direct ă aă tumoriiă primareă înă ganglioniiă regionaliă nuă esteă considerat ă
metastaz ălimfatic ăganglionar .ăMetastazaăînăoricare altăganglionăcuăexcep iaăcelorăregionaliăseă
consider ămetastaz ălaădistan .ă
M – metastaza la distanţă
Mx – metastazele nu pot fi evaluate;
M0 – nuăexist ămetastaze;ă
M1 – metastazeălaădistan .ă
Categoriile M1 potăfiăadnotateădup ăcumăurmeaz :
Pulmonar PUL Măduva osoasă MAR
Osos OSS Pleura PLE
Hepatic HEP Peritoneu PER
Cerebral BRA Suprarenale ADR
Ganglioni limfatici LYM Piele SKI
Altele OTH

Grupări stadiale clinice

Deşi,ă criteriileă exacteă variaz ă cuă fiecareă localizareă deă organ,ă categoriileă stadialeă suntă
împ r iteăînăpatruăstadii:ă
Carcinomul in situ este catalogat ca stadiul 0.
Stadiul I (T1NoMo):ătumoraăprimar ăesteălimitat ălaăorganulădeăorigineă(cancer precoce); nu
suntă doveziă deă extensieă ganglionar ă sauă vascular .ă Tumoraă poateă fiă uzuală extirpat ă prină
rezec iaăchirurgical .ăSupravie uireaăpeătermenălungăesteădeălaă70%ălaă90%.ă
Stadiul II (T2N1Mo):ă tumoraă primar ă aă invadată esuturişleă dină jură şiă ganglionii regionali din
aria de drenaj a tumorii (ganglioniiă„ădeăsta iaăI”).ăTumoraăesteăoperabil dar, datorit ăextenseiă
locale, nuă poateă fiă completă rezecat ,ă p streaz ă ună risc crescută deă metastazareă laă distan .ă
Supravie uireaăesteădeă45%ălaă55%.ă
Stadiul III (T3N2Mo)ăTumoraăprimar ăesteămare,ăcuăfixareălaăstructurileăprofunde.ăGanglioniiă
regionaliăsuntăinvada i,ăadenopatiileăsuntămaiămariădeă3cm.ăînădiametruăşiăfixateălaăstructurile
înconjur toare.ă Tumoraă nuă esteă rezecabil uzuală şiă rezec iaă nuă poateă fiă complet .ă
Supravie uireaăesteădeă15%ălaă25%.ă
Stadiul IV (T4N3M1):ătumoraăprimar ăesteăextins ă(mai mult de 10cm în diametru); invazia
înă esuturileădinăjurăşiăsubjacenteăesteăprezent .ăGanglioniiălimfaticiăsuntăinvada iăextensivăşiă
exist ăoăeviden aămetastazelorălaădistan ădeătumoraăprimar .ăSupravie uireaăesteădeămai
pu inădeă5%.

67
 În paralel cu clasificarea TNM circulă şi alte sisteme de clasificare.
Astfel,ă maiă vechileă clasific riă Dukesă (înă cancereleă colo-rectale), clasificarea Clark (în
melanoamele maligne) si clasificarea Ann Arbor (in limfoamele maligne) suntă utilizateă şiă înă
prezent în practica clinica.

A) Clasificarea Dukes modificată Astler Coller în cancerele de colon:

- stadiuăAălimitatălaămucoas ;ă
- stadiu B1 invazia musculara mucoasei,ăsubmucoas ăşiămuscularaăpropriaădarăf r ă
subseroas ;ă
- stadiul B2 invaziaăsubseroasei,ăseroaseiăşiăaăorganelorăînvecinate;ă
- stadiul C1 invazia din stadiul B1,ăplusăganglioniiălimfaticiăinvada i;ă
- stadiul C2 cuprinde stadiul B2 plus ganglionii limfaticiăinvada i;ă
- stadiulăDăreprezint ăboalaădiseminat ălaădistan .ă

B) Pentru melanoamele maligne seăfoloseşteăşiăclasificarea Clark, pe 5 nivele:

- nivelul I – invaziaăcuprindeăepidermulădarăf r ăpenetrareaămembraneiăbazaleă(in situ);
- nivelul II – invaziaăesteădincoloădeămembranaăbazal ,ăînădermulăpapilar;ă
- nivelul III – invaziaăesteălaăjonc iuneaădintreădermulăpapilarăşiădermulăreticular;ă
- nivelul IV – invaziaădep şeşteădermulăreticular;ă
- nivelul V – leziuneaăinvadeaz ăgr simeaăsubcutanat .ă

C) În limfoamele maligne, clasificarea Ann Arbor dină 1971ă r mâneă deă utilitateă înă
boalaăHodgkinăşiălimfoameleănon-hodgkiniene. Clasificarea Ann-Arborădină1971ăaăfostămodificat ă
în 1989ălaăConferin aădeălaăCotswoldăşiăesteăceaăcareăseăfoloseşteăînăprezent.ă
- Stadiul I – afectarea unei singure regiuni ganglionare limfatice sau a unei singure structuri
limfoideă(splin ,ătimus,ăinelulăWaldeyer)ăsauăaăuneiăsingureăregiuniăextralimfatice (I E).
- Stadiul II – afectareaăaădou ăsauămaiămulteăregiuniălimfaticeăganglionareădeăaceeaşiăparteă
a diafragmului (invazia ganglionilor hilari bilateral constituie stadiul II); localizarea într-un organ
extraganglionarăşiăafectareaăuneiăregiuniăganglionareădeăaceeaşiăparteăaădiafragmuluiă(IIăE).ă
- Stadiul III – afectareaăganglionilorălimfaticiădeăambeleăp r iăaleădiafragmului,ăcuăimplicareaă
splinei sau localizarea prin contiguitate a unui organ extranodal (III E sau ambele III SE).
- IIIă1ăcuăsauăf r ăafectarea ganglionilor splenici, celiaci sau portali;
- III 2 cu afectarea ganglionilor paraaortici, iliaci sau mezenterici.
- Stadiul IV – leziuniădiseminateăînăunulăsauămaiămulteăorganeăextralimfaticeăsauă esuturiăcuă
sauăf r ăimplicareăganglionar .ă
La fiecareădinăcategoriileăstadialeădeămaiăsusăseăpotăad uga:ă
- A – f r ăalteăsimptome;ă
- B – cuăfebr ăpesteă38 C,ătranspira iiănocturne,ăsc dereăponderal ăcuă>ă10%ăînăultimeleă6ă
o

luni.

