FARMACOLOGIE Curs + Laborator

ABREVIERI
(anapartes) parti egale

ad adauga pana la
ad libit (ad libitum) dupa dorinta
ad us. ext. (ad usum externum) adauga pentru uz extern
aqu bull. (aqua bulliens) apa fiarta
aqu ferv. (aqua fervida) apa fierbinte
aqu steril (aqua sterilisata) apa sterilizata
aqu comm. (aqua communa) apa obisnuita
ambj. orig. ambalaj original
a.c. (ante cibum) nainte de mas
ampull / amp. (ampulla) fiola
b.i.d. de doua ori pe zi
caps amyl. capsule amilacee / caete
caps gel. op capsule gelatinoase operculate
cgma centrigrama
cgta centigramata
cito. repede
compr. comprimat
D. de dat / d
D. tal. dos (detur tales doses) da asemena doze
D.s. (da et signa) d si eticheteaza
dec. decopt
dil. diluat
Div. (divide) mparte
drj. drajeu
emul. emulsie
excip. excipient
extr. (extractum) extract
extr. fl. (extractum fluidum) extract fluid
extr. m. (extractum mole) extract moale
extr. spiss. (extractum spissum) extract uscat
F. (fiat) fac / a face
F. l. a. (fiat lege artis)
Fol. (folia) frunz
Flor. (flores) flori
g. (grama) gram
gta. (gramata) grame
gtt. (gutta) picaturi
H. (hora) or
h.s. (hora somnie) la culcare
inf. (infuzum) infuzie
inhal. (inhalasolum) inhalaie
inj. (injectia) injectabil
I.M. intramuscular
I.V. intravenos
lag. orig. (lagoenam original) flacon original
5
mgma. / mgta (miligram / miligramata) miligram / miligrame

mix. mixtur
M. f. l. a. (misce fiat lege artis)
Neb. (nebula) aerosol
oculogtt. colir / picaturi oftalmice
off. oficinal
ol. ulei
p.c. (post cibum) dup mas
p.r. (per rectum) pe cale rectal
p.v. (per vaginae) pe cale vaginal
per. se. singur ca atare
pro. infant pentru copii
pil. piluld
pulv. (pulvis) pulbere
q.s. (quantum satis) att cat este nevoie
q.d. (quacve diae) n fiecare zi
Q.h. (quacve hora) n fiecare or
q.i.d. de patru ori pe zi
q.m. n fiecare diminea
q.n. n fiecare sear
rad. (radix) rdcin
s. (signa) eticheteaz
sic. volo aa vreau
stat. (statim) pe loc
S.C. (subcutan) subcutanat
sol. solutie
solv. dizolv
ster. (sterilisatur) de sterilizat
supp. supozitoare
t-ra tinctur
t.i.d. de trei ori pe zi
tabl. tableta
ung. unguent
verte pe verso
t-ra tinctur
I. INTRODUCERE IN FARMACOLOGIE
Farmacologia este o disciplina biomedicala care studiaza actiunea medicamentelor, elementelor si substantelor chimice, precum si a unor toxice asupra
functiilor si structurilor morfologice ale sistemelor biologice.
Medicamentul este un remediu care se administreaza in scop profilactic,
curativ, si diagnostic. Medicamentele nu creeaza functii noi, ci actioneaza asupra celor existente. Efectele medicamentelor trebuiesc sa fie utile organismului,
iar reactiile adverse sa fie minime.
Scopul farmacologiei consta in dezvoltarea si aplicarea cat mai corecta a
terapiei medicamentoase, limitarea toxicitatii si reactiilor adverse la medicamente, precum si individualizarea tratamentului.
Farmacologia (lb. gr. pharmacon=leac + logos=studiu )
studiaza originea, pro-prietatile, compozitia, actiunea terapeutica si toxica a
medicamentelor.
Farmacodinamia
(lb.
gr.
pharmacon=leac
+
dynamis=putere) se ocupa cu studi-ul mecanismelor de actiune ale
medicamentelor si efectelor moleculare, biochi-mice, fiziologice ale acestora.
Farmacocinetica
(lb.
gr.
pharmacon=leac
+
kinetos=miscare) are ca obiectiv stu-diul absorbtiei, transportului,
repartitiei, biotransformarii si eliminarii medica-mentelor din organism.
Farmacocinetica studiaza parcursul unui medicament de la administrare pana la
eliminarea din organism.
Farmacoterapia se ocupa cu stabilirea modului de utilizare a medicamentelor in prevenirea si tratarea bolilor. Are rolul de a stabili indicatiile, contraindicatiile, dozarea, precum si interactiunile medicamentoase.
Farmacotoxicologia studiaza reactiiile adverse ale medicamentelor, precum si reactiile organismului dupa expunerea la actiunea unor substante chimice (industriale, din mediu, etc.)
Farmacopeea
(lb.
gr.
pharmacon=leac
+
gnosis=cunoastere) este un tratat cu date oficiale privind descrierea,
formulele de preparare, conservare si utilizare ale medicamentelor.
II. FARMACOCINETICA GENERALA

Transportul
medicamentelor prin
membranele celulare
Transportul medicamentelor prin
membranele celulare influentea-za
numeroase procese farmacocine-tice
cum ar fi absorbtia, distributia sau
excretia. Medicamentele pot tra-versa
membranele prin mai multe procese:
1. Difuziunea pasiva este procesul prin care un medicament strabate
membranele celulare, in sensul gradientului de concentratie. Exista
doua tipuri de difuziune pasiva:
a) difuziunea simpla, prin care
un medicament strbate faza
lipidic membranar, proporional cu gradientul de concentraie. Difuzibilitatea medicamentului depinde de liposolubilitatea i ionizarea moleculelor. Moleculele neionizate difuzeaz uor prin membrana lipidic, iar cele ionizate strbat membrana cu dificultate deoarece n jurul sarcinii electrice se aglomereaz
dipoli de ap.
b) filtrarea este procesul prin
care medicamentele strbat porii membranelor lipidice sau porii din capilare. Prin porii membranelor
lipidice pot trece doar molecule hidrosolubile, cu
greutate molecular mic.
Porii capilarelor pot fi strabtui i de molecule cu greutate
molecular mai mare. Legarea medicamentelor de proteine
limiteaz trecerea prin porii capilarelor.
2. Difuziunea facilitata este procesul
prin care medicamentele strbat membranele, n sensul gradientului de concentraie, cu ajutorul unui transportor.
Transportul se face far consum de
energie iar capacitatea de transport este limitat deoarece exist un maxim de
transport. Transportul fixeaz doar
medicamente cu o configuraie molecular specific.
8
3. Transportul activ este o modalitate de transport specializat prin

care medicamentele strbat membranele, n mod obinuit mpotriva
gradientului de concentraie, traversarea fcndu-se cu ajutorul unui
transportor care preia medicamentul de pe o parte a membranei i l
cedeaz de partea cealalt. Transportul se face cu consum de ener-gie, capacitatea de transport este
limitat i transportul se face n condiii de specificitate steric.
4. Endocitoza sau pinocitoza
este o modalitate minor de
transport activ pentru medicamente. Substana activ dizolvat este preluat de pe o
parte a membranei sub forma
unei vezicule i apoi cedat de
cealalt parte a membranei.
Absorbtia medicamentelor
Absorbtia medicamentelor este definita ca trecerea medicamentului de la
locul administrarii, in sange. Medicamentele sunt administrate pe mai multe cai:
orala, sublinguala, rectala, injenctabila, prin inhalare, pe tegumente si mucoase.
a) Administrarea orala sau interna
Calea interna este folosita cel mai frecvent pentru administrarea medicamentelor. Absorbtia medicamentelor poate sa inceapa la nivelul stomacului, insa locul principal de absorbtie este intestinul. Din lumenul intestinal medicamentele ajung in sange, apoi sunt transportate la nivelul ficatului, iar fractiunea
de medicament care nu este metabolizata hepatic, ajunge in circulatia generala,
in forma primara. Absorbtia medicamentului de la nivel digestiv pana in circulatia generala trebuie sa treaca de barierele enzimatice situate in lumenul intestinal si ficat. Asadar, din doza de medicament administrata pe cale orala, doar o
fractiune ajunge in circulatia generala.
Absorbtia digestiva a medicamentelor depinde practic, de doi parametri:
disponibilitatea farmaceutica si biodisponibilitatea. Disponibilitatea farmaceutica reprezinta cantitatea de substanta activa eliberata de o forma medicamentoasa, care poate fi absorbita. Biodisponibilitatea reprezinta cantitatea de medicament pe care o preia organismul si care ajunge in circulatie in forma primara
(nemetabolizata), fiind o particularitate individuala.
b) Administrarea sublinguala
Medicamentele care se administreaza pe aceasta cale se dizolva in saliva
si se absorb de la nivelul mucoasei sublinguale, bogat vascularizata. Astfel, medicamentele trec direct in circulatia sistemica, evitand bioinactivarea metabo9
lica la primul pasaj hepatic. Pe aceasta cale se administreaza doar medicamentele liposolubile, medicamente care la administrarea orala ar fi degradate de sucul gastric si cele care sunt metabolizate rapid la primul pasaj hepatic. Efectul
medicamentului dupa administrare apare rapid, in cateva minute.
c) Administrarea rectala
Calea rectala se utilizeaza fie pentru obtinerea efectelor sistemice, fie pentru tratarea unor afectiuni locale. Medicamentele care se absorb de la nivelul
mucoasei rectale ajung direct in circulatia sangvina evitand pasajul hepatic.
Aceasta cale de administrare se recomanda in cazul pacientilor care prezinta
varsaturi, la pacientii care nu coopereaza ori in cazul utilizarii unor medicamente iritante pentru mucoasa gastrica.
d) Administrarea injectabila sau parenterala
Medicamentele administrate pe cale injectabila se absorb rapid si in general complet. Administrarea intradermica se utilizeaza rar, in anumite cazuri, in
scop diagnostic. In administrarea intramusculara si subcutanata, medicamentele se dizolva in licidul extracelular, iar apoi medicamentele cu molecula mica
sunt preluate de capilare sanguine iar cele cu molecula mare de limfatice. In
functie de utilizarea unei anumite forme farmaceutice (solutie apoasa, uleioasa,
suspensie), disponibilitatea moleculelor active pentru absorbtie este diferita.
Absorbtia medicamentelor dupa injectare intramusculara si subcutanata depinde de circulatia locala. Calea intravenoasa, utilizata frecvent in urgentele medico-chirurgicale, reprezinta modalitatea cea mai rapida de obtinere a efectelor
medicamentelor deoarece medicamentele ajung direct in sange iar dozarea este
precisa. Calea intraarteriala de administrare a medicamentelor este rezervata
unor proceduri diagnostice si terapeutice in radiologie, oncologie, hematologie.
Administrarea in cavitati seroase (intraperitoneala, intrapleurala) se utilizeaza
rar iar inainte de injectare se face anestezie locala. Administrarea intrarahidiana / intratecala se utilizeaza pentru realizarea anesteziei spinale (rahianestezia) sau in unele boli infectioase cum ar fi meningita pentru administrarea de
antibiotice.
e) Administrarea inhalatorie
Medicamentele administrate pe aceasta cale ajung la nivelul arborelui traheo-bronsic. Efectele obtinute sunt locale sau generale. Gazele si lichidele volatile inhalatorii strabat masiv bariera alveolo-capilara, absorbtia de la nivel
alveolar in sange fiind rapida, drept urmare, se instaleaza un efect sistemic,
aproape la fel de rapid ca si in cazul administrarii intravenoase. Solutiile, suspensiile si pulberile se pot administra pe cale inhalatorie sub forma de aerosoli,
efectul insa este unul local.
f) Administrarea pe tegumente si mucoase
Aceasta cale se utilizeaza pentru tratarea unor afectiuni locale si sistemice.
Penetrarea transtegumentara a medicamentelor si absorbtia in sange depinde de
suprafata de aplicare a medicamentelor, liposolubilitate, de patologia dermatologica precum si de proceduri specifice. Medicamentele se pot aplica pe mucoasa conjunctivala, orala, nazala, faringiana, rectala, uretrala, vaginala. Absorbtia medicamentelor de la nivelul mucoaselor pot produce reactii nedorite si
adverse.
10
Distributia medicamentelor in organism

