Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Celulele eucariote (celule cu nucleu precum cele ale drojdiilor, plantelor, animalelor) au cromozomi
multipli, lineari, de dimenisuni mari. Fiecare cromozom are un centromer și unul sau două brațe care
pornesc din acest centromer. Există și excepții, de exemplu, cromozomii mitocondriali au dimensiuni
mici, sunt circulari iar anumite eucariote pot avea cromozomi suplimentari citoplasmatici, lineari sau
circulari.
La eucariote, în nucleul interfazic (interfaza cuprinzând etapele ciclului celular dintre două mitoze)
ADN-ul nuclear este asociat cu proteine numite histone formând fibra de cromatină cu diamentrul de
11 nm. Această fibră este condensată cu ajutorul anumitor proteine formând structuri granulare
nucleare de mărime variabilă și cu afinitate mai mult sau mai puțin importantă pentru anumiți
coloranți. Aceste două tipuri de cromatină sunt:
Eucromatina - cu localizare în regiunea centrală a nucleului, despiralizată și cu afinitate redusă
pentru coloranți, constituită din ADN activ transcripțional (de exemplu, gene ce pot fi traduse în
proteine).
Heterocromatina - cu localizare la periferia nucleului, consensată și cu afinitate crescută pentru
coloranți, constituită din ADN inactiv transcripțional.
Poate fi de două tipuri: heterocromatină constitutivă (heterocromatină ce nu este niciodată
exprimată, formată din secvențe repetate de ADN) și heterocromatină facultativă (heterocromatină
ce conține gene ce pot fi exprimate în anumite condiții).
În timpul diviziunilor celulare, mitotice sau meiotice, cromatina se condensează puternic și formează
cromozomii. Astfel, cromatina interfazică și cromozomii sunt două stări diferite de condensare ale
aceleiași structuri nucleoproteice. Cromozomii mitotici sunt formați din două structuri paralele numite
cromatide surori unite printr-o regiune numită centromer. Fiecare cromatidă este formată de o
moleculă de ADN asociată cu proteine ce permit condensarea ei.[1]