68
 ALTE PROCEDEE TERAPEUTICE CARE UTILIZEAZA FACTORI FIZICI

TERMOTERAPIA

Termoterapia este o metoda de tratament nespecific ce utilizeaza ca agent terapeutic

factorul termic vehiculat de diversi vectori ca: apa, lumina, aerul, parafina, namolul, nisipul. Prin
aceasta metodologie se poate creste temperatura tesuturilor pe care se aplica superficial (0,5
cm) sau profund (3,5 cm).

Termoterapie

 Efecte circulatorii
Efectele fiziologice ale termoterapiei :

Cresterea temperaturii produce vasodilatatia capilara, asigurand o mai buna

circulatie a sangelui in regiunea unde este aplicata, activand metabolismul local si

 Efect de crestere a elasticitatii

grabind procesul de vindecare.

La o temperatura intre 40 si 45C, extensibilitatea colagenului din tendoane,

ligamente, capsule articulare sau cicatrici creste, permitand exercitiile de intindere
necesare reducerii anumitor retractii. In acelasi timp, redoarea articulara este

 Efect decontracturant
diminuata datorita scaderii vascozitatii lichidului sinovial.

Contracturile musculare sunt combatute, indiferent daca au la origine afectiuni

musculo-scheletice sau neurologice, prin ameliorarea functionarii receptorilor din

 Efect antialgic.
muschii responsabili cu reglarea tonusului muscular.

Durerea este diminuata datorita reducerii contracturilor, datorita ameliorarii

circulatiei sanguine, dar si prin actiunea directa asupra mecanismelor de control
ale durerii – prin cresterea pragului de perceptie a ei, prin inhibarea transmisiei si

69
 prin stimularea secretiei de endorfine. Datorita acestor efecte, caldura este
folosita foarte eficient in afectiunile cronice.

 inflamatii acute;
Contraindicatiile utilizarii caldurii

 tulburari circulatorii si limfatice (accentueaza edemul);

 insuficienta cardiorespiratorie, hipertensiune arteriala
 tulburari de sensibilitate (risc de arsura);
 afectiuni dermatologice;
 afectiuni canceroase.

CRIOTERAPIA

Este un alt adjuvant pretios al recuperarii care foloseste apa rece, gheata, acidul
carbonic etc. pentru racirea unui segment al corpului. Poate fi aplicata sub forma de impachetari
reci, imersii de scurta durata (1 minut) intr-un mediu apa-gheata, masaj cu cuburi de gheata, bai
contrastante, aplicatii locale, etc.
Efectele sunt: scaderea metabolismului local, vasoconstrictie (urmata de vasodilatatie de
protectie), diminuarea edemului, relaxarea musculara, diminuarea sangerarii, diminuarea durerii
si a inflamatiei. In durerea acuta, crioterapia este mai buna decat terapia cu caldura. Aplicatiile
reci pe zona afectata pot contribui la diminuarea spasmului muscular, atat in durerile
miofasciale, cat si in cele traumatice. Se foloseste deseori la sportivi in cazul unor accidentari,
combinat cu laserterapie.

 afectiunile neurologice, care se manifesta prin cresterea spasticitatii (crioterapia este mai
Indicatii:

 afectiunile reumatologice: inflamatorii (reducerea puseelor inflamatorii), artrozele

eficienta in aceste cazuri decat aplicarea caldurii);

(diminuarea durerii, destindere), tendinite, bursite, dureri cervicale, dorsale sau lombare,

 traumatologie si ortopedie pentru ameliorarea durerilor pe parcursul exercitiilor de

algoneurodistrofie;

recuperare, dar si pentru prevenirea sangerarilor.

Aplicatii locale reci

70
 Crioterapia prin aplicarea locala de azot lichid sau sau oxid nitric, este folosita pentru a
înghețaășiăaădistrugeăleziuni,ăprecumășiădecopertareaălorăcuăoăchiuret (ex: veruci ). Aplicarea de
azot lichid poate provoca arsuri sauăînțep turiălaănivelulăloculuiătratat,ăcareăpotăpersistaătimpădeă
câtevaă minuteă dup ă tratament. Pierderea de culoare sau persistent de cicatrici pot complica
aceste tratamente. În tratamentul cu azot lichid, se poate forma o vezicula la locul de tratament,
darăaceastaăvaăc deaăînădou ăpân ălaăpatruăs pt mâni.

Crioterapie prin aplicare de azot lichid

Se contraindica folosirea aplicatiilor reci la persoanele instabile si hipersensibile la frig

sau care prezinta tulburari ale sensibilitatii, afectiuni cardiace, neoplazii, arteriopatii, sindrom
Raynaud, hemoglobinuremie paroxistica la rece etc.

ELECTROTERAPIA

Electroterapia consta in folosirea curentului electric pentru stimularea tesuturilor, cu

scopul vindecarii diferitelor afectiuni sau al recuperarii anumitor functii pierdute ale organismului.
S-a demonstrat ca oasele, cartilajele, ligamentele, tendoanele si diferite celule ale corpului sunt
influentate pozitiv de electricitate. Se considera ca, prin stimularea electrica a celulelor,
tesuturile afectate pot fi vindecate.

Dupa forma de curent electroterapia cuprinde:

- galvanoterapia (curentul continuu);
- faradoterapia (curentul alternativ);
- derivatii lor (curentii de joasa frecventa, de medie si inalta
frecventa).

71
 1. Galvanoterapia
Numele ii vine de la descoperitorul curentului continuu, Galvani. Acumulatorul furnizeaza
curentul, iar aparatele, numite pantostate, sunt folosite in medicina. Pantostatele moderne
folosesc lampile diode (cu 2 electrozi) si au inlocuit complet pe cele cu motor generator.

