Sunteți pe pagina 1din 49

Structura Acizilor Nucleici

Curs genetica medicala


Profesor dr.Laurentiu Bohiltea
Sef lucrari dr.Viorica Radoi
Notiuni introductive

• Genetica umana studiaza ereditatea si variabilitatea


fiinţelor umane. Ea este o stiinta fundamentala si aplicativa,
care are un rol major în teoria si practica medicala.
• Genetica umana este o disciplina fundamentala deoarece
studiaza structurile, mecanismele si legile de baza ale
stocarii, transmiterii si expresiei informaţiei ereditare
pentru formarea, dezvoltarea si funcţionarea organismului
uman.
• Genetica umana are un rol important pentru baza
conceptuala a medicinii deoarece ofera o noua perspectiva
medicinii moderne, dominata de biologia moleculara a
celulei, genetica si imunologie.
Notiuni introductive

• Genetica umana este disciplina clinica deoarece studiaza


relatia dintre ereditate si boala sau, mai exact, rolul
mutatiilor în producerea bolilor sau predispozitiei la boala.
• Se cunosc peste 15.000 de boli determinate sau
condiţionate genetic, care afecteaza 5-8% din nou-nascuti;
ele au o mare diversitate si se regasesc în aproape toate
specialitaţile medicale.
• Genetica medicala - se ocupa de diagnosticul si îngrijirea
pacienţilor cu boli genetice precum si de familiile lor, prin
sfat genetic, diagnostic prenatal, screening neonatal sau
diagnostic presimptomatic.
Relatia genotip- fenotip

• Prin genotip se intelege structura genetica unica si


caracteristica unui individ, care se stabileste în
momentul fecundarii si ramane stabila în cursul
dezvoltarii.
• Prin termenul de fenotip se defineste totalitatea
caracterelor manifeste si specifice ale unui
organism determinate de interactiunea genotipului
cu mediul în care traieste acel organism.
• Dependent de ereditate si mediu fenotipul este
variabil, se poate schimba.
Relatia genotip- fenotip

• Relatia dintre genotip si fenotip isi dezvaluie întreaga sa


semnificatie atunci când este analizata la nivel molecular.
• Caracterele fenotipice sunt determinate de proteine
structurale sau enzime.
• În acest fel relaţia genotip - fenotip devine: ADN ---
PROTEINE
• ADN detine si exprima informatia necesara pentru
sinteza proteinelor, ce constituie suportul biochimic al
caracterelor ereditare ale organismului.
Relatia ADN-proteine

• expresia informatiei ereditare nu se face direct;


ea este copiata prin procesul de transcripţie într-
o molecula de ARNm, care trece în citoplasma ,
unde are loc sinteza proteinei translatie;
• informaţia genetica din molecula de ADN se
poate transmite (conserva) în succesiunea
generatiilor, prin replicare semiconservativa,
formîndu-se molecule de ADN identice;
• fiecare element si etapa a relatiei poate fi
influentata de mediu.
ADN

• ADN -ul este molecula esentiala a vietii, care


codifica si regleaza structura si functiile celulare.
• Trasaturile (caracterele) ereditare se caracterizeaza
prin capacitatea de a se transmite de la o generatie
la cealalta.
• Setul complet de informatie genetica dintr-un
organism poarta numele de genom
Importanţa biomedicala a acizilor
nucleici: baza chimica a ereditatii
• In 1865 Gregor Mendel a introdus
pentru prima oara notiunea de
gena/factor ereditar: unitate de baza
responsabila pentru detinerea si
transmiterea a unei caracteristici
unice.

• Initial s-a crezut ca proteinele poarta


informatia genetica, pîna la mijlocul
secolului XX, cînd s-a descoperit ca
ADN-ul este baza ereditatii, datorita
faptului ca este capabil de auto-
replicare.
Descifrarea moleculei de ADN

• In anul 1953 James Watson si


Francis Crick (premiul Nobel,
1962) au propus un model al
moleculei de ADN alcatuit
din 2 catene polinucleotidice,
legate complementar prin
bazele azotate, infasurate intr-
o elice dubla, rasucita spre
dreapta.
Acizii nucleici ADN si ARN

Acizii nucleici îndeplinesc doua functii


biologice majore:
• transmit informatia ereditara de la o
generatie la alta
• contin informatie pentru producerea de
proteine specifice
Acizii nucleici
ADN-ul si ARN-ul

