Termenul de anxiolitic (cunoscut și ca agent anti-anxietate)[1] face referire la un medicament sau alt tip

de intervenție medicală care inhibă anxietatea. Acest efect este opus celui al agenților anxiogenici, care
au ca urmare inducerea anxietății. Împreună aceste categorii de compuși sau intervenții psihoactive pot
fi numite și compuși sau agenți anxiotropici. Unele droguri recreaționale precum alcoolul induc inițial o
reducere a anxietății; există însă studii care arată că aceste droguri sunt anxiogenice.

Medicamentele anxiolitice sunt utilizate pentru tratarea tulburării de anxietate și a simptomelor

psihologice și fizice asociate. S-a constatat că fototerapia și alte intervenții prezintă de asemenea un
efect anxiolitic.[2]

Beta-blocantele, precum propranolol și oxprenolol, deși nu sunt anxiolitice propriu-zise, pot fi utilizați
pentru combaterea simptomelor somatice ale anxietății, precum tahicardia și palpitațiile.[3]

Anxioliticele sunt de asemenea cunoscute ca tranchilizante minore.[4] Termenul este mai puțin obișnuit
în textele contemporane și a fost inițial derivat din dihotomia cu tranchilizantele majore, cunoscute uzual
ca neuroleptice sau antipsihotice.[5]

Există temeri că anumiți agenți GABAergici, precum sunt benzodiazepinele și barbituricele, pot avea un
efect anxiogenic dacă sunt utilizate pe perioade lungi de timp.[6]

Utilizări medicale

Barbiturice

Articol principal: Barbituric.

Barbituricele exercită un efect anxiolitic asociat cu sedarea pe care o cauzează. Riscul de abuz și
dependență este ridicat. Mulți experți consideră aceste medicamente sunt demodate pentru tratarea
anxietății, dar că sunt bune ca tratament pe termen scurt al insomniei severe, însă abia după ce
benzodiazepinele sau non-bezondiazepinele au eșuat.[7]

Benzodiazepine

Articol principal: Benzodiazepină.

Benzodiazepinele sunt prescrise pentru alinarea pe termen scurt și lung a anxietății severe și care
invalidează activitățile obișnuite de viață. Benzodiazepinele pot de asemenea fi indicate pentru a acoperi
perioadele latente asociate cu medicamente prescrise pentru tratarea unei tulburări de anxietate de
bază. Sunt utilizate pentru a trata o largă varietate de condiții și simptome și sunt de obicei prima alegere
atunci când este necesară o sedare a sistemului nervos central. Dacă consumul de benzodiazepine este
întrerupt rapid, după ce au fost administrate două sau mai multe săptămâni, există un anumit risc de
sindrom de abstinență benzodiazepinic și sindrom rebound, care variază în funcție de medicament.[8]
Toleranța și dependența pot de asemenea avea loc, dar pot fi acceptabile pe plan clinic,[9] iar riscul de
abuz este semnificativ mai mic decât în cazul barbituricelor. Efecte adverse cognitive și comportamentale
sunt posibile.[10] Câteva exemple de benzodiazepine uzuale includ:

Alprazolam (Xanax)

Bromazepam (Lectopam, Lexotan)

Clordiazepoxid (Librium)

Clonazepam (Klonopin, Rivotril)

Clorazepat (Tranxene)

Diazepam (Valium)

Flurazepam (Dalmane)

Lorazepam (Ativan)

Oxazepam (Serax, Serapax)

Temazepam (Restoril)

Triazolam (Halcion)

Benzodiazepinele își exercită proprietățile anxiolitice în doze moderate. Un dozaj mai mare poate fi cauza
unor fenomene hipnotice.[11]

Tofisopam (Emandaxin și Grandaxin) este un medicament derivativ de benzodiazepină. Asemenea altor

benzodiazepine, are proprietăți anxiolitice, dar nu are proprietăți anticonvulsivante, sedative, de relaxare
a mușchilor scheletici, de slăbire a biomotricității și amnezice.

Carbamați

Pus pe piață ca alternativă mai sigură la anxioliticele barbiturice, meprobamatul (Miltown, Equanil) a fost
în mod obișnuit utilizat pentru ușurarea anxietății la sfârșitul anilor 1950 și în anii 1960. Asemenea
barbituricelor, dozele terapeutice produc sedare, iar supradozele considerabile pot fi fatale. În SUA,
meprobamatul a fost în general înlocuit cu benzodiazepine, dar este acum pe cale de retragere de pe
piață din multe țări europene și Canada. Miorelaxantul carisoprodol are efecte anxiolitice prin
metabolizarea în meprobamat. S-a constatat că alți diferiți carbamați împărtășesc aceste efecte, exemple
în acest sens fiind tibamatul și lorbamatul.[necesită citare]

Antihistaminice
Articol principal: Antihistaminic.