Baie galvanica

Folosirea curentului galvanic in scop terapeutic, deci galvanizarea - se face dupa o anumita
tehnica, dealtfel foarte usoara. Afara de galvanizarile locale, care pot fi transversale (adica
folosind poli opusi - de exemplu pozitivul - anterior pe coapsa, iar negativul - posterior pe
coapsa) sau longitudinale (adica de-a lungul segmentului - de exemplu: pol pozitiv - lombar, iar
negativ - pe gamba sau planta) se mai pot face galvanizari si in apa, in niste vase speciale
(celule), de unde si numele de bai galvanice bicelulare (de exemplu la maini) sau patru-celulare
(maini - picioare). Durata unei sedinte este de 15 - 20 de minute, in serii de 10 -15 sedinte.
Actiune:
Curentul galvanic are urmatoarele proprietati fizice, chimice si biologice:
Fizice: curentul galvanic are un efect termic constant, prin incalzirea tegumentelor.
Chimice: electroliza este efectul prin care ionii pozitivi (cationii) merg la catod, iar ionii
negativi (anionii) merg la anod. Pe baza acestei proprietati se poate obtine disociatia electrolitica
a unui medicament in solutie, medicament ce urmeaza a fi introdus in organism, cu ajutorul
curentului electric. De exemplu: iodul - solutia de iod va fi dusa la polul negativ (de exemplu KI).
Iodul va fi respins si va strabate tegumentul; sau novocaina - solutia clorhidrat de novocaina
care va disocia in clorhidrat (-) si novocaina (+). in cazul unui genunchi dureros: o vom aplica la
polul +, va fi respinsa si va strabate tesuturile. In general, substanta cu ionul activ (I, S,
novocaina, Mg, Ca etc.) se aplica la acelasi pol, identic cu sarcina sa electrica, pentru ca sa
aiba loc fenomenul respingerii. Aceasta proprietate a curentului galvanic se cheama ionoforeza.
Biologice (sau fiziologice): local se produc, dupa cele 15 - 20 de minute de la aplicarea
galvanizarii, o vasodilatatie si un eritem, care explica efectul termic al curentului; are un bun
efect analgezic (la anod); electroforeza si electroendosmoza.
- electroforeza = este caracterizata prin dirijarea micelelor
coloidale spre polii de sens contrar - anaforeza si cataforeza;

72
 - electroendosmoza = deplasarea particulelor de lichid spre
catod; efectul electronic: anelectrotonusul, scade excitabilitatea
nervilor la polul pozitiv si catelectrotonusul determina o crestere
la cel negativ; galvanonarcoza sau narcoza electrica, obtinute
pe iepure (Leduc), ca si reactii auditive (sunete etc), reactii
vizuale (fosfene) sau labirintice (vertij, nistagmus etc).
Indicatiile galvanizarilor sunt multiple si anume: in bolile locomotorii, arterite, artroze,
spondiloze, sechele posttraumatice (contuzii, entorse etc), dupa aparate ghipsate; afectiuni
cardio-vasculare: hipertensiune arteriala, hemiplegii (se fac ionizari transorbitare cu MgSO4, Ca
etc), arterite periferice, sindrom Raynaud, acrocianoze, sechele postflebitice.

2. Faradoterapia
Inseamna folosirea curentului alternativ (Faraday) de joasa frecventa, in scop terapeutic.
Acest curent este caracterizat printr-un numar de 50 - 100 de perioade sau oscilatii pe secunda.

Faradoterapie

Curentul alternativ se obtine de la retea, prin intermediul pantostatelor care furnizeaza curentul
galvanic. O bobina de inductie din aparat transforma curentul continuu in curent alternativ.
Tehnica si modul de aplicare sunt aceleasi ca si la galvanizari. Se folosesc electrozi ficsi sau
stabili, de regula plasati opus pe segmentul respectiv, unde se face faradizarea sau un electrod
mobil,ă“inărulou”, care se plimba pe tegument, celalalt fiind fix si plasat opus pe acelasi segment.
Actiuni si indicatii: dat fiind intreruperea sa (alternanta), curentul faradic nu are o putere de
penetratie mare, dar el actioneaza asupra placii neuromotorii din muschi, determinand
contractia musculara. Este un bun excitant si tonifiant al acestei musculaturi. De aici si indicatia
majora a acestei terapii, si anume: paraliziile flasce, atrofiile sau hipotrofiile musculare (sechele
dupa paralizii, pareze, aparate ghipsate, sechele posttraumatice etc).
Este contraindicata in paraliziile spastice.

