PARASIMPATOLITICE

(anticolinergice,
colinolitice)
  Mecanism de acţiune CARACTERISTICILE GENERALE ALE CLASEI

• se fixează pe receptorii M-colinergici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice, pe care

îi blochează împiedicând formarea complexului receptor-acetilcolina (antagonişti
competitivi M-colinergici);
• nu împiedică eliberarea acetilcolinei în terminaţiile parasimpatice;
• receptorii N nicotinici nu sunt blocaţi de parasimpatolitice la doze terapeutice (dar pot fi
influenţaţi în anumite condiţii.)

 Efecte farmacodinamice

• glande exocrine  EFECT ANTISECRETOR ( scăderea secreţiilor salivare, gastrice,, bronşice,

sudorale);
• muşchi netezi  RELAXARE (EFECT ANTISPASTIC NEUROTROP)
• muşchi circular  MIDRIAZĂ (pasivă);
• muşchi ciliar  CICLOPLEGIE;
•  îngustarea spaţiilor trabeculare (canal Schlem, spaţii Fontana  îngreunarea scurgerii
umorii apoase  CREŞTERA PRESIUNII INTRAOCULARE (contraindicaţie în glaucom!).
• bronhii  BRONHODILATAŢIE (în practica medicală se utilizază doar compuşii cuaternari de
amoniu în aerosoli!);
• tub digestiv  DIMINUAREA PERISTALTISMULUI (constipaţie);
• vezică urinară  relaxarea musculaturii netede;
• cord  EFECT VAGOLITIC (stimulare cardiacă)
1. Naturale:
• Atropina; CLASIFICARE
• Scopolamina.
2. Semisintetice si sintetice:
a) Utilizate preponderent ca antispastice şi/sau antisecretoare:
• Pirenzepina;
• Telenzepina;
• Propantelina;
• Oxifenciclimina;
• Bromura de butilscopolamoniu;
b). Utilizate preponderent ca midriatice:
• Homatropina;
• Tropicamida;
• Ciclopentolat;
c). Utilizate ca bronhodilatatoare:
• Ipratropiu bromură;
• Oxitropiu bromură;
• Tiotropiu bromură;
 ATROPINA

• alcaloid extras din

Atropa belladonna L.
(fam. Solanaceae);
• este forma racemică a
L-hiosciaminei.
• TRIADA: 1. ANTISECRETOR
2. ANTISPASTIC
3. MIDRIATIC
+ efect vagolitic;
+ efecte centrale.
Farmacocinetica:
• se absoarbe rapid după administrare injectabil sau oral;
• difuzează bine în toate organele şi ţesuturile;
• metabolizare hepatică → metaboliţi inactivi; T1/2 = 1,2 – 3,8 ore
• eliminare urinară (60% nemetabolizată)
Mecanism de acţiune:
• Atropina este un antagonist competitiv al efectelor muscarinice ale Ach. Se
fixează pe receptorii colinergici muscarinici, îi blochează şi împiedică formarea
complexului R-Ach → se opune apariţiei efectelor caracteristice ale
substanţelor cu acţiune de tip parasimpatomimetic.
• Acţiune farmacodinamică:
a) aparat cardiovascular
• doza mică şi tonus vagal normal → bradicardie şi hTA (slabă);
• doza uzuală → tahicardie;
• tonus vagal crescut → tahicardie şi HTA (slabă).
b) aparat digestiv
• diminuă secreţia salivară (acţiunea cea mai intensă) şi hiposecreţie gastrică
slabă;
• relaxează musculatura netedă gastro-intestinală → acţiune antispastică;
• antispastic moderat la nivelul aparatului biliar.
c) aparatul excretor renal
• diminuă tonusul şi amplitudinea contracţiilor fibrelor netede ureterale şi
vezicale → efect antispastic moderat.
d) aparatul respirator
• diminuă secreţiile bronşice;
• efect bronhodilatator (relaxează musculatura bronşică);
• efect antibronhoconstrictor (prin inhibiţia componentei vagale a
bronhospasmului);
e) ochiul
- aplicată local în sacul conjunctival atropina are efecte puternice şi produce:
• midriază pasivă prin paralizia fibrelor circulare ale irisului;
• cicloplegie = paralizia acomodării pentru vederea de aproape, prin
relaxarea muşchiului corpului ciliar;
• creşterea presiunii intraoculare;
• scăderea secreţiei lacrimale.
f) SNC
În funcţie de doză:
• în doze mari, stimulează SNC (stare de agitaţie, halucinaţii, delir, paralizie
bulbară şi deces);
• în doze uzuale, atropina prin blocarea receptorilor colinergici ai sistemului
nigro-striat poate restabili un echilibru între dopamină şi Ach (efect
favorabil în boala Parkinson).
• uscăciunea gurii;
• constipaţie; Indicaţii terapeutice:
• midriază cu cicloplegie, fotofobie;
• retenţie urinară.
Intoxicaţia acută cu Atropină (simptomatologie): • antisecretor
• midriază, fotofobie, tahicardie, • antispastic neurotrop;
disfagie(dificultate in inghitire), constipaţie, • în preanestezie (diminuă
retenţie urinară, vasodilataţie cutanată (efecte hipersecreţia bronşică indusă de
periferice); unele anestezice generale şi
• agitaţie, hipertermie, halucinaţii, convulsii, reflexele vagale exagerate);
comă (efecte centrale). • în cardiologie;
Tratamentul intoxicaţiei: •În oftalmologie (examenul
• specific: Fizostigmină i.v. (sau administrare de fundului de ochi, tratamentul
pilocarpină 10 mg s.c. până la apaiţia secreţiei irido-ciclitelor –inflamatia irisului
salivare sau neostigmină 1- 2 mg i.v.); si a camrei anterioare));
• simptomatic: benzodiazepine (Diazepam) în • antidot în intoxicaţiile cu pilo-
faza de excitaţie carpină şi anti-colinesterazice
C.I.:
• glaucom cu unghi închis
• adenom de prostată
• ileus paralitic, atonie gastro-intestinala
• alcaloid extras din Scopolia lurida , Hyosciamus niger, Datura SCOPOLAMINA
stramonium L. (fam. Solanaceae);
• diferă de atropină printr-o punte epoxidică pe scheletul
tropanic.

