ACIZII NUCLEICI

Rolul acizilor nucleici - în ereditate

 Materialul genetic responsabil de transmiterea ereditară a caracterelor, prezent la toate viețuitoarele

 Dețin, sub formă codificată, informația genetică care determină însușirile specifice ale organismului
 Au rol hotărâtor în sinteza proteinelor atât structural, cât și funcțional din aminoacizi
 Care sunt absorbiți la nivelul vilozităților intenstinale

Compoziția chimică a acizilor nucleici

ADN = bicatenar
 are 2 catene polinucleotidice
ARN = monocatenar
 are o singură catenă

Acizii nucleici

 polimeri de nucleotide (nucleotida = monomer)

 formați din nucleotide
 substanțe MACROMOLECULARE

Nucleotidele - formate din:

Baze azotate

 Purinice (5C, 4N)

Adenină – A
în ADN și ARN
Guanină – G

 Pirimidinice (4C, 2N)

Citozină – C
în ADN
Timină – T

Citozină– C
în ARN
Uracil – U

Zahar (pentoză)

 ADN - Dezoxiriboză ( D )
 ARN - Riboză ( R )

Radical fosfat ( P )
- între nucleotide se stabilesc 2 tipuri de legături:
 INTRACATENARE
- se stabilesc în cadrul monocatenei
- legături covalente (FOSFODIESTERICE)
 Se stabilesc între 2 nucleotide, cu ajutorul radicalului fosfat
 Care se leagă de C3 al pentozei primei nucleotide și C5 al pentozei nucleotidei următoare

N1 – C3 – P – C5 – N2 (3’ – 5’)

 INTERCATENARE
= legături de H (slabe), care se stabilesc conform principiului complementarității:
 O bază purinică se leagă întotdeauna de o bază pirimidinică, și invers
 Prin legături duble și triple

A=T T=A
C≡G G≡C

- există 4 tipuri de nucleotide în fiecare acid nucleic :

ADN (D – dezoxiriboza) ARN (R – riboza)

A–D–P A–R–P
G–D–P G–R–P
C–D –P C–R–P
T–D–P U–R–P

ADN
= substanță macromoleculară, bicatenară
- întâlnit la dezoxiribovirusuri, procariote și eucariote

 STRUCTURA PRIMARĂ = monocatenară

 Dată de secvența de nucleotide dintr-o singură catenă

 STRUCTURA SECUNDARĂ = bicatenară

 Dată de strucura bicatenară de dublu helix
 Fiecare spiră a dublului helix conține 10 perechi de nucleotide
 Diametrul dublului helix = 10 AO
 Diametrul unei spire (pas) = 34 AO
- cele 2 catene (lanțuri polinucleotidice) sunt:

 Antiparalele
C3 –> C5 C5 –> C3

 Complementare
A=T T=A C≡G G≡C
= prezintă stabilitate fizică, datorită celor 2 tipuri de legături:
 Intracatenare (fosfodiesterice) – pe verticală
 Intercatenare (de H) – pe orizontală

Proprietăți

1. Denaturarea – renaturarea

= prin încălzirea unei soluții de ADN, punțile de H se rup

 ADN devine monocatenar

= prin răcirea bruscă a unei soluții de ADN

 ADN rămâne monocatenar (denaturat)

= prin răcirea treptată a unei soluții de ADN, punțile de H se refac

 ADN devine bicatenar (renaturat)

- importanță: amestecarea monocatenelor de ADN de la specii diferite, duce la formarea de hibrizi moleculari

2. Replicarea
- are loc în interfaza ciclului celular (faza S)
= constă în dublarea cantității de ADN, după modelul SEMICONSERVATIV
= se realizează ruperea legăturilor de H dintre cele 2 catene, care devin independente
 Servesc fiecare, ca matriță, pentru formarea unei noi catene, pe baza complementarității:
 Atașarea de nucleotide libere din citoplasmă, la cele vechi de pe catena existentă
 Rezultă 2 molecule de ADN, fiecare conținând o catenă veche și una nouă

- procesul se realizează cu enzime care acționează precum cursorul unui fermoar:

 Pornind de la un punct de inițiere
 Continuând până la un punct final (T-)

- în procesul de REPLICAȚIE, molecula de ADN ia forma literei “Y”

Tipuri de ADN
 Tipul B
- modelul clasic, propus de Watson și Crick
= răsucire dextrală (dreapta)
= conține 10 perechi de nucleotide pe o spiră (tur)

