Curs 1 Genetica Medicala

Acizii nucleici
Sef lucrari dr.Viorica Radoi
 Relatia genotip- fenotip

• Relatia dintre genotip si fenotip isi dezvaluie întreaga sa

semnificatie atunci când este analizata la nivel molecular.
• Caracterele fenotipice sunt determinate de proteine
structurale sau enzime.
• În acest fel relaţia genotip - fenotip devine: ADN ---
PROTEINE
• ADN detine si exprima informatia necesara pentru
sinteza proteinelor, ce constituie suportul biochimic al
caracterelor ereditare ale organismului.
 Relatia ADN-proteine

• expresia informatiei ereditare nu se face direct;

ea este copiata prin procesul de transcripţie într-
o molecula de ARNm, care trece în citoplasma ,
unde are loc sinteza proteinei translatie;
• informaţia genetica din molecula de ADN se
poate transmite (conserva) în succesiunea
generatiilor, prin replicare semiconservativa,
formîndu-se molecule de ADN identice;
• fiecare element si etapa a relatiei poate fi
influentata de mediu.
 ADN

• ADN -ul este molecula esentiala a vietii, care

codifica si regleaza structura si functiile celulare.
• Trasaturile (caracterele) ereditare se caracterizeaza
prin capacitatea de a se transmite de la o generatie
la cealalta.
• Setul complet de informatie genetica dintr-un
organism poarta numele de genom
 Importanţa biomedicala a acizilor
nucleici: baza chimica a ereditatii
• In 1865 Gregor Mendel a
introdus pentru prima oara
notiunea de gena/factor
ereditar: unitate de baza
responsabila pentru detinerea si
transmiterea a unei
caracteristici unice.

• La mijlocul secolului XX s-a

descoperit ca ADN-ul este baza
ereditatii, datorita faptului ca
este capabil de auto-replicare.
 Descifrarea moleculei de ADN

• In anul 1953 James Watson si

Francis Crick (premiul
Nobel, 1962) au propus un
model al moleculei de ADN
alcatuit din 2 catene
polinucleotidice, legate
complementar prin bazele
azotate, infasurate intr-o elice
dubla, rasucita spre
dreapta.
 Acizii nucleici ADN si ARN

Acizii nucleici îndeplinesc doua functii

biologice majore:
• transmit informatia ereditara de la o
generatie la alta
• contin informatie pentru producerea de
proteine specifice
 Acizii nucleici
ADN-ul si ARN-ul

ADN ARN
• Sediul principal al • Diferitele tipuri de
localizarii ADN-ului ARN sunt localizate în
este nucleul celulelor. nucleu, citoplasma,
• Sediu secundar : mitocondrii, ribozomi.
mitocondriile
 Dogma Centrală a
geneticii moleculare

Propusă de către Francis Crick în

1958 pentru a descrie fluxul
informaţiei genetice în celulă.
Acid
DNA
dezoxiribonucleic Informaţia depozitată în ADN este
transferată ARN-ului (transcriptie),
care mai departe o transferă
proteinelor (translatie)
Acid ribonucleic
Dogma Centrală propusă de Crick a
RNA
suferit numeroase revizii în ultimii 50
de ani.

Proteina
Dogma Centrala Revizuita
• Recombinarea=
reaaranjarea
materialului genetic
Recombinat
ion
Mutation/Re
pair
• Mutatii/Reparare =
lezarea ADN cu
alterarea informatiei
genetice/ corectarea
leziunilor ADN

• Revers- transcrierea =
transferul informatiei
genetice de la ARN la
ADN
 Structura acizilor nucleici
polinucleotide

• Nucleotidul reprezinta unitatea monomerica a acizilor nucleici

si e compus din:
- o baza azotata heterociclica:
- purine: adenina (A) si guanina (G)
- pirimidine: citozina (C) si timina (T)
pentru ADN
citozina (C) si uracil (U)
pentru ARN
- o pentoza:
- dezoxiriboza (este prezenta în ADN)
- riboza (este prezenta în ARN)
- fosfat
 Unitatea structurala fundamentala a
ADN - dezoxiribonucleotidul
• Nucleotidele polimerizeaza in catene lungi
polinucleotidice prin legaturi 5`-3` fosfodiester
formate intre dezoxiribozele adiacente

