PARASIMPATOLITICE

PARASIMPATOLITICE (PSL)
 Parasimpatoliticele se mai numesc: antagoniste M
colinergice, anticolinergice, colinolitice, antiacetilcolinice,
antimuscarinice, vagolitice.
 Mecanism de acţiune: se fixează pe receptorii M
muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice,
pe care îi blochează împiedicând formarea complexului
receptor-acetilcolina. Prin acest mecanism împiedică
apariţia efectelor parasimpatomimetice ale acetilcolinei
endo sau exogenă şi a tuturor substanţelor de tip
acetilcolină. Nu împiedică eliberarea acetilcolinei în
terminaţiile parasimpatice. Receptorii N nicotinici nu sunt
blocaţi de parasimpatolitice la doze terapeutice dar pot fi
influenţaţi în anumite condiţii.
Clasificarea PSL
 Alcaloizi
 atropina, scopolamina
 Derivaţi semisintetici şi sintetici
 homatropina, ciclopentolat, tropicamida,
ipratropiu, butilscopolamina, pirenzepina,
gastrozepina
Atropina

 Este un racemic format dintr-un amestec în

părţi egale de L şi D hiosciamină. În plantele
proaspete se găseşte mai ales L hiosciamina
care ste activă farmacodinamic. Atropina
este esterul acidului tropic cu tropina sau cu
tropanolul.
 Efectele principale ale atropinei sunt:
antisecretor, antispastic şi midriatic + cele
cardiace
 Efectul antisecretor
 scade secreţia salivară cu uscăciunea gurii, sete,
greutate în deglutiţie, iar în doze mari răguşeală şi
greutate în vorbire;
 secreţia gastrică este puţin influenţată de atropină în
doze terapeutice şi este influenţată numai în prima
fază deoarece în fazele următoare este reglată prin
mecanisme hormonale (gastrină). Doze mari de
atropină pot reduce secreţia de HCl în perioadele
interdigestive. Această acţiune este mai slabă la
bolnavii de ulcer gastro-duodenal. Secreţia gastrică
stimulată prin histamină, alcool, cafeină este
diminuată dar nu suprimată de atropină;
 împiedică secreţia sudoripară;
 scade secreţia căilor respiratorii.
 Efectul antispastic
 scade spasmele musculaturii netede, împiedică
influenţa stimulantă a nervilor parasimpatici, fiind
considerată antispastic neurotrop;
 la nivelul tubului digestiv produce relaxare şi
inhibarea mobilităţii fazice. Are acţiune inhibitoare şi
asupra tonusului, amplitudinii şi frecvenţei mişcărilor
gastrice şi intestinale. Efectul este şi mai evident
asupra mişcărior peristaltice violente produse de
purgativele drastice şi pilocarpină;
 antispastic moderat asupra vezicii şi căilor biliare,
favorizează retenţia de urină. Asupra spasmului căilor
biliare produs de morfină efectul atropinei este mai
slab decât al teofilinei şi nitriţilor.
 Efectele oculare
 efect midriatic, cel mai uşor vizibil prin aplicare locală;
 dilatarea pupilei se datorează paraliziei sau relaxării
muşchiului circular al irisului,
 cicloplegia - adică paralizia muşchiului ciliar ceea ce
duce la aplatizarea cristalinului şi împiedicarea vederii
de aproape;
 împiedică reacţia pupilară la lumină generând
fotofobie;
 creşterea presiunii intraoculare este consecinţa
midriazei şi a cicloplegiei. Se produce prin
îngreunarea scurgerii umorii apoase prin canalul
