Referat la

Forme farmaceutice sterile

Studiu de caz : Solutiile injectabile cu actiune

asupra sistemului nervos central

Oana Manaila
Profil : Asistenti de Farmacie
Anul II, grupa B
 In conformitate cu prescriptiile medicului, medicamentele se pot administra pe
cale bucala ( orala), respiratorie, rectala, prin aplicatii locale sau pe cale parenterala (prin
injectii) .
Prin cale parenterala se intelege administrarea medicamentelor pe alta cale decat
tubul digestiv. In mod curent se intelege introducerea in organism a medicamentelor
aflate in stare lichida, cu ajutorul unor ace care traverseaza tesuturile, deci prin injectii.
Injectarea asigura patrunderea in organism a intregii cantitati administrate si un
efect mai rapid decat in cazul folosirii caii orale. Este de ales in situatii de urgenta si
atunci cand nu este posibila administrarea orala. Riscul de reactii adverse, uneori severe,
este mai mare, mai ales pentru injectia intravenoasa.
Preparatele injectabile sunt solutii, suspensii, emulsii sterile sau pulberi sterile
care se dizolva sau se suspenda intr-un solvent steril inainte de folosire; sunt repartizate
in fiole sau flacoane si sunt administrate prin injectare1.
In aceasta lucrare vom trata subiectul solutiilor injectabile cu actiune asupra
sistemului nervos central, si anume a analgezicelor, hipnoticelor, sedativelor,
tranchilizantelor si antipireticelor.
Analgezia consta in lipsa receptionarii durerii ca si in blocarea reactiilor motorii si
vegetative la stimuli durerosi, producandu-se si diminuarea activitatii reflexe si relaxarea
musculaturii striate, necesare pentru majoritatea interventiilor chirurgicale.
Medicamentele antiimflamatoare, analgezice si antipiretice cuprind un grup
heterogen de compusi, cu structura chimica diferita, dar cu efecte farmacologice si reactii
adverse asemanatoare. Toate medicamentele din aceasta grupa asociaza, in proportie
variata, actiunile analgezice, antiimflamatorii si antipiretice, fiind folosite fie ca
medicamente simptomatice pentru actiunile analgezice si antipiretice in diferite algii si
stari febrile, fie pentru actiunea antiinflamatorie in boli reumatice.
Actiunea antipiretica consta in scaderea temperaturii crescute din cadrul
sindromului febril. Febra este atribuita actiunii la nivelul hipotalamusului a
prostaglandinelor E si F, care se formeaza sub influenta pirogenilor, ca si a actiunii
interleukinei 1, produsa si eliberata de macrofage. Actiunea antipiretica s-ar datora
inhibarii formarii de prostaglandine si impiedicarii raspunsului sistemului nervos central
la interleukina 1, cu normalizarea mecanismelor termoreglatoare.
ANALGEZICELE (gr an-"fără" + algesis "durere") reprezinta o grupa de
medicamente care calmeaza temporar durerea. Durerea poate fi definita ca o sensatie
subiectiva, complexa, care reflecta activitatea tisulara, reala sau posibila si raspunsul
efectiv la aceasta. Combaterea durerii este realizata prin mecanisme diferite de a reduce
capacitatea senzoriala nervoasa, care poate fi facuta la nivel central sau periferic.
Substantele analgezice pot fi diferentiate in narcotice si anestezice locale, această
diferentiere nu se poate face clar la unele din ele.
Analgezicele, antipireticele si antiinflamatoarele nesteroidiene pot fi clasificate in
functie de efectul terapeutic:
- AINS de prima valoare: fenilbutazona, indometacin;
- AINS majore: naproxen, piroxicam, diclofenac, acid acetilsalicilic;
- AINS minore: restul de antiinflamatoare;
sau in functie de durata de actiune:
1
Farmacopeea romana a Xa
 - cu durata de actiune scurta: (T ½ < 6 ore), ibuprofen, diclofenac, etc;
- cu durata medie de actiune: (T ½ > 6 ore), indometacin, naproxen;
- cu durata lunga de actiune: (T ½ > 24 ore) fenilbutazona, piroxicam (30 – 86 h),
tenoxicam.
- cu durata lunga de actiune: forme farmaceutice retard: indometacin, ketoprofen,
diclofenac.
Din grupa salicilatiilor fac parte o serie de derivati ai acidului salicilic care in
doze mici au efect antipiretic si analgezic, iar in doza mare au efect antiinflamator.
Un reprezentant al derivatiilor de acid acetic este Diclofenacul (Diclofenacum)
Voltaren, cu efect analgezic (cu efect imediat), antiinflamator si antireumatic util in
tratamentul artritei reumatoide, osteoartritei, spondilitei anchilopoietice. Este
contraindicat in ulcer gastric si duodenal, astm, rinita alergica la bolnavii sensibilizati la
aspirina, purtarea lentilelor de contact moi. Nu se foloseste gelul in timpul lactatiei sau la
copii. Doza terapeutica este de 25 mg/ml, 37,0 mg/ml, si poate fi gasit sub diferite
denumiri comerciale: Voltaren, Almiral, Arthrotec, Clafen, Diclac, Diclosal, Diclotard,
Refen, Rheumavek , Tratul, Epifenac, Flogofenac.
Piroxicamul, solutie injectabila 20 mg/ml, este analgezic, antipiretic,
antiinflamator. Are efect intens in PCR si toleranta buna. Inhiba prostaglandinele, efectul
este similar cu al aspirinei, dar are mai putine efecte adverse. Poate fi utilizat impreuna cu
saruri de aur (Tauredon), corticosteroizi si antiacide.
