Structura Acizilor Nucleici

Curs genetica medicala

Profesor dr. Laurentiu Camil Bohiltea
Sef lucrari dr.Viorica Elena Radoi
 Notiuni introductive
Genetica umana stiinta care studiaza ereditatea si
variabilitatea fiinelor umane.
stiinta fundamentala si aplicativa (clinica), care are un
rol major n teoria si practica medicala.
disciplina fundamentala - studiaza structurile,
mecanismele si legile de baza ale stocarii,
transmiterii si expresiei informaiei ereditare pentru
formarea, dezvoltarea si funcionarea organismului
uman.
disciplina clinica - studiaza relatia dintre ereditate si
boala sau, mai exact, rolul mutatiilor n producerea
bolilor sau predispozitiei la boala.
 Notiuni introductive
Se cunosc peste 15.000 de boli determinate sau
condiionate genetic, care afecteaza 5-8% din nou-nascuti;
ele au o mare diversitate si se regasesc n aproape toate
specialitaile medicale.
ncrcare
Genetica medicala - ca parte a geneticii umane - se ocupa
de diagnosticul si ngrijirea pacienilor cu boli genetice
precum si de familiile lor, prin sfat genetic, diagnostic
prenatal, screening neonatal sau diagnostic
presimptomatic.
 Utilitatea practica a geneticii medicale

Pentru fiecare pacient

Pentru familie
Pentru societate
 Pentru pacient
Diagnostic cert implicatii legate de cauzalitate,
prognostic si tratament
ncrcare
Screening metabolic
Mutatii cu implicatii in modificarea tratamentului
(farmacogenetica/ farmacogenomica)
 Informatiile genetice
ajuta la predictia eventualelor complicatii si
riscuri
personalizeaza interventiile medicale
duc la dezvoltarea unor terapii specifice si
strategii de management medical
 Ajuta alti
Pentru familii
membri ai familiei sa fie testati
genetic pt. statusul de purtatori ai mutatiei
cauzative (posibilitatea de interventie precoce)
Decizii reproductive informate
Reducerea costurilor prin eludarea unor teste
inutile de diagnostic
Aderarea la grupuri de suport
 Pentru societate
Intelegerea etiologiei bolii si cresterea
inregimentarii in studiile clinice
Identificarea precoce a riscului de boala
Scaderea costurilor generale
Stabilirea unor programe nationale de screening
 Relatia genotip- fenotip

GENOTIP - structura genetica unica si

caracteristica unui individ, care se stabileste n
momentul fecundarii si ramane stabila n cursul
dezvoltarii.
FENOTIP - totalitatea caracterelor manifeste si
specifice ale unui organism determinate de
interactiunea genotipului cu mediul n care traieste
acel organism.
fenotipul este variabil (in functie de ereditate sau
factori de mediu si/sau stil de viata).
 Relatia genotip - fenotip - mediu
Relatia dintre genotip si fenotip isi dezvaluie ntreaga sa semnificatie
atunci cnd este analizata la nivel molecular.
Caracterele fenotipice sunt determinate de proteine structurale (colagen,
oseina, elastina, hemoglobina, etc) sau enzime.
n acest fel relaia genotip fenotip devine: ADN PROTEINE, (ADN
detine si exprima informatia necesara pentru sinteza proteinelor, ce
constituie suportul biochimic al caracterelor ereditare ale organismului).
 Relatia ADN-proteine
expresia informatiei ereditare nu se face direct; ea
este copiata prin procesul de transcripie ntr-o
molecula de ARNm, care trece n citoplasma,
unde are loc sinteza proteinei - translatie
ncrcare
informaia genetica din molecula de ADN se poate
transmite (conserva) n succesiunea generatiilor,
prin replicare semiconservativa, formndu-se
molecule de ADN identice
fiecare element si etapa a relatiei poate fi
influentata de mediu
 ADN
ADN-ul este molecula esentiala a vietii, care codifica si
regleaza structura si functiile celulare.
Trasaturile (caracterele) ereditare se caracterizeaza prin
capacitatea de a se transmite de la o generatie la cealalta.