3. Derivatii lor
a) Curentii cu Impulsuri
Din acest tip de curenti fac parte: curentul diadinamic, care are o larga utilizare si o mare
eficienta.
73
Origine: curentii cu impulsuri provin din curentul continuu, ritmic, interupt prin diferite
mecanisme, ajungand la impulsuri de 1 - 500/sec si chiar mai mult. Dupa forma acestor
impulsuri s-au obtinut diferite varietati de curenti, si anume: curenti rectangulari; curenti
triunghiulari; curenti trapezoidali; curenti sinusoidali. Dintre acestia din urma face parte curentul
diadinamic (P. Bernard). El are o frecventa de 50 - 100 de impulsuri/sec; deci este un curent de
impulsuri de joasa frecventa. Aparatele de diadinamica sunt mici, pot fi si portabile
asemanatoare pantostatelor. Tehnica de aplicare are multe parti comune cu aceea a
galvanizarilor. Aceste aparate produc mai multe forme de curent diadinamic, dintre care
mentionam: monofazat fix; difazat fix; scurta perioada; lunga perioada.
Actiune: cea mai importanta actiune este ridicarea pragului de excitabilitate dureroasa, de unde
si efectul sau puternic antalgic; de asemenea, provoaca si contractii musculare.
Anelectrotonusul si catelectrotonusul sunt prezente, cu deosebirea ca efectul analgezic este la
polul negativ. De asemenea, are efect vasodilatator.
Indicatii: bolile algice ale aparatului locomotor, reumatismul articular si abarticular,
traumatismele si sechelele lor; bolile neurologice - nevralgii, nevrite, boli vasculare; tulburari
circulatorii periferice (Raynaud, acrocianoza etc).
b) Curentii de Medie Frecventa
In cazul in care frecventa oscileaza intre 3000 si 50000 oscilatii/sec, acesti curenti
alternativi se mai numesc si de medie frecventa. In aceasta situatie, limitele lor se afla intre
curentii de joasa frecventa si cei de inalta frecventa (care au peste 100 000 de oscilatii/sec).
Curentii de medie frecventa sunt produsi de aparatele (de marimea unor pantostate):
Myodinaflux, Nemectron, Nemectrodin etc. care dau un curent cu frecventa intre 5000 si 10000
Hz. Curentul are tot un caracter sinusoidal, cu frecvente si pauze diferite, obtinandu-se diferite
forme: amplitudine constanta; lunga perioada; scurta perioada; supramodulat. Folosirea
aparatului comporta o anumita tehnica, comparabila, in mare, cu aceea a utilizarii pantostatelor.
Actiune: efectul acestui curent este analgezic, excitomotor si trofic.
Indicatii: afectiuni reumatismale (artrite, artroze); afectiuni traumatice (redori, hidartroze,
entorse si toate sechelele posttraumatice) afectiuni neuro-musculare (nevralgii, nevrite, mialgii,
hipotrofii, atrofii); afectiuni circulatorii periferice (arterite, sindrom Raynaud), acrocianoze etc);
alte boli - atonii intestinale, diskinezii biliare, anexite etc.
Contraindicatii: se vor evita aplicatiile in regiunea precordiala (insuficienta cardiaca, H.T.A.
evoluata), in starile febrile, neoplazii etc.
c) Curentii de Inalta Frecventa
Sunt curenti alternativi, cu o frecventa peste 100 000 de oscilatii/sec.
Sumare notiuni tehnice: curentul de inalta frecventa se obtine prin circuitul oscilant format din:
condensator (capacitate electrica); bobina de inductie; scanteietor (intrerupator sau eclator).
Cand cantitatea de electricitate inmagazinata de condensator depaseste rezistenta opusa de
scanteietor, se produce scanteia electrica, cu descarcarea aparatului pana la 0. Grafic, aceasta
scurgere de curent poate fi reprezentata printr-o serie de unde (*un tren de unde) cu amplitudini
din ce in ce mai mici, pana se amortizeaza la 0. Acestea se numesc oscilatii amortizate. Dupa
un tratament de circa 15 - 20 de oscilatii, urmeaza o pauza, care coincide cu incarcarea
condensatorului (cu ajutorul bobinei de selfinductie). Asa se intampla la aparatele Arsonval si
74
diatermic. La ultrascurte, unde eclatorii s-au inlocuit cu trioda (lampa cu 3 electrozi), oscilatiile
nu mai descresc pana la amortizare, ci se produc, in flux continuu, sunt constante si de aceea
se numesc unde intretinute. Frecventa lor este considerabila (milioane/sec).

 Fizice:
Proprietati

Frecventa - au frecventa foarte mare - se exprima in KHz (1 kHz = 1 000 Hz) si o lungime
de unda inversa cu frecventa. Aparatul transmite unde electromagnetice la distante foarte mari,
de aceeasi frecventa cu a curentului care le-a generat. Fenomenul acesta sta la baza radiofoniei
si a radioteleviziunii. Din aceasta cauza, un aparat de ultrascurte poate tulbura receptia
aparatelor de radio si televiziune. Pentru a se evita acest lucru, s-a hotarat (in 1947) ca
aparatele de tratament sa fie fabricate numai pe anumite lungimi de unde (intre 7 si 22 m;

 Fiziologice:
microundele = 0,12 m).

a) inexcitabilitatea neuro-musculara; frecventa mare a acestor curentii depaseste pragul

de excitabilitate neuro-musculara, ei neprovocand contractii;
b) endotermia, adica incalzirea profunda a tesuturilor;
c) penetratia - actiunea penetranta este cu atat mai mare, cu cat frecventa este mai mica
(strabat si planurile osoase);
d) durata actiunii termice a curentilor de inalta frecventa este mai mare la curenii cu
undele intretinute (se elimina pauzele de la undele amortizate, care favorizeaza racirea
tesuturilor).

FOTOTERAPIA

Fototerapia (terapia cu lumina) reprezinta expunerea la lumina mai intensa decat

lumina becului, dar nu la fel de intensa ca lumina soarelui. Pentru terapia cu lumina nu se
folosesc: lumina cu ultraviolete, lampi ce emana caldura sau lampi de bronzat.

Fototerapia

Terapia cu lumina poate fi utila in tratamentul depresiilor si poate influenta (reseteaza)

'ceasul biologic' (ritmul circadian), ce controleaza somnul si trezirea.
75
 Fototerapia consta, in mod tipic, in asezarea persoanei in fata unei lampi fluorescente cu
intensitate crescuta, in fiecare dimineata timp de 30 de minute, pana la 2 ore.
Utilitatea si indicatii ale fototerapiei
Majoritatea persoanelor folosesc fototerapia pentru a trata tulburarile afective sezoniere,
reprezentate de depresii legate de diminuarea zilei si reducerea luminii solare in lunile de
toamna si iarna. Starea psihica a celor mai multe persoane cu tulburari afective sezoniere se
amelioreaza dupa fototerapie. Acest lucru poate fi pus pe seama inlocuirii luminii solare
diminuate cu razele sintetice si resetarea ceasului biologic.
Fototerapia are eficienta maxima atunci cand este folosita dimineata, dupa trezire.
Medicul va indica mometul propice de utilizare al acestei terapii, dupa ce se va consulta cu
pacientul. Desi raspunsul la aceasta terapie poate aparea in 2-4 zile, in unele cazuri pot fi
necesare uneori pana la 3 saptamani de terapie pentru ca amelioarea simptomelor de tulburari
afective sezoniere sa se produca. Unele persoane cu tulburari emotionale sezoniere, in special
cei care se trezesc devreme dimineata, pot sa foloseasca fototerapia timp de 1-2 ore in timpul
serii.
Fototerapia este in general un procedeu sigur si poate fi asociat cu alte tipuri de terapii.
In cazul in care simptomele de depresie nu se amelioreaza sau se agraveaza, trebuie consultat
medicul.