Este contraindicat in afectiuni precum astm, afectiuni hepatice severe, ulcer, afectiuni
cardiace, hipersensibilitate.
Denumiri comerciale: Feldene, Flamexin, Piroxicam, Finalgon.
Din grupa derivatiilor de para-aminofenol face parte fenacetina (derivat de
anilina) si paracetamolul.
Fenacetina are actiune analgezica si antipiretica, administrata cu succes in
migrene, gripa, dereri reumatice.
ANALGEZICELE OPIOIDE, MORFINICE SI EUFORIZANTE sunt
medicamente cu actiune analgezica intensa insotita adesea de calmarea anxietatii, sedare
si euforie2. Actioneaza asupra SNC, favorizand procesele care controleaza inhibitor
durerea. Efectele sunt consecinta actionarii pe receptori specifici: receptori opioizi.
In functie de comportamentul fata de receptorii opioizi, substantele din acesta
clasa sunt:
 agonisti: Morfina, Petidina, Metadona;
 agonisti partiali: Buprenorfina;
 agonisti – antagonisti: Pentazocina (Fortral), Nalorfina
 antagonisti: Naloxona
Utilizarea acestor substante este limitata de potentialul crescut de a produce
dependenta.
Morfina are un efect alangezic, suprimand toate tipurile de durere. Este folosit ca
analgezic postoperator, in infarct, preanestezie, dar numai in cazuri extreme. Datorita
faptului ca deprima centrul respirator, dupa doze mari, respiratia devine slaba si
superficiala iar debitul ventilator scade marcat. Are efect anititusiv puternic, dar nu se
utilizeaza in acest scop datorita pericolului dependentei.

2
Valentin Stroescu, Farmacologie, Editia a V-a, pg. 205, Editura All 2010.
Morfina produce constipatie, contracta sfincterul Oddi, ceea ce duce la cresterea amilazei
si lipazei. Provoaca vasodilatatie arteriala si venoasa si deprima reflexele circulatorii.
(hipotensiune ortostatica).
Dintre preparatele injectabile de opiu si morfina amintim sulfatul de morfina,
care se administreaza subcutanat - cate 10mg odata. Farmacopeea romana prevede doze
maxime pentru sulfatul de morfina, si anume: 20mg odata, 60mg / 24h.
Toxicitatea morfinei este mare si duce la dependenta caracteristica,
morfinomania (dependenta psihica data de efectul euforizant).
Toleranta se instaleaza reletiv repede.
Din grupul altor analgezice opioide cu administrare parenterala, amintim
Fentanylul - fiole 0,05mg/ml.-, cu proprietati analgezice si narcotice (preanestezic),
Tramadolul - solutie injectabila 50 mg/ml. -opioid cu efect analgezic comparabil cu al
codeinei, util in dureri acute sau cronice de intensitate medie.
Tradolan solutie injectabila - 1 fiola de 1 ml contine 50 mg tramadol hidrocloric.
1 fiola de 2 ml contine 100 mg tramadol hidrocloric.
In cazul Tramadolului riscul de dependenta este mic, nefiind inrudit chimic cu
opiaceele.
Tramadol este un analgezic cu actiune asupra SNC, din grupa agonistilor opiacei.
Actiunea de tip opiaceu poate fi eliminata, deci, cu ajutorul antagonistilor de morfina.
Legarea tramadolului de receptorii opiati blocheaza eliberarea indusa de durere a
neurotransmitatorilor la nivelul sinapselor si impiedica astfel conducerea senzatiei de
durere la sistemul nociceptor. Actiunea analgezica se instaleaza rapid si dureaza mai
multe ore. Pe langa actiunea analgezica, tramadol poseda o actiune antitusiva, precum si
actiune depresiva asupra SNC.
Biodisponibilitatea absoluta la tramadol administrat i.m. este de 100%. Timpul de
injumatatire pentru resorbtia produsului este de cca 0,6 ore. Substanta poseda o inalta
afinitate tisulara. Legarea de proteine atinge 20%. Tramadol traverseaza bariera
hematoencefalica precum si bariera placentara. Produsul se regaseste in laptele matern in
proportii foarte mici. Tramadol si metabolitii sai se elimina pe cale renala. Numai o-des-
metil-tramadol este activ din punct de vedere farmacocinetic. Timpul de injumatatire
referitor la eliminarea produsului este independent de modul de administrare si atinge cca
6 ore. In tulburari ale functiilor renale si hepatice, timpul de injumatatire prezinta o
usoara crestere. In cazul unor tulburari severe ale unor organe (de ex. ciroza hepatica,
clearance al creatininei < 5 ml/min) durata de eliminare creste de 2 pana la 3 ori. La
pacientii de peste 75 de ani, acest timp poate fi mai mare cu un factor de 1,4.
Studiile clinice, hematologice, chimice si histologice nu au indicat variatii
dependente de o forma comerciala sau alta. Numai la doze situate cu mult deasupra celor
terapeutice s-au observat modificarile urmatoare: crestere mai lenta in greutate
(anorexie), disparitia starii de bine, agitatie in miscari, sialoree, crampe. Toleranta locala
a fost buna la administrare parenterala unica si repetata. Din datele existente pana in
prezent, tramadol nu prezinta activitate mutagena.