Setul complet de informatie

genetica dintr-un organism
poarta numele de genom
 Importana biomedicala a acizilor
nucleici: baza chimica a ereditatii
In 1865 Gregor Mendel a introdus
pentru prima oara notiunea de
gena/factor ereditar: unitate de
baza responsabila pentru detinerea
si transmiterea a unei caracteristici
unice.

Initial s-a crezut ca proteinele

poarta informatia genetica, pna la
mijlocul secolului XX, cnd s-a
descoperit ca ADN-ul este baza
ereditatii, datorita faptului ca este
capabil de auto-replicare.
 Descifrarea moleculei de ADN

In anul 1953 James Watson si

Francis Crick (premiul Nobel
, 1962) au propus un model al
moleculei de ADN alcatuit din
2 catene polinucleotidice,
legate complementar prin
bazele azotate, infasurate intr-
o elice dubla, rasucita spre
dreapta.
 Acizii nucleici - ADN si ARN
Acizii nucleici ndeplinesc trei functii biologice
majore:
transmit informatia ereditara de la o generatie la
alta (prin replicare functia autocatalitica)
contin informatie pentru producerea de proteine
specifice (prin sinteza proteica functia
heterocatalitica)
Rol central in variabilitate
 Acizii nucleici - ADN si ARN
ADN ARN
Sediul principal al localizarii Diferitele tipuri de ARN sunt
ADN-ului este nucleul celulelor. localizate n nucleu,
citoplasma, mitocondrii,
Sediu secundar: mitocondrii ribozomi.
Dogma Central a geneticii
moleculare

Propus de ctre Francis

Crick n 1958 pentru a descrie
DN
A
Acid fluxul informaiei genetice n
dezoxiribonucleic celul.

Informaia depozitat n ADN

este transferat ARN-ului
RN Acid
A (transcriptie), care mai departe
ribonucleic
o transfer proteinelor
(translatie)

Dogma Central propus de

Protei
n
Crick a suferit numeroase
revizii n ultimii 50 de ani.
 Dogma Centrala a Geneticii
transcrierea = transferul informatiei genetice de la ADN la ARN
(sinteza de ARN pe matrita de ADN)
translatie = transferul informatiei genetice de la ARN la proteinele
functionale, a caror secventa de aminoacizi este codificata n structura
ADN-ului.
replicarea = transferul informatiei genetice de la celula mama la
celulele-fiice prin copierea ADN-ului parental cu formarea a doua
molecule de ADN cu structura identica ADN-ului parental

Propus de ctre Francis Crick n 1958 pentru a descrie

fluxul informaiei genetice n celul.
 Acizii nucleici
Acizii nucleici sunt polinucleotide (produsi de policondensarea
unor unitati denumite nucleotide).

Nucleotidele reprezinta unitatea monomerica a acizilor nucleici si

sunt compuse din:
- o baza azotata heterociclica:
- purine: adenina (A) si guanina (G)
- pirimidine: citozina (C) si timina (T) pentru ADN
citozina (C) si uracil (U) pentru ARN
- o pentoza:
- dezoxiriboza (este prezenta n ADN)
- riboza (este prezenta n ARN)
- fosfat
 Unitatea structurala fundamentala a
ADN - dezoxiribonucleotidul
baza azotata + dezoxiriboza (la C1 al acesteia) =
NUCLEOZID
grup fosfat + nucleozid (la C5 al dezoxiribozei)=
NUCLEOTID
exista 4 tipuri de dezoxiribonucleotide care se
vor deosebi numai prin baza azotata;
dezoxiriboza si gruparea fosfat sunt constante
 Pirimidinele

Atomii heterociclului pirimidinic sunt numerotati de la 1 la

6 (astfel ncat atomii de N din ciclu sa primeasca indicele
minim).
Bazele azotate prezinta fenomenul de
tautomerie
 Bazele azotate prezinta fenonemul de
tautomerie
Formele mai stabile:
Forma lactam este mai stabila dect forma lactim
Forma amino este mai stabila dect forma imino