• In genomul uman aceste lanturi polinucleotidice

sunt sub forma de dublu helix avand lungimi mari
de sute de milioane de nucleotide (de ex.
Cromozomul 1)
• Structura dublu catenara permite replicarea fidela,
reparare eficienta
 Structura nucleozidelor:
baza azotata + pentoza (la C1)
 Structura primara a ADN
• Polimerizarea
nucleotidelor, in molecula
de ADN se realizeaza prin
legaturi covalente 3’-5'
fosfodiester

• Se formeaza o catena
liniara neramificata,
continua care reprezinta
structura primara a ADN.
 Structura secundara a ADN

• Moleculele de ADN sunt

dublucatenare.

• Formarea unor molecule de

acizi nucleici dublucatenare
respecta legi chimice, ce
poarta numele cercetatorului
care le-a descris – Chargaff.
 Legile lui Chargaff
• Cele 2 catene polinucleotidice sunt complementare una fata
de cealalta si antiparalele
• Adenina este complementara cu timina de care se leaga prin 2
legaturi de hidrogen (A = T)
• Guanina este complementara cu citozina, de care se leaga
prin 3 legaturi de hidrogen (G ≡ C).
• A + G = T + C, numarul purinelor dintr-o molecula de acid
nucleic d.c. este egal cu numarul pirimidinelor.
 Legea complementaritatii
bazelor (A-T,G-C)
• In catena de ADN, pozitia unui nucleotid nu impune cu
necesitate in vecinatatea sa prezenta unui anumit alt
nucleotid;pozitiile adiacente pot fi ocupate de oricare din
cele 4 tipuri de nucleotide, fapt esential deoarece secventa
nucleotidelor in lungul catenei de ADN reprezinta
informatia genetica codificata.
• Legea complementaritatii bazelor (regula Watson - Crick)
sta la baza mecanismelor prin care se realizeaza functiile
genetice ale ADN : transcriptia, replicarea, repararea
leziunilor, recombinarea precum si la baza tennicilor de
analiza genetica.
 Dublu helixul ADN

• Watson şi Crick au decoperit ca structura

secundara a ADN este un dublu helix –formata
din doua catene de ADN asociate prin
împerecherea bazelor
• Inelele glucidice legate prin resturi fosfat
constituie scheletul extern al dublu helixului, în
timp ce bazele azotate hidrofobe sunt orientate
spre interior si perpendicular pe axa helixului.
• ADN-ul uman contine aproximativ 3,5 x 109
“perechi de baze”.
 Dublu helix ADN
(structura secundară)

• Flexibilitate conformaţională a
moleculei

• Exista în forme alternative (A, B şi

Z), în funcţie de condiţiile în care
se găseşte ADN-ul şi uneori de
secvenţa nucleotidelor.

• Aceste forme diferă între ele prin

numărul de perechi de baze per
tură şi prin orientarea lor.
• Formele A şi Z sunt
interconvertibile.
Conformatia B descrisa de
Watson si Crick
• Este conformatia ADN în
conditii fiziologice regasita
predominant în celule
• Are helixul rotit spre dreapta
• Prezinta incizura mica si mare
în care se realizeaza interactiuni
cu proteinele, esentiale în
reglarea expresiei informatiei
genetice
• Structura moleculei de ADN
este dinamica
Conformatia A a ADN
• Este conformatia sub care ADN-ul
se regaseste în conditii de hidratare
scazuta sau în prezenta unei
concentratii crescute de cationi
• Este regasita în duplexuri ADN-
ARN
• Are helixul rotit spre dreapta
 Conformatia Z a ADN

• Poate fi întâlnita în conditii

fiziologice în regiunile din ADN
bogate în C-G
• Se pare ca acesta conformatie are un
rol important în reglarea transcriptiei

• Are helixul rotit spre stânga si

conformatie în zig-zag
 De la ADN la cromozomi

• In eucariote ADN-ul este stocat în nucleu.