Dozarea trebuie sa fie adaptata intensitatii durerii si sensibilitatii individuale a
pacientului. Adulti si copii peste 14 ani: in general, se va utiliza o fiola de Tradolan Fiole
ca doza unica. Daca in rastimp de 30-60 minute durerea nu dispare, se poate utiliza o a
doua fiola de Tradolan Fiole. Daca din tabloul clinic rezulta ca ar putea fi necesara o doza
mai mare, se poate utiliza de la inceput o fiola de 100 mg ca doza unica. De regula, este
suficienta utilizarea de 3-4 ori pe zi a unei fiole de 50-100 mg Tramadol. In general, nu
este bine sa se depaseasca o doza totala zilnica de 400 mg tramadol. In cazul durerilor
datorate tumorilor si al starilor dureroase postoperatorii, ar putea fi totusi necesare doze
zilnice mai mari. Copii sub 14 ani: rezultatele obtinute pana acum arata ca tramadolul
poate fi utilizat ca doza unica de 1-2 mg/kg corp, incepand de la varsta de 1 an.
I.v. (injectare lenta sau perfuzie impreuna cu o solutie diluanta compatibila), i.m.
sau s.c. Tradolan Fiole este compatibil cu urmatoarele solutii perfuzabile: diluare simpla -
solutie de ser fiziologic sau solutie de glucoza 5%; solutie alcalina: carbonat monoacid de
sodiu 1,4%; Solutii electrolitice continand calciu: solutie Ringer, Sterofundin G; Solutii
pentru substitutie plasmatica sau volumica: Haemaccel-Rheomacrodex 10%. Toate
solutiile verificate sunt compatibile pe o durata de verificare maximala de 24 de ore.
Tradolan Fiole nu trebuie sa fie utilizat pe o perioada mai mare decat cea strict
necesara. In cazul tulburarilor renale sau hepatice, in starile de durere acuta este posibil
rareori sa se depaseasca doza necesara, deoarece preparatul va fi, in aceste cazuri, aplicat
rareori sau chiar numai o data. In starile de durere cronica trebuie totusi avut in vedere ca
acumularea preparatului, datorita tulburarilor renale sau hepatice care prelungesc timpul
de retentie in organism, este de durata mai mare. Din acest motiv, intervalele de utilizare
trebuie prelungite si trebuie adaptat tratamentul la necesitatile pacientului.
Tradolan este contraindicat in hipersensibilitate la unul din compusii produsului;
intoxicatia acuta cu alcool, somnifere, antialgice sau psihotrope; dependenta de opioide;
tulburari de constienta cu geneza neclara; tulburari ale centrilor respiratori si ale functiei
respiratorii; stari de hipertensiune craniana in care nu s-a efectuat ventilare.
Tradolan Fiole nu trebuie utilizat la pacientii care folosesc sau au folosit in
ultimele 14 zile IMAO (contra starilor depresive); Tradolan Fiole nu este un produs
utilizabil ca substitut pentru droguri. Nu trebuie utilizat pentru copii sub 1 an.
Un alt opioid derivat de benzomorfan, cu efect de tip agonist – antagonist, este
Pentazocina (Talwin, fortral), analgezic, in administrarea parenterala, 30 - 60mg
pentazocina corespund la 10mg morfina. Efectul se instaleaza repede si dureaza 2-4 ore.
Pentazocina – solutie injectabila de 30 mg/ml- are actiune sedativa marcata; administrata
in timpul travaliului, afecteaza comparativ slab respiratia nou-nascutului (trece putin prin
bariera hematoencefalica). Ca si morfina, pentazocina creste presiunea lichidului
cefalorahidian, efect care, alturi de deprimarea respiratorie, poate fi daunator in caz de
traumatism craniocerebral. Denumiri comerciale: Fortral, Fortwin, Saldoren .
Anumiti analogi chimici ai morfinei sau ai altor opioizi sunt capabili sa impiedice
deprimarea respiratorie si alte efecte ale acestora, fiind utili in intoxicatiile acute.
Actiunea antagonistilor este de tip competitiv.
Nalorfina, analogul N-alil al morfinei, fiole 5 mg/ml, are efect antagonist
morfinei, administrandu-se in intoxicatia cu morfina, cu efect asupra deprimarii
respiratorii si sedarii excesive, dar si in efect agonist, producand sedare, somnolenta,
usoara deprimare respiratorie, ca si tulburari psihice cu anxietate (halucinatii vizuale).
Naloxona e complet lipsita de actiunile de tip morfinic. Injectabil intravenos (i.v)
sau intramuscular (i.m) antagonizeaza morfina. E antidotul ales in intoxicatia acuta cu
morfina, dar nu in cea cronica, pentru ca declanseaza sindromul de abstinenta.
HIPNOTICELE sau somniferele sunt substante deprimante ale sistemului nervos
central care induc, produc sau prelungesc somnul.
 Calitativ, somnul provocat de majoritatea hipnoticelor difera de cel fiziologic,
prin cresterea duratei somnului lent, in detrimentul duratei totale si a numarului
perioadelor de somn rapid, ca si in posibilele efecte asupra respiratiei, aparatului
cardiovascular, temperaturii corpului.
Hipnoticele au efecte gradate in functie de doza. Dozele terapeutice mici au
actiune sedativa, provocand diminuarea activitatii motorii spontane si a ideatiei,
micsorand reactivitatea la stimuli externi si favorizand aparitia somnului, atunci cand
conditiile fiziologice si de mediu sunt favorabile. Dozele mari provoaca somnul in orice
conditii si ii cresc profunzimea.