n acizii nucleici exista formele lactam si amino

 Purine

Atomii heterociclului purinic sunt numerotati de la 1 la 9

(astfel ncat atomii de N din ciclu sa primeasca indicele
minim).
 Pentoze

5

4 1
3 2
lipses
te
Atomii de carbon ai pentozelor sunt numerotati de la 1 la2-
5.
Pentoza din ADN este dezoxiriboza, caruia i lipseste gruparea
OH
hidroxil 2-OH.
Pentoza din ARN este riboza.
 Structura nucleozidelor:
baza azotata + pentoza (la C1)
Nucleozidele sunt derivati
ai bazelor azotate care au
o pentoza legata de un
atom de azot din
heterociclu:
Legtur - N9 pentru purine
-N-glicozidic
- N1 pentru pirimidine
printr-o legatura -N-
glicozidica.
Structura nucleotidelor
 Structura primara a ADN
polimerizarea nucleotidelor, in molecula de ADN
se realizeaza prin legaturi covalente 3'-5'
fosfodiester, formate intre gruparea OH a C3 al
dezoxiribozei unui nucleotid si restul fosfat fixat
la C5 al nucleotidului urmator
se formeaza o catena liniara neramificata, continua
care reprezinta structura primara a ADN.

structura adn-ului
 Structura secundara a ADN
Mai toate tipurile de acizi ribonucleici (ARN) sunt
formate dintr-o singura catena polinucleotidica, n
timp ce majoritatea moleculelor de ADN sunt
ncrcare
alcatuite din doua catene polinucleotidice, avnd
astfel si o structura secundara.
Asemenea molecule sunt dublucatenare.
Formarea unor molecule de acizi nucleici
dublucatenare respecta o serie de legi chimice, ce
poarta numele cercetatorului care le-a descris
prima oara Chargaff.
 Legile lui Chargaff
Cele 2 catene polinucleotidice sunt complementare una fata de cealalta
unei adenine de pe una din catene i corespunde o timina pe cealalta
catena, de care se leaga prin 2 legaturi de hidrogen (A = T); adenina
este complementara cu timina.
guanina este complementara cu citozina, de care se leaga prin 3
legaturi de hidrogen (G C).
legaturile de hidrogen permise sunt: A = T si G C
n moleculele de acizi nucleici dublucatenare dar formate dintr-o
catena ADN si o catena ARN (asemenea molecule hibrid se formeaza
de obicei n procesul de transcriere genetica), adeninelor din catena
ADN le corespund n catena ARN molecule de uracil(2 legaturi de
hidrogen: A = U).
 Legile lui Chargaff
Intr-o molecula de acid nucleic d.c. purinele sunt n raport
echimolar cu pirimidinele
Aceasta regula este o consecinta a primei legi. Astfel, daca
oricarei A de pe una din catene i corespunde o T pe
cealalta catena si oricarei G i corespunde o C, atunci
numarul moleculelor de adenina este egal cu numarul celor
de timina, adica A = T si, respectiv, G = C.
De aici, prin adunarea celor dou ecuaii, se deduce:
A+G=T+C

Deci, numarul purinelor dintr-o molecula de acid nucleic

d.c. este egal cu numarul pirimidinelor.
 Legile lui Chargaff
Cele doua catene polinucleotidice dintr-o molecula de acid
nucleic d.c. sunt antiparalele
O catena polinucleotidica are doua capete: la un capat se
afla carbonul din poziia 5 (C5) al unei pentoze, iar la
celalalt capat se afla carbonul din poziia 3 (C3) al unei
alte pentoze.
In interiorul unei celule o asemenea catena polinucleotidica
este sintetizata n aceasta direcie: 5 3.
Cele 2 catene polinucleotidice ale unei molecule d.c. au
orientare inversa una fata de cealalta: capul 5 al fiecareia
corespunde cu capul 3 al celeilalte (cele 2 catene sunt
antiparalele).
 Legea complementaritatii bazelor (A-
T,G-C)
In catena de ADN, pozitia unui nucleotid nu impune cu
necesitate in vecinatatea sa prezenta unui anumit alt
nucleotid;pozitiile adiacente pot fi ocupate de oricare din cele 4
tipuri de nucleotide, fapt esential deoarece secventa
nucleotidelor in lungul catenei de ADN reprezinta informatia
genetica codificata.
Insa secventa nucleotidelor unei catene determina cu necesitate
secventa nucleotidelor celeilalte catene. Deci cele 2 catene de
ADN nu sunt identice, ci complementare si strict
codeterminate.
Legea complementaritatii bazelor (regula Watson - Crick) sta la