Deoarece nu este suficient spatiu iar molecula
ADN-ului este extrem de mare (lungimea ADN de
la o singura celula umana e 2m!!!), ADN-ul
trebuie compactat.

• Exista 4 nivele de compactare a ADN care

conduce la o scadere de 10.000 de ori lungimii
ADN.
Compactarea cromatinei – diferite niveluri
 Organizarea ADN nuclear

• Studiile au relevat faptul ca in general o

gena este formata din 10000-20000 perechi
de baze azotate
• In genomul uman exista aproximativ 21000-
de gene care codifica proteine
 Tipuri de ADN nuclear

a) functional - ADN codant (reprezinta 1,5-

2% din genom)
- ADN noncodant (reprezinta
98-98,5% din genom)
b) ca preponderenta/repetare:
- ADN nerepetitiv
- ADN repetitiv - moderat repetitiv
- inalt repetitiv
 ADN codant

• Numarul de gene pentru proteine este mic

comparativ cu marimea genomului si
complexitatea organismelor umane
• Complexitatea organismului uman (avand in
vedere nr mic de gene) se explica prin 2
mecanisme:
• Genele umane produc mai multe proteine
(proteomul uman este mai mare decat nr de
gene)
• ADN necodant ce contine secvente de reglare
complexa a expresiei genice
 ADN codant
• Distributia genelor in cromozomi este
inegala atat intre cromozomi diferiti cat si
intre regiuni ale aceluiasi cromozom
• Exista cromozomi saraci in gene - 13,18,X
si Y.
• Cromozomi mai bogati in gene 17,19,22.
• Regiunile subtelomerice sunt mai bogate in
gene
 ADN codant

• Genele codante pot fi grupate in familii sau

superfamilii pe baza asemanarii structurale
• Exonii sunt regiunile codante ale genelor care
specifica fiecare anumite domenii structurale si
functionale ale proteinelor
• Prin mecanisme complexe o gena produce mai
multe transcripte, deci mai multe proteine
• Nr mediu de transcripte/gena (ENCODE) :5,7
transcripte/gena
 ADN necodant (ADNnc)

• ~ 98% din genomul uman este reprezentat de

secventele ADN care nu codifica proteine, fiind
ADN extragenic sau intergenic
• Mare parte din acest ADN (~85%) este transcris in
anumite perioade sau circumstante in timpul vietii
• Unele secvente au functie in reglarea sintezei
proteice
• Exista mai multe tipuri de ADN non codant
 Tipuri ADN nc
• ADNnc din structura genelor pentru proteine -
cuprinde elementele reglatoare si intronii
• pseudogenele - secvente de ADN inrudite cu gene
cunoscute dar care si-au pierdut functia
• genele ARN necodant - secvente de ADN
transcrise in numeroase si diverse molecule
functionale de ARN necodant, care nu sunt
translatate in proteine, dar intervin in reglarea
acestui proces sau in alte functii biologice
importante; unele sunt insa fara functie cunoscuta
• secventele repetitive
 ADN nerepetitiv

• este reprezentat de secvente de ADN care

nu se repeta in genom (60%)
• la nivelul cromozomilor se gaseste in
benzile eucromatice;
• o mica parte din ADN nerepetitiv de la
nivel genic se gaseste in exoni, iar restul
este necodant si se afla in introni si in
regiunile extragenice.
 ADN-ul repetitiv

