Organizarea materialului genetic

LA VIRUSURI

VIRUSURILE:
 entități genetice infecțioase
 submicroscopice cu dimensiuni cuprinse între 80 și 2500 Å
 parazite intracelular
 lipsite de organizare celulară, enzime și metabolism.

Virusurile se prezintă în trei stări:

Virionul ( virusul infecțios matur)

 reprezintă unitatea morfologică și funcțională a virusurilor
 este alcătuit din:
 capsidă virală (înveliş proteic)
 genom viral (miez) reprezentat de un singur tip de acid nucleic ( ADN sau ARN)

Virusul vegetativ
 este decapsidat (fără capsidă)
 este acidul nucleic aflat liber în citoplasma celulei gazdă

Provirusul
 este acidul nucleic integrat în cromozomul unei celule gazdă
 Clasificarea virusurilor:
În funcție de acidul nucleic conținut în genom, virusurile sunt grupate în două categorii:

DEZOXIRIBOVIRUSURI
 materialul genetic este reprezentat de ADN
 moleculele de ADN pot fi:
 monocatenare (bacteriofagul phi X 174 )
 bicatenare (virusul herpetic, majoritatea bacteriofagilor)

RIBOVIRUSURI
 materialul genetic este reprezentat de ARN
 moleculele de ARN pot fi:
 monocatenare (virusul gripal, virusul mozaicului tutunului VMT, virusul
imunodeficienței umane dobândite - HIV care produce SIDA)
 bicatenare ( reovirusuri)

Virusurile pătrunse în organismul uman produc boli numite viroze: gripa, herpesul, hepatita
epidemică, poliomielita (paralizia infantilă), turbarea, variola, varicela.

Forma virusurilor:
 cilindrică (virusul mozaicului tutunului)
 paralelipipedică (virusul variolei)
 sferică (virusul gripal)
 cireașă cu coadă, ca la unii bacteriofagi (virusuri ale bacteriilor)

Multiplicarea virusurilor:
Virusurile nu se multiplică, nu se înmulțesc. Sunt multiplicate de celula gazdă pe care o
parazitează, ele oferind informația ereditară pentru a fi reproduse, iar celula gazdă asigură
substanțele, echipamentul enzimatic și energia necesară.

Genomul viral pătrunde în celula gazdă, deviază procesele de biosinteză caracteristice

celulei gazdă care va efectua sinteze noi, după modelul furnizat de virusul vegetativ.
Au loc:
 sinteza de acid nucleic viral și de proteine virale
 asamblarea noilor componente într-un număr mare de virioni
 lizarea celulei gazdă
 eliberarea noilor virioni

Replicarea materialului genetic viral:

 se bazează pe complementaritatea bazelor azotate, dar cu unele particularități:
 la dezoxiribovirusuri catena de ADN serveşte ca matriță pentru sinteza alteia
 la ribovirusuri catena de ARN serveşte ca matriță pentru sinteza alteia complementare,
care la rândul ei, devine matriță pentru sinteza ARN-ului inițial

LA PROCARIOTE

PROCARIOTELE:
 reprezentate de bacterii și alge albastre-verzi (cianobacterii)
 sunt organisme unicelulare sau coloniale
 lipsite de nucleu tipic, de mitocondrii și aparat Golgi

Celula bacteriană prezintă la exterior un perete celular şi o membrană celulară, ce

delimitează la interior citoplasma, iar în centrul celulei este situat nucleoidul.

Materialul genetic:
 reprezentat de nucleoid
 dispus în citoplasmă
 reprezentat de un cromozom bicatenar, format dintr-o singură moleculă de ADN de
formă circulară
La bacterii, materialul genetic
 cromozomul bacterian are formă circulară, fiind reprezentat de o moleculă de ADN
bicatenar, cu 40 - 50 de bucle şi superăsuciri care îşi păstrează structura cu ajutorul unor
molecule de ARN
 cromozomul bacterian conține cca 2000 - 3000 de gene care se transmit înlănțuit
 toate genele de la bacteria mamă se transmit în bloc la bacteriile fiice
 cromozomul are o lungime de 1000 de ori mai mare decât diametrul celulei
 bacteriile mai conțin și ADN extracromozomial, reprezentat de plasmide.