Distributia medicamentelor consta in repartizarea acestora la nivelul tesuturilor, celulelor, lichidelor transcelulare sau mai bine zis se distribuie in trei
compartimente ale organismului: intravascular, extracelular si intracelular. Barierele in distributia medicamentelor sunt structuri anatomo-functionale care
limiteaza patrunderea medicamentelor in tesuturi (ex. bariera hemato-encefalica). Rezervoarele tisulare sunt reprezentate de locurile de acumulare reversibila
ale medicamentelor. Redistribuirea medicamentelor apare prin miscarea in dublu sens a medicamentelor intre rezervoarele de medicamente, plasma si situsul
de actiune. Redistribuirea poate contribui la terminarea efectului medicamentului sau la mentinerea efectului unui medicament.
Factorii care influenteaza distributia medicamentelor sunt:

Debitul cardiac care influenteaza perfuzia tesuturilor cu sange si viteza de
distributie a medicamentelor.
Circulatia locala si permeabilitatea capilara. La nivel renal si hepatic capilarele sunt foarte permeabile si permit trecerea medicamentelor cu masa
moleculara mare in schimb la nivelul sistemului nervos central, bariera hemato-encefalica limiteaza patrunderea anumitor medicamente din sange in
tesutul nervos. Deasemeni placenta la termen, subtiata, cu pori mari si datorita unor sisteme transportoare este traversata usor de medicamente.
Caracteristicile fizico chimice ale medicamentelor
Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice. Medicamentele sunt
transportate in sistemul circulator sub forma legata de proteine
(albumine,lipoproteine, globuline) si sub forma libera. Medicamentele in
forma legata sunt inactive din punct de vedere biologic adica nu au actiune
farmacodinamica, nu se metabolizeaza, nu se elimina. Forma biologic
activa este forma libera. Intre cele doua forme exista un echilibru dinamic.
Legarea medicamentelor se face pe situsurile de legare ale proteinelor.
Situsurile de legare pentru proteine pot fi comune pentru mai multe tipuri de
molecule astfel ca in administrarea a doua sau mai multe medicamente cu
situs de legare comun, intre acestea poate sa apara competie.
Structura tesuturilor. Tesuturile, datorita particularitatilor morfo-functionale pot facilita acumularea unor medicamente si pot influenta actiunea si
efectele acestora in doua moduri:
a) terminarea efectului prin sustragerea medicamentului de la nivelul locului de actiune,trecerea
in plasma, iar apoi in tesutul rezervor;
b) prelungirea efectului medicamentului, care pe
masura ce este eliminat din organism este returnat
din tesutul rezervor in sange. Astfel redistribuirea poate sustine o intoxicatie cronica.
Biotransformarea medicamentelor
Biotransformarea insumeaza procesele prin care se modifica proprietatile
fizico-chimice si farmacodinamice ale medicamentelor, in organism. Medica11
mentele sunt supuse unor procese biochimice si metabolice, la nivelul tesuturilor si organelor, in urma carora pot fi: bioinactivate, bioactivate si biotoxificate.
Biotransformarea medicamentelor si a altor xenobiotice este catalizata de
enzime microzomiale si enzime nemicrozomiale. Enzimele microzomiale se
afla la nivelul reticolului endoplasmatic rugos, preponderent in ficat si in cantitati mai mici in rinichi, corticosuprarenale, mucoasa intestinala. Enzimele nemicrozomiale sunt enzime libere, solubile ce se gasesc in ficat, plasma si mai
putin in alte tesuturi.
Metabolizarea medicamentelor in organism se face in doua faze:
1.
Faza 1 cuprinde reactii catabolice (oxidare, reducere, hidroliza),
procese de non-sinteza.
2.
Faza 2 cuprinde reactii anabolice (glucuronoconjugare,
sulfoconjugare, metilare), procese de sinteza.
Prin biotransformare medicamentele devin mai putin liposolubile si mai
intens polare, ca urmare distributia tisulara este redusa si este favorizata excretia (renala, biliara).
Inductia enzimatica apare dupa administrarea repetata a unor medicamente sau substante si are ca rezultat cresterea sintezei si activitatii enzimelor microzomiale. Medicamentele administrate dupa inductia enzimatica vor fi metabolizate mai rapid.
Inhibitia enzimatica produsa de unele medicamente duce la incetinirea
metabolizarii si la cresterea efectului altor medicamente administrate concomitent.
Biotransformarea medicamentelor difera atat de la o specie la alta, cat si
intre indivizii aceleiasi specii. O parte din factorii care influenteaza biotransformarea medicamentelor sunt:
Structura genetica impune profilul enzimatic individual,determinat genetic;
Medicamentele in sine pot determina inductia sau inhibitia enzimelor metabolizante;
Calea de administrare ex: dupa administrarea medicamentelor pe cale orala
si absorbtia acestora de la nivel enteral, in sistemul port, metabolizarea hepatica a medicamentelor se face mai rapid;
Dieta, prin lipsa aportului alimentar se pot reduce unele procese metabolice
(ex. Scad depozitele de glicina si se reduce glicinconjugarea);
Varsta, functia de detoxifiere a ficatului scade odata cu varsta;
Sexul ex. la barbati efectul sedativ al barbituricelor este mai pronuntat decat
la femei;
Bolile ex. afectiunile patologice ale ficatului pot reduce capacitatea de metabolizare a medicamentelor;
Ritmul circadian ex. metabolizarea hepatica a unor medicamente se face
dupa un ritm diurn.
Excretia medicamentelor
Excretia este procesul prin care un medicament sau un metabolit al
acestuia este indepartat din organism. Caile de excretie ale medicamentelor
sunt: renala, biliara, salivara, lacrimala, sudorala, pulmonara, prin piele si fanere, prin lapte.
12
Excretia renala este cea mai importanta cale de eliminare a medicamentelor. Procesele care contribuie la excretia renala a xenobioticelor sunt: filtrarea
glomerulara, secretia tubulara activa si reabsorbtia tubulara. Eliminarea medicamentelor prin filtrare glomerulara depinde de proportia formei libere a medicamentului in plasma si de volumul de plasma filtrata in unitatea de timp. Medicamentele hidrosolubile si polare ajunse in urina primara nu pot difuza inapoi
in circulatie si vor fi eliminate. Medicamentele liposolubile si nepolare pot fi
reabsorbite tubular. Secretia tubulara a medicamentelor este un proces pasiv, de
difuziune, prin care un medicament trece din urina primara in interstitiu si inapoi in sange. In urma acestui proces excretia renala a medicamentelor scade.
Factorii care influenteaza eliminarea renala a medicamentelor sunt: liposolubilitatea medicamentelor, polaritatea medicamentelor si pH-ul urinar. Starea
functionala a rinichiullui influenteaza eliminarea medicamentelor.
Excretia biliara a medicamentelor se face prin intermediul unor sisteme
transportoare active. Sistemele transportoare sunt specifice pentru: medicamente cu structura steroidica si pentru gliglicozizi, medicamente bazice si acide.
Eliminarea biliara a medicamentelor poate fi scazuta prin mai multe procese:
competitie pentru un anumit transportor, diminuarea fluxului biliar si intrarea in
circuitul enterohepatic. Competitia intre medicamente poate aparea pentru ocuparea unui anumit transportor care excreta biliar medicamentele. Scaderea sau
oprirea fluxului biliar face ca medicamentele care se elimina pe cale biliara sa
se acumuleze in plasma. Circuitul enterohepatic asigura mentinerea in organism
a unui medicament prelungindu-i efectul.
Excretia salivara a medicamentelor se face prin difuziune, este putin importanta din punct de vedere cantitativ iar practic medicamentele se pot doza in
saliva, daca dozarea plasmatica nu este posibila.
Excretia prin lacrimi si transpiratie a medicamentelor este redusa
cantitativ.
Excretia pulmonara este importanta pentru gazele si lichidele volatile.
Medicamentele trec din sange in aerul alveolar. Solubilitatea redusa a anumitor
medicamente in sange fac ca eliminarea sa fie mai rapida.
Excretia prin piele si fanere prezinta importanta practica in cazul tratarii
unor micoze cutanate. Excretia unor toxice prin fanere prezinta importanta toxicologica (ex. arseniul poate fi dozat in firul de par, mult timp dupa moarte).
Excretia prin lapte a medicamenntelor si toxicelor se face prin difuziune
si pot produce la sugar reactii adverse si toxice.
Parametrii utilizati
farmacocineticii
in
abordarea
matematica
Absorbtia se calculeaza dupa administrarea medicamentelor pe orice cale,