Schlem şi a spaţiilor Fontana. Prin aceasta agravează
galucomul.
 Efecte cardiovasculare:
 tahicardie deoarece diminuează controlul vagal al
inimii, valoarea tahicardiei fiind în funcţie de tonusul
vagal;
 poate diminua bradicardia produsă de digitalice;
 suprimă reflexele vagale cardioinhibitorii;
 înlătură bradicardia şi tulburările de conducere atrio-
ventriculare de origină vagală;
 tensiunea arterială se modifică în mică măsură;
 în doze mari produce vasodilataţie periferică la nivel
cutanat;
 pune în libertate histamina.
 Efecte centrale:
 stimulează centrul respirator în doze
terapeutice;
 dozele terapeutice au acţiune excitantă slabă
asupra centrilor bulbari;
 efecte favorabile în parkinsonism;
 în doze mari agitaţie psihomotorie, deprimare
centrală, comă, deprimare respiratorie.
 Efecte supra aparatului respirator:
 în doze treapeutice stimulează centrul respirator mai
ales dacă acesta este deprimat prin diferite
inhibitoare SNC, crescând frecvenţa şi profunzimea
respiraţiei;
 în doze mari produce deprimarea centrului respirator.
Când centrul respirator este intens inhibat atropina
nu-l poate stimula;
 scade secreţia glandelor căilor respiratorii uscând
mucoasele, efectul fiind mai intens când secreţia este
exagerată;
 în crizele de astm acţiunea este mai slabă decât a
adrenalinei.
 Utilizări:
 în sialoree, în diminuarea secreţiei salivare în chirurgia maxilo-
facială;
 antivomitiv, antigreţos în kinetopatii;
 la bolnavii tuberculoşi în prevenirea transpiraţiei;
 preoperator pentru a împiedica aritmiile, bradicardia,
hipotensiunea datorate unei stimulări vagale excesive;
 în gasto-enterologie, în boala ulceroasă;
 în astmul bronşic mai mult ca adjuvant;
 în spasme ale musculaturii netede care însoţesc diferite tulburări la
nivelul aparatului digestibv, respirator, urinar fiind unul dintre
antispasticele cele mai des utilizate în colici biliare, renale,
veziculare;
 în oftalmologie în examenul fundului de ochi, în scop diagnostic în
tratamentul inflamaţiilor irisului şi corneei;
 în parkinsonism combate rigiditatea şi hipersalivaţia;
 în intoxicaţii cu parasimpatomimetice: pilocarpină, muscarină,
ciuperci din genul Amanita muscaria.
 Farmacocinetica:
 Se absoarbe repede după administrarea
parenterală sau digestivă difuzând în toate
organele şi ţesuturile.
 O parte se transformă în ficat în metaboliţi
inactivi. Se elimină pe cale urinară 80%, 1/3
nemetabolizat.
 Iepurele este mai puţin sensibil secretând o
enzimă: atropin-esterază.
 T1/2 = 1,2 – 3,8 ore.
 Efecte secundare:  Contraindicaţii:
 la nivelul aparatului digestiv  glaucom;
scade tonusul şi  ileus
paralitic;
peristaltismul intestinal  adenom de prostată.
ducând la constipaţie;
 scad secreţiile mai ales cea
salivară cu tulburări de
deglutiţie şi afonie;
 scade tonusul vezicii urinare
cu disurie;
 la nivelul ochiului: midriază,
cicloplegie, fotofobie,
agravând glaucomul.
 Intoxicaţia cu atropină se manifestă prin:
 tahicardie;
 midriază;
 hiperemie;
 piele uscată congestivă;
 sete, nelinişte, excitaţie psihomotorie, dezorientare.

 Doza letală este 80 – 130 mg.