• o secventa nucleotidica de o anumita

lungime se poate repeta de mai multe ori in
molecula de ADN a unei celule
• 50% din ADN-ul noncodant consta din
secvente de ADN repetitiv reprezentat de
secvente nucleotidice care se repeta de mai
mult de 20 de ori per genom
 Clasificare secvente ADN
repetitiv
• ADN inalt repetitiv = este reprezentat de secvente de ADN
foarte scurte repetate in tandem.
• Formeaza aproximativ 10% din genom.
• Repetarile in tandem reprezinta repetari adiacente ale unei
secvente formate din 2 sau mai multe nucleotide
• ADN satelit format dintr-un numar mare de repetari in
tandem, se pot gasi in regiuni heterocromatice,
pericentromerice si la nivelul telomerelor si reprezinta un
subtip de ADN alfa-satelit cu rol de legatura a
heterocromatinei centromerice
• VNTR (variable number tandem repeats)/SSR (simple
sequence repeats)
 VNTRs (variable number tandem
repeats)
• secvente mici, repetate in tandem, ce formeaza
"miniblocuri"dispersate in toti cromozomii
• marimea si dispozitia lor variaza de la o persoana la alta
• 2 tipuri:
✔ ADN minisatelit cuprinde secvente polimorfe si sunt
localizate la nivelul telomerelor si este reprezentat de ADN
telomeric adaugat de o enzima specializata numita telomeraza
si are rol in lincajul genic, splicing si imprinting
✔ ADN microsatelit este reprezentat de numarul repetarilor
intr-un anumit locus si cel mai bine caracterizat este
cromozomul Y.
✔ Prezinta o importanta clinica in identificarile de persoane sau
in studiile populationale
 ADN-ul moderat repetitiv
• Este reprezentat de secvente scurte de ADN si reprezinta
35% din genom
• Unele secvente de ADN repetitiv se gasesc doar intr-un loc
pe un anumit cromozom, altele sunt dispersate in intregul
genom, iar altele se gasesc la nivelul intronilor.
• Majoritatea secventelor moderat repetitive sunt transcrise
in ARN si formeaza frecvent familii de secvente inrudite,
unele cu functie cunoscuta : pentru ARNr, ARNt, histone,
receptori olfactivi; altele cu functie recent identificata (de
exemplu secventele SINEs sau LINEs) .
 LINEs/ SINEs (long/short interspersed
nuclear elements)- elemente transpozabile
• secventele LINEs codifica pentru o transcriptaza
inversa care permite ca un transcript ARN sa poata
fi copiat "invers" intr-o secventa complementara
de ADN
• sunt elemente transpozabile (Transpozitia =
fenomenul prin care o secventa de ADN se poate
deplasa in alte pozitii in genomul unei celule)
• au o lungime de ~ 6 kb, sunt numeroase in
genom(21% din genom)
• sunt localizate preferential in benzile G pozitive,
bogate in AT)
 Elemente transpozabile

• au o lungime de ~ 300 pb, se gasesc in genomul uman in

cca 1,7 milioane de copii (13% din genom)
• elementele SINEs- reprezentati in special de familia Alu:
- familia de elemente transpozabile Alu - reprezinta cele mai
abundente elemente transpozabile din genomul uman;
- localizate in special in benzile G negative, bogate in GC
- sunt implicate in diferite forme de cancer.
 ADN mitocondrial