exceptand calea intravenoasa.
Biodisponibilitatea (F) masoara fractiunea din doza de medicament administrat, care ajunge in sange in stare primara, astfel ajuta la stabilirea dozelor de
medicamente administrate pe diferite cai.
Distributia urmareste deplasarea reversibila a medicamentelor din sange
in tesuturi si deplasarea din tesuturi in sange. Volumul aparent de distributie
(V) este parametrul care cuantifica nivelul distributiei medicamentelor in organism. Volumul de distributie reprezinta volumul total de lichid din organism, in
care s-a dizolvat medicamentul.
13
Eliminarea unui medicament poate fi cuantificata prin mai multe tipuri de

clearance. Clearance-ul plasmatic este volumul de plasma din care a fost epurat un medicament, in unitatea de timp, prin toate procesele de epurare. Clearance-ul renal reprezinta volumul de plasma din care a fost epurat un medicament, in unitatea de timp, doar de rinichi. Clearance-ul metabolic reprezinta
pentru majoritatea medicamenntelor diferenta intre clearance-ul plasmatic si
clearance-ul renal.
Concentratia plasmatica a medicamentelor exprima disponibilul de medicament pentru actiunea farmacodinamica. Prin stabilirea concentratiei plasmatice se poate controla eficacitatea terapeutica si se poate reduce incidenta reactiilor adverse, mai ales pentru medicamentele toxice.
Timpul de injumatatire este timpul in care concentratia plasmatica a
medicamentului se reduce la jumatate, dupa administrarea unei doze. Acest parametru este util pentru stabilirea dozelor si a intervalului intre doze, astfel
incat prin acumularea si eliminarea treptata, medicamentul sa ajunga la concentratia plasmatica eficienta.
14
III. FARMACODINAMIA GENERALA

Actiunea medicamentelor la nivel molecular
Medicamentele actioneaza asupra unor tinte farmacologice: structuri macromoleculare, canale ionice, enzime, molecule transportoare. Actiunea medicamentelor poate fi specifica si nespecifica.
Actiunea nespecifica se refera la actiunea medicamentelor prin procese
fizice si fizico-chimice asupra unor componente ale materiei vii.
Actiunea specifica consta in actiunea medicamentelor asupra receptorilor
farmacologici. Receptorul farmacologic este o structura macromoleculara pe
care actioneaza fiziologic si specific neurotransmitatori, hormoni, autacoizi,
substante endoogene, precum si medicamente. Ligandul este definit ca o structura chimica care se leaga si actioneaza asupra receptorului, initiaza un semnal informational tradus prin modificari ionice, biochimice, moleculare, cu repercursiuni functionale. Medicamentul se fixeaza si actioneaza intr-o portiune a
receptorului numita situs de legare. Actiunea medicamentelor asupra receptorilor poate fi neselectiva si selectiva. Actiunea neselectiva consta in interventia
medicamentelor asupra mai multor tipuri si subtipuri de receptori, determinand
aparitia efectelor asupra mai multor tesuturi, organe si sisteme. Actiunea selectiva este actiunea medicamentului asupra unui subtip al unui receptor, astfel se
limiteaza efectele farmacodinamice si se reduc reactiile adverse.
Actiunea medicamentelor la nivel celular

Medicamentele pot actiona atat la nivel extracelular cat si la nivel celular.
Actiunea extracelulara a medicamentelor este exercitata asupra unor componente ale materiei vii situate in afara celulei (proteine circulante). Actiunea celulara a medicamentelor este exercitata fie asupra componentelor membranelor
celulare, fie asupra componentelor din interiorul celulei.
Actiunea medicamentelor asupra functiilor celulare rapide, produc modificari ale schimburilor ionice si electrice (calciu, sodiu, potasiu, etc.) ce influenteaza: eliberarea de mediatori chimici, contractia musculara, secretiile celulare.
Actiunea medicamentelor asupra functiilor celulare lente cum ar fi diviziunea si cresterea celulara, proliferarea celulara, angiogeneza, moartea celulara,
constituie modalitati de terapie sau oportunitati de dezvoltare a interventiilor terapeutice in afectiuni cu prognostic rezervat (ex. cancer).
Actiunea medicamentelor la nivel molecular si celular va conduce la efecte locale asupra unor tesuturi sau organe, efecte generale asupra unor aparate si
sisteme sau efecte globale asupra intregului organism.
Clasificarea receptorilor
Receptorii se clasifica,dupa organizarea morfo-functionala, in patru tipuri:
1.Receptorii ionotropici sunt constituiti dintr-o proteina alcatuita din mai multe
subunitati care delimiteaza un canal ionic membranar. Actiunea asupra receptorului modifica fluxul ionic prin canalul membranar. Acesti receptori sunt
15
implicati in transmiterea sinaptica rapida. Exemple: r. colinergic, r. nicotinic,

r. pentru aminoacizii neurotransmitatori (GABA).
2.Receptorii transmembranari sunt constituiti dintr-o proteina transmembranara si au functie enzimatica (legata de activitatea proteinkinazelor si a guanilatciclazei). Medicamentul actioneaza asupra receptorului la nivel extracelular
iar modificarea functiilor enzimatice este produsa la nivel citoplasmatic.
Exemple: r. pentru factori de crestere, insulin-like growth factor.
3.Receptorii in serpentina sunt receptori cuplati cu proteinele G si au trei componente:
a) proteina receptoare in serpentina este situata la nivel membranar si pe
ea se fixeaza medicamentele care au rol de mesager primar.
b) proteina de cuplare membranara este reprezentata de una din proteinele
G care actioneaza stimulator sau inhibitor asupra sistemelor efectoare.
c) sistemele efectoare sunt reprezentate de enzime sau canale ionice
Exemple: r. alfa si beta adrenergici, dopaminergici, muscarinici, serotoninergici, histaminergici, r. pentru opioide.
4.Receptorii nucleari sunt receptori situati intracelular, constituiti din proteine
situate la nivel citoplasmatic si nuclear, care regleaza transcriptia genica.
Complexul medicament-receptor se fixeaza pe ADN, iar in urma cuplarii este
modulata transcriptia, rezultand modificari in sinteza de proteine si enzime.
Exemple: r. pentru hormonii steroidieni, tiroidieni, vitamine D, retinoizi.
Tipuri de
receptorilor
actiune
ale
medicamentelor
asupa
Modul de actiune al medicamentelor asupra receptorilor este concretizat

printr-o activitate de tip: agonist, antagonist si prin modulare alosterica.
Agonistul este un medicament care se ataseaza si activeaza un receptor,
producand un efect caracteristic. Efectul agonistului este similar celui produs
de neurotransmitatorul sau substanta endogena care actioaneaza fiziologic asupra receptorului. Agonistul are afinitate (capacitate de legare de receptor) si eficacitate (capacitatea unui medicament de a produce raspunsul maxim posibil).
In functie de eficacitate agonistii se subclasifica in: agonist deplin (produce un
efect maximal avand eficacitate crescuta), agonist partial (produce un efect
submaximal avand eficacitate intermediara) si agonist invers (produce un efect
opus agonistului avand eficacitate negativa).
Antagonistul este un medicament care se ataseaza de receptor, fara sa-l
activeze si fara sa produca un efect propriu. Efectul antagonistului este acela de
a bloca partial sau complet fixarea si actiunea agonistului, neurotransmitatorilor, substantelor endogene, etc. Antagonistul are afinitate, dar este lipsit de activitate intrinseca.
Modulatorul alosteric actioneaza asupra receptorilor in afara situsului de
legare pentru neurotransmitatori sau medicamente. In urma modificarilor alosterice este influentata fixarea medicamentelor sau a neurotransmitatorilor la nivelul situsului de legare si implicit functionalitatea receptorilor.
Reglarea activitatii receptorilor

Administrarea agonistilor si antagonistilor poate modifica sensibilitatea,
functionalitatea si numarul receptorilor.
16
Scaderea activitatii receptorilor sau desensibilizarea este procesul de

inactivare, migrare sau sechestrare reversibila a receptorilor in urma administrarii cronice a unui agonist. Ca urmare, efectul agonistului se reduce.
Cresterea activitatii receptorilor sau sensibilizarea este procesul prin care
numarul si sensibilitatea receptorilor creste. Sensibilizarea receptorilor poate sa
apara in urma administrari unui antagonist, care ,,protejeaza receptorii de actiunea specifica a neurotransmitatorului. Intreruperea brusca a administrarii
cronice a unui antagonist poate conduce la intensificarea activitatii receptorilor
sensibilizati.
Echilibrul ionic poate sa influenteze fixarea agonistului de un receptor.
Intercatiunea medicamentelor
Actiunea si efectul unui medicament se poate modifica in urma asocierii
cu un alt medicament. In urma interactiunilor medicamentoase, efctul unui
medicament poate sa fie indiferent, diminuat, abolit sau crescut.
a) Scaderea efectelor dupa interactiunea medicamentelor
In urma asocierilor medicamentelor, reducerea efectelor acestora este datorata mai multor mecanisme:
antagonismul chimic apare prin combinarea chimica in solutie, a doua medicamente. Ca urmare, efctul medicamentului activ se reduce considerabil sau
dispare (ex. reactia de neutralizare dintre un medicament acid si unul bazic).
antagonismul fiziologic apare prin actiunea a doua medicamente pe receptori
diferiti. In urma stimularii receptorilor sunt produse efecte opuse (ex. modificarea secretiei gastrice prin actiunea contrara- parasimpatomimetice / antihistaminice H2).
antagonismul farmacocinetic apare in situatiile in care dupa administrarea
concomitenta a doua medicamente, unul dintre acestea intervine asupra farmacocineticii celuilalt reducandu-i actiunea si efectele (ex. diureticele pot
creste excretia renala a medicamentelor eliminate pe aceasta cale; prokineticele pot reduce absorbtia digestiva a medicamentelor).
antagonismul farmacodinamic apare prin actiunea opusa a doua medicamente asupra aceluiasi receptor. Anatagonismul farmacodinamic este de doua tipuri: 1. antagonismul competitiv proces competitiv si reversibil care apare
intre agonist si antagonist pentru acelasi situs de legare al unui receptor. Procesul este surmontabil si dependent de doza.
2. antagonismul necompetitiv este un proces ireversibil si nesurmontabil. Antagonistul se fixeaza ireversibil pe situsul de legare al receptorului impiedicand actiunea agonistului.
b) Cresterea efectelor dupa interactiunea medicamentelor
In urma asocierii a doua medicamente, interactiunile farmacocinetice si
farmacodinamice pot determina augumentarea efectelor. Efectele medicamentelor care interactioneaza pot sa creasca prin mai multe procese:
aditia - procesul prin care, la asocierea a doua medicamentte cu efect similar
va aparea un efect final egal cu suma efectelor celor doua medicamente luate
in parte.
sinergismul - procesul prin care, la asocierea a doua medicamente cu efect similar se va produce un efect final mai mare decat suma efectelor celor doua
medicamente luate in parte.
17
potentarea - procesul prin care, la asocierea a doua medicamente cu efecte diferite, unul dintre ele va augmenta efectul celuilalt, in consecinta efectul final
va fi mai mare decat cel al medicamentului administrat singur.
IV. FARMACOTOXICOLOGIA GENERALA