 tensiune oculara si tulburari vizuale;

Efectele adverse cele mai frecvente ale fototerapiei sunt:

 cefalee;
 agitatie sau senzatie penibila;
 greata;
 transpiratii.
Aceste efecte adverse pot fi eliminate prin diminuarea timpului de expunere. Persoanele
ce au pielea sau ochii sensibili nu trebuie sa foloseasca fototerapia fara un aviz din partea
medicului. Inainte de a se incepe o terapie alternativa sau de a se combina o terapie alternativa
cu o terapie standard, este important sa se consulte medicul. Este posibil sa fie daunatoare
intreruperea terapiei standard si folosirea numai a unei terapii alternative.

ULTRASONOTERAPIA

Ultrasonoterapia reprezinta aplicarea terapeutica a campului electric de inalta frecventa asupra

organismului uman iar modul de actiune este dependent de proprietatile fizice ale acestuia.
Terapia cu ultrasunete se bazeaza pe utilizarea aparatelor de fizioterapie. Ultrasunetele pot fi
folosite in camp continuu, producandu-se asa numitul efect de micromasaj endotisular (in
profunzimea tesuturilor pe care se aplica terapia) sau prin utilizarea ultrasunetului cu impulsuri.

76
 Ultrasonoterapie

Principalele efectele fiziologice ale ultrasonoterapiei sunt: analgezic, miorelaxant si

hiperemiant sau vasculotrofic. Efectelor fiziologice principale ale ultrasunetelor li se asociaza
cele derivate, precum cele fibrolitice si cele antiinflamatorii.
Terapia cu inalta frecventa, precum ultrasunetele, prezinta domenii de actiune diferite,
printre care: ultrasonoterapia, meloterapia, aerosoloterapia, precum si ecografia si utilizarea
ultrasunetelor in medicina dentara.
De aceasta terapie beneficiaza:
 artrozele cu diferite localizari (spondiloza, gonartroza, coxartroza etc).
 suferintele tesuturilor moi (mialgii, tendinite, PSH, epicondilite, sindromul algoneurodistrofic etc).
 afectiunile de natura ortopedico-traumatica (scurtarea perioadei de vindecare posttraumatism,
accelerarea calusarii fracturilor, contuzii, entorse, luxatii, hematoame).
 sindromul de deposturare insotit de durere, precum posturi algice vicioase, scolioze, cifoze sau
deformari ale piciorului.
 afectiunile dermatologice: cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale membrelor.
 afectiunile neurologice: nevralgii si nevrite, inclusiv dupa post herpes zoster.
 afectiunile ginecologice.
Contraindicatiile generale absolute ale ultrasonoterapiei sunt urmatoarele:
 afectiunile tegumentare de natura infectioasa, inflamatorie sau tulburari de sensibilitate
cutanata,
 tulburarile de coagulabilitate sanguina, fragilitatea capilara.
 starea generala alterata.
 tumorile in toate stadiile evolutive, pre si postoperator.
 tuberculoza activa, in orice stadiu si orice localizare.
 starile febrile acute, indiferent de cauza.
 insuficienta cardiocirculatorie, boala cardiaca ischemica, tulburarile de ritm cardiac.
 afectiunile venoase periferice.
 ateroscleroza cu calcificarea progresiva a peretilor arteriali.
Alaturi de contraindicatiile absolute ale ultrasonoterapiei se inscriu si cele speciale,
precum: aplicatia la nivelul capului sau deasupra nivelului vertebrei C3, la nivelul maduvei
spinarii, ficatului, splinei, uterului gravid, la nivelul glandelor sexuale, plamani, cord, marile vase.
Nu se fac aplicatii cu ultrasunete la nivelul zonelor de crestere osoasa la copii si adolescenti.

77
TERAPIA LASER
Termenul LASER este un acronim pentruĂ „amplificareaĂ luminiiĂ prinĂ emisia stimulata a
radiatiei”Ă(Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation).

Terapie LASER

Esteă vorbaă despreă radia iiă electromagneticeă cuă lungimiă deă und ă cuprinseă întreă 100ă
nanometriă şiă 2ă milimetri.ă Înă func ieă deă intensitateaă radia iiloră LASER,ă variaz ă atâtă efecteleă
biologice,ăcâtăşiăindica iileălorămedicale,ădiagnosticeăsauăterapeutice.ă
Domeniiădeă aplica ieămedical ăsuntămultiple:ă oftalmologie,ă neurochirurgie,ăstomatologie,ă
dermatologie, cardiologie, ortopedie, ORL, ginecologie, urologie.
Pentru tratamentul bolilor aparatului locomotor, LASER-ul deă intensitateă mic ă (10-90
mW) este folosit în cadrul balneofizioterapiei. Sursaă deă lumin ă esteă pus ă înă contactă directă cuă
pielea,ălucruăceăpermiteăenergieiăluminiiă(fotoni)ăs ăpenetrezeă esuturileăşiăs ăinterac ioneaz ăcuă
moleculeă diferite,ă restabilindă func iaă celular ă normal .ă Luminaă LASER-ului p trundeă înă esutulă
uman 8-15ămm,ădarămajoritateaăeiăesteăabsorbit ăînăprimiiă4ămm.ăDeşiăpareăsuperficial,ătrebuieă
men ionată faptulă c ă proceseleă chimiceă ini iateă potă mediaă efecteă fiziologiceă laă ună nivelă maiă
profund.ăEfectulăesteădeănatur ăfotochimic ă(asem n torăfotosintezeiădeălaăplante)ăşiănuătermic,ă
deăînc lzire.
Efectele fiziologice ale terapiei LASER de intensitate scăzută
- Efectele pe termen scurt constau înă reducereaă intensit iiă
dureriiăprinăstimulareaăproduc ieiăşiăeliberar riiădeăbeta-endorfine
şiăîmbun t ireaăfluxuluiăsanguinălocal,ămanifestatăprinăcreştereaă
temperaturii locale. Efectul pe termen scurt este semnificativ în
5-10% din cazuri, în timpul sauă dup ă încheiereaă sesiuniiă deă
tratamentă ini iale,ă dară nuă esteă laă felă deă importantă caă efectulă peă
termen lung.
- Efectele pe termen lung sau cumulative suntă creştereaă
energiei celulare prin stimularea sintezei de ATP (adenozin
trifosfat)ăşiăîmbun t ireaămetabolismului celular, vindecarea mai
rapid ă aă esuturiloră deteriorateă datorit ă produc ieiă crescuteă deă
78
 proteineăşiăADN,ăceăduceălaăoărat ăcrescut ădeăreplicareăcelular ă
şiădatorit ăstimul riiămacrofagelor,ăfibroblaştilorăşiăaăaltorăcelule;ă
înă plus,ăregleaz poten ialulă deămembran ăcelular ,ă esen ială înă
transferul de ioni: Na, Cl si K. Tot din categoria efectelor pe
termenăîndelungatăaleăterapieiăcuăLASERăfacăparteăşiăoămaiăbun ă
conducereă nervoas ,ă facilitat ă deă nivelurileă ridicateă deă
serotonin ă şiă acetilcolin ,ă reducereaă esutuluiă cicatriceală prină
creştereaă sintezeiă deă colagenă şiă creştereaă fluxuluiă sanguin la
nivelul zonei afectate - angiogeneza (formarea de noi vase de
sange),ăcareăaduceămaiămultăsângeăînăzonaălezat .