 Tratamentul intoxicaţiei se face cu spălături
gastrice şi administrare de pilocarpină 10 mg
s.c. până la apaiţia secreţiei salivare sau
neostigmină 1- 2 mg i.v.
 Preparate:
 sulfatde atropină fiole de 1 mg, 0,25 mg;
 distonocalm ce conţine alcaloizi totali din
belladona, alcaloizi din cornul secarei,
Propranolol, Amital Na;
 Lizadon ce conţine atropină, papaverină,
fenobarbital.
Scopolamina
 Are acţiuni parasimpatolitice asemănătoare atropinei dar
este un sedativ psihomotor marcat.
 Are proprietăţi antivomitive şi este mai eficace decât
atropina în kinetopatii. În tremurăturile parkinsoniene e
mai activ decât atropina.
 Se foloseşte în potenţarea narcozei 0,25 – 0,5 mg
asociată cu 10 mg morfină producând un somn util în
preanestezie.
 Stimulează centrul respirator acţiunea fiind mai intensă
decât a atropinei.
 Doze utilizate: 0,1 – 0,5 mg parenteral şi 0,5 – 1 mg oral.
Toxicitatea este relativ mare. Se utilizează ca sedativ în
stări de agitaţie motorie şi preoperator.

Derivaţi
Homatropina
semisintetici şi sintetici
 Este esterul tropeinei cu acidul mandelic. Se utilizează în oftalmologie
având avantajul că efectele sunt de durată mai scurtă.
 Ciclopentolat
 Se utilizează în oftalmologie.
 Tropicamida
 Derivat cu acţiune midriatică scurtă (6 ore).
 Tropeinele cuaternare
 Sunt derivaţi în care azotul terţiar este transformat în azot cuaternar. Au o
liposolubilitate mai mică deci nu au efecte centrale predominând efectele
periferice.
 Ipratropiu, Tiotropiu
 Se utilizează mai ales ca bronhodilatatore sub formă de aerosoli în astm.
 Butilscopolamina (Scobutil)
 Are acţiuni intense la nivelul musculaturii netede, efect antisecretor
marcat. Se utilizează ca antispastic musculotrop cu acţiune sporită la nivel
genito-urinar datorită blocării receptorilor M şi a unei componente
ganglionare. Doze mari produc hipotensiune, tahicardie. Doza: 10 – 20
mg. Este indicat în afecţiuni spastice gastrointestinale, biliare, urinare şi în
boala ulceroasă.
 Oxifenoniu (Antrenil)
 Are o absorbţie variabilă din tubul digestiv şi o acţiune mai slabă dar de
durată mai lungă decât atropina. Influenţează mai mult secreţia gastrică
şi e indicat în ulcer gastric şi duodenal, gastrită hiperacidă, spasme
digestive, stări spastice ale căilor urinare, dismenoree.
 Oxifenciclimina (Daricon)
 Are acţiune de durată mai lungă decât atropina (8 – 12 ore), efect
hiposecretor şi antispastic intens. Indicat în ulcer, colită, spasme ale
căilor urinare.
 Pirenzepin (Gastrozepin)
 Este un derivat triciclic de benzodiazepină. La doze terapeutice inhibă
marcat secreţia gastrică fără a avea şi alte efecte anticolinergice datorită
blocării elective a receptorilor M1 de la nivelul plexului nervos din
peretele stomacului. Indicat în ulcer. În doze mari blochează şi receptorii
M2 producând efecte atropinice.
 Propantelina (Pro-Banthin)
 Este un antisecretor, antispastic care în doze mari are şi acţiune asupra
ganglionilor vegetativi şi slabe efecte curarizante. Doza: 15 – 30 mg de 1
– 4 ori pe zi oral.
 Izopropamida (Priamid)
 Are acţiune spasmolitică în doze de 5 mg.
SUBSTANŢE CU ACŢIUNE
GANGLIONARĂ
 La nivelul ganglionilor vegetativi se face sinapsa între
fibra pre şi post ganglionară. Mediatorul chimic la acest
nivel este acetilcolina care acţionează asupra
receptorilor nicotinici. Deosebim:
1) substanţe stimulatoare ale transmisiei –
excitoganglionare - fără importanţă terapeutică;
2) nicotina şi compuşii asemănători;
3) ganglioplegice.
Acetilcolina ce se eliberează la nivelul terminaţiilor
acţionează pe receptorii N1 producând deschiderea
canalelor de Na+ cu depolarizare urmată de repolarizare
cu eflux de K+.
Inervaţia duală a organelor