 Tipul A
= răsucire dextrală (dreapta)
= conține 11 perechi de nucleotide pe o spiră (tur)

 Tipul Z
= răsucire spre stânga
= conține 12 perechi de nucleotide pe o spiră (tur)

ARN
= substanță macromoleculară, monocatenară (are un singur lanț polinucleotidic)

Structura:
- pentoza este riboza
- în loc de timină – T, conține uracil – U

- 4 tipuri de nucleotide:

A–R–P
G–R–P
C–R–P
U–R–P

= de dimensiuni mici:
 numărul de nucleotide variază invers proporțional cu stabilitatea moleculei

Transcripția = sinteza ARN

- se face sub acțiunea enzimei ARN – polimeraza, pe baza complementarității bazelor azotate
 Dar se va transcrie doar o catenă a moleculei de ADN = catena antisens
Tipuri de ARN

 Tipul Viral
= unicul purtător al informației genetice la ribovirusuri
= reprezintă materialul genetic al unor virusuri (ex.: gripal, turbării, poliomielitei)
= este monocatenar, rar bicatenar

 Tipul celular
= este implicat în sinteza proteinelor celulare
=este de 3 tipuri:

 ARNm – mesager
= monocatenar, cu lungime variabilă
- poartă informația genetică, pe care o copiază din ADN, în procesul de transcripție

 ARNt – transport
= monocatenar, cu porțiuni bicatenare
- transportă aminoacizii la locul sintezei proteinelor
= frunză de trifoi
- are 2 poli funcționali:
 Unul de care se atașează aminoacidul
 Altul ce conține anticodonul, corespunzător codonului din ARNm

 ARNr – ribozomal
- rol în sinteza proteinelor
- intră în structura ribozomilor
- are 2 subentități

1. Funcția autocatalitică
REPLICAȚIA ADN
 capacitatea moleculelor de ADN de a se reprouce cu mare fidelitate după modelul SEMICONSERVATIV
 fiecare macromoleculă de ADN va conține o catenă veche și una nouă

Cantitatea de ADN dintr-o celulă variază pe parcursul ciclului celular

interfaza 90%
Ciclu celular
diviziunea propriu-zisă 10%
 Interfaza

G1 = etapa PRESINTETICĂ
 cromozomii = MONOCROMATIDICI

S = etapa de SINTEZĂ
 dublarea cantității de ADN
 cromozomii = BICROMATIDICI  REPLICAȚIA

G2 = etapa POSTSINTETICĂ

 cantitatea de ADN rămâne constantă

 cromozomii = BICROMATIDICI

Diviziunea propriu-zisă

Directă (amitoza) - la bacterii și celule tumorale (haotică)

MITOZA
Indirectă
MEIOZA

MITOZA – are loc în celulele somatice (celulele corpului)

 dintr-o celulă mamă DIPLOIDĂ  4 celule fiice DIPLOIDE
 cantitatea de ADN rămâne constantă

2n 2n = 46
2n 2n = 46
2n 2n = 46
2n 2n = 46
2n 2n = 46
2n 2n = 46
2n 2n = 46

MEIOZA – are loc în organele reproducătoare (celulele sexuale/gameții)

Are loc în 4 etape: PROFAZA n = 23
cromozomii BICROMATIDICI n = 23
METAFAZA n = 23
2n = 46
n = 23
n = 23
ANAFAZA n = 23
cromozomii MONOCROMATIDICI
TELOFAZA

 dintr-o celulă mamă DIPLOIDĂ  4 celule fiice HAPLOIDE

 cantitatea de ADN și numărul de cromozomi se reduce la jumătate
Refacerea setului complet de cromozomI și a cantității de ADN se realizează în urma procesului de FECUNDAȚIE

n = 23
fecundație
celula ou 2n = 46
n = 23

2. Funcția heterocatalitică
BIOSINTEZA proteinelor
Dogma centrală a geneticii:

 capacitatea moleculelor de ADN de a determina sinteza de proteine specifice

replicație transcripție translație

ADN ARNm PROTEINE

PROTEINELE:
 macromolecule formate din aminoacizi
 polimeri de aminoacizi
 formați din 20 AA (aminoacizi) esențiali

A1  A 2  A3  A4  A4

A1  A 4  A2

Polimerizarea aminoacizilor
 se realizează la nivelul ribozomilor prin formarea unor legături PEPTIDICE între gruparea carboxil a unui
aminoacid și gruparea amino a aminoacidului următor cu eliminarea unei molecule de apă