În mod adiţional, LASERUL favorizează procesele naturale de vindecare ale organismului,

creşte rezistenţa la infecţii prin stimularea răspunsului imunitar şi facilitează drenajul
limfatic, reducând edemele.
Terapia LASER de intensitate mică este eficientă în tratarea leziunilor ţesuturilor moi şi
ale articulaţiilor, a durerii cronice, rănilor şi ulcerelor.

Timpiiă deă aplicareă suntă aproximativi,ă putândă fiă diferen ia iă înă func ieă deă m rimeaă zoneiă
careăesteătratat ,ăprofunzimeaăleziuniiăşiăconforma iaăpacientului.ăÎnăuneleăcazuriădurereaădispareă
imediată dup ă primaă şedin ă deă terapie.ă Pentruă tratareaă dureriiă acuteă (accidentare,ă procedur ă
medical ă dureroas )ă seă indic ă înă medieă 1-6ă şedin eă zilnice,ă iară pentruă ceaă cronic ă (tendinit ,ă
durereălombar ,ăsindromădeătunelăcarpian)ă2-3ăşedin eăpeăs pt mân ăcâtevaăs pt mâni,ăiarăapoiă
oă dat ă peă s pt mân ă sauă laă dou ă s pt mâni.ă Durereaă articular ă moderat ă spreă sever ,ă
inflama iaă sauă rigiditateaă articular ă auă nevoieă deă 10-15ă şedin eă deă tratamentă pentruă aă ob ineă
rezultate semnificative.
Managementul durerii prin terapiaăLASERăfurnizeaz ăunămaximădeăeficien ăf r ăriscădeă
lezareă tisular .ă Dispozitivulă laseruluiă permiteă controlulă densit iiă fascicululuiă f r ă aă aplicaă oă
presiuneăd un toare.ăPacien iiăsimtădoarăoăuşoar ăînc lzireăaăzoneiătratate.ăAvantajeleălaseruluiă
const ăînăperioadaămaiăscurt ădeătratamentăşiărezultateăpozitiveăob inuteămaiărapidăcomparativăcuă
alte proceduri folosite pentru combaterea durerii; în plus metoda este non-invaziva,ănuăeătoxic ,ă
eă uşoră deă aplicat,ă extremă deă eficient ă şi,ă practic,ă f r ă efecte secundare. Uneoriă pacien iiă potă
experimentaă ună uşoră discomfortă sauă durereă dup ă tratament,ă datorit ă restimul riiă fazeiă
inflamatorii,ăefectăcareădispareădup ă24ă– 48 ore.
Indicatiile terapiei LASER:
•ăArtritaă(osteoartrit ,ăartrit ăreumatoid )
• Durerile de cap, inclusiv migrena
•ăDurerileăcoloaneiăvertebrale:ăcervicale,ădeăspate,ădurereaălombar
•ăAfec iunileădiscurilorăintervertebrale
•ăSindromulădeătunelăcarpiană(cauzat de compresia nervului median la nivelul încheieturii mâinii,
manifestat prin durere, amor eliăşiăfurnic turiălaănivelulămâinii)
•ăFibromialgiaă(cauzeaz ădurereăcronic ălaănivelulămuşchilor,ăarticula iilorăşiăaă esuturilorămoi)
•ăDurerileăarticulareă(genunchi,ăum r,ăcoaps )
79
•ăDurerileămusculareăşiădurereaămiofascial ă(durereămuscular ăcronic )
•ăNevralgiaă(durereăsever ăpeătraiectulăunuiănerv)
•ăNeuropatiaă(cauzat ădeăoăleziuneănervoas )
•ăFasceitaăplantar ă(durereălaănielulăc lcâiului)
•ăDurereaăpostoperatorie
•ăTendinita
•ăAccident rileă(întinderiămusculare,ăentorse),ăprecumăşiăleziuniăcuzateădeămişc riărepetitiveă
(suprasolicitareăsegmentar )
Contraindicaţiile terapiei LASER:
•ăIradiereaădirect ăaăglandelorăendocrine,ăînămodăspecial a glandei tiroide
•ăCancerulă- terapia LASER nuĂseĂutilizeaz ĂînĂtratamentulĂleziunilorĂcanceroaseĂcunoscute,
primare sau secundare. El poate fi folosit pentru ameliorarea durerii în timpul etapelor terminale
ale bolii şiăacestălucruănumaiăcuăacordulăconsim it,ăatâtăalăpacientului,ăcâtăşiăalăterapeutului
implicat.
•ăSarcinaă- utilizareaăluiăesteăcontraindicat ăpeăuterulăgravid;ăpoateăfiăfolositălaăfemeiaăgravid ăcaă
adjuvantăalăaltorămodalit iădeăterapieăpentruătratamentulădurerilorădeăspateăsauăaăaltorăafec iuni.
•ăOchiiă- din cauza naturii coerente a razei LASER, leziunile oculare sunt principala preocupare;
operatorulănuătrebuieăs ăpriveasc ădirectăînăfascicul.
•ăMedicamenteleăfotosensibilizanteăşiăimunosupresoare
•ăEpilepsia
•ăPieleaătatuat ,ădinăcauzaăapari iei efectului termic
•ăHemoragiaă- vasodilata iaăprodus ădeălaserăpoateăagravaăhemoragia.
Implanturile NU sunt contraindicaţii ale terapiei LASER!