baza mecanismelor prin care se realizeaza functiile genetice ale

ADN: transcriptia, replicarea, repararea leziunilor,
recombinarea precum si la baza tennicilor de analiza genetica.
Dublu helixul ADN
Watson i Crick au decoperit ca
structura secundara a ADN este
un dublu helix formata din doua
catene de ADN asociate prin
mperecherea bazelor
Inelele glucidice legate prin
resturi fosfat constituie scheletul
extern al dublu helixului, n timp
ce bazele azotate hidrofobe sunt
orientate spre interior si
perpendicular pe axa helixului.
ADN-ul uman contine
aproximativ 3,5 x 109 perechi
de baze.
 Dublu helix AND (structura secundar)
O particularitate important a structurii ADN este flexibilitatea
conformaional a moleculei, ceea ce i permite s existe n forme
alternative (A, B i Z), n funcie de condiiile n care se gsete ADN-ul i
uneori de secvena nucleotidelor.
Aceste forme difer ntre ele prin numrul de perechi de baze per tur i
prin orientarea lor. Formele A i Z sunt interconvertibile.
 Conformatia B (Watson si Crick)
Este conformatia ADN n conditii
fiziologice regasita predominant n celule
Are helixul rotit spre dreapta
Bazele azotate formeaza ntre ele un
unghi de rotatie de 36
Diametrul helixului este de 20
Distana dintre nucleotide este de 3.4
Numarul de baze azotate per rotatie
completa de 360 este 10
Prezinta incizura mica si mare n care se
realizeaza interactiuni cu proteinele,
esentiale n reglarea expresiei informatiei
genetice
Structura moleculei de ADN este
dinamica
 Conformatia A a ADN
Este conformatia sub care ADN-ul se regaseste n conditii de
hidratare scazuta sau n prezenta unei concentratii crescute de
cationi
Este regasita n duplexuri ADN-ARN
Are helixul rotit spre dreapta
Bazele azotate formeaza ntre ele un unghi de rotaie de 32.7
Diametrul helixului este de 23
Distana dintre nucleotide este de 2.6
Numarul de baze azotate per rotatie completa este 11
Incizura mare este adanca, iar cea mica este larga
 Conformatia Z a ADN
Poate fi ntlnita n conditii fiziologice n
regiunile din ADN bogate n C-G
Se pare ca acesta conformatie are un rol
important n reglarea transcriptiei
Are helixul rotit spre stnga si
conformatie n zig-zag
Bazele azotate formeaza ntre ele un
unghi de rotatie de - 30
Diametrul helixului este de 18
Distanta dintre nucleotide este de 3.7
Numarul de baze azotate per rotatie
completa este 12
Prezinta o singura incizura minora
ngusta, incizura mare fiind aplatizata
 De la ADN la cromozomi
In eucariote ADN-ul este stocat n nucleu.
Deoarece nu este suficient spatiu iar molecula ADN-
ului este extrem de mare (lungimea ADN de la o
singura celula umana e 2m!!!), ADN-ul trebuie
compactat.
Exista 4 nivele de compactare a ADN care determina
o scadere de 10.000 de ori lungimii ADN.
 Compactarea ADN in celula
https://www.dnalc.org/resources/3d/08-how-
dna-is-packaged-advanced.html
 Organizarea ADN nuclear
studiile au relevat faptul ca in general o gena
este formata din 10000-20000 perechi de baze
azotate
in genomul uman exista aproximativ 21000 -
de gene care codifica proteine
 Tipuri de ADN nuclear
a). functional
- ADN codant (cca. 1,5-2% din genom)
- ADN noncodant (98-98,5% din genom)
b). ca preponderenta/repetare:
- ADN nerepetitiv
- ADN repetitiv - moderat repetitiv
- inalt repetitiv
 ADN codant
numarul de gene pentru proteine este mic comparativ
cu marimea genomului si complexitatea organismelor
umane
complexitatea organismului uman (avand in vedere nr
mic de gene) se explica prin 2 mecanisme:
genele umane produc mai multe proteine (proteomul
uman este mai mare decat nr de gene)
cresterea importanta a ADN necodant ce contine
secvente de reglare complexa a expresiei genice
 ADN codant
distributia genelor in cromozomi este inegala atat
intre cromozomi diferiti cat si intre regiuni ale
aceluiasi cromozom
exista cromozomi saraci in gene - 13,18, X si Y.
cromozomi mai bogati in gene 17,19, 22.
regiunile subtelomerice sunt mai bogate in gene
 ADN codant
genele codante pot fi grupate in familii sau superfamilii
pe baza asemanarii structurale
exonii sunt regiunile codante ale genelor care specifica
fiecare anumite domenii structurale si functionale ale
proteinelor
prin mecanisme complexe o gena produce mai multe
transcripte, deci mai multe proteine
nr mediu de transcript / gena (ENCODE): 5,7
 ADN necodant (ADNnc)
~ 98% din genomul uman este reprezentat de
secventele ADN care nu codifica proteine, fiind
ADN extragenic sau intergenic
cercetari recente au stabilit ca mare parte din acest
ADN (~85%) este transcris in anumite perioade
sau circumstante in timpul vietii
unele secvente au functie in reglarea sintezei
proteice
exista mai multe tipuri de ADN non codant
 Tipuri ADN nc
ADNnc din structura genelor pentru proteine - cuprinde
elementele reglatoare si intronii
pseudogenele - secvente de ADN inrudite cu gene
cunoscute dar care si-au pierdut functia
genele ARN necodant - secvente de ADN transcrise in
numeroase si diverse molecule functionale de ARN
necodant, care nu sunt translatate in proteine, dar
intervin in reglarea acestui proces sau in alte functii
biologice importante; unele sunt insa fara functie
cunoscuta
secventele repetitive
 ADN nerepetitiv
este reprezentat de secvente de ADN care nu se
repeta in genom (60%)
la nivelul cromozomilor se gaseste in benzile
eucromatice;
o mica parte din ADN nerepetitiv de la nivel
genic se gaseste in exoni, iar restul este
necodant si se afla in introni si in regiunile
extragenice.
 ADN-ul repetitiv