Farmacotoxicologia are ca obiect de studiu reactiile adverse si starile patologice produse de medicamente si substante chimice asupra organismului.
Reactiile aparute dupa administrarea medicamentelor si toxicelor care nu sunt
utile organismului se pot clasifica in: reactii nedorite,reactii adverse, intoxicatii.
Reactiile nedorite la medicamente sunt in mod obisnuit reactii lipsite de
nocivitate, de ordin farmacodinamic, care apar in general la doze obisnuite.
Reactiile adverse la medicamente sunt reactii nocive care apar fie dupa
dozele uzuale fie numai dupa doze mari.
Intoxicatiile sunt reactii nocive aparute dupa expunerea organismului la
doze mari de medicamente sau toxice. Clasificarea intoxicatiilor se poate face
dupa durata expunerii in: intoxicatii acute (apar dupa expunerea organismului
la doze mari de medicamente administrarte o singura data), intoxicatii subacute
si cronice (apar dupa expunrerea indelungata a organismului la medicaente sau
toxice).
Cauzele care pot determina aparitia reactiilor adverse sunt multiple: reactivitatea individuala a organismului, lipsa intelegerii si compliantei pacientilor,
lipsa competentelor personalului medico-sanitar, alegerea necorespunzatoare a
medicamentului, erorile de posologie si dozare, interactiunile medicamentoase
nesupravegheate.
Clasificarea reactiilor adverse

Clasificarea reactiilor adverse se poate face in functie de:
localizare : la nivelul tesuturilor (colagen, muscular,osos)
la nivelul organelor (creier, organe senzoriale, ficat)
la nivelul sistemelor si aparatelor (metabolism, sistem endocrin)
mecanismul de producere: reactii toxice
reactii alergice
reactii idiosincrazice
farmacodependenta.
1. Reactiile toxice la medicamente sunt dependente de doza. Reactiile toxice pot sa se dezvolte in sensul actiunii farmacologice sau pot fi independente
de actiunea farmacologica.
reactiile toxice farmacologice sunt rezultatul accentuarii actiunii farmacodinamice (ex. anticoagulantele pot produce hemoragii).
reactiile toxice morfologice sunt produse de medicamente sau de metabolitii acestora. Actiunea toxica asupra structurilor celulare prin diferite mecanisme, duce in final la leziuni celulare sau moarte celulara (ex. hepatotoxicitatea paracetamolului).
18
reactiile toxice genetice (genotoxice) sunt datorate actiunii medicamentelor

sau metabolitilor acestora asupra bagajului genetic. Reactiile genotoxice
sunt de mai multe tipuri:- reactii dismorfogene sau teratogene (apar la nivelul embrionlui ca urmare a administrarii medicamentelor la femeia insarcinata, consecinta fiind
aparitia unor defecte congenitale);
- reactii mutagene care sunt modificari ale genotipului uman produse de medicamente sau toxice.
Ca urmare a acumularii genelor mutante la nivelul
celulelor germinative pot aparea modificari fenotipice la descendenti.
- reactii cancerigene produse de medicamente, pot
sa apara ca urmare a mutatiilor genetice din celulele somatice, consecinta fiind inducerea transformarii maligne.
2. Reactiile alergice la medicamente apar ca urmare a activarii unor mecanisme imune. Hipersensibilitatea la un medicament se dezvolta in 5-14 zile de
la prima administrare, ulterior, la urmatoarele administrari, medicamentele pot
declansa raspunsul alergic, chiar si in doze foarte mici. Reactiile alergice sunt
de patru tipuri: a) reactia alergica de tip anafilactic (tip I) este o reactie de tip
imediat. Medicamentele prin intermediul Ig E care sunt asezate de mastocite si bazofile stimuleaza eliberarea de mediatori
si autacoizi cu efecte asupra organelor si sistemelor. Manifestarile pot fi: urticarie, rinita seroasa, astm bronsic sau mai grav
soc anafilactic. Reactia anafilactoida este o reactie produsa de
medicamente sau substante chimice, fara implicarea mecanismelor imune, in care se elibereaza histamina cu efectele sale
caracteristice (bronhospasm, hTA, eruptii cutanate).
b) reactia alergica de tip citoxic (tip II) apare dupa fixarea medicamentelor pe structuri tisulare care dobandesc rolul de antigene. Pe aceste structuri actioneaza Ig G si Ig M. Medicamentele pot produce prin acest mecanism imun afectiuni cum ar fi:
hepatite, anemii hemolitice, trombocitopenii.
c) reactia alergica prin complexe imune (tip III) apare in urma
fixarii complexelor antigen-anticorp la nivelul membranelor
bazale ale vaselor mici, producand in final fenomene inflamatorii (edem Quinke, vasculite).
d) reactia alergica mediata celular (tip IV) este o reactie de tip
intarziat. Limfocitele sensibilizate elibereaza limfokine raspunzatoare de infiltrate perivenulare si manifestari cutanate
(dermatita de contact).
3. Reactiile idiosincrazice sunt reactii de intoleranta la medicamente, independente de doza, datorate unor particularitati genetice ale individului. Reactiile idiosincrazice apar prin anomalii de metabolizare ale medicamentelor datorita nesintetizarii unor enzime ce metabolizeaza medicamente.
4. Farmacodependenta este o stare de intoxicatie cronica a organismului
caracterizata prin necesitatea imperioasa a individului de a repeta utilizarea medicamentelor sau toxicelor care au proprietatea de a produce dependenta.
Dependenta psihica apare datorita efectelor si starilor placute produse de medi19
camente (liniste, modificarea perceptiilor) care indeamna la repetarea administrarii si determina intarirea conditionarii. Dependenta fizica este necesitatea fizica de a se repeta administrarea unui medicament sau toxic, pentru a preveni
instalarea sindromului de abstinenta, caracterizat de modificari si manifestari in
sfera neuropsihica, somatica si vegetativa. Toleranta consta in scaderea efectului medicamentului sau toxicului, datorita utilizarii sale cronice dar prin cresterea dozei efectul poate fi restabilit sau augmentat. Psihotoxicitatea este actiunea
toxica a substantelor care produc farmacodependenta asupra functiilor psihointelectuale.
Aspecte generale
reactiilor adverse
asupra
testarii
si
monitorizarii
Testarea si urmarirea reactiilor adverse se face in doua etape: testarea experimentala si monitorizarea pe tot parcursul utilizarii clinice. Farmacovigilenta este disciplina care se ocupa cu monitorizarea reactiilor adverse, stabilirea
mecanismelor, gravitatii si riscului reactiilor adverse intr-un grup populational.
Probabilitatea aparitiei reactiilor adverse este mai mare la copii, batrani,
femei. Riscul de aparitie a reactiilor adverse este direct proportional cu numarul
de medicamente administrate unui singur bolnav.
Tratamentul in toxicologia clinica se face individualizat, tinandu-se cont
de tipul de reactie adversa si pacient (se trateaza pacientul nu intoxicatia). In intoxicatiile acute, datorita riscului vital pe care il prezinta, tratamentul se face cu
masuri nespecifice (sustinerea functiilor vitale si eliminarea toxicului din
organism) sau cand este posibil cu antidoturi specifice. Antidotul este o substanta care antagonizeaza toxicul prin interferarea acestuia la nivel chimic, farmacologic sau functional.
20
V. FARMACOTERAPIA GENERALA
In practica, terapia trebuie sa urmareasca actiunile si efectele medicamentelor asupra organismului, privit ca un tot unitar. Fiecare organism prezinta
particularitati si variabile biologice de care trebuie sa se tina seama pentru individualizarea tratamentului. In functie de caracteristicile individuale, medicul
trebuie sa aleaga corect tipul si doza corespunzatoare individului respectiv.
Factori
individuali
medicamentoasa
care
influenteaza
terapia
Factorii genetici. Structura genetica de care depinde sinteza proteica si

enzimatica influenteaza raspunsul la medicamente. Metabolizarea unor medicamente sau toxice se poate face diferit la persoanele din cadrul aceluiasi grup
populational (ex. metabolizarea diferita a etanolului la populatia asiatica, fata
de populatia alba).
Varsta. La copii prematuri si nou-nascuti sistemele enzimatice sunt imature. La persoanele in varsta, modificarile fiziologice (scaderea reflexelor cardiovasculare, modificarea continutului tesuturilor in apa si lipide, scaderea activitatii enzimelor microzomiale), precum si unele afectiuni patologice influenteaza actiunea si efectele medicamentelor.
Greutatea si dimensiunea corpului uman. Dimensiunile corpului uman
pot influenta farmacocinetica si farmacodinamia medicamentelor, deaceea dozele medii de medicamente sunt calculate si dozate pentru persoane cu greutate
medie de 70 kg si varste intre 18-65 de ani.
Sexul. Sexul pacientului poate inflluenta indicatiile terapeutice (terapia cu
hormoni sexuali se face in functie de sex si patologie).
Sarcina. Prezenta sarcinii influenteaza farmacocinetica si farmacodinamia
medicamentelor, datorita modificarilor adaptative care apar la mama iar pe de
alta parte, medicamentele care traverseaza placenta si ajung in corpul fetal sunt
metabolizate si excretate ineficient, unele dintre ele putand sa determine aparitia reactiilor teratogene.
Starea fiziologica. Medicamentele care se administreaza femeilor care
alapteaza pot influenta volumul secretiei lactate si se pot elimina prin lapte producand efecte nedorite la sugar. Efectele unor medicamente pot fi favorizate
atunci cand actioneaza in sensul bioritmului si tendintelor fiziologice (hipnoticele sunt mai active seara).
Starile patologice. Bolile sau anumite stari patologice pot influenta farmacocinetica si farmacodinamia medicamentelor si a diferitelor substante chimice.
Absorbtia enterala a medicamentelor poate fi redusa de prezenta varsaturilor si
a sindroamelor diareice. In insuficienta hepatica si renala medicamentele sunt
21
metabolizate si excretate deficitar, favorizand acumularea si actiunea toxica a