Unele proteine sunt formate dintr-o singură catenă POLIPEPTIDICĂ, altele din mai multe catene POLIPEPTIDICE,
identice sau diferite
Cu toate că la formarea proteinelor participă doar 20 AA, numărul și varietatea proteinelor este foarte mare

Specificitatea proteinelor este dată de:

 numărul aminoacizilor și succesiunea lor în cadrul catenei
 numărul catenelor și structura lor
 rolul fiziologic îndeplinit
o majoritatea au rol structural
o unele au rol funcțional (proteine-enzime, proteine-hormoni, proteine-anticorpi)
 CODUL GENETIC

Sistem biochimic care asigură legătura dintre succesiunea nucleotidelor din ADN și
succesiunea aminoacizilor din molecula proteică.

 format din unități de codificare = codoni

 un codon = secvență de 3 nucleotide
 61 codoni SENS - codifică mesajul genetic
 3 codoni NONSENS / STOP

o UAA
o UGA marchează sfârșitul mesajului genetic
o UAG

Caracteristici:

1. UNIVERSAL
 Un codon codifică același aminoacid în toată lumea vie

 UUU codifică AA fenil alanina de la bacterii până la om

2. NESUPRAPUS
 2 codoni vechi nu au nucleotide comune

3. DEGENERAT
 Mai mulți codoni decât numărul aminoacizilor
 același AA poate fi codificat de mai mulți codoni

4. FĂRĂ VIRGULE
 Între 2 codoni succesivi (vecini) nu există „semne de punctuație biochimică”
 citirea mesajului genetic se realizează continuu
 Etapele sintezei proteice
TRANSCRIPȚIA
 Copiază informația genetică (mesajul genetic) din mecromolecula de ADN în molecula de ARNm
 Are loc în nucleu sub acțiunea enzimei ARN polimeraza în 3 etape:

1. Faza de inițiere

 Enzima ARN polimeraza se asociază cu o secvență din ADN (ADN promotor)

2. Faza de alungire

 Are loc creșterea catenei de ARNm nou formată în direcția 5’- 3’

3. Faza de încheiere

 Are loc stoparea transcripției când se întâlnește în mesajul genetic un codon STOP (factor de terminare)

La procariote se copiază informația genetică a mai multor gene succesive

 ARNm codifică mai multe proteine

La eucariote se copiază informația genetică a unei singure gene

 anumite enzime secționează molecula de ARNm precursor în:

o secvențe informaționale EXONI
o sevcențe noninformaționale INTRONI

 ARNm precursor = EXONI + INTRONI

Alte enzime asamblează exonii între ei

 ARNm matur = EXONI + INTRONI

 ajunge în citoplasmă la nivelul ROBOZOMILOR prin difuziune

TRANSLAȚIA:

 reprezintă decodificarea informației din molecula de ARNm

 transformarea unei secvențe de nucleotide din ARNm într-o secvență de aminoacizi în molecula proteică

 are loc în citoplasmă la nivelul ribozomilor

Pentru ca translația să aibă loc trebuie ca la locul sintezei să ajungă toți factorii implicați :

FACTORII IMPLICAȚI:

1. Migrarea ARNm în citoplasmă la nivelul ribozomilor

 ARNm recunoaște locul sintezei proteice datorită primelor nucleotide care formează o secvență de
inițiere
 La eucariote secvența de inițiere este dată de codonul AUG care codifică aminoacidul METIONINĂ ce
ulterior va fi înlăturat

2. Activarea aminoacizilor prin legarea lor de ATP

AMINOACIL
AA  AMP + PP
AA + ATP SINTETAZA
Aminoacid activat

Aminoacidul activat se atașează la ARNt ce îl va transporta la locul sintezei proteice

AA + AMP + ARNt
AMINOACIL
AA  ARNt + AMP
SINTETAZA

3. Legarea aminoacizilor și asamblarea proteinelor

PEPTID
AA1  ARNt + AA2  ARNt + ... POLIMERAZA
PROTEINE (AA1 + AA2 + AA3 + ...)

 Asamblarea aminoacizilor aste catalizată de enzima PEPTID POLIMERAZA

 La sfârșitul procesului de sinteză  cateă polipeptidică cu același număr de aminoacizi ca numărul

codonilor, mai puțin cu unul (corespunzător codonului STOP)