o secventa nucleotidica de o anumita

lungime se poate repeta de mai multe ori in
molecula de ADN a unei celule
50% din ADN-ul noncodant consta din
secvente de ADN repetitiv reprezentat de
secvente nucleotidice care se repeta de mai
mult de 20 de ori per genom
 Clasificare tipuri de secvente ADN

repetitiv
ADN inalt repetitiv = este reprezentat de secvente de ADN
foarte scurte repetate in tandem.
Formeaza aproximativ 10% din genom. Repetarile in
tandem reprezinta repetari adiacente ale unei secvente
formate din 2 sau mai multe nucleotide

nu sunt transcrise in ARN

 ADN inalt repetitiv
ADN satelit format dintr-un numar mare de repetari in
tandem, se pot gasi in regiuni heterocromatice,
pericentromerice si la nivelul telomerelor si reprezinta
un subtip de ADN alfa-satelit cu rol de legatura a
heterocromatinei centromerice
VNTR (variable number tandem repeats) / SSR
(simple sequence repeats)
 VNTRs (variable number tandem repeats)
secvente mici, repetate in tandem,ce formeaza"miniblocuri
dispersate in toti cromozomii
marimea si dispozitia lor variaza de la o persoana la alta
2 tipuri:
ADN minisatelit cuprinde secvente polimorfe si sunt localizate
la nivelul telomerelor si este reprezentat de ADN telomeric
adaugat de o enzima specializata numita telomeraza si are rol
in lincajul genic, splicing si imprinting
ADN microsatelit este reprezentat de numarul repetarilor intr-
un anumit locus si cel mai bine caracterizat este cromozomul
Y. Prezinta o importanta clinica in identificarile de persoane
sau in studiile populationale
 ADN-ul moderat repetitiv
Este reprezentat de secvente scurte de ADN si
reprezinta 35% din genom
Unele secvente de ADN repetitiv se gasesc doar intr-
un loc pe un anumit cromozom, altele sunt dispersate
in intregul genom, iar altele se gasesc la nivelul
intronilor.
Majoritatea secventelor moderat repetitive sunt
transcrise in ARN si formeaza frecvent familii de
secvente inrudite, unele cu functie cunoscuta : pentru
ARNr, ARNt, histone, receptori olfactivi; altele cu
functie recent identificata (de exemplu secventele
SINEs sau LINEs) .
 LINEs/ SINEs (long/short interspersed nuclear
elements)- elemente transpozabile