ADN ARN
• Sediul principal al • Diferitele tipuri de
localizarii ADN-ului ARN sunt localizate în
este nucleul celulelor. nucleu, citoplasma,
• Sediu secundar : mitocondrii, ribozomi.
mitocondriile
Dogma Centrală a
geneticii moleculare

Propusă de către Francis Crick în


1958 pentru a descrie fluxul
informaţiei genetice în celulă.
Acid
DNA
dezoxiribonucleic Informaţia depozitată în ADN este
transferată ARN-ului (transcriptie),
care mai departe o transferă
proteinelor (translatie)
Acid ribonucleic
Dogma Centrală propusă de Crick a
RNA
suferit numeroase revizii în ultimii 50
de ani.

Proteina
Dogma Centrala a Geneticii

• ADN ARN proteine

Transcriere Translatie
• transcrierea = transferul informatiei genetice de la
ADN la ARN (sinteza de ARN pe matrita de ADN)
• translatie = transferul informatiei genetice de la ARN
la proteinele functionale, a caror secventa de
aminoacizi este codificata în structura ADN-ului.
• replicarea = transferul informatiei genetice de la
celula mama la celulele-fiice prin copierea ADN-ului
parental cu formarea a doua molecule de ADN cu
structura identica ADN-ului parental
Dogma Centrala Revizuita
• Recombinarea=
reaaranjarea
materialului genetic
Recombination

Mutation/Repair • Mutatii/Reparare =
lezarea ADN cu alterarea
informatiei genetice/
corectarea leziunilor
ADN

• Revers- transcrierea =
transferul informatiei
genetice de la ARN la
ADN
Structura acizilor nucleici
polinucleotide

• Nucleotidul reprezinta unitatea monomerica a acizilor nucleici si e


compus din:
- o baza azotata heterociclica:
- purine: adenina (A) si guanina (G)
- pirimidine: citozina (C) si timina (T) pentru ADN
citozina (C) si uracil (U) pentru ARN
- o pentoza:
- dezoxiriboza (este prezenta în ADN)
- riboza (este prezenta în ARN)
- fosfat
Unitatea structurala fundamentala a
ADN - dezoxiribonucleotidul
• Nucleotidele polimerizeaza in catene lungi
polinucleotidice prin legaturi 5`-3` fosfodiester
formate intre dezoxiribozele adiacente

• In genomul uman aceste lanturi polinucleotidice


sunt sub forma de dublu helix avand lungimi mari
de sute de milioane de nucleotide (de ex.
Cromozomul 1)
• Structura dublu catenara permite replicarea fidela,
reparare eficienta
Structura nucleozidelor:
baza azotata + pentoza (la C1)
• Nucleozidele sunt derivati
ai bazelor azotate care au
o pentoza legata de un
atom de azot din
heterociclu:
Legătură N9 pentru purine
β-N-glicozidică
N1 pentru pirimidine
printr-o legatura β-N-
glicozidica.
Structura primara a ADN
• Polimerizarea
nucleotidelor, in molecula
de ADN se realizeaza prin
legaturi covalente 3’-5'
fosfodiester

• Se formeaza o catena
liniara neramificata,
continua care reprezinta
structura primara a ADN.

• structura adn-ului
Structura secundara a ADN

• Moleculele de ADN sunt


dublucatenare.

• Formarea unor molecule de


acizi nucleici dublucatenare
respecta legi chimice, ce
poarta numele cercetatorului
care le-a descris – Chargaff.
Legile lui Chargaff
• Cele 2 catene polinucleotidice sunt complementare una fata de cealalta
si antiparalele
• Adenina este complementara cu timina de care se leaga prin 2 legaturi
de hidrogen (A = T)
• Guanina este complementara cu citozina, de care se leaga prin 3
legaturi de hidrogen (G ≡ C).
• A + G = T + C, numarul purinelor dintr-o molecula de acid nucleic d.c.
este egal cu numarul pirimidinelor.