N preganglionar
SN

N postganglionar

SIMPATIC

PARASIMPATIC
NA
ORGAN
Nicotina
 Este un alcaloid ce acţionează bifazic:
 I - fază prin fixarea pe receptorii nicotinici se produce depolarizarea
membranei cu favorizarea transmiterii influxului nervos, ceea ce se
traduce la nivelul organelor efectoare prin efecte asemănătoare
stimulării fibrelor respective;
 în faza a doua, la doze mari datorită menţinerii legăturii substanţă.
receptori este prelungită depolarizarea ceea ce corespunde paraliziei
acesteia, deci imposibilităţii transmiterii unor noi impulsuri de la
celula pre la cea postganglionară. În periferie acest efect se traduce
prin inhibiţia organelor efectoare.
 mobilizează adrenalina din celulele cromafine ale MSR;
 excită apoi paralizează placa motorie din muşchii striaţi;
 stimulează chemoreceptorii glomusului carotidian declanşând efecte
reflexe;
 stimulează apoi deprimă diferite formaţiuni neuronale în SNC;
 la doze mici apar bradicardie, hipotensiune,
bronhoconstricţie, creşterea secreţiilor, componentă
parasimpatică ,efecte antagonizate de atropină;
 la doze mijlocii apare tahicardie, hipertensiune, contracţie
apoi paralizie intestinală, midriază, stimularea
chemoreceptorilor şi a centrilor bulbari cu polipnee,
stimularea secreţiilor, tremurături,
 în doze mari - hipotensiune şi paralizia musculaturii tubului
digestiv;
 asupra muşchilor striaţi - iniţial stimulare apoi paralizie;
 asupra SNC - doze mici stimulează SNC- şi centrii bulbari,
centrul respirator este stimulat şi indirect prin glomusul
carotidian,
 doze mari produc tremurături, rigiditate, convulsii,moartea
se produce prin paralizia centrului respirator + efectul
paralizant direct asupra muşchilor respiratori
Substanţe asemănătoare nicotinei
 Naturale
 Lobelina – stimulează glomusul carotidian, stimulând
pe cale reflexă centrul respirator. În doze mari
produce efecte cardiovasculare şi centrale.
 Citizina – stimulează direct şi pe cale reflexă centrii
respiratori
 Sparteina – stimulează direct şi pe cale reflexă centrii
respiratori. Efecte cardiace: +I, - C, - D, - B, acţiune
antiaritmică. În doze mari inhibă centrul respirator.
 Sintetice
 Pimeclon (Karion) – efect analeptic, stimulând
centrul respirator. Utilizat în asfixia nou-născuţilor.
Ganglioplegice(deconectante
ganglionare)
 Au afinitate pentru receptorii N1 colinergici, dar
nu au activitate intrinsecă
 -inhibă transmsia în sinapsele ganglionare fără o
stimulare a acestora
 -impiedică depolarizarea prin blocarea receptorilor
N1,respectiv prin blocarea influxului de Na acţionînd
în prima fază
 -prin inhibarea transmisiei se realizează o
descentralizare a organelor efectoare, ce afectează
cel mai mult vasele.
 produc o vasodilataţie periferică arteriolară şi
venoasă, vasele de capacitanţă dilatîndu-se scade
întoarcerea venoasă la cord şi debitul cardiac;
Efecte şi indicaţii
 scăderea rezistenţei periferice duce la hipotensiune
arterială care se accentuează în ortostatism datorită
faptului că ganglioplegicele împiedică acele reflexe
presoare care cresc tonusul în vasele respective când
organismul este în mişcare;
 circulaţia renală scade iniţial apoi revine la normal;
 produc scăderea tonusului ,secreţiei şi peristaltismului
intestinal ducând la constipaţie;
 relaxează vezica urinară;
 dilată vasele retiniene, scad tensiunea intraoculară ,
 se utilizează in tratamentul formelor maligne de HTA, in
HTA complicata cu hemoragii şi exudate ale fundului de
ochi, cu semne de insuficienţă ventriculară stingă sau în
tulburări spastice digestive;
 Se utilizează:
 Derivaţi cuaternari de amoniu:
Hexametoniu şi Azametoniu;
 Amine:
Mecamilamina;
 Derivaţi de sulfoniu:
Trimetafan