Dupa durata somnului produs, hipnoticele se clasifica in hipnotice cu durata de
actiune scurta sau medie, 2-6 ore, utile mai ales la persoanele cu insomnie prin deficit de
adormire si hipnotice cu durata de actiune lunga, 8 ore sau mai mult, utile la persoanele
care se trezesc repede. Hipnotice se impart in doua grupe, si anume, hipnotice barbiturice
si hipnotice nebarbiturice.
Prezenta grupului carbonic la pozitia 2 permite tautomerismul lactam-lactim.
Forma acida (lactim) predomina in solutiile alcaline si permite formarea de saruri solubile
ce pot fi administrate si parenteral.
Barbituricele sunt derivati ai acidului barbituric, un compus cu nucleu
pirimidinic, rezultat din condensarea ureii cu acid malonic. Barbituricele in care oxigenul
de la C2 este inlocuit cu sulf de numesc tiobarbiturice. Ele sunt mai solubile in lipide
decat oxibarbituricele.
Tiobarbituricele si compusii N-metilati se folosesc ca anestezice intravenoase.
In functie de doza barbituricele au actiune sedativa, hipnotica sau anestezie
generala.
Hexobarbital sodic (Evipan) este un hipnotic cu actiune rapida bine tolerat de
organism. E folosit in solutie de 10% in injectii i.v. lente pentru anestezia generala, in
interventii de scurta durata.
Thiopenthal Sodium este un barbituric cu actiune de scurta durata, pentru uz
intravenos, pentru inductia anesteziei generale sau pentru producerea narcozei complete,
cat si pentru hipnoza. Thiopenthal Sodium are actiune analgezica si miorelaxanta slaba.
Compozitia unui flacon de Thiopenthal de sodiu este de 1 g, 0,5 g. Este indicat in
anestezie generala pentru interventii chirurgicale scurte sau manevre pentru diagnostic,
inaintea administrarii anestezicelor inhalatoare.
In cazul adultilor doza uzuala de inducere a anesteziei este de 100-150 mg
injectate pe o perioada de 10-15 secunde. Daca pierderea constientei nu a aparut in 30
secunde - 1 minut, se poate administra o noua doza de 100-150 mg.
La copii 2-8 mg/kg corp.
Contraindicatiile sunt la hipersensibilitate la barbiturice, obstructie respiratorie,
astm acut grav, socuri grave, porfirie, endoscopie perorala, pericardita constrictiva, boli
cardiace si pulmonare, renale si hepatice grave, miastenie. Trebuie luate masuri de
precautie in bolile cardiovasculare, insuficienta corticosuprarenala, hipertensiune
intracraniana. Reactii adverse care pot aparea sunt tuse, stranut, laringospasm,
bronhospasm. S-au constatat cazuri de hipersensibilitate, stari de voma postoperatorie,
somnolenta, confuzie, amnezie si cefalee.
In grupa hipnoticelor nebarbiturice sunt cuprinsi o serie de compusi cu structuri
chimice diferite: benzodiazepine, derivatii piperdindionici, chinazolone, ureide, carbonati
alcooli, aldehide, eteri ciclici, cu proprietati hipnotice asemanatoare celor ale substantelor
barbiturice.
Diazepam (Valium) cu forma de prezentare solutie injectabila 10 mg/2 ml; cutie x
100 f. x 2 ml
Diazepam este indicat in stari de tensiune, neliniste si agitatie, labilitate
emotionala, tulburari neurovegetative functionale, insomnie, nevroze anxioase, stari
reactive, boli psihosomatice: tulburari de comportament la pacientii cronici psihopatizati,
sindrom acut de abstinenta la alcoolici, tulburari de comportament la epileptici; status
epilepticus si accese convulsive severe recurente (forma injectabila); stari de contractura
a musculaturii striate de natura reflexa sau de cauza neurologica; premedicatie in
anestezie si interventii chirurgicale si linistire postoperator, iminenta de avort, nastere
prematura sau dirijarea travaliului in hipertonie uterina (forma injectabila).
Dozele si modul de administrare a solutiei injectabile: intramuscular sau intravenos lent –
la adulti si copii mari: 2-20 mg o data, se poate repeta dupa 3-4 ore; sugari (mai mari de 1
luna): 1-2 mg (0,25 mg/kg) o data; se poate repeta pana la 2 mg/kg/zi.
In cazul administrarii Diazepamul trebuie sa se aiba in vedere alergiea la
diazepam, miastenia gravis, soc, coma, intoxicatie acuta cu alcool, sau alte deprimante
centrale, glaucom. Nu se asociaza cu IMAO si alte antidepresive. Nu se administreza in
sarcina in primul trimestru.
De asemenea, prudenta la bolnavii cu glaucom, doze mici la cerebro-vasculari, in
insuficienta cardio-respiratorie, la batrani si debilitati. Precautie in cazul asocierii cu:
barbiturice, alcool, analgezice opiside si alte deprimante centrale. Forma injectabila nu se
amesteca cu alte medicamente si nu se adauga solutiilor perfuzabile intravenos. Prudenta
la soferi si persoane cu activitati de precizie.
Reactiile adverse care pot aparea sunt de oboseala, somnolenta, ameteala, ataxie,
cefalee, stare confuziva, depresie, disartrie, tremor, tulburari de vedere, diplopie, hTA,
greata, greutate in mictiune, tulburari de libido, leucopenie, icter, hiperexcitabilitate. La
bolnavii cu mic rau epileptic poate produce crize de mare rau sau instalarea unui status
epilepticus. Administrarea in doze mari, timp indelungat induce farmacodependenta.