• În moleculele de acizi nucleici dublucatenare dar formate dintr-o catena ADN


si o catena ARN (asemenea molecule hibrid se formeaza de obicei în procesul
de transcriere genetica), adeninelor din catena ADN le corespund în catena
ARN molecule de uracil (2 legaturi de hidrogen: A = U).
Legea complementaritatii
bazelor (A-T,G-C)
• In catena de ADN, pozitia unui nucleotid nu impune cu
necesitate in vecinatatea sa prezenta unui anumit alt
nucleotid;pozitiile adiacente pot fi ocupate de oricare din
cele 4 tipuri de nucleotide, fapt esential deoarece secventa
nucleotidelor in lungul catenei de ADN reprezinta
informatia genetica codificata.
• Legea complementaritatii bazelor (regula Watson - Crick)
sta la baza mecanismelor prin care se realizeaza functiile
genetice ale ADN : transcriptia, replicarea, repararea
leziunilor, recombinarea precum si la baza tennicilor de
analiza genetica.
Dublu helixul ADN

• Watson şi Crick au decoperit ca structura


secundara a ADN este un dublu helix –formata
din doua catene de ADN asociate prin
împerecherea bazelor
• Inelele glucidice legate prin resturi fosfat
constituie scheletul extern al dublu helixului, în
timp ce bazele azotate hidrofobe sunt orientate
spre interior si perpendicular pe axa helixului.
• ADN-ul uman contine aproximativ 3,5 x 109
“perechi de baze”.
Dublu helix ADN
(structura secundară)

• F l exi bil it at e con fo rmaţio n al ă a


moleculei, ceea ce îi permite

• Exista în forme alternative (A, B şi Z),


în funcţie de condiţiile în care se
găseşte ADN-ul şi uneori de
secvenţa nucleotidelor.

• Aceste forme diferă între ele prin


numărul de perechi de baze per tură
şi prin orientarea lor.
• Formele A şi Z sunt interconvertibile.
Conformatia B descrisa de
Watson si Crick
• Este conformatia ADN în conditii
fiziologice regasita predominant în celule
• Are helixul rotit spre dreapta
• Bazele azotate formeaza între ele un unghi
de rotatie de 36º
• Diametrul helixului este de 20 Å
• Distanţa dintre nucleotide este de 3.4 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie
completa de 360 º este 10
• Prezinta incizura mica si mare în care se
realizeaza interactiuni cu proteinele,
esentiale în reglarea expresiei informatiei
genetice
• Structura moleculei de ADN este dinamica
Conformatia A a ADN
• Este conformatia sub care ADN-ul se regaseste în conditii de hidratare
scazuta sau în prezenta unei concentratii crescute de cationi
• Este regasita în duplexuri ADN-ARN
• Are helixul rotit spre dreapta
• Bazele azotate formeaza între ele un unghi de rotaţie de 32.7º
• Diametrul helixului este de 23 Å
• Distanţa dintre nucleotide este de 2.6 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie completa este 11
• Incizura mare este adanca, iar cea mica este larga
Conformatia Z a ADN
• Poate fi întâlnita în conditii fiziologice în regiunile din ADN bogate în
C-G
• Se pare ca acesta conformatie are un rol important în reglarea
transcriptiei
• Are helixul rotit spre stânga si conformatie în zig-zag
• Bazele azotate formeaza între ele un unghi de rotatie de -30º
• Diametrul helixului este de 18 Å
• Distanta dintre nucleotide este de 3.7 Å
• Numarul de baze azotate per rotatie completa este 12
• Prezinta o singura incizura minora îngusta, incizura mare fiind
aplatizata
De la ADN la cromozomi

• In eucariote ADN-ul este stocat în nucleu.


Deoarece nu este suficient spatiu iar molecula
ADN-ului este extrem de mare (lungimea ADN de
la o singura celula umana e 2m!!!), ADN-ul
trebuie compactat.

• Exista 4 nivele de compactare a ADN care


conduce la o scadere de 10.000 de ori lungimii
ADN.
Compactarea ADN in celula
• https://www.dnalc.org/resources/3d/08-
how-dna-is-packaged-advanced.html
Organizarea ADN nuclear

• Studiile au relevat faptul ca in general o


gena este formata din 10000-20000 perechi
de baze azotate
• In genomul uman exista aproximativ 21000-
de gene care codifica proteine
Tipuri de ADN nuclear

a) functional - ADN codant (reprezinta 1,5-


2% din genom)
- ADN noncodant (reprezinta 98-
98,5% din genom)
b) ca preponderenta/repetare:
- ADN nerepetitiv
- ADN repetitiv - moderat repetitiv
- inalt repetitiv
ADN codant