Tulburările de peristaltism pot fi combătute cu

Neostigmină (Miostin)
 Blocante neuro- musculare
periferice
 Sub acţiunea unui potenţial de acţiune se produce
depolarizarea membranei, deschiderea canalelor de Ca cu
influx de Ca in terminaţia nervoasă ce determină eliberarea
acetilcolinei în cascadă prin fenomenul de exocitoză.
 Acetilcolina ajunsă în fanta sinaptică acţionează pe receptorii
N2 la nivelul plăcii motorii ceea ce produce deschiderea
canalelor de Na cu influx rapid de Na şi depolarizare.
 Aceasta duce la apariţia unui potenţial negativ de placă care
dacă atinge un anumit prag se declansează potenţialul de
acţiune care se propagă spre interiorul fibrei prin tubuli T spre
cisternele reticolului sarcoplasmic din care se eliberează Ca.
 Ca se fixează de troponină ducând la glisarea filamentelor de
actină-miozină cu scurtatea fibrei musculare şi contracţie.
■ Ach.→→eliberată în fanta sinaptică
 Ach.→→ ↑N2 →→influx al ionilor
Na+→→depolarizare......tubuli T → Ca
++↑. din R.E....→→ .Ca-troponina →
contracţie
 In acest proces pot intervenii :

1. substanţele cu acţiune presinaptică

1. Toxina botulinică-interferează cu biosinteza si eliberarea
acetilcolinei
2. anestezicele locale în doze mari
3. ionii de Mg care interferează cu ionii de Ca
2. substanţe cu acţiune post sinaptică-curarizantele care
actionează la nivelul plăcii motorii producând inhibarea
completă a transmisiei
3. Dandrolenul care interferează cu eliberarea Ca din
cisternele reticolului sarcoplasmic.Se utilizează în
hipertonie musculară şi hipertermie malignă
 Curarizantele sau blocantele neuromusculare
relaxează şi apoi paralizează musculatura
striată interferînd cu funcţia de neurotransmiţator
a acetilcolinei la nivelul placii motorii.

 După mecanismul de acţiune pot fi:

 curarizante antidepolarizante
 curarizante depolarizante
Curarizante antidepolarizante ,
pahicurare , competitive ,
antagoniste ale acetilcolinei.
 produc blocarea receptorilor N2 competitiv faţă de
acetilcolină
 Acetilcolina eliberată din terminaţia motorie va găsi
receptorii ocupaţi, nu mai produce depolarizarea
membranei postsinaptice deci nu se mai produce
potenţial de acţiune şi excitaţie.
 Acţiunea lor e antagonizată de anticolinesterazice
(Neostigmina) care blocând colinesteraza împiedică
inactivarea acetilcolinei şi produce acumularea ei în
fanta sinaptică în cantităţi mari.
 Relaxarea şi paralizia diferiţilor muşchi
striaţi se face într-o anumită cronologie:
 iniţial
muşchii mimicii,
 muşchii oculari (diplopie)
 apoi muşchii mandibulei şi ai degetelor
 muşchii gâtului şi membrelor
 muşchii trunchiului şi intercostali
 diafragma
Curarizante antidepolarizante
 D-tubocurarina- este un alcaloid din Chododendron
tomentosum, un compus biscuaternar de amoniu, între
atomii de azot existînd o distanţă de 10-15 A ceea ce
explică afinitatea pentru receptorii N2.
 Practic nu se absoarbe per oral, fiind activă doar
parenteral. Se administrează i.v. o doza de 0,15 mg
/kgcorp. Efectul durează 40-50 de minute datorită
procesului de distribuţie. Eliminarea se face 60% sub
formă netransformată pe cale renală, restul sub formă de
metaboliţi.
 Efectele.
 Efectele se dezvoltă în faze intermediare:
 mai întâi scade forţa şi tonusul muscular cu senzaţie de
oboseală şi slăbiciune.
 faza de atonie Bremer fază în care mişcările se mai execută.
 faza de paralizie I tip Vulpian în care individul nu poate executa
mişcari voluntare însă stimularea electrică a nervului motor mai
declanşează contracţia.
 faza de paralizie II tip Claude –Bernard când nici stimularea
electrică a nervului motor nu mai produce excitaţie.
 Cei mai sensibili sunt muşchii globului ocular când apare
diplopia, apoi muşchii faciali, ai cefei, gâtului cu căderea
capului, membrele dinspre partea distală spre cea
proximală, muschii intercostali, ultimul fiind diafragma, cu
oprirea respiratiei.
 Mecanism de acţiune
 Conducerea impulsului prin nerv nu este afectată ,
muşchiul rămâne excitabil - locul de acţiune este
între nerv şi muşchi - placa motorie. Sub influenţa
curarei nu se dezvoltă potenţialul negativ de placă.
 Interacţiuni
 Au loc între curarizante şi inhibitorii de colinesterază ,
 Neostigmina acţionează prin competiţie la nivelul
receptorilor N2.
 unele antibioticele (ef.pseudocurarizant) pot acţiona
sinergic,
 chinidina acţionează sinergic inhibând influxul de Na.
 Efecte adverse
 Deşi acţiunea este selectivă la nivelul muşchiului ,
acţiunea se extinde şi asupra receptorilor N1 cu
scăderea tensiunii arteriale.
 determină eliberarea de histamină din ţesuturi ce
poate accentua scăderea tensiunii şi
bronhoconstricţia
 Indicaţii
 Se asociază cu anestezicele în completarea
narcozei.Se poate folosi în convulsii , în tetanus şi în
psihiatrie.
 Galamina,Flaxedil
 Au trei atomi de azot cuaternari în moleculă şi nu
determină eliberarea de histamină, nu scad tensiunea
arterială şi nu au efect ganglioplegic. Are efect atropinic
la nivelul cordului, adică produce tahicardie.Eliminarea
se face netransformat pe cale urinară. Potenţa de 1/5
ori mai mică decât D-tubocurarina
 Pancuroniu (Pavulon)
 Are o potenţă de 5 ori mai mare decât D-tubocurarina ,
nu eliberează histamină , nu produce hipotensiune ci
chiar tahicardie şi creşterea tensiunii arteriale .Se
metabolizează 20% restul de 80% se elimină prin urină.
 Vecuroniu ( Norcuron)
 Acţiunea durează 20-30 de minute , potenţă
asemanătoare D-tubocurarinei, se elimină pe cale
biliară şi în măsură mai mică pe cale renală.
Curarizante depolarizante,
acetilcolinomimetice sau
leptocurare
 se fixează pe receptorii colinergici N2 de la
nivelul plăcii motorii, îi stimulează producând
depolarizare exprimată iniţial prin fasciculaţii
musculare.
 Prelungesc starea de depolarizare ducînd la un
fenomen de adaptare al membranei din jurul
plăcii terminale care devine o zonă inexcitabilă
prin care potenţialul de acţiune nu se mai
propagă.
 Aceste substanţe au o moleculă flexibilă care
permite fixarea pe receptori cu consecinţe
agoniste.
Curarizante depolarizante
 Succinilcolina – Suxametoniu
 ester de colină – scindat de pseudocolinesteraza din
plasma sanguină
 paralizia precedată de contracţii fasciculare
 efectul se dezvoltă rapid, nu treptat
 durata efectului scurtă 4-5min,
 Inhibitorii de colinesterază nu pot antagoniza efectul
 Poate produce r.adversă de tip idiosincrszic - apnee
toxică