Acţiune farmacodinamică:
 efecte parasimpaticolitice asemănătoare
Atropinei, dar de 2 ori mai intense şi de durată
mai scurtă; predomină acţiunea pe glandele
exocrine şi ochi;
 efecte centrale: inhibă SNC, la doze mici →
sedativ psihomotor.
Utilizări terapeutice:
 în preanestezie (în asociere cu hidromorfonă,
morfină);
 în rău de mişcare (kinetopatii);
 în boala Parkinson (mai intensă ca atropina
pe tremor).
Prezentare:
BROMHIDRAT DE SCOPOLAMINĂ f.;
SCOPODERM TTS plasture aplicat
retroauricular, menţinut max. 3 zile, în rău de
mişcare.
Homatropina DERIVAŢI SINTETICI
• Este esterul tropeinei cu acidul mandelic. Se utilizează în
oftalmologie având avantajul că efectele sunt de durată ŞI SEMISINTETICI
mai
scurtă.
Ciclopentolat
• Se utilizează în oftalmologie.
Tropicamida
• Derivat cu acţiune midriatică scurtă (6 ore).
 Tropeinele cuaternare
• Sunt derivaţi în care azotul terţiar este transformat în azot
cuaternar. Au o liposolubilitate mai mică deci nu au efecte
centrale predominând efectele periferice.
Ipratropiu bromură
• Se utilizează mai ales ca bronhodilatator sub formă de aerosoli
în astm (Atrovent); compuşi similari: oxitropiu, tiotropiu.
Butilscopolamoniu bromură (Scobutil)
• Are acţiuni intense la nivelul musculaturii netede, efect
antisecretor marcat. Se utilizează ca antispastic musculotrop cu
acţiune sporită la nivel genito-urinar datorită blocării
receptorilor M şi a unei componente ganglionare. Doze mari
produc hipotensiune, tahicardie. Doza: 10 – 20 mg. Este indicat
în afecţiuni spastice gastrointestinale, biliare, urinare şi în boala
ulceroasă.
• Oxifenoniu (Antrenil)
• Are o absorbţie variabilă din tubul digestiv şi o acţiune mai slabă dar de durată
mai lungă decât atropina. Influenţează mai mult secreţia gastrică şi e indicat în
ulcer gastric şi duodenal, gastrită hiperacidă, spasme digestive, stări spastice
ale căilor urinare, dismenoree.
• Oxifenciclimina (Daricon)
• Are acţiune de durată mai lungă decât atropina (8 – 12 ore), efect hiposecretor
şi antispastic intens. Indicat în ulcer, colită, spasme ale căilor urinare.
• Pirenzepina (Gastrozepin)
• Este un derivat triciclic de benzodiazepină. La doze terapeutice inhibă marcat
secreţia gastrică fără a avea şi alte efecte anticolinergice datorită blocării
elective a receptorilor M1 de la nivelul plexului nervos din peretele
stomacului. Indicat în ulcer. În doze mari blochează şi receptorii M2 producând
efecte atropinice.
• Propantelina (Pro-Banthin)
• Este un antisecretor, antispastic care în doze mari are şi acţiune asupra
ganglionilor vegetativi şi slabe efecte curarizante. Doza: 15 – 30 mg de 1 – 4 ori
pe zi oral.
• Izopropamida (Priamid)
• Are acţiune spasmolitică în doze de 5 mg.
 SUBSTANŢE CU ACŢIUNE GANGLIONARĂ