acestora. In miastenia gravis actiunea medicamentelor curarizante este augumentata datorita interventiei acestora asupra unui numar redus de receptori specifici. Unele medicamente nu sunt active decat in afectiuni patologice.
Expunerea anterioara la medicamente sai toxice. Utilizarea unor medicamente sau toxice pot modifica raspunsul organismului la administrarile urmatoare. Raspunsul organismului poate scadea in urma dezvoltarii rezistentei (apare dupa administrarea anumitor medicamente), tolerantei (scaderea gradata a
efectelor medicamentelor, dupa utilizarea acestora pe o durata mai lunga de
timp) sau tahifilaxiei (stare de toleranta acuta la medicamente). Raspunsul organismului la actiunea unor medicamente poate creste in anumite situatii, prin
hipersensibilizarea receptorilor.
Efectul placebo si nocebo

Efectul placebo este un efect care imbunatateste eficienta unui procedeu
terapeutic sau terapii medicamentoase, ca urmare a interventiei proceselor de
natura psihica (sugestia si autosugestia). Efectul placebo este independent de
actiunea farmacologica a medicamentului. Efectul nocebo influenteaza negativ
eficienta actului terapeutic.
Proportia persoanelor care reactioneaza la placebo variaza in limite largi,
fiind cuprinse intre 35-75 %. Efectul placebo are importanta doar in cazul bolilor sau afectiunilor cu o componenta psiho-vegetativa si psiho-somatica importanta. Bolile cu componenta organica nu sunt influentate de efectul placebo.
Dozarea medicamentelor
Actiunea medicamentelor asupra organismului este dependenta de doza.
Doza este cantitatea de medicament care produce un efect. Efectul poate fi favorabil sau nefavorabil. Dozele medicamentelor sunt stabilite initial prin studii
preclinice (pe animale) si ulterior prin studii clinice (pe oameni). Pentru definirea securitatii unui medicament sunt importante stabilirea anumitor tipuri de
doze: DE 50 doza eficace medie, reprezinta doza care produce un efect favorabil la 50 % din animalele de experienta
DL 1 doza letala minima este doza care produce moartea a 1 % din
animalele de experienta
DL 50 doza letala medie, produce moartea a 50 % din animalele de experienta
DL 99 doza letala maxima, produce moartea a 99 % din animalele de
laborator.
Indicele terapeutic (I.T.) are o valoare orientativa pentru aprecierea comparativa a toxicitatii medicamentelor cu efecte similare si se calculeaza dupa
formula: I.T.= DL 50 / DE 50. Medicamentele care au indicele terapeutic mare
prezinta un risc toxic mai mic iar cele care au indicele terapeutic mic prezinta
un risc toxic mai mare.
In clinica, individualizarea dozelor se poate face dupa mai multe criterii:
greutate corporala, suprafata corporala, concentratie plasmatica. Dozarea medicamentelor si stabilirea intervalelor intre dozele de medicamente se ajusteaza
tinandu-se seama si de alte criterii: calea de administrare, parametrii
farmacocinetici, particularitatile medicamentului, momentul administrarii, interactiunile cu alte medicamente, alcoolul si alimentele.
22
Clasificarea medicamentelor
Clasificarea medicamentelor este foarte variata si se face in functie de:
origine: - animala
- naturala
- vegetala
- semisintetica
- sintetica
compozitie: - medicamente simple (contin o singura substanta activa)
- medicamente compuse (contin 2,3 principii active)
concept terapeutic: - medicamente alopate(contraria contraribus curantur)
- medicamente homeopate (similia similibus curantur)
modul de actiune: - pe celule straine organismului (ex. antibioticele)
- pe celule proprii
utilizarea clinica: - medicamente antiinflamatorii
- medicamente antialgice
interventia in procesul patologic: - medicamente care au viza etiologica
- medicamente care au viza patologica
- medicamente simptomatice
toxicitate: - clasa toxicelor Venena (morfina, amfetamina, digitale)
- clasa medicamentelor eroice Separanda (somnifere, barbiturice)
- clasa medicamentelor obisnuite Anodine (cu I.T. mare)
calea de administrare: - per os
- cale digestiva
- cale externa (pe tegumente si mucoase)
- parenteral (intradermic, intramuscular, intravenos)
- inhalatorie
formulare: - preparate tipizate
- preparate oficinale (ex. apa oxigenata, tincturi)
- preparate magistrale (preparate de farmacist dupa indicatiile medicului)
gradul de dispersie: - omogene (solutii ideale, transparente)
- heterogene - ultramicroheterogene (opalescente, sedimenteaza usor, diametru 1-100 m)
- microheterogene (solutii semicoloidale)
- macroheterogene (diametru 10 m-1 mm,
pulberi simple sau conditionate)
starea de agregare: - medicamente solide
- medicamente lichide
- medicamente gazoase
- medicamente moi
Formele farmaceutice
Formele farmaceutice solide pot fi:
A. Solide permanente
23
specii amestecuri din plante sau

parti din plante uscate
(radacina, frun-ze, flori),
maruntite cu sau fara
adaugare de substante
active. Stau la baza
prepararii
solutiilor
extractive (ex. infuzii)
tigari medicamentoase constituite din

specii la care
se adaug substane filamentoase medicamentoase.
creioane medicamentoase contin azotat de
Ag
pentru
verugi si au rol
cauterizant,
astringent,
hemostatic.
pulberi forma farmaceutica cu
grad avansat de prelucrare constituita din particule uniforme ale uneia
sau mai multor substante
active. Proprietati particulare ale pulberilor:
eflorescenta pierderea apei de cristalizare face ca pulberea
sa devina mai activa
delicvescenta completarea apei de cristalizare face pulberea mai putin activa
pachetul 1-10 g de pulbere divizat se administreaz ntr-un nveli de
hrtie sau la cele industriale sunt siliconate(capsula papiracee)
capsule form farmaceutic cu
un nveli ce conine
substan medicamentoas solid sau lichid;
se administreaz per os;
24
capsule amilacee = caete de 150mg 3g

capsule gelatinoase cu nveli de gelatin i glicerol:
operculate = spansule
moi = perle care de obicei conin lichide
pilulele forme farmaceutice sferice, preparate manual de farmacist n

urma unei reete magistrale.
bolurile ca pilulele dar mai mari.
comprimatele forme farmaceutice
rezultate prin presarea substanei medicamentoase ce
se gsesc dispuse n blister
(folie); ele pot fi per orale,
sublinguale, intravaginale,
bucale,hipodermice sau pot
fi: microcomprimate, comprimate filmate, efervescente, retard.
drajeurile nveli inert sau cu substane active.
tabletele amestecuri de substane

active cu zahr, ciocolat
sau substane aromatizate.
pastilele bomboane medicinale cu

coninut crescut de zahar.
25
granulatele sunt forme prelucrate umed, pulberi aglomerate, organizate cu aspect vermicular ce conin substane anodine,
obinuite.
granulele conin substane foarte toxi-ce i se obin prin prelucrare
magistral; culoarea este stabi-lit convenional n funcie de
dozaj.
B. Solide fuzibile sunt forme farmaceutice pentru uz extern, ce se administreaz la nivelul cavitilor naturale ale organismului sau n caviti rezultate
dup procese patologice. Substana activ este ncorporat n excipieni adecvai astfel nct la temperatura corpului s se topeasc.
supozitoare rectale pentru evitarea cii digestive, efect local, pentru
declanarea procesului de defecaie.
supozitoare vaginale globule, ovule
supozitoare auriculare otoconii
supozitoare nazale ,, bujiuri nazale
supozitare uretrale bujiuri
C. Solide pentru uz extern

comprese sterile i pansamente
comprese dezinfectante
batiste dezinfectante
vat termogen vat medicamentoas cu efect revulsiv
26
vat hemostatic cu clorur de fier

esturi emplastice suport textil acoperit cu un strat subire de unguent
adeziv,
plasturi adezivi sisteme terapeutice transdermice
pelicule lichide adezive care prin uscare formeaz o pelicul cu scop
cicatrizant, hemostatic, anesteziant.
Formele farmaceutice moi pot fi:

unguentele forme moi care se
aplic pe tegument
i mucoase prin
ntindere, n scop
protector, terapeutic. Ele sunt constituite din excipient i substana
medicamentoas
activ. Excipienii
pot fi sintetici sau
naturali (de origine animal-untura de pete, mineral-parafina, vegetalunt de cacao). Unguenii trebuie s aib o bun penetrabilitate tegumentar, s nu fie iritant, s fie uor de ndeprtat, s permite tegumentului respiraia. n funcie de
gradul de dispersie unguentul poate fi: de tip soluie, de
tip emulsie, de tip suspensie i polifazic.
pomada form moale cu excipieni grai ce au sucuri de fructe, formeaz strat subire la
suprafaa tegumentului i se elibereaz
uor substana activ.
27
crema form farmaceutic tip emulsie (ulei-ap) cu coninut crescut n ap.