Injectarea intravenos poate produce apnee si/sau sincopa cardiaca; local apar iritatii si
tromboze.
Substantele SEDATIVE produc deprimare psihomotorie cu linistire, diminuarea
reactiilor psihovegetative, micsorarea performantelor si uneori somnolenta.
Substantele TRANCHILIZANTE diminueaza starea de anxietate.
Cele doua tipuri de efecte, sedativ si tranchilizant, sunt insa greu de delimitat,
depind de doza si de obicei se confunda – sedativele pot linisti anxietatea, iar
tranchilizantele pot diminua performantele si chiar pot favoriza instalarea somnului.
Ca substante sedative se folosesc bromurile (mai mult preparate vegetale), iar ca
tranchilizante sau anxiolitice se folosesc derivati benzodiazepinici, meprobamat si alte
substante. Efectul antianxios este mai selectiv.
Tranchiliantele majore – neuroleptice - scad starea de tensiune nervoasa si
reactiile psihomotorii, determinand o stare de calm general si indiferenta fata de factorii
emotionali. Substantele neuroleptice produc si o serie de efecte terapeutice: antispastice,
anticonvulsivante, antivomitive, hipotensive, antihistaminice, potenteaza actiunea
analgezicelor si narcoticelor.
Vom exemplifica in continuare cateva tranchilizante majore.
 Plegomazin fiole a 5 ml solutie injectabila continand clorpromazina hidroclorid
25 mg, are actiune terapeutica asupra cortexului cerebral actionand ca hipnotic, sedativ,
anticonvulsivant, inhibant al reflexelor conditionate, iar asupra diencefalului ca
hipotermizant si antiemetizant, scade metabolismul bazal prin scaderea consumului de
oxigen tisular, stimuleaza ventilatia si debitul respirator (eupneic). Actionand asupra
cailor centripete nervoase, potenteaza actiunea anestezicelor, curarizantelor, analgezicelor
avandel insusi o actiune anestezica locala.
Forma injectabila este de ales in vederea controlului prompt al simptomelor
severe - agitatie intensa la bolnavi psihotici, stari de anxietate si tensiune psihica marcate,
voma puternica, sughit persistent, sindrom de abstinenta la alcoolici, durere severa la
cancerosi, porfirie intermitenta acuta, tetanos; pregatire preoperatorie, tratament intra- si
postoperator.
Doze si mod de administrare: intramuscular profund, la adulti 12,5-50 mg o data,
se poate repeta dupa o ora sau la fiecare 48 ore, dupa situatie, fara a depasi 150 mg/zi; la
copii 0,5 mg/kg corp la fiecare 6-8 ore, fara a depasi 40 mg/zi la copiii in greutate de
pana la 25 kg si 75 mg/zi pentru cei de 25-50 kg. In cazuri speciale se pot introduce, in
perfuzie intravenoasa, 2550 mg in 500-1 000 ml solutie salina izotona.
Injectarea este frecvent cauza de hipotensiune ortostatica, care poate fi
periculoasa (dupa injectia intramusculara bolnavul trebuie sa stea culcat cel putin 1/2 de
ora, iar perfuzia intravenoasa trebuie indicata exceptional); injectarea de doze mari
provoaca uneori febra; cei care manuiesc medicamentul pot prezenta dermatita de contact
Solutiile intens colorate nu trebuie folosite!
Levomepromazin fiole 1 ml solutie apoasa contine 25 mg maleat de
levomepromazina.
Este un neuroleptic antipsihotic cu actiune sedativa intensa; analgezic,
simpatolitic, anticolinergic.
Este indicat in schizofrenie, stari depresive sau manie cu agitatie, psihoze
halucinatorii cronice, sindroame confuzionale (inclusiv delirium tremens), tulburari de
comportament de epileptici si oligofreni; nevroze, sindrom psihovegetativ; preanestezie,
sedare dupa anestezie; asociat cu analgezice in dureri rebele.
Modul de administrare la adulti cu tulburari psihice: parenteral, injectii
intramusculare, se incepe cu 75-100 mg/24 ore in 3-5 prize, apoi se creste progresiv pana
la doza utila (150-250 mg), iar la copii (3-15 ani): 0,5-2 mg/kg corp/zi.
Este contraindicat in hipotensiune arteriala, hipersensibilitate la fenotiazine, stari
comatoase, intoxicatiile cu deprimante ale SNC; la bolnavii cu afectiuni severe cardiace,
renale, hepatice sau cu discrazii sanguine.
Trebuie sa se tina cont de urmatoarele precautii: solutia decolorata nu se
administreaza. Nu se asociaza in perfuzie sau seringa cu alte solutii injectabile. Sarcina si
alaptare: Se administreaza cu prudenta in sarcina si alaptare.Efecte asupra capacitatii de
conducere auto sau de exploatare a altor masini: Se evita administrarea Levomepromazin
la conducatorii auto si la persoanele cu profesii ce impun performante psihomotorii
riguroase.
Reactiile adverse care pot aparea sunt tulburari neurovegetative: hipotensiune
ortostatica; efecte anticolinergice: uscaciunea gurii, constipatie, retentie urinara; tulburari
neuropsihice: sedare, somnolenta, anxietate, modificari ale timiei; tulburari endocrine:
hiperprolactinemie (amenoree, galactoree, ginecomastie), hiperglicemie, alterarea
tolerantei la glucoza.
