Benzodiazepinele reprezintă o clasă de medicamente psihotrope (psihoactive) în a căror structură

chimică este prezent un nucleu benzenic fuzionat cu un nucleu de diazepină. Deoarece toate
benzodiazepinele importante din punct de vedere medical prezintă și o grupare ”aril” atașată în
poziția 5 a nucleului diazepinic, termenul generic ”benzodiazepine” se folosește în mod curent cu
referire strictă la subcategoria 5-aril-1,4-benzodiazepinelor[1]. Din punct de vedere farmaceutic
benzodiazepinele aparțin unei categorii de medicamente cunoscute ca tranchilizante minore
(anxiolitice).[2] Primul medicament de acest gen, clordiazepoxidul („Librium”), a fost descoperit
accidental de către Leo Sternbach în 1955, și a devenit disponibil în 1960. Începând cu 1963,
Hoffmann–La Roche a pus pe piață și diazepamul („Valium”), una dintre cele mai cunoscute și folosite
benzodiazepine. În 1977, benzodiazepinele erau cele mai prescrise medicamente la nivel global.[4]

Câteva benzodiazepine comune sunt: alprazolamul (Xanax), diazepamul (Valium), lorazepamul

(Anxiar), bromazepamul, midazolamul, tetrazepamul.

Utilizări medicale

Două flacoane cu midazolam, pentru injecții (SUA), cu cantitățile 1 și respectiv 5 mg/mL

Sunt utilizate pentru tratarea unei mari varietăți de condiții medicale, precum crizele epileptice,
dependența de alcool, anxietate, panică, agitație și insomnie. Majoritatea sunt administrate orale,
dar există și posibilitatea de a fi administrate intravenos, intramuscular sau rectal (prin supozitoare).
[5]:189 În general, benzodiazepinele sunt bine tolerate de către pacienți și dau rezultate destul de
bune pe termen scurt.[6][7]

Farmacologie

Efectele farmacologice

1.Efectele asupra activității creierului

sedare (liniștire), hipnoză (inducerea și menținerea somnului) până la stupoare (stare patologică
caracterizată de indiferență marcată față de mediu și lipsă de răspuns în absența unor stimuli foarte
puternici) - aceste efecte apar, în această ordine, în funcție de doză

amnezie anterogradă - pentru o perioadă limitată de timp ulterior adiministrării nu se vor forma noi
aminitiri (aceasta este și unul dintre principalele roluri al benzodiazepinelor în medicația ”pre-
anestezică” dinaintea intervenților chirurgicale efectuate sub anestezie generală). Este preponderent
afectată memoria de lungă durată în raport cu cea de scurtă durată (sugerând că în este afectat
procesul de transfer al amintirilor din memoria de scurtă durată în cea de lungă durată)[8]. Timpul de
la administrare până la apariția unui grad de amnezie, durata până la instalarea gradului maxim de
amnezie, durata totală a amneziei și intensitatea afectării memoriei depind de o multitudine de
factori între care cei mai importanți sunt medicamentul specific folosit, calea de administrare (oral,
intramuscular, intravenos) și doza administrată.[8]

efecte asupra somnului - per total benzodiazepinele cresc durata somnului și pragul necesar
stimulilor pentru trezire. Durata somnului REM și a fazelor NREM1 și NREM3 este scurtată, însă
durata fazei NREM2 este prelungită semnificativ, aceasta fiind cea care se corelează cu percepția
subiectivă raportată a unui somn ”liniștit și odihnitor”[1][9].Totuși, scurtarea durate somului REM ar
putea avea implicații complexe, spre exemplu asupra capacității de concentrare sau a creșterii în
greutate.[9]În cazul sistării bruște a utilizării benzodiazepinelor (după o perioadă de uz regulat) poat
apărea în cazul unor persoane episoade de insomnie (efect de ”rebound”) în general descrisă ca o
scurtare a duratei somnului mai frecvent decât ca o dificultate de adormire.[1]

efect anticonvulsivant - benzodiazepinele cresc pragul de apariție al crizelor epileptice și blochează

propagarea activității electice aberante la nivel cerebral, această clasă reprezentând la momentul
actual medicația de elecție (prima linie) pentru pacienții aflați în status epileptic (efectul lor fiind însă
influențat de durata de la intrarea în status epilepticus până la administrarea benzodiazepinei)[10]

În ansablu efectele benzodiazepinelor la nivelul sistemului nervos central pot fi conceptualizate ca

potențări la diferite nivele a circuitelor GABA-ergice cu rol inhibitor (spre exemplu la nivelul
neuronilor din sistemul monoaminelor care au rol atât în menținerea stării de veghe și de alertă cât și
în mecanismele de frică și de pedeapsă)[1]Efectul lor este însă complet dependent de eliberearea
presinaptică de acid gama-aminobutric GABA în sine, în absența acesteia sistemele fiind inactive în
ciuda potențării datorate benzodiazepinei.