Cremele pot fi neutre, gra-se i uscate.
pasta unguent de tip suspensie, ce

conine pulberi n cantitate
crescut.
spunuri medicinale
Formele farmaceutice lichide pot fi:

A. dup gradul de dispersie:
soluii moleculare
soluii coloidale soluii ultramicroheterogene alctuite dintr-o faz dispersat constituit din particule macromoleculare i
dintr-un mediu de dispersie.
emulsii soluii microheterogene care n prezena emulgatorilor capt
aspect omogen lptos.
suspensii soluii macroheterogene instabile
B. dup viteza de sediment:
suspensii defloculante cu vitez de sedimentare redus i care i refac
greu omogenitatea.
suspensii floculante cu vitez de sedimentare rapid i care i refac
rapid omogenitatea
C. dup tipul de solvent:
solveni polari - soluii apoase, alcoolice, glicerinate;
solveni nepolari soluii uleioase, benzen
D. dup modul de preparare:
dizolvare
distilare ape aromatice, uleiuri volatile
extracie sucuri de fructe/legume
maceratul specii mrunite puse n contact cu solveni la temperatura camerei; soluia
obinut este separat prin filtrare.
28
infuzia specii mrunite puse n contact cu trei

pri de ap, se fierbe 5 minute, dup care
se filtreaz i se completeaz volumul
evaporat prin splarea rezidului.
decoht timp de fierbere 30 minute.
tinctura soluie alcoolic rezultat prin extracia
principilor active din produse vegetale
sau prin diluarea extractelor fluide.
extractul rezult prin evaporarea solventului din
decoht, macerate pn la titruri sau consistena dorit. (poate fi fluid, moale,
uscat).
E. dup calea de administrare:
soluii pentru uz intern picturi, soluii efervescente, ape aromatice,
uleiuri volatile, siropuri, melite, oet medicament, poiuni (forme moderat zaharate ce
conin substane medicamentoase dizolvate
n ap sau soluii extractive apoase), elixiruri
(soluii hidroalcoolice, zaharate, aromatizate
ce conin alcool 5-40%).
soluii pentru uz extern bi medicamentoase, loiuni, pelicule, friciuni, soluii pentru iontoforez, splturi, clismele, erinele, otagute, colire, gargarisme,
ap de gur.
soluii pentru uz parenteral intravenos, subcutanat, intramuscular, intraperitoneal, intraosos, subarahnoidian,
intraarterial, peridural.
solii perfuzabile
perfuzii
transfuzii
lichide pentru dializ
Formele farmaceutice gazoase pot fi:
Pe cale inhalatorie:
gaze protoxidul de azot
vapori generai de lichide volatile sevoran, izofluran
aerosoli sisteme disperse de lichid sau
solid n aer sau
n alte gaze cu
un nebulizator
sau un turbohaler.
Reeta medical
29
Reeta medical reprezint un act medical prin care medicul autorizeaz

farmacistului s elibereze un medicament ntr-o anumit doz/cantitate.
Prile componente ale unei reete
medicle:
a) antetul - cuprinde datele pacientului, numrul de foaie registru, diagnosticul;
b) titlul/ invocaia recipe recipio recipere =
primete, ia din; sub Rp
nu se scrie nimik.
c) prescripia conine denumirea medicamentului
d) subscripia se adreseaz farmacistului cruia i se indic numrul de
forme farmaceutice ce trebuiesc eliberate; la reetele magistrale se indic modul de
preparare.
e) instrucia se adreseaz pacientului
f) oficializarea conine data, semntura i
parafa
g) adnotaia totalitatea modificrilor pe care le face farmacistul.
VI. FARMACCOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

VEGETATIV COLINERGIC
Noiuni introductive
Acetilcolina este neurotransmitorul sistemului nervos vegetativ colinergic. De asemenea Ach asigur neurotransmisia la nivelul unor sinapse ale
sistemului nervos central, n ganglionii vegetativi, n sinapsele terminale neuromedulosuprarenale, la nivelul plcilor terminala neuro-motorii.
Ach este sintetizat la nivelul butonului presinaptic din colin i acetat.
Colina este preluat i introdus
n terminaia nervoas prin
intermediul unui transportor
specific. La acest nivel, colina
este acetilat prin intermediul
colin-acetiltransferaza. Ach nou
sinte-tizat este preluat de un
trans-portor i depozitat n
vezicule sinaptice sub form
inactiv.
Impulsul nervos ajuns la
nivelul terminaiei axonului
produce depolarizarea membranei presinaptice. n urma depolarizrii canalele de calciu se
deschid se produce influx de
calciu, iar apoi exocitoza. Astfel
30
prin exocitoz este eliberat Ach n fanta sinaptic. Apoi Ach acioneaz asupra
recepto-rilor colinergici postsinaptici (muscarinici i nicotinici) pro-ducnd
efecte caracteristice.
Ach liber i cea care se desface de pe complexul cu re-ceptorul colinergic
este inacti-vat prin hidroliz de ctre ace-tilcolinesteraza.
Inhibitoare ale sintezei acetilcolinei

Aceste substane produc un bloc la
nivel presinaptic. Prin inhibiia sintezei i
eliberrii Ach n fanta sinaptic nu se va
mai produce depolarizarea membra-nei
postsinaptice, drept urmare, structu-rile
colinergice vor fi paralizate datorit
scderii disponibilului de Ach.
Hemicoliniul este o substan care
blocheaz preluarea colinei la nivel presinaptic reducnd sinteza Ach.
Vesamicolul este o substan care
acioneaz la nivelul terminaiei nervoase presinaptice, inhibnd transportul Ach
nou sintetizat n veziculele de stocaj.
Modulatoare presinaptice ale eliberrii acetilcolinei

Fiziologic, eliberarea Ach de la nivel presinaptic este modulat prin intermediul unor receptori presinaptici, pe care acioneaz diferii neurotransmitori specifici:
noradrenalina acioneaz asupra receptorilor alfa 2 presinaptici,
inhibnd eliberarea Ach;
acetilcolina, prin aciune asupra receptorilor M2 presinaptici inhib
eliberarea Ach. La nivelul terminaiilor nervoase parasimpatice
postganglionare;
acetilcolina prin aciune asupra receptorilor nicotinici presinaptici de
la nivelul jonciunii neuromusculare stimuleaz eliberarea Ach.
Toxina botulinic i beta-bungarotoxina din veninul unor erpi inhib
specific eliberarea acetilcolinei. Ca urmare se produce paralizie motorie progresiv, dificulti de deglutiie, paralizie respiratorie progresiv, xerostomie, tulburri de vedere.
Ionii de magneziu i antibioticele aminoglicozidice inhib ptrunderea
calciului la nivelul membranei presinaptice, reducnd eliberarea Ach.
Agoniti muscarinici
Substanele i medicamentele din aceast grup acioneaz agonist asupra
receptorilor colinergici muscarinici, reproducnd efectele produse de Ach.
Acetilcolina injectat experimental, n doze mici i medii stimuleaz
receptorii M postsinaptici iar administrarea sa n doze mari stimuleaz
receptorii N.
Receptorii M sunt receptori n serpentin cuplai cu proteinele G. Se cunosc cinci subtipuri de receptori muscarinici:
31
M1 localizai n SNC, ganglioni vegetativi, celule

parietale gastrice. Stimularea lor faciliteaz depolarizarea
membranelor i excitaia.
M2 la nivelul miocardului, terminaiilor presinaptice

periferice i centrale. Stimularea acestor receptori produc
hiperpolarizarea membranelor i scderea excitabilitii (inhibiia
funciiei cardia-ce i inhibitie presinaptic).
M3 n celulele glandulare exocrine (salivare,

bronice), muscu-latura neted visceral, endoteliu vascular, ochi,
SNC. Stimularea acestor receptori determin efecte excitatorii,
probabil prin crete-rea disponibilului de calciu.
M4 SNC.
M5 SNC.
Efectele Ach la nivelul diferitelor aparate si sisteme:
La nivelul aparatului cardiovascular produce scderea forei de
contracie a miocardului, ntrzie conducerea atrioventricular,
bradicardie, scade debitul cardiac iar la nivelul vaselor produce
vasodilataie prin eliberarea de oxid nitric.
La nivelul musculaturii netede Ach produce contracia musculaturii netede i relaxarea sfincterelor, ca urmare apare: bronhospasm, creterea peristaltismului intestinal, al cilor biliare, al ureterelor i relaxarea sfincterului vezicii urinare cu favorizarea
miciunii.
La nivelul glandelor exocrine stimuleaz secretia glandelor lacrimale, salivare, bronice, sudoripare, precum i secreia gastric i
pancreatic.
La nivelul ochiului produce mioz prin contracia muchhiului circular al irisului, faciliteaz acomodarea vederii pentru aproape ca
urmare a contraciei muchilor ciliari, scade presiunea intraocular
prin favorizarea drenrii umorii apoase.
La nivelul SNC Ach strbate greu membranele i ptrunde greu n
sistemul nervos central. Injectarea ns n ventriculii cerebrali are
efecte stimulatorii: mbuntete funcia cognitiv.
Acetilcolina exercit asupra organelor i sistemelor o aciune intens, neselectiv i de durat scurt deoarece Ach este inactivat rapid de acetilcolinesteraze.
Substanele i medicamentele care acioneaz direct asupra receptorilor
muscarinici se mai numesc parasimpatomimetice directe.
Muscarina este un alcaloid extras din ciuperca Amanita muscaria ce acioneaz agonist asupra receptorilor muscarinici. Importana muscarinei este
toxicologic i experimental.
Pilocarpina este un alcaloid extras din frunzele de Pilocarpus jaborandi i
are aciune asupra ochiului (indicat n glaucom) i glandelor exocrine, i mai
redus asupra cordului i musculaturii netede gastro-intestinale. Deasemeni se
indic n intoxicaii cu antagoniti muscarinici (ex: atropina).
Carbacol este un ester al colinei cu proprieti farmacodinamice asemntoare acetilcolinei. Efectele sunt mai intense i au durat mai lung comparativ
cu ale acetilcolinei. Aciunea preponderent este asupra ochiului, tubului diges
32
tiv i aparatului renal. Indicaiile carbacolului sunt: glaucom, atonie intestinal