• Mitocondriile sunt organite celulare a caror

funcţie este producerea de energie.
• Cu toate că majoritatea ADN-ului se
regaseste în nucleul celulei (98%),
mitocondriile prezinta si ele ADN-ul
propriu.
• Acest material genetic este denumit ADN
mitocondrial (ADNmt).
 ARN
• ARN ribozomal (ARNr)
- reprezinta componenta catalitica a ribozomului
- formeaza in citoplasma un complex nucleoproteic (RIBOZOM) de care se
leaga ARNm
• ARN de transfer (ARNt)
- este o molecula mica de ARN (80 nucleotide)
- In timpul translatiei ARNt transfera AA specific care corespunde secventei
ARNm formand astfel lantul polipeptidic
• ARN nuclear mic (snARN)
- este asociat intotdeauna cu un grup de protein specific cu care formeaza un
complex de ribonucleoproteine mici nucleare (snRNP) in nucleu
- rolul principal este de a procesa ARNm precursor
 ARN
• ARN mic nucleolar (snoARN)
- face parte din complexul de ribonucleoproteine mici nucleolare
- rol in reglarea expresiei genice
• ARN care interactioneaza cu proteine din familia PIWI (piRNA)
- interactioneaza cu proteine PIWI
- rol in mentinerea stabilitatii genomului in celulele germinale (rol in
gametogeneza)
• MicroARN
- molecule de ARN mici care mediaza silentierea genica post-transcriptionala
prin interferenta ARN (ARNi) prin blocarea ARN mesager
- la om regleaza peste 60% dintre genele codificatoare de protein
• ARN lung non codant (lncRNA)
- format din 200 nucleotide
- formeaza cea mai mare parte a transcriptomului
 ARN interferenta
• Complexul de silentiere genica indusa prin ARN, sau RISC, este un complex
multiproteic, care actioneaza la niveluri transcripționale și translaționale.
• Folosind fragmente de ARN monocatenar (ssRNA), cum ar fi microARN
(miARN) sau ARN mic interferent dublu catenar (siRNA), complexul
funcționează ca un instrument cheie în reglarea expresiei genice
• Monocatena de ARN acționează ca un șablon pentru RISC pentru a
recunoaște transcriptul ARN mesager complementar (ARNm).
• Apoi una dintre proteinele din RISC, Argonaute, activează și scindează
ARNm.
• Acest proces se numește interferență ARN (ARNi) și functioneaza la multe
eucariote
Genomul mitocondrial
 ADN mitocondrial

• Genomul mitocondrial are un ADN circular, bicatenar

format din 16.569 pb
• Este format din doua catene: catena H (grea) si catena L
(usoara)
• cele 2 catene se deosebesc prin continutul in baze azotate:
una dintre catene este bogata in G (catena H) iar cealalta
este bogata in citozina (catena L)
• Într-o regiune mica denumita bucla CR (control region)/D
(displacement loops) în care se afla situsul de initiere al
transcriptiei si replicarii, ADN-ul este alcatuiti din trei
catene: catena H, catena L si o secventa ADN 7S
 Genomul mitocondrial

• Genomul mitocondrial este compact si conţine 37

de gene (28 pe catena H si 9 pe catena L):
• 13 gene codifica enzime implicate în fosforilarea
oxidativa
• 22 gene codifica ARNt (de transfer)
• 2 gene codifica ARNr (ribozomal)
• Genele ADNmt sunt aproape intotdeauna
contigue, unele chiar suprapuse.
• Genele ADNmt nu contin introni
 Genomul mitocondrial

• Atat in procesul replicarii cat si in procesul

transcriptiei, ADNmt se comporta ca o
unitate
• Mitocondriile nu au sisteme eficiente de
reparare a ADN-ului
• ADNmt nu formeaza complexe cu
histonele, fiind extrem de vulnerabil la
actiunea agentilor mutageni
 ADN mitocondrial

• ADNmt nu este asociat cu proteine si nu contine ADN

repetitiv
• Numarul copiilor de ADN variaza de la o mitocondrie la
alta, fiind între 2 si 20
• Codul genetic mitocondrial difera putin de cel nuclear, are
60 codoni sens (61 codoni sens in cel nuclear), 4 codoni
non-sens, dintre care 2 sunt codoni sens in ADN-ul
nuclear; codonul stop UGA din ADN-ul nuclear este
codon sens in cel mitocondrial.
• ADNmt se transmite exclusiv pe cale materna, de la mama
la toti descendentii;
 ADN mitocondrial
• Rata mutaţiilor în ADNmt este de 10-15 ori mai mare ca în
ADN nuclear si de obicei se produce fenomenul de
heteroplasmie, într-o mitocondrie existând atât ADN
nomal cât si cu mutatie

• Mutatiile ADNmt produc boli neurodegenerative severe

cu un debut tardiv si evolutie progresiva precum: miopatia
mitocondriala, sindromul Kearns-Sayre, neuropatia optica
ereditara Leber.