• Numarul de gene pentru proteine este mic


comparativ cu marimea genomului si
complexitatea organismelor umane
• Complexitatea organismului uman (avand in
vedere nr mic de gene) se explica prin 2
mecanisme:
• Genele umane produc mai multe proteine
(proteomul uman este mai mare decat nr de
gene)
• ADN necodant ce contine secvente de reglare
complexa a expresiei genice
ADN codant
• Distributia genelor in cromozomi este
inegala atat intre cromozomi diferiti cat si
intre regiuni ale aceluiasi cromozom
• Exista cromozomi saraci in gene - 13,18,X
si Y.
• Cromozomi mai bogati in gene 17,19,22.
• Regiunile subtelomerice sunt mai bogate in
gene
ADN codant

• Genele codante pot fi grupate in familii sau


superfamilii pe baza asemanarii structurale
• Exonii sunt regiunile codante ale genelor care
specifica fiecare anumite domenii structurale si
functionale ale proteinelor
• Prin mecanisme complexe o gena produce mai
multe transcripte, deci mai multe proteine
• Nr mediu de transcripte/gena (ENCODE) :5,7
transcripte/gena
ADN necodant (ADNnc)

• ~ 98% din genomul uman este reprezentat de


secventele ADN care nu codifica proteine, fiind
ADN extragenic sau intergenic
• Mare parte din acest ADN (~85%) este transcris in
anumite perioade sau circumstante in timpul vietii
• Unele secvente au functie in reglarea sintezei
proteice
• Exista mai multe tipuri de ADN non codant
Tipuri ADN nc
• ADNnc din structura genelor pentru proteine -
cuprinde elementele reglatoare si intronii
• pseudogenele - secvente de ADN inrudite cu gene
cunoscute dar care si-au pierdut functia
• genele ARN necodant - secvente de ADN
transcrise in numeroase si diverse molecule
functionale de ARN necodant, care nu sunt
translatate in proteine, dar intervin in reglarea
acestui proces sau in alte functii biologice
importante; unele sunt insa fara functie cunoscuta
• secventele repetitive
ADN nerepetitiv

• este reprezentat de secvente de ADN care


nu se repeta in genom (60%)
• la nivelul cromozomilor se gaseste in
benzile eucromatice;
• o mica parte din ADN nerepetitiv de la nivel
genic se gaseste in exoni, iar restul este
necodant si se afla in introni si in regiunile
extragenice.
ADN-ul repetitiv

• o secventa nucleotidica de o anumita


lungime se poate repeta de mai multe ori in
molecula de ADN a unei celule
• 50% din ADN-ul noncodant consta din
secvente de ADN repetitiv reprezentat de
secvente nucleotidice care se repeta de mai
mult de 20 de ori per genom
Clasificare secvente ADN
repetitiv
• ADN inalt repetitiv = este reprezentat de secvente de ADN
foarte scurte repetate in tandem.
• Formeaza aproximativ 10% din genom.
• Repetarile in tandem reprezinta repetari adiacente ale unei
secvente formate din 2 sau mai multe nucleotide
• ADN satelit format dintr-un numar mare de repetari in
tandem, se pot gasi in regiuni heterocromatice,
pericentromerice si la nivelul telomerelor si reprezinta un
subtip de ADN alfa-satelit cu rol de legatura a
heterocromatinei centromerice
• VNTR (variable number tandem repeats)/SSR (simple
sequence repeats)
VNTRs (variable number tandem
repeats)
• secvente mici, repetate in tandem, ce formeaza
"miniblocuri"dispersate in toti cromozomii
• marimea si dispozitia lor variaza de la o persoana la alta
• 2 tipuri:
 ADN minisatelit cuprinde secvente polimorfe si sunt
localizate la nivelul telomerelor si este reprezentat de ADN
telomeric adaugat de o enzima specializata numita telomeraza
si are rol in lincajul genic, splicing si imprinting
 ADN microsatelit este reprezentat de numarul repetarilor
intr-un anumit locus si cel mai bine caracterizat este
cromozomul Y.
 Prezinta o importanta clinica in identificarile de persoane sau
in studiile populationale
ADN-ul moderat repetitiv
• Este reprezentat de secvente scurte de ADN si reprezinta
35% din genom
• Unele secvente de ADN repetitiv se gasesc doar intr-un loc
pe un anumit cromozom, altele sunt dispersate in intregul
genom, iar altele se gasesc la nivelul intronilor.
• Majoritatea secventelor moderat repetitive sunt transcrise
in ARN si formeaza frecvent familii de secvente inrudite,
unele cu functie cunoscuta : pentru ARNr, ARNt, histone,
receptori olfactivi; altele cu functie recent identificata (de
exemplu secventele SINEs sau LINEs) .
LINEs/ SINEs (long/short interspersed
nuclear elements)- elemente transpozabile
• secventele LINEs codifica pentru o transcriptaza
inversa care permite ca un transcript ARN sa poata
fi copiat "invers" intr-o secventa complementara
de ADN
• sunt elemente transpozabile (Transpozitia=
fenomenul prin care o secventa de ADN se poate
deplasa in alte pozitii in genomul unei celule)
• au o lungime de ~ 6 kb, sunt numeroase in
genom(21% din genom)
• sunt localizate preferential in benzile G pozitive,
bogate in AT)
Elemente transpozabile