postoperatorie, retenie urinar funcional.
Reaciile adversei nedorite ale agonitilor muscarinici apar n special prin
exacerbarea aciunilor farmacodinamice. Administrarea agonitilor n sacul
conjunctival poate produce: tulburri de adaptare a vederii la distan, tulburri
de adaptare a vederii la ntuneric, congestie conjunctival, cefalee supraorbitar. Administrarea agonitilor muscarinici pe cale parenteral poate produce:
mioz, spasm de acomodaie, hTA, diaree, dureri abdominale, dispnee, hipersecreia glandelor exocrine, tulburri ale activitii sistemului nervos central.
Agonitii muscarinici se contraindic n sarcin i la femeile care alpteaz i se administreaz cu pruden la oferi, dispeceri, pacieni cu astm bronic, hTA, bradicardie, insuficien cardiac grav, miocardite.
Antagoniti muscarinici
Substanele i medicamentele din aceast grup se mai numesc i parasimpatolitice sau anticolinergice i antagonizeaz competitiv aciunea acetilcolinei
i a substanelor parasimtomimetice, la nivelul receptorilor M sinaptici.
Antagonitii muscarinici pot aciona neselectiv asupra tuturor subtipurilor
de receptori M (atropina) sau selectiv asupra unui subtip de receptor M. Selectivitatea limiteaz aciunile anticolinergicului la anumite esuturi i organe.
La nivelul tubului digestiv anticolinergicele reduc motilitatea gastric i
scad secreia gastric.
Musculatura neted se relaxeaz, astfel c: la nivelul arborelui traheo
bronic se produce bronhodilataie, vezica biliar i cile biliare se relaxeaz,
musculatura vezicii urinare se relaxeaz iar sfincterul vezicii se contract.
Anticolinergicele reduc secreia glandelor exocrine: reduc secreia salivar, bronic, sudoral, gastric, lacrimal i secreia lactat.
La nivelul aparatului cardiovascular produce doar tahicardie. Asupra vaselor sanguine produce vasodilataie, congestie i nroirea tegumentelor.
La nivel ocular produce: midriaz, cicloplegie i creterea presiunii
intraoculare.
Efectele anticolinergicelor asupra SNC sunt diferite n funcie de preparat
i de dozele administrate. Unele anticolinergice precum atropina pot produce
efecte stimulatorii asupra SNC iar altele de tipul scopolaminei au efecte sedative. Centrul respirator poate fi stimulat dup administrarea de anticolinergice.
Anticolinergicele mai au efect antivomitiv i antiparkinsonian .
Recomandarea medicamentelor anticolinergice se face n afeciuni n care
una dintre verigile patogenetice este colinergic. Principalele indicaii ale antagonitilor sunt: ulcer gastric i duodenal, gastrite, sindrommul colonului iritabil, sindroame diareice, vrsturi, colici biliare, colici renoureterale, incotinen
urinar, dismenoree, astm bronic, bradicardia sinusal, kinetoze, boala Parkinson, pentru examinarea fundului de ochi.
Ca reacii adverse amintim: constipaia, uscciunea gurii, disfagie, retenie
urinar, midriaz, tulburri ale acomodrii de vedere, tahicardie, aritmii cardiace, agitaie psihomotorie, dezorientare.
Anticolinergicele au numeroase contraindicaii: atonia gastro-intestinal,
ileus paralitic, ocluzii intestinale mecanice, adenom de prostat, cardiopatie
ischemic grav, glaucom, n sarcin i la femeile care alpteaz.
33
a) antagoniti muscarinici de provenien natural

Atropina este un alcaloid coninut n cteva plante solanacee: mtrguna,
mselaria, laur, care blocheaz receptorii M n mod neselectiv. Absorbia
atropinei se face bine de la nivel digestiv, ptrunde bine n esuturi, strbate
bariera hemato-encefalic i traverseaz placenta. Metabolizarea se face la
nivel hepatic iar excreia se face prin urin i lapte.
Forma farmaceutica: fiole concentraie 1%
colir concentraie 1%
soluie oficinal 1
Aciune terapeutic: parasimpatolitic,
Reet:
Dg.
Rp.
Colica biliara
Sulfat de atropina 1 %
f. a 1 ml nr. V(cinci)
Ds. inj. s.c. fiola la 12 ore de 2
ori pe zi
Scopolamina este un alcaloid prezent n mselari, cu o structur asemntoare atropinei dar cu efecte diferite. La nivelul SNC are efecte sedative. Se
recomand n: stri de agitaie psihomotorie, n rul de micare ca antiemetic
Extractul uscat de Belladonna i tinctura de Belladonna.
b) antagoniti muscarinici de provenien semisintetic i sintetic
Medicamentele din aceast grup pot avea structuri asemntoare sau diferite atropinei, pot prezenta selectivitate pentru unele subtipuri de receptori M
i n funcie de utilizarea lor clinic se mpart n:
1) Antispastice-antisecretorii digestive
Produse farmaceutice:
BUTILSCOPOLAMINA (SCOBUTIL)
Forma farmaceutica: comprimate de 10 mg
supozitoare de 10 mg
fiole a 1 ml soluie apoas injectabil coninnd butilscopolamin bromur 10 mg
Aciune terapeutic: parasimpatolitic, cu efecte antispastice la nivelul tubului digestiv, cilor urinare i uterului
Contraindicaii: Glaucom, adenom de prostat cu retenie
urinar, ileus paralitic, megacolon, obstacol mecanic la
nivelul tubului digestiv, hernie hiatal cu reflux esofagian,
tahiaritmii supraventriculare
Mod de administrare: oral cte 1-2 comprimate sau
supozitoare de 3-5 ori/zi; intramuscular sau intravenos
lent, 1-2 fiole la nevoie.
Reet:
34
Dg.
Rp.
Ulcer duodenal
Scobutil compr. 10 mg
compr. nr. LX (saizeci)
Ds. int. cate 1 compr. la 8 ore
de 3 ori pe zi
PIRENZEPINA (GASTROZEPIN)
Forma farmaceutica: comprimate de 25 mg
Aciune terapeutic: inhib secrreia gastric acid
Contraindicaii: nu exist
Mod de administrare: dimineaa i seara pe cale oral
cte 50 mg cu puin lichid, aproximativ cu 1/2 or naintea
meselor. Se recomand ca durata tratamentului s fie de
cel puin 4 sptmni.
Reet:
Ulcer duodenal
Gastrozepin compr. 25 mg
compr. nr. LX (saizeci)
Ds. int. cate 2 compr. la 12 ore
de 2 ori pe zi
Dg.
Rp.
2) Antispastice ale vezicii urinare

OXIBUTININA (DRIPTANE)
Aciune terapeutic: scade contracia detrusorului vezical
i presiunea intravezical
TOLTERODINA (DETRUTISOL)
Aciune terapeutic: scade contracia detrusorului vezical
i contract sfincterul vezicii urinare
3) Antiasmatice
IPRATROPIUL (ATROVENT)
Forma farmaceutica: Flacon de 15 ml cu 300 pufuri a
0,02 mg
Aciune terapeutic: bronhodilatator de durat lung
Contraindicaii: hipersensibilitate cunoscut la atropin,
derivai atropinici sau propulsani de aerosoli.
Mod de administrare: 1 - 2 pufuri de 3 - 4 ori/zi;
Reet:
Dg.
Astm bronsic
35
Atrovent 20 g/doza
compr. nr. I (unu)
Ds. inhal. cate 1-2 pufuri la 8
ore de 3 ori pe zi
Rp.
4) Midriatice
TROPICAMIDA (MYDRUM)
Forma farmaceutica: colir 0,5-1%
Aciune terapeutic: midriaz
Reet:
Dg.
Rp.
Retinopatie diabetica
Mydrum colir 0,5%
Flacon a 10 ml
Ds.
ext.
instil
in
sacul
conjunctival cate I- II ggt.
cu
10
min
inaintea
examinarii
5) Antiparkinsoniene au aciune anticolinergic central, reduc hipertonia, tremorul, sialoreea din boala
Parkinson.
TRIHEXIFENIDIL (ROMPARKIN)
BENZATROPINA, BIPERIDEN
Stimulatoare ale ganglionilor vegetativi

Stimulatoarele ganglionilor vegetativi sunt agoniti ai receptorilor nicotinici, cu afinitate i aciune preferenial asupra receptorilor N din ganglionii
vegetativi. Aciunea agonitilor nicotinici este dependent de doz. n doze mici stimuleaz receptorii N i determin depolarizarea membranelor i excitaie,
iar dup doze mari depolarizarea prelungit a membranelor conduce la paralizia
structurillor stimulate.
Receptorii N sunt receptori cuplai cu un canal ionic. n mod obinuit
stimularea receptorilor N determin creterea permeabilitii canalelor pentru
cationi, urmat de depolarizare i efecte stimulatorii. Receptorii N sunt situai
n SNC, n ganglionii vegetativi i medulosuprarenal, precum i la nivelul
jonciunilor neuromusculare. Receptorii N pot fi: neuronali, ganglionari i musculari.
Aceetilcolina stimuleaz receptorii nicotinici dup administrarea acesteia
n doze mari sau dup ce n prealabil, receptorii M au fost blocai cu atropin,
lsnd disponibili pentru aciune doar receptorii N.
36
Nicotina este un alcaloid extras din frunzele de tutun, un lichid uleios, incolor, inodor i volatil care dup pstrare mai mult timp, nicotina devine brun
i dobndete un miros caracteristic. Efectele complexe sunt datorate aciunii
asupra receptorilor N, dar i efectelor metabolice i hormonale.
Nicotina produce stimulare neironal, dar la nivel comportamental
fenomenele stimulatorii pot fi asociate cu cele inhibitorii (creterea vigilenei
corticale, scderea apetitului alimentar). n condiii de stres nvarea poate fi
facilitat de nicotin.
Nicotina prin aciune asupra creierelui poate determina apariia tremurturilor de tip parkinsoniform, iar dup doze mari convulsii. Aciunea la nivelul
mduvei spinrii poate determina inhibiia reflexelor spinale i relaxarea muchilor striai.
Nicotina produce toleran, dependen fizic i psihic.
Efectele periferice ale nicotinei sunt datorate aciunii asupra ganglionilor
vegetativi. La nivelul organelor cu inervaie dubl, parasimpatic i simpatic,
nicotina produce iniial efecte parasimpatice i apoi efecte simpatice. Dozele
mari de nicotin pot produce n final paalizia structurilor vegetative. Aadar, nicotina va produce: bradicardie apoi tahicardie, HTA, stimularea respiraiei,
creterea secreiei salivare, bronice, digestive. Motilitatea intestinal este
iniial stimulat, apoi sczut. La persoanele care nu au fost expuse anterior la
nicotin pot aprea diaree i vrsturi.
Efectele metabolice sunt datorate eliberrii catecolaminelor n circulaia
sanguin. Ca urmare se nregistreaz creterea concentraiei acizilor grai liberi
n snge.
Nicotina poate influena eliberarea de hormoni i autacoizi. Astfel poate fi
stimulat eliberarea ADH-ului, STH-ului, histaminei i serotoninei.
Nicotina se absoarbe n snge de la nivelul mucoaselor, pielii i arborelui
traheobronic. Metabolizarea se face n ficat. Nicotina poate produce inducie
enzimatic i de aceea la unii fumtori poate produce creterea metabolizrii
unor medicamente. Nicotina se excret prin rinichi, trece n lapte i strbate
placenta.
Intoxia acut poate aprea la fumtori, la muncitori din industria tutunului,
n urma ingerrii de nicotin. Intoxicaia acut se caracterizeaz prin fenomene
nervos centrale, respiratorii, cardiovasculare, digestive.
Intoxicaia cronic favorizeaz apariia cancerului pulmonar, cancerului
buzelor i cancerul vezicii urinare. Crete frecvena bolilor coronariene i tulburrilor de circulaie periferic, ntrzie vindecarea ulcerului gastro-duodenal,
favorizeaz apariia bronitei cronice. La femeile nsrcinate fumtoare se poate produce avortul spontan sau natere de copii subponderali.
Terapia farmacologic trebuie susinut de cea psihologic. Terapia substitutiv cu nicotin se bazeaz pe utilizarea gumei de mestecat i pe plasturii
transdermici.
Lobelina este un alcaloid din tabac indian ce stimuleaz respiraia, prin
aciune asupra glomusului carotidian i bulbului rahidian.
Blocante ale ganglionilor vegetativi
37
Blocarea ganglionilor vegetativi se face prin bloc presinaptic, bloc postsinaptic i prin depolarizare prelungit (prin stimularea ndelungat a receptorilor
N, de agoniti nicotinici, urmat de paralizia structurilor pe care acioneaz.).
Paralizia ganglionilor vegetativi simpatici produce scderea tonusului
simpatic, cu efecte asupra aparatului cardiovascular. Efectul principal este
scderea marcat a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arterial este datorat
arteriolodilataiei, venodilataiei i scderii debitului cardiac datorat reducerii
ntoarcerii venoase.
Paralizia ganglionilor vegetativi parasimpatici poate produce constipaie,
ileus, tulburri de miciune, reducerea secreiilor exocrine.
TRIMETAFANUL (ARFONAD)
Blocante neuro-musculare = Curarizante