Mecanismulăşiăeficien aăterapieiăcuăLASERădeănivelăenergeticăsc zutăauăfostăcomparateă

cuă celeă aleă ultrasunetelor.ă Ultrasunetulă esteă formaă deă electroterapieă celă maiă frecventă utilizat .ă
Eficacitateaă şiă gamaă luiă de aplicatiiă esteă totuşiă limitat :ă nuă poateă fiă folosită laă nivelulă
proeminen eloră osoase,ă peă şuruburi,ă pl ciă şiă r niă acute.ă Fizioterapeu iiă seă întorcă totă maiă multă
înspreăLASER,ăcareăpoateăfiăaplicatăînăcondi iiădeăsiguran ăşiăînăacesteădomenii.ăElăac ioneaz
rapid,ăpornindădinăinteriorulăceluleiăşi,ăadesea,ărezolv ăcondi iiăcareănuăauăr spunsălaătratamentulă
manual sau la terapia cu ultrasunete. Sistemele LASER moderne, dotate cu componente ce
furnizeaz ăoăputereămaiămare,ăsunt mai eficiente decât în trecut iar simplificarea protocoalelor de
tratamentă permiteă terapeu iloră s ă indiceă cureă rapideă şiă eficienteă pentruă ambeleă tipuriă deă
accident ri,ăatâtăacute,ăcâtăşiăpentruăcondi iileăcronice,ămaiădificile.ăTerapiaăcuăultrasunete a fost
dep şit ădeăLASER? Foarte probabil! LASER-ul poate fi utilizat singur sau în asociere cu terapie
fizical ,ămasaj,ăneurostimulare.

80
 ANEXA 1

NO IUNIĂDEĂFIZIC ĂMOLECULAR ĂAĂLICHIDELOR - Propriet ileĂfiziceĂaleĂapei:

1.ăc ldur ăspecific ăfoarteămareăcăţă4180ăJ/(kmol.K);
2.ăc ldur ălatent ădeăvaporizareămare;
3.ăconductibilitateătermic ăfoarteămare;
4.ădensitateămaxim ;
5.ăpermitivitateăelectric ăfoarteămare;
6.ăconstant ădeădisociereămic ;
7.ătensiuneăsuperficial ămare.
Apaăareăcaldur ăspecific ăfoarteămare- consecin e:
-Absoarbe mult ăcaldur ăpentruăa-șiăcreșteătemperatura;
-Calduraăabsorbit ăesteăînămareăparteăfolosit ăpentruărupereaăleg turilorădeăhidrogen;
-Rețineămult ăcaldur ăînăprocesulădeăracire;
-Esteărezistent ălaăr cire;
-Prinăformareaăleg turilorădeăhidrogenăseădegaj ăenergie;
-Apa are un rol fundamental în termoreglarea organismelor (amortizor termic al organismelor).
Apaăareăc ldur ălatent ădeăvaporizareămare- consecin e:
-Necesit ăc ldur ămult ăpentruărupereaăleg turilorădeăhidrogenășiăpentruăaăseăevapora;
-Înăabsențaăleg turilorădeăhidrogen,ăpunctulădeăfierbereăalăapeiă~ă90ăgradeăC.
ApaĂlegat Ăesteăparteaădeăap ădinăorganismăcareăesteăasociat ăcuădiverseămoleculeăsauăsubstanțe
hidrosolubile. Caracteristici:
-seăevapor ăfoarteăgreu;
-înghea ălaătemperaturiămultăsubă0°C;
-nuădizolv ăcristaloizii;
-nuăparticip ălaăosmoz ;
-esteăpreponderent ăînăorganismulăuman.
StructuraĂşiĂrolulĂapeiĂînĂsistemeleĂbiologice
1.ăapaă“compartimentalizat ”- areăpropriet iăfiziceădeosebite:
- ap ăliber ;
- ap ăpar ialălegat ;
- ap ălegat .
2. apaăintracelular ă- grad superior de ordonare
- rolăimportantăînădesf şurareaăproceselorăcelulareă(excita ie,ăcontrac ie,ădiviziune,ăsecre ie).
Propriet ileĂapeiĂdinĂorganism:
-Seăevapor ăfoarteăgreuă(permiteăr cireaăorganismuluiăprinăevaporareăpulmonar ăşiăprinătranspira ie →ă
homeostazieătermic );
-Înghea ălaătemperaturiăfoarteăsc zute;
-Nuădizolv ăcristaloizii;
-Capacitateăcaloric ăşiăconductivitateătermic ămare→ăîmpiedic ăînc lzireaă esuturilor.