Hidroxizina (Atarax) este un antihistaminic aprobat inițial pentru uz medical de către FDA în 1956. Pe
lângă proprietățile sale antihistaminice, hidroxizina posedă proprietăți anxiolitice și este aprobată pentru
tratarea anxietății și tensiunii. Proprietățile sale sedative sunt utile ca premedicație înainte de anestezie
sau pentru a induce sedare după anestezie.[12] Hidroxizina s-a arătat a fi la fel de eficientă ca
benzodiazepinele în tratarea tulburării de anxietate generalizată, dar produce mai puține efecte adverse.
[13]

Clorfeniramina (Chlor-Trimeton)[14] și difenhidramina (Benadryl) au efecte hipnotice și sedative și efect

anxiolitic mai slab (uz neoficial, sau off-label). Aceste medicamente sunt aprobate de FDA pentru alergii,
rinită și urticarie.

Antidepresive

Medicamentele antidepresive pot reduce anxietatea și anumiți inhibitori selectivi ai recaptării

serotoninei (ISRS) au fost aprobați de FDA pentru tratarea a variate tulburări de anxietate.
Antidepresivele sunt în special benefice deoarece anxietatea și depresia sunt adesea asociate.[8]

Inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei[15] (ISRS) sunt o clasă de compuși utilizați în mod tipic pentru
tratarea depresiei, tulburărilor de anxietate, TOC și anumitor tulburări de personalitate. Clasificate în
primul rând ca antidepresive, multe ISRS au efecte anxiolitice, deși la dozaje mai mari decât cele utilizate
pentru tratarea depresiei.[necesită citare] În mod paradoxal, ISRS-urile pot crește inițial anxietatea din
cauza feedback-ului negativ cauzat de autoreceptorii serotonergici. Din acest motiv, o benzodiazepină
folosită concomitent poate fi utilizată temporar până se instalează efectul anxiolitic al ISRS.[necesită
citare]

Inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei

Printre inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei (IRSN) se numără medicamentele venlafaxină și

duloxetină. Venlafaxina, în forma eliberată prelungit, și duloxetina, sunt indicate pentru tratamentul
tulburării de anxietate generalizată. IRSN sunt la fel de eficienți ca ISRS în tratarea tulburărilor de
anxietate.[16]

Antidepresive triciclice

Antidepresivele triciclice au efecte anxiolitice; în orice caz, efectele adverse sunt adesea mai deranjante
sau severe, iar supradoza este periculoasă. Exemple sunt imipramina, doxepina, amitriptilina,
nortriptilina și desipramina.[17]
Antidepresive tetraciclice

Mirtazapina și-a demonstrat efectele anxiolitice cu profil mai bun al efectelor adverse decât toate
celelalte tipuri de antidepresive, de exemplu, rar cauzează sau exacerbează anxietatea. Oricum, în multe
țări (precum SUA și Australia), nu sunt aprobate în mod specific pentru tulburărilor de anxietate și sunt
utilizate în mod neoficial.[necesită citare]

Inhibitorii de monoaminoxidază

Inhibitorii de monoaminoxidază (IMAO) sunt eficienți în caz de anxietate, dar restricțiile dietetice ale
acestora, efectele adverse și disponibilitatea unor medicamente eficiente mai noi le liminează utilizarea.
[8] În cadrul primei generații de IMAO sunt: fenelzina, isocarboxazida și tranilcipromina. Moclobemidul,
un inhibitor reversibil de MAO-A, îi lipsesc restricțiile dietetice asociate cu IMAO clasici. Medicamentul
este utilizat în Canada, Regatul Unit și Australia.[necesită citare]

Simpatolitice

Articol principal: Simpatolitic.

Simpatolitecele sunt un grup de antihipertensive care inhibă activitatea sistemului nervos vegetativ
simpatic, iar anumite medicamente din cadrul acestui grup au prezentat efecte anxiolitice precum și
terapie potențială pentru TSPT.[necesită citare]

Beta-blocante

Articol principal: Beta-blocant.

Deși nu sunt aprobați oficial în acest scop, beta-blocantele pot avea de asemenea un efect anxiolitic.[18]
[19]

Agoniști alfa-adrenergici

Agoniștii receptorului adrenergic alfa-2 denumiți clonidină[20] și guanfacină prezintă atât efecte
anxiolitice cât și anxiogenice.

Diverse

Fenibut

Fenibut (Anvifen, Fenibut, Noofen) este un anxiolitic[21] utilizat în Rusia.[22] Fenibut este un agonist al
receptorului GABAB,[21] precum și un antagonist pe subunitatea α2δ din structura canalelor de calciu
voltaj-dependente, în mod asemănător gabapentinoidelor precum gabapentina și pregabalina.[23]
Medicația nu este aprobată de FDA pentru utilizare în Statele Unite, dar este vândută online ca
supliment.[24]

Mebicar

Mebicar (mebicarum) este un anxiolitic produs în Letonia și utilizat în Europa de Est. Mebicar are un
efect asupra structurii activității limbico-reticulare, în special asupra zonei emoționale a hipotalamusului,
precum și a toate cele patru sisteme neuromediatoare de bază – acidul γ-aminobutiric (GABA), colina
(ACh), serotonina (5HT) și compușii adrenergici (NA, Adr).[25] Mebicar descrește nivelul de
noradrenalină din creier, nu exercită efect asupra sistemelor dopaminergice și crește nivelul de
serotonină din creier.[26]