Trifluoperazin fiole de 1 ml continand echivalentul a 0,002 g de diclorhidrat de
Trifluoperazin.
Trifluoperazin este neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic.
Trifluoperazin este o fenotiazina piperazinata, care actioneaza prin deprimarea
formatiunii reticulate a trunchiului cerebral, apreciabil mai energica decat a
clorpromazinei (Largactil, Plegomazin) si a proclorperazinei (Stemetil, Emetiral).
Comparativ cu aceste doua substante, efectele adrenolitice, antihistaminice si antispastice
ale Trifluoperazinei sunt de mai mica intensitate.

In doze mari preparatul este indicat in schizofrenii acute si cronice, psihoze

maniaco - depresive, encefalopatii cronice, delirium tremens, psihoze de involutie. In
doze mici Trifluoperazin este indicat in tratamentul nevrozelor, mai ales al celor in care
predomina componenta anxioasa, de asemenea, in anumite sindroame psihosomatice cu
simptome ca: insomnia, anorexia, starea de agitatie sau de tensiune; se mai recomanda in
varsaturile postoperatorii sau cele de sarcina, in kinetoze, in unele cefalee si migrene.
In principiu, posologia trebuie strict individualizata. Se incepe cu doze mici care
se maresc progresiv si, dupa ce s-a obtinut efectul terapeutic maxim, doza respectiva se
scade treptat pana la stabilirea dozei minime eficace (doza de intretinere). Doze mari -
adulti: pentru obtinerea efectului antipsihotic se administreaza per os, in medie 0,010 -
0,060 g (se incepe cu cate 0,002 - 0,005 g de 2 ori pe zi, ajungandu-se la doza terapeutica
optima in 2 - 3 saptamani). Rareori sunt necesare doze mai mari (nu se va depasi doza
zilnica de 0,150 g). Tratamentul de intretinere se poate face si ambulator, doza zilnica
fiind de 0,010 - 0,040 g in 2 - 3 prize). Daca este necesar un control rapid (in cateva ore)
al fenomenelor psihotice se recomanda administrarea parenterala (intramuscular profund)
a preparatului, in doze de 0,001 - 0,002 g la 4 - 6 ore (rareori este nevoie de o doza
zilnica mai mare decat 0,006 g). De indata ce se obtine rezultatul terapeutic dorit se trece
la administrarea per os, continuand cu aceleasi doze sau putin mai mari. Pentru
prevenirea unei cumulari excesive, injectarea preparatului nu se va face la interval de
timp sub 4 ore.
La copiii psihotici – 6-12 ani - spitalizati sau tinuti sub stricta supraveghere
medicala, in cadrul administrarii, per os, se incepe cu 0,001 g de 1 - 2 ori pe zi, crescand
treptat doza la 0,015 g in 24 de ore (la unii copii mai mari cu simptome mai severe, pot fi
necesare doze mai mari). Pentru obtinerea unui efect antipsihotic rapid se poate recurge la
administrarea parenterala a preparatului (intramuscular profund) in doze de 0,001 g de 1 -
2 ori pe zi, continuand apoi, cu tratamentul per os. Doze mici: pentru alte indicatii, afara
de psihoze, se recomanda sa se administreze per os in medie 0,002 - 0,004 g pe zi (se
incepe cu 0,001 g de 2 ori pe zi) repartizate in doua prize egale.
Este contraindicat in stari comatoase sau depresii marcate, datorate unor
depresanti centrali (alcool, barbiturice), discrazii sanguine, depresiunea maduvei
hematogene, leziuni hepatice sau renale severe preexistente. De obicei, nu se recomanda
administrarea preparatului la copii sub 6 ani.
Preparatul se administreaza cu precautie la bolnavii cardiovasculari (poate
accentua durerile anginoase sau poate determina scaderea marcata a tensiunii arteriale,
mai ales in cazul administrarii parenterale a unor doze mari); la gravide (desi nu exista
date experimentale in sensul ca substanta ar avea efecte teratogene), la bolnavii cu
modificari retiniene, insuficienta functionala hepatica sau renala. Se va tine seama de
faptul ca datorita efectului sau antiemetic, Trifluoperazina poate masca semnele de
supradozare a unor substante medicamentoase, de asemenea tabloul clinic de ocluzie
intestinala sau de tumora cerebrala.
Dupa administrarea dozelor mici, reactiile nedorite sunt rare si de mica
intensitate. In cazul dozelor mari (tratament antipsihotic) frecventa si intensitatea lor sunt
mai mari.
Cele mai importante fenomene sunt fenomenele extrapiramidale de tip akinetic -
hiperton (tablou clinic asemanator cu parkinsonismul) sau hiperkinetic - diston (spasme
ale musculaturii cervicale, mergand pana la torticolis, rigiditatea musculaturii santurilor
vertebrale, spasm carpo - pedal, trismus, disfagie, crize oculogire, protruzia limbii). Alte
reactii adverse: insomnie (mai frecventa decat somnolenta care poate, totusi, sa apara
uneori), fatigabilitate musculara, anorexie, galactoree, tulburari de acomodatie, eruptii
cutanate. Cand fenomenele de mai sus sunt intense se impune suspendarea tratamentului,
in timp ce in cazurile mai usoare este suficient, de obicei, un tratament corector
(antiparkinsoniene - afara de levodopa, care este ineficace, clorpromazina, cafeina,
fenobarbital).