81
 ANEXA 2
Componentele fundamentale ale celulei sunt:
- membrana
- citoplasma
- organitele celulare
- nucleul.
1. Membrana celulara:
Membrana celulara se afla la periferia celulei. Este alcatuita din molecule de proteine si lipide, legate intre ele,
dar care permit schimburile dintre celula si exteriorul acesteia. Membrana are permeabilitate selectiva.
Procesele de schimb care au loc in membrana celulara se realizeaza prin doua tipuri de transport:
- transportul transmembranar - asigura trecerea apei si a substantelor
dizolvate prin membrana celulara;
- transportul in masa - este procesul prin care celula inglobeaza sau elimina
particule de natura diferita, prin intermediul unor vezicule formate la nivelul
membranei celulare.
2. Citoplasma:
Citoplasma este o substanta de consistenta gelatinoasa care ocupa interiorul celulei si in care sunt cufundate
nucleul impreuna cu celelalte organite celulare (structuri foarte mici, prezente in interiorul celulelor, care
indeplinesc animite functii).
3. Organite celulare:
Organitele celulare sunt de doua tipuri:
- comune (pe care le intalnim la toate tipurile de celulele);
- specifice (care sunt necesare doar anumitor tipuri de celule).
Organitele comune sunt:
- reticulul endoplasmatic
- ribozomii
- lizozomii
- aparatul Golgi
- mitocondriile
- centrozomul (centrul celular).
Organitele specifice sunt:
- miofibrilele (le gasim doar in fibra musculara)
- neurofibrilele si corpusculii Nissl (specifice celulei nervoase).
Reticulul endoplasmatic (RE) apare ca un sistem de membrane care face legatura intre exteriorul celulei si
nucleu (este un sistem de transport). Reprezinta sediul sintezei proteinelor (capacitatea celulei vii de a produce
proteine). Este implicat si in transportul proteinelor si lipidelor in celula.

 reticul endoplasmatic rugoz (REG) – este un sistem de membrane si canale care prezinta ribozomi
Reticulul endoplasmatic este de doua categorii:

atasati la suprafata lor; proteinele sintetizate de ribozomi sunt incorporate in vezicule si transportate

 reticul endoplasmatic neted (REN) – este un sistem de membrane si canalicule care faciliteaza
spre aparatul Golgi;

transportul substantelor in interiorul celulelor, este lipsit de ribozomi, este sediul unor reactii
metabolice importante.
Ribozomii sunt formatiuni sferice de dimensiuni mici cu rol in sinteza proteinelor. Ei se gasesc fie liberi in
citoplasma, fie atasati canaliculelor reticulului endoplasmatic, formand reticulul endoplasmic rugos. Ribozomii
sunt formati dintr-un anumit tip de ADN (numit ADN ribozomal) si proteine.
Lizozomii se prezinta sub forma unor vezicule mici care contin in interiorul lor enzime. Au rol in digestia
intracelulara si fagocitoza. Fagocitoza este procesul prin care o celula incorporeaza microbi sau corpuri straine,
pe care le distruge (prin digestie).
82
Aparatul Golgi (Complex Golgi) se afla in apropierea nucleului, fiind un ansamblu de vezicule si tuburi subtiri,
avand rol in transformarea, transportarea si eliminarea produsilor chimici necesari pentru activitatea celulara.
Mitocondriile sunt organite din citoplasma celulei in care are loc respiratia, produc energie prin ardere celulara.
Membrana interna este pliata sub forma unor creste. Contin ADN propriu (numit ADN mitocondrial). Sunt mai
numeroase in celulele cu activitate metabolica mai intensa.
Centrozomul (centrul celular) este o regiune specializata a celulei, situata in imediata apropiere a nucleului,
formeaza fusul de diviziune (prin care celula se multiplica). Centrozomul lipseste din celula nervoasa, care nu
se divide.
4. Nucleul:
Nucleul este un corpuscul de dimensiuni mari, aflat in citoplasma celulei, are forma sferica, contine materialul
genetic (ADN) responsabil de functionarea celulara (rol de centru de control al activitatii celulei) si de a transmite
caractere ereditare.

 membrana nucleara dubla, care se numeste cariolema;

La randul sau nucleul este alcatuit din:

 citoplasma nucleara, numita si carioplasma (un suc nuclear vascos), care contine o retea de
filamente subtiri numita cromatina; cromatina contine molecule de ADN (acid dezoxiribonucleic), care
formeaza cromozomii. Moleculele de ADN sunt alcatuite dintr-un numar foarte mare de gene – care

 nucleul contine unul sau mai multi nucleoli care sunt mici corpuri sferice cu rol de a transmite mesaje
sunt materialul nostru genetic.

ribozomilor din citoplasma pentru a fabrica proteine.

Celulele umane sunt de tip eucariot (celule care au un nucleu distinct, bine individualizat, care prezinta
membrana nuclera si care contine materialul genetic), deoarece sunt alcatuite dintr-un nucleu separat de
citoplasma printr-o membrana proprie, in interiorul caruia se gasesc elementele care contin informatia ereditara
si indeplinesc toate functiile celulare.

83
 BIBLIOGRAFIE

1. Cojocaru, D – Biofizica si imagistica medicala – Note de curs

2. Feiler, A.A; Ungureanu, A.M – Manual de radiologie si imagistica medicala
3. Ganea,C – Curs de biofizica medicala
4. Ganea, C – Elemente de bioacustica
5. Grancea, V – Bazele radiologiei si imagisticii medicale
6. Galasanu, M.R – Radiologie si imagistica medicala
7. Macovei, E - AREN-Young Generation
8. Nedelcu, G – Biofizica si imagistica medicala – Note de curs
9. Popescu, A – Curs de imagistica medicala
10. Raileanu, I – Biofizica
11. Santa, A – Bazele fizice ale imagisticii medicale in diagnostic
12. Stefanescu, C – Curs de biofizica
13. Ghid medical – Clasificarea stadiala a neoplaziilor
14. Netter’săAtlasăofăHumanăAnatomy
15. Stedman’săMedicalăDictonary
16. Ordinul nr. 14 din 24 ianuarie 2000 pentru aprobarea Normelor fundamentale de securitate
radiologica emis de Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare
17. www.scribd.com
18. www.ymed.ro
19. http://ro.wikipedia.org
20. www.scientia.ro
21. www.ghidurimedicale.ro
22. www.umfcv.ro
23. www.lefo.ro
24. www.bendo.ro
25. www.medlife.ro
26. www.csid.ro
27. www.kinetoflex.ro
28. www.prostemcell.ro
29. www.saptamanamedicala.ro
30. http://dralinpopescu.ro
31. www.psihomedica-cluj.ro

84
85