• La nivelul ganglionilor vegetativi se face sinapsa între fibra pre

şi post ganglionară. Mediatorul chimic la acest nivel este
acetilcolina care acţionează asupra receptorilor nicotinici.
Deosebim:
1) substanţe stimulatoare ale transmisiei – fără importanţă
terapeutică;
2) nicotina şi compuşii asemănători;
3) ganglioplegice.
Acetilcolina ce se eliberează la nivelul terminaţiilor acţionează pe
receptorii N1 producând deschiderea canalelor de Na+ cu
depolarizare urmată de repolarizare cu eflux de K+.
 NICOTINA
• Este un alcaloid ce acţionează bifazic:
 în prima fază prin fixarea pe receptorii nicotinici se
produce depolarizarea membranei cu favorizarea
transmiterii influxului nervos, ceea ce se traduce la
nivelul organelor efectoare prin efecte asemănătoare
stimulării fibrelor respective;
 în faza a doua, la doze mari datorită menţinerii legăturii
substanţă.receptori este prelungită depolarizarea ceea
ce corespunde paraliziei acesteia, deci imposibilităţii
transmiterii unor noi impulsuri de la celula pre la cea
postganglionară. În periferie acest efect se traduce prin
inhibiţia organelor efectoare.
• mobilizează adrenalina din celulele cromafine ale MSR;
• excită apoi paralizează placa motorie din muşchii striaţi;
• stimulează chemoreceptorii glomusului carotidian
declanşând efecte reflexe;
• stimulează apoi deprimă diferite formaţiuni neuronale
în SNC;
• la doze mici apar bradicardie, hipotensiune, bronhoconstricţie,
creşterea secreţiilor, efecte antagonizate de atropină;
• la doze mijlocii apare tahicardie, hipertensiune, contracţie apoi
paralizie intestinală, midriază, stimularea chemoreceptorilor şi a
centrilor bulbari cu polipnee,
• în doze mari hipotensiune şi paralizia musculaturii tubului
digestiv;
• asupra muşchilor striaţi iniţial stimulare apoi paralizie;
• asupra SNC:
– în doze mici stimulează SNC-ul şi centrii bulbari, centrul respirator este
stimulat şi indirect prin glomusul carotidian;
– în doze mari apar tremurături, rigiditate, convulsii.
 SUBSTANŢE ASEMĂNĂTOARE NICOTINEI

• Naturale
– Lobelina – stimulează glomusul carotidian, stimulând pe
cale reflexă centrul respirator. În doze mari produce efecte
cardiovasculare şi centrale.
– Citizina – stimulează direct şi pe cale reflexă centrii
respiratori
– Sparteina – stimulează direct şi pe cale reflexă centrii
respiratori. Efecte cardiace: +I, - C, - D, - B, acţiune
antiaritmică. În doze mari inhibă centrul respirator.
• Sintetice
– Pimeclon (Karion) – efect analeptic, stimulând centrul
respirator. Utilizat în asfixia nou-născuţilor.
 GANGLIOPLEGICE
(DECONECTANTE GANGLIONARE)
• Au afinitate pentru receptorii N colinergici, dar nu au
activitate intrinsecă (antagonişti competitivi ai receptorilor N1-
colinergici de la nivelul ganglionilor vegetativi)
– inhibă transmsia în sinapsele ganglionare fără o stimulare a acestora
– împiedică depolarizarea prin blocarea receptorilor N1, respectiv prin
blocarea influxului de Na+ acţionând într-o singură fază;
– prin inhibarea transmisiei se realizează o descentralizare a organelor
efectoare:
• vase  vasodilataţie periferică arteriolarăşi venoasă  scăderea
rezistenţei periferice duce la hipotensiune arterială care se
accentuează în ortostatism; dilată vasele retiniene, scad tensiunea
intraoculară .
• musculatură netedă digestivă  relaxare (până la ileus paralitic!)
cu scăderea tonusului, secreţiei şi peristaltismului intestinal;
• vezică urinară  relaxare (retenţie urinară!);
 Indicaţii terapeutice: Reprezentanţi:

• se utilizează în tratamentul formelor maligne

de HTA, in HTA complicata cu hemoragii şi
exudate ale fundului de ochi,cu semne de
insuficienţă ventriculară stingă sau în tulburări
spastice digestive;
• Derivaţi cuaternari de amoniu:
• în HTA cu anevrism disecant de aortă. • Hexametoniu;
• Azametoniu;
• Amine:
C.I.: • Mecamilamina;
insuficienţa coronariană, ateroscleroza
• Derivaţi de sulfoniu:
avansată, hipertrofia de prostată
• Trimetafan