Foarte rare dupa dozele uzuale si foarte grave sunt hepatita toxica si agranulocitoza;
eventualitatea lor impune necesitatea explorarii periodice a functiei hepatice si a
examenelor hematologice in cursul tratamentelor cu doze mari. Printre alte fenomene
secundare, de asemenea rare, chiar dupa doze ridicate, pot fi semnalate hipotensiunea
arteriala marcata (se administreaza noradrenalina, nu adrenalina), hipotermia si
potentarea actiunii anestezicelor si a barbituricelor (se combate cu amfetamine si cafeina,
evitand stimulentele, care pot determina convulsii, de exemplu: pentetrazolul).
Fiecare fiola (1 ml) de Haloperidol contine 5 mg haloperidol.
Haloperidol este un neuroleptic major, incadrat in grupa derivatilor
butirofenonici. Are proprietati antipsihotice si antiemetice si, de asemenea, reduce
agitatia psihomotorie.
Este indicat in tulburari insotite de agitatie psihomotorie: manie, dementa,
oligofrenie, psihopatie, schizofrenie acuta si cronica, alcoolism, halucinatii in
schizofrenia acuta si cronica, paranoia si confuzie acuta, Coree Huntington, sindrom
Gillis de la Tourette.
Injectarea se recomanda in cazuri acute (agitatie psihomotorie acuta) sau daca
administrarea orala nu se poate efectua (neliniste in intoxicatia alcoolica acuta, faza de
agitatie din delirium tremens, agitatie psihotica acuta etc.).
Modul de administrare este individual.
Pentru a determina doza initiala, se tine cont de varsta pacientului, severitatea
bolii, raspunsul particular la alte medicamente antipsihotice. La pacientii varstnici sau cu
stare generala alterata, este necesara reducerea dozei. La copii, se administreaza exclusiv
picaturi de Haloperidol.
Copii: (exclusiv in tratamentul psihozei)- doza initiala se stabileste in functie de
varsta: -intre 3-5 ani: cate 2 picaturi de 2 ori pe zi (dimineata si seara); intre 5-15 ani: cate
5 picaturi, de 2 ori pe zi (dimineata si seara). Doza alternativa pentru copii: 0,1 mg/3 (!)
kg greutate corporala, de 3 ori pe zi. Pentru obtinerea efectului terapeutic dorit, este
necesara cresterea gradata a dozei initiale, apoi reducerea gradata a dozei pana la cea mai
mica doza de intretinere eficienta. Ca antipsihotic in bolile cronice, se pot administra 1-3
mg per os, de 3 ori pe zi, fara a depasi 10-20 mg, de 3 ori pe zi. in agitatia psihomotorie,
se administreaza 0,5-1 mg per os, de 3 ori pe zi, fara a depasi 2-3 mg, de 3 ori pe zi. Daca
nu se obtine o imbunatatire a rezultatelor, tratamentul nu va fi continuat mai mult de o
luna.
Mod de administrare a preparatului injectabil se face in functie de afectiune:
- psihoza acuta: Adulti- 5-10 mg (1-2 fiole) i.v. sau i.m. Aceasta doza poate fi repetata la
30-60 minute, o data sau de doua ori, pana la obtinerea efectelor terapeutice.
In general, doza maxima zilnica nu va depasi 15-40 mg (in cazuri exceptionale,
se poate merge pana la 100 mg, zilnic). Daca doza totala zilnica va fi aplicata intr-o
singura administrare, se va folosi perfuzia intravenoasa, cu durata de aproximativ 6 ore.
La copiii peste 10 ani: 2,5-5 mg (1/2-1 fiole) i.v. sau i.m., numai daca este
neaparat necesar.
In psihoza acuta alcoolica, se recomanda 5-10 mg (1-2 fiole) i.v. sau i.m. Daca
este necesar, doza poate fi repetata, dar nu va fi depasita doza maxima zilnica, de 15-60
mg. In delirium tremens, pentru scaderea agitatiei, se recomanda 10-20 mg (2-4 fiole) i.v.
Daca sunt necesare doze mai mari, se prefera administrarea in perfuzie i.v. in caz de
varsaturi persistente sau pentru prevenirea vomei postoperatorii. Se recomanda 2,5-5 mg
(1/2-1 fiole) i.v. sau i.m., la sfarsitul interventiei chirurgicale. Se administreaza in
perfuzie i.v., cu un ritm de 5 mg/minut, fara a depasi 5 mg/30 secunde sau 10 mg/minut.
Efectele terapeutice apar in 10-40 minute.
Este contraindicat in hipersensibilitatea la preparat, stare comatoasa, tulburari
neurologice insotite de simptome piramidale sau extrapiramidale, depresii provocate de
alcool sau de medicamente depresive, leziuni ale ganglionilor bazali.
Contraindicatii relative: Sarcina sau alaptare. Preparatul injectabil nu poate fi
administrat sub varsta de 10 ani. Inainte de administrarea preparatului injectabil in stari
depresive endogene, se evalueaza cu atentie raportul beneficiu / risc.
Sunt necesare precautii in caz de: boli hepatice, renale, cardiace, boala Parkinson,
depresie, feocromocitom, tireotoxicoza, epilepsie, conditii care predispun la epilepsie sau
convulsii (leziuni cerebrale, sevraj alcoolic). Daca pacientul a fost tratat inainte cu
neuroleptice sedative, este necesara intreruperea gradata a tratamentului. in timpul
tratamentului cronic, este necesara monitorizarea numarului de celule sanguine si a
testelor functionale hepatice. Tiroxina poate creste toxicitatea Haloperidolului, de aceea
tratamentul cu Haloperidol, la hipertiroidieni, va fi completat cu tratament antiti-roidian.