2. Efecte sistemice ale benzodiazepinelor

Sistemul respirator - în general benzodiazepinele nu afectează respirația în doze uzuale (sedative,

hipnotice) la persoanele cu funcție hepatică și pulmonară în limite normale și deprimă ușor funcția
respiratorie la doze pre-anestezice. Chiar în doze mari (abuz) ele tind să cauzeze apnee (oprirea
respirației) doar în combinație cu alte substanțe inhibitoarea ale sistemului nervos central (alcool
etilic, opioide, etc.)[1]. În cazul persoanelor care suferă de sindromul de apnee obstructivă în somn
(SAOS) utilizarea benzodiazepinelor în scop hipnotic poate duce la înrăutățirea episoadelor de
apnee[11]

Sistemul cardiovascular - în general benzodiazepinele nu afectează activitatea cardiacă în doze usuale

(sedative, hipnotice) dar în dozele pre-anestezice ele scad tensiunea arterială (prin acțiune periferică
sau inhibiția funcției ventriculare stângi, în funcție de preparat) și cresc frecvența cardiacă.În doze
mari midazolamul scade considerabil perfuzia cerebrală și asimilarea oxigenului la nivel cerebral.[1]

Sistemul digestiv - diazepamul inhibă secreția gastrică nocturnă bazală[12] (mai puțin efecient decât
alte clase de medicamente utilizate de regulă în acest scop)

Sistemul muscular - efect miorelaxant (relaxare musculară)

Astfel, din punct de vedere al clasificării benzodiazepinele sunt: sedative, hipnotice, anxiolitice,
anticonvulsivante (antiepileptice) și miorelaxante.

3.Principalele efecte adverse

Benzodiazepinele sunt medicamente în general bine tolerate și au un profil de siguranță superior

altor tanchilizante (ex: barbiturice, unele antipshihotice), totuși acestea prezintă o serie de efecte
adverse caracteristice întregii clase (care pot însă să difere considerabil de la un preparat la altul).
Majoritatea efectelor adverse apar în primele săptămâni de utilizare și multe dintre acestea scad în
frecvență și intensitate în administrarea prelungită sau la scăderea treptată a dozei. Întreruperea
bruscă a terapiei cu benzodiazepine are risc crescut de apariție a afectelor adverse și de revenire a
acuzei inițiale (insomnie, anxietate) în episoade chiar mai severe, motiv pentru care recomandarea
generală este de reducere treptată a dozelor administrate pe o perioadă mai lungă de timp (conform
inidcațiilor pentru fiecare preparat în parte).

Psihice: depresie, anxietate (paradoxal), confuzie, dezorientare, afectarea libidoului, modificări

bruște de dispoziție

Neurologice: somnolență (considerată efect advers când persistă la trezire dacă medicația a fost
administrată înainte de culcare), tulburări de memorie (în special amnezie anterogradă), tulburări de
coordonare, ataxie, tulburări de vorbire, amețeală, tulburări de gândire (frecvent mai puțin
pronunțate decât afectarea motorie)[1], hipersomnie.

Nespecifice: greață, modifcări în greutatea corporală, iritabilitate

Este cunoscută posibilitatea apariției unor efecte paradoxale la inițierea tratamentului cu

benzodiazepine (agitație, nervozitate, insomnie, disforie, tremor, coșmaruri, comportament bizar de
tip dezinhibare, etc.)[1]

Benzodiazepinele și alcoolul

Utilizarea benzodiazepinelor în combinație cu consumul de alcool etilic (chiar și în cantitate redusă)

este problematică și strict contraindicată datorită efectului aditiv (alcoolul etilic acționează ca un
agonist la nivelul receptorilor GABA) care duce la creșterea riscului și a intensității efectelor adverse,
în special în cazul amneziei și a modificărilor bruște de dispoziție, putând de asemenea cauza
modificări de comportament[13]. Există la ora actuală alternative terapeutice pentru gestionarea
anxietății sau a insomniei la pacienții care continuă consumul de alcool.[14]

Benzodiazepinele pot fi utilizate în tratamentul sevrajului alcoolic datorită eficacității lor în

combaterea principalelor mecanisme nocive care apar la întreruperea consumului cronic de alcool
(hiperactivitatea noradrenergică și supra-activarea axului hipotalamo-hipofizo-adenocortical)[14]