Plasmidele
 sunt molecule circulare de ADN bicatenar
 se replică independent de ADN-ul cromozomial, utilizănd ca și virusurile substanțele și
energia celulei gazdă
 un număr redus de 6-8 gene

Exemple de plasmide:
 factorul F (factorul de sex)
 conține gene care pot fi transferate unei alte celule bacteriene, având rol în
recombinarea genetică
 factorul R (factor de rezistență la antibiotice)
 care deține genele de rezistență la antibiotice

Rolul plasmidelor:
 recombinarea genetică
 determină creșterea variabilității genetice în cadrul speciei
 dețin genele de rezistență la antibiotice
 rol în tehnologia ADN-ului recombinat
 realizarea proceselor de sinteză proteică în celula bacteriană, prin existența acizilor
nucleici ADN și ARN
 LA EUCARIOTE

EUCARIOTELE
 organisme unicelulare sau pluricelulare
 au nucleu prevăzut cu membrana nucleară
 conțin mitocondrii și aparat Golgi

Materialul genetic:
Material genetic extranuclear
o localizat in cloroplaste (ADNcp) și mitocondrii (ADNmit)
o reprezentat de o molecula de ADN de formă circulară

ADN-ul extranuclear are unele particularități

 se replică după modelul semiconservativ, dar nu în perioada de sinteză S a ciclului
celular, ci independent de ADN nuclear
 greutatea moleculară și raportul A+T/G+C sunt diferite de ADN nuclear
 viteza cu care se realizează denaturarea - renaturare este diferită
 nu se obțin hibrizi moleculari între ADN nuclear şi ADN extranuclear

Material genetic nuclear

o localizat in nucleu
o reprezentat de acizi nucleici, care formează cromatina nucleului

Cromozomul la eucariote conține:

 13 - 15% ADN
 12 - 13% ARN cromozomial
 68 - 72% proteine histonice şi nonhistonice
 lipide
 ioni de calciu, de magneziu

Componenta de bază a cromozomului eucariot este ADN-ul, în două categorii:

 secvențe unice de nucleotide, cu rol informațional, în care sunt incluse genele și care
se numesc exoni
 secvențe repetitive, în care anumite secvențe de nucleotide se repetă de un număr
variabil de ori şi care formează intronii cu rol în reglajul genetic. ADN -ul repetitiv este
non-informațional
La eucariote secvențele de nucleotide repetitive sunt intercalate cu secvențe unice non-
repetitive.

Cromatina eucariotelor:
 reprezintă forma interfazică a cromozomilor;
 este un lant flexibil, alcătuit din unități care se repetă, denumite nucleosomi
 prezintă două stări funcționale alternative și reversibile eucromatina
heterocromatina

Eucromatina este forma activă genetic în transcrierea cromatinei interfazice mai puțin
condensată, care conține cea mai mare parte din proteinele nonhistonice care
condiționează funcționarea materialului genetic în replicare sau transcriere.

Heterocromatina este forma inactivă genetic, care nu poate fi transcrisă in proteine, având
funcții reglatoare în procesul de sinteză proteică.

Modelul nucleosomal
Cromatina eucariotelor are aspect de „şirag de perle” in care fiecare „perla" reprezintă
nucleosomul. Nucleosomul este elementul structural al fibrei de cromatină.
Un nucleosom este format dintr-un octamer histonic care conține câte două molecule de:
 histonă H2A,
 histonă H2B, H3 şi H4

Legătura dintre doi nucleosomi se realizează cu ajutorul unei secvente de ADN, formată din
câteva zeci de nucleotide care se găsesc unite prin intermediul unei proteine histonice H1.
ADN-ul împreună cu histonele formează complexul nucleo-histonic, care alcătuiește fibra de
cromatină.
Cromozomii
 structuri cromatice, permanente
 rezultați din organizarea cromatinei

Tipuri de cromozomi, în funcție de poziția

centromerului:

cromozomi metacentrici

 centromerul este plasat median

 au două brațe egale

cromozomi submetacentrici

 centromerul este plasat submedian

 au două brațe inegale

cromozomi acrocentrici
centromerul este plasat aproape de unul dintre capete
prezintă constricție secundară care delimitează satelitul

cromozomi telocentrici
 centromerul este plasat la capătul cromozomului
 au un singur braț
 lipsesc la om.

Organizarea materialului genetic la eucariote prezintă un nivel de organizare superior,

comparativ cu cel de la procariote