La pacientii cu depresie asociata cu psihoza, Haloperidolul poate fi asociat cu un
antidepresiv. in cazul tratamentului cu Haloperidol asociat cu un antiparkinsonian,
medicamentul antiparkinsonian va fi administrat si dupa intreruperea tratamentului cu
Haloperidol si va fi scazut, gradat (antiparkinsonianul este excretat mai rapid decat
Haloperidolul), pentru prevenirea agravarii simptomelor extrapiramidale. In prima faza
de administrare - pentru un timp determinat individual - va fi interzisa conducerea
autoturismelor sau efectuarea altor activitati periculoase, apoi restrictia va fi stabilita
individual. Este interzis consumul de bauturi alcoolice, in timpul tratamentului cu
Haloperidol.
Administrarea acuta (o data sau de doua ori) nu duce, de obicei, la aparitia
reactiilor adverse.
 Pot aparea reactii extrapiramidale - simptomele apar in cursul tratamentului
cronic: tremor, tensiune musculara, alte simptome parkinsoniene. Simptomele pot scadea
in intensitate sau pot disparea spontan, la reducerea dozelor sau la intreruperea,
tranzitorie, a tratamentului. Uneori, pentru a avea controlul acestor simptome, este
necesara utilizarea medicamentelor antiparkinsoniene. Medicamentele anticolinergice si
antiparkinsoniene nu se administreaza de rutina, ci numai atunci cand este absolut
necesar, deoarece scad eficacitatea Haloperidolului. Diskinezie tardiva: Ca si celelalte
medicamente antipsihotice, Haloperidolul determina aparitia diskineziei tardive, mai ales
in tratamentul cronic, la pacientii varstnici - in special femei - tratati cu doze mari. Sunt
caracteristice miscarile involuntare ale limbii, fetei, gurii sau obrajilor. Un semn precoce
al diskineziei tardive este miscarea fina, involuntara, a limbii. Daca administrarea
medicamentului se opreste la timp, nu va aparea intregul sindrom. In acest caz, va fi
administrat un alt agent antipsihotic.
Sindromul neuroleptic malign: Ca si celelalte medicamente antipsihotice,
Haloperidolul poate determina aparitia sindromului neuroleptic malign. Este o reactie
idiosincrazica a organismului, cu urmatoarele manifestari: hiperpirexie, rigiditate
musculara, instabilitate autonoma, pierderi repetate ale constientei, coma sau cresteri ale
nivelului plasmatic al CPK. Semne initiale ca tahicardie, modificari ale presiunii
sanguine, transpiratie, pot precede aparitia hiperpirexiei. In acest caz, se intrerupe imediat
tratamentul si se administreaza anatagonisti de dopamina (bromocriptina).
Alte reactii adverse asupra SNC: Oboseala, toropeala, depresie, somnolenta, tulburari
tranzitorii ale somnului, cefalee, confuzie, crize de grand mal la pacientii epileptici,
simptome psihotice incluzand halucinatiile.
Pot aparea si reactii adverse gastrointestinale: modificarea greutatii corporale si,
rar, greata, anorexie.
Tulburari endocrine: Ca antagonist de dopamina, poate creste nivelul seric al
prolactinei, cu aparitia de: galactoree, ginecomastie, oligo- sau amenoree. Foarte rar, s-a
observat aparitia hipoglicemiei sau scaderea secretiei de ADH.
Efecte secundare cardiovasculare: Tahicardie, hipotensiune. In doze mari, poate
predispune la aparitia aritmiilor ventriculare.
Alte reactii adverse: Scaderea tranzitorie a numarului eritrocitelor, granulocitoza,
trombocitopenie, tulburari functionale hepatice, icter, tulburari de erectie sau ejaculare.
Pot aparea reactii de hipersensibilitate ca: rash cutanat, urticarie sau anafilaxie.
Ocazional, pot aparea: constipatie, tulburari de mictiune, uscaciunea gurii, tulburari de
vedere, edeme periferice, transpiratie excesiva. La pacientii varstnici, poate aparea atac
de glaucom cu unghi inchis. In cazurile de moarte subita sau neasteptata, care au fost
raportate in cursul tratamentului cu antispastice (incluzand Haloperidolul), nu a fost
demonstrata relatia cauzala cu tratamentul aplicat.
TRANCHILIZANTE MINORE - denumirea provine de la cuvintele latine:
tranquillus = linistit; anxietas = neliniste, ingrijorare.
Tranchilizantele minore reduc starea de tensiune psihica, diminueaza anxietatea,
echilibreaza comportarea afectiva si reactiile emotionale.
Exemplificari: Diazepam solutie injectabila 10 mg/2 ml; cutie x 100 f. x 2 ml
 Se leaga de receptorii GABA3-ergici crescand efectele inhibitorii ale acestora
asupra excitabilitatii neuronale.

BIBLIOGRAFIE:

 Nomenclatorul medicamentelor de uz uman 2007

 S.E. Leucuta, Prepararea medicamentelor, Rd. Medicala Universitara “Iuliu
Hatieganu”, Cluj Napoca, 2001
 Valentin Stroescu, Farmacologie, Editia a V-a revizuita si adaugata, Ed. All, 2010
 http://sebastianpopescumd.blogspot.com
 http://www.scritube.com/medicina/Medicamentele-si-efectele-lor2222391.php
 http://www.sfatulmedicului.ro

3
GABA – acidul gama-amino-butiric