Selank

Selank este un anxiolitic care are la bază peptide dezvoltate de Institutul de Genetică Moleculară al
Academiei de Științe a Rusiei. Selank este o heptapeptidă cu structura primară Thr-Lys-Pro-Arg-Pro-Gly-
Pro. Este un analog sintetic al tetrapeptidei umane tuftsină. Ca atare, mimează multe din efectele sale. S-
a observat că ajustează IL-6 și afectează echilibrul citoinelor de tip T-helper. Există dovezi că poate de
asemenea ajusta expresia factorului neurotrofic derivat din creier la șobolani.[necesită citare medicală]

Bromantan

Bromantan este un medicament stimulant cu proprietăți anxiolitice dezvoltat în Rusia la sfârșitul anilor
1980, care acționează în principal prin inhibarea recaptării atât a dopaminei cât și a serotoninei în creier,
deși are de asemenea efecte anticolinergice în doze foarte mari. Rezultatele studiilor sugerează faptul că
combinația acțiunilor psihostimulante și anxiolitice în spectrul activității psihotrope a bromantanului este
eficientă în tratarea tulburărilor astenice în comparație cu placebo.[necesită citare]

Emoxipină

Emoxipina este un antioxidant care este de asemenea un pretins anxiolitic.[27][28] Structura sa chimică
se aseamănă cu cea a piridoxinei, o formă a vitaminei B6.

Azapirone

Azapironele sunt o clasă de agoniști a receptorului pentru serotonină de tip 5-HT1A. DIntre azapirone,
sunt în prezent aprobate: buspirona (Buspar) și tandospirona (Sediel).[29]

Pregabalina
Efectul anxiolitic al pregabalinei apare după o săptămână de utilizare și este similar în eficiență
lorazepamului, alprazolamului și venlafaxinei, dar a demonstrat efecte terapeutice mai consistente
pentru simptomele psihice și somatice ale anxietății. Probe pe termen lung au arătat o eficiență continuă
fără dezvoltarea toleranței și spre deosebire de benzodiazepine, nu perturbă arhitectura somnului și
produce deteriorări cognitive și psihomotorii mai puțin severe. Pregabalinul manifestă de asemenea un
mai mic potențial de abuz și dependență decât benzodiazepinele.[30][31]

Izovalerat de mentil

Izovaleratul de mentil este un aditiv alimentar aromatizant care este pus pe piață ca medicament sedativ
și anxiolitic în Rusia sub numele Validol.[32][33]

Propofol

Propofolul produce efecte anxiolitice, benefice în timpul procedurilor medicale ce necesită sedare.[34]
[35]

Racetami

Unele medicamente din familia racetamilor, precum aniracetam, pot avea efecte anxiolitic.[36]

Alcool

Articol principal: Etanol.

Etanolul este utilizat ca anxiolitic, uneori ca urmare a automedicației. Imagistica funcțională prin
rezonanță magnetică poate măsura efectele anxiolitice ale alcoolului în creierul uman.[37] British
National Formulary afirmă că „alcoolul este un hipnotic slab întrucât acțiunea sa diuretică interferează cu
somnul în timpul ultimei părți a nopții.” Alcoolul este de asemenea cunoscut pentru tulburările de somn
pe care le poate induce.[38]

Inhalante

Efectele anxiolitice ale solvenților acționează ca modulatori pozitivi ai receptorilor GABAA.[39]

Alternative la medicație

Tratamentul psihoterapeutic poate fi o alternativă eficientă la medicație.[40] Terapia de expunere este

tratamentul recomandat pentru tulburările de anxietate fobice. S-a constatat că terapia cognitiv
comportamentală (TCC) este un tratament eficient pentru tulburarea de panică, tulburarea de anxietate
socială, tulburarea de anxietate generalizată și tulburarea obsesiv-compulsivă. Furnizorii de ocrotire a
sănătății mentale pot de asemenea ajuta prin educarea suferinzilor în legătură cu tulburările de
anxietate a-i îndruma pe indivizi spre resurse de auto-ajutor.[41] S-a observat că TCC este eficientă în
tratarea tulburării de anxietate generalizată și posibil mai eficientă decât tratamentele farmacologice pe
termen lung.[42] Uneori medicația este combinată cu psihoterapia, dar cercetările n-a constatat un
beneficiu mai mare al combinației dintre farmacoterapie și psihoterapie în comparație cu monoterapia.
[43]

Oricum, deși TCC este o opțiune viabilă de tratament, poate fi încă ineficientă pentru mulți indivizi.
Așadar, asociațiile medicale canadiene și americane propun utilizarea de benzodiazepine puternice, dar
nu de lungă durată, precum clonazepam și alprazolam și a unui antidepresiv, de obicei Prozac (fluoxetină)
pentru eficiența sa.[44][verificare necesară]