• au o lungime de ~ 300 pb, se gasesc in genomul uman in


cca 1,7 milioane de copii (13% din genom)
• elementele SINEs- reprezentati in special de familia Alu:
- familia de elemente transpozabile Alu - reprezinta cele mai
abundente elemente transpozabile din genomul uman;
- localizate in special in benzile G negative, bogate in GC
- sunt implicate in diferite forme de cancer.
ADN mitocondrial

• Mitocondriile sunt organite celulare a caror


funcţie este producerea de energie.
• Cu toate că majoritatea ADN-ului se
regaseste în nucleul celulei (98%),
mitocondriile prezinta si ele ADN-ul
propriu.
• Acest material genetic este denumit ADN
mitocondrial (ADNmt).
Genomul mitocondrial
ADN mitocondrial

• Genomul mitocondrial are un ADN circular, bicatenar


format din 16.569 pb
• Este format din doua catene: catena H (grea) si catena L
(usoara)
• cele 2 catene se deosebesc prin continutul in baze azotate:
una dintre catene este bogata in G (catena H) iar cealalta
este bogata in citozina (catena L)
• Într-o regiune mica denumita bucla CR (control region)/D
(displacement loops) în care se afla situsul de initiere al
transcriptiei si replicarii, ADN-ul este alcatuiti din trei
catene: catena H, catena L si o secventa ADN 7S
Genomul mitocondrial

• Genomul mitocondrial este compact si conţine 37


de gene (28 pe catena H si 9 pe catena L):
• 13 gene codifica enzime implicate în fosforilarea
oxidativa
• 22 gene codifica ARNt (de transfer)
• 2 gene codifica ARNr (ribozomal)
• Genele ADNmt sunt aproape intotdeauna
contigue, unele chiar suprapuse.
• Genele ADNmt nu contin introni
Genomul mitocondrial

• Atat in procesul replicarii cat si in procesul


transcriptiei, ADNmt se comporta ca o
unitate
• Mitocondriile nu au sisteme eficiente de
reparare a ADN-ului
• ADNmt nu formeaza complexe cu
histonele, fiind extrem de vulnerabil la
actiunea agentilor mutageni
ADN mitocondrial

• ADNmt nu este asociat cu proteine si nu contine ADN


repetitiv
• Numarul copiilor de ADN variaza de la o mitocondrie la
alta, fiind între 2 si 20
• Codul genetic mitocondrial difera putin de cel nuclear, are
60 codoni sens (61 codoni sens in cel nuclear), 4 codoni
non-sens, dintre care 2 sunt codoni sens in ADN-ul nuclear;
codonul stop UGA din ADN-ul nuclear este codon sens in
cel mitocondrial.
• ADNmt se transmite exclusiv pe cale materna, de la mama
la toti descendentii; barbatii bolnavi nu transmit boala
ADN mitocondrial
• Rata mutaţiilor în ADNmt este de 10-15 ori mai mare ca în
ADN nuclear si de obicei se produce fenomenul de
heteroplasmie, într-o mitocondrie existând atât ADN nomal
cât si cu mutatie

• Mutatiile ADNmt produc boli neurodegenerative severe


cu un debut tardiv si evolutie progresiva precum: miopatia
mitocondriala, sindromul Kearns-Sayre, neuropatia optica
ereditara Leber.