secventele LINEs codifica pentru o transcriptaza inversa

care permite ca un transcript ARN sa poata fi copiat
"invers" intr-o secventa complementara de ADN
sunt elemente transpozabile (Transpozitia = fenomenul
prin care o secventa de ADN se poate deplasa in alte
pozitii in genomul unei celule)
au o lungime de ~ 6 kb, sunt numeroase in genom (21%
din genom)
sunt localizate preferential in benzile G pozitive, bogate
in AT
 LINEs/ SINEs (long/short interspersed nuclear
elements)- elemente transpozabile
au o lungime de ~ 300 pb, se gasesc in genomul uman in
cca 1,7 milioane de copii (13% din genom)
elementele SINEs- reprezentati in special de familia Alu:
- familia de elemente transpozabile Alu - reprezinta cele mai
abundente elemente transpozabile din genomul uman;
- localizate in special in benzile G negative, bogate in GC
- sunt implicate in diferite forme de cancer.
 ADN mitocondrial
Mitocondriile sunt organite celulare a caror

funcie este producerea de energie. Cu toate c

majoritatea ADN-ului se regaseste n nucleul
celulei (98%), mitocondriile prezinta si ele
ADN-ul propriu.
Acest material genetic este denumit ADN
mitocondrial (ADNmt).
Genomul mitocondrial
 ADN mitocondrial
Genomul mitocondrial are un ADN circular, bicatenar
format din 16.569 pb
Este format din doua catene: catena H (grea) si catena L
(usoara)
cele 2 catene se deosebesc prin continutul in baze
azotate: una dintre catene este bogata in guanina (catena
H) iar cealalta este bogata in citozina (catena L)
ntr-o regiune mica denumita bucla CR (control
region)/D (displacement loops) n care se afla situsul de
initiere al transcriptiei si replicarii, ADN-ul este alcatuit
din trei catene: catena H, catena L si o secventa ADN
7S
 Genomul mitocondrial
Genomul mitocondrial este compact si conine 37
de gene (28 pe catena H si 9 pe catena L):

13 gene codifica enzime implicate n fosforilarea

oxidativa
22 gene codifica ARNt (de transfer)
2 gene codifica ARNr (ribozomal)
Genele ADNmt sunt aproape intotdeauna contigue,
unele chiar suprapuse.
Genele ADNm nu contin introni
 Genomul mitocondrial
atat in procesul replicarii cat si in procesul
transcriptiei, ADNmt se comporta ca o
unitate
mitocondriile nu poseda sisteme eficiente de
reparare a ADN-ului
ADNmt nu formeaza complexe cu histonele,
fiind extrem de vulnerabil la actiunea
agentilor mutageni
 ADN mitocondrial
ADNmt nu este asociat cu proteine si nu contine ADN
repetitiv
Numarul copiilor de ADN variaza de la o mitocondrie la
alta, fiind ntre 2 si 20

Codul genetic mitocondrial difera putin de cel nuclear, are

60 codoni sens (61 codoni sens in cel nuclear), 4 codoni
non-sens, dintre care 2 sunt codoni sens in ADN-ul
nuclear; codonul stop UGA din ADN-ul nuclear este
codon sens in cel mitocondrial.
ADNmt se transmite exclusiv pe cale materna, de la mama
la toti descendentii; barbatii bolnavi nu transmit boala
 ADN mitocondrial
Rata mutaiilor n ADNmt este de 10-15 ori mai mare ca n
ADN nuclear si de obicei se produce fenomenul de
heteroplasmie, ntr-o mitocondrie existnd att ADN
nomal ct si cu mutatie

Mutatiile ADNmt produc boli neurodegenerative severe cu

un debut tardiv si evolutie progresiva precum: miopatia
mitocondriala, sindromul Kearns-Sayre, neuropatia optica
ereditara Leber.