Blocantele curarizante acioneaz asupra muchilor striai, la nivelul
jonciunii neuromusculare. n urma aciunii lor se produce relaxare, urmat de
paralizia muchilor striai. Clasificarea blocantelor neuro-musculare se face dup modul de aciune n:
a) Curarizante antidepolarizante
Curarizantele antidepolarizante se fixeaz pe receptorii N postsinaptici de
la nivelul jonciunii neuro-musculare, ca urmare este antagonizat competitiv
aciunea acetilcolinei. Acetilcolina nu mai produce depolarizarea membranei
postsinaptice iar musculatura va fi paralizat.
Curarizantele antidepolarizante produc relaxarea, apoi paralizia muchilor
striai. Aceste fenomene se desfoar ntr-o anumit succesiune. Iniial sunt
cuprini muchii mici, cu micri rapide: muchii globului ocular, ai mandibulei, feei, membrelor, faringelui. Ulterior sunt cuprini muchii mai mari: muchii trunchiului, intercostali, diafragmul. Moartea se produce prin paralizia respiraiei.
Utilizarea curarizantelor se face numai de personalul medical calificat,
numai dac exist posibilitatea protezrii respiraiei i este util n urmtoarele
intervenii:
Facilitarea
intubaiei
traheale;
laringoscopie;
esofagoscopie
Reducerea unor luxaii, fracturi
Potenarea relaxrii n timpul anesteziei generale
Combaterea convulsiilor
Reaciile adverse ale curarizantelor antidepolarizante sunt apneea, bronhospasmul i modificrile tensiunii arteriale.
Curarizantele nu se absorb dup administrare oral. Administrarea acestora se face doar pe cale intravenoas. Metabolizarea majoritii curarizantelor se
face n ficat. Eliminarea se face pe cale renal.
Curarizantele se contraindic n boli musculare, insuficien renal,
insuficien respiratorie, insuficien hepatic grav.
TUBOCURARINA
38
GALAMINA (FLAXEDIL) produce tahicardie

PANCURONIU (PAVULON) produce tahicardie
b) Curarizante depolarizante
Curarizantele depolarizante acioneaz n mod similar acetilcolinei. Sunt
agoniti ai receptorilor N de la nivelul jonciunii neuro-musculare. Prin stimularea receptorilor N se produce o depolarizare prelungit care va mpiedica
repolarizarea i refacerea excitabilitii plcii motorii.
Curarizantele depolarizante produc iniial fasciculaii musculare, dup care se
instaleaz paralizia muscular.
Curarizantele depolarizante se administreaz doar de medicul anestezist, sub
supraveghere strict. nainte de administrarea curarizantului se dozeaz colinesteraza i se monitorizeaz potasemia.
Curarizantele depolarizante sunt contraindicate n boli musculare, deficit de
colinesteraz plasmatic, hiperpotasemie, hipertermie malign, plgi oculare,
insuficien hepatic grav.
Decurarizarea este necesar dup finalizarea interveniei chirurgicale ori n
cazul supradozrilor curarelor. n cazul utilizii curarizantelor antidepolarizante,
decurarizarea se face cu inhibitori de colinesteraz care va duce la creterea
cantitii de acetilcolin. n cazul curarizantelor depolarizante nu exist antagonist.
SUXAMETONIU (SUCCINILCOLINA)
Anticolinesterazice
Anticolinesterazicele se mai numesc i colinomimetice indirecte i au ca
aciune inhibarea colinesterazelor. Ca urmare are loc acumularea acetilcolinei
endogene i apariia efecttelor de tip colinomimetic.
Efectele anticolinesterazicelor sunt stimularea sinapselor colinergice postganglionare (prin acumularea acetilcolinei), stimularea sinapselor ganglionare,
stimularea jonciunilor neuro-musculare i stimularea sistemului nervos central.
Anticolinesterazicele periferice se recomand n: glaucom, miastenia gravis, hipotonia sau atonia gastro-intestinal postoperatorie, hipotonia vezicii urinare postoperatorie, decurarizare, intoxicaii cu anticolinergice. Anticolinesterazicele centrale se recomand pentru tratarea demenei Alzheimer.
Reaciile adverse i nedorite ale anticolinesterazicelor sunt: colici abdominale, diaree, hipersecreie gastric, hipersalivaie, hipersudoraie, bronhospasm,
hipotensiune arterial.
Contraindicaii: astm bronic, obstrucia intestinal mecanic, boala Parkinson, sarcin, intoxicaia cu suxametoniu.
Anticolinesterazicele periferice se pot clasifica n funcie de modul cum
antagonizeaz colinesterazele n:
a)
Anticolinesterazice reversibile care blocheaz n
mod reversi-bil colinesterazele;
FIZOSTIGMINA (EZERINA) este un alcaloid cu toxicitate ridicat provenit din Physostigma venosum. Medicamentul
39
este folosit n oftalmologie pentru tratarea glaucomului i ca antidot n intoxicaiile cu medicamente anticolinergice.
NEOSTIGMINA (MIOSTIN) este un produs de sintez ce
are aciune asupra jonciunii neuro-musculare, musculaturii netede intestinale i a vezicii urinare. Medicamentul se recomand n
tratarea miasteniei gravis, hipotoniilor intestinale i ale vezicii
urinare, n decurarizare dup utilizarea blocantelor antidepolarizante.
Reet:
Atonie intestinala
postoperatorie
Rp. Miostin sol. 0,5 %
f. a 1 ml nr.V(cinci)
Ds. inj. s.c. fiola la 12 ore de 2
ori pe zi
Dg.
b)
Anticolinesterazice ireversibile care produc

fosforilarea enzi-mei; inactivarea enzimei se face pe perioade
lungi; absorbia se poate face dup inhalarea, ingerarea, precum i
dup contactul cu tegumentele i mucoasele; utilizarea
terapeutic este rar, dar au importan toxicologic.
Substane cu aciuni anticolinesterazice ireversibile:
ECOTIOFATUL
Insecticide: NITROSTIGMINA, MALATION
Gaze de lupt: SARIN, SOMAN
Anticolinesterazicele centrale se utilizeaz n tratarea demenelor i a bolii
Alzheimer. n aceste boli neurodegenerative, distrugerea unor neuroni colinergici la nivelul creierului poate conduce la apariia unui deficit colinergic. Prin
terapia cu anticolinesterazice centrale, terapie care sustituie deficitul colinergic,
se ncearc mbuntirea activitii centrale (procese cognitive, de memorie, de
nvare).
DONEPEZIL (ARICEPT) inhibitor reversibil de colinesteraz la nivelul
creierului; uneori poate s apar efecte nedorite i reacii adverse periferice.
RIVASTIGMINA (EXELON)
Reactivatorii colinesterazei
Medicamentele din aceast categorie acioneaz asupra complexului format ntre colinesteraz i inhibitorii ireversibili de colinesteraz. Reactivatorii
colinesterazei intr n competiie cu enzima fosforilat pentru fixarea toxicului.
Fixarea toxicului pe reactivatori de colinesteraz permite refacerea activitii
enzimatice.
Intervenia reactivatorilor de colinesteraz este util doar n primele ore de
la intoxicaia cu substane organofosforice.
40
OBIDOXINA (TOXOGONIN)
PRALIDOXIMA
Interpretarea nregistrrilor grafice experimentale

Graficul 1 demonstrarea efectelor hipotensoare ale acetilcolinei n funcie de
doz
se administreaz o doz de acetilcolin i se constat scderea brusc a

tensiunii arteriale, consecutiv aciunii asupra receptorilor M3 cu stimularea eliberrii oxidului nitric care induce relaxarea musculaturii netede;
o revenirea la normal, mai lent a tensiunii arteriale se produce datorit
inactivrii acetilcolinei de ctre acetil-esteraza;
o administrarea unei doze crescnde, va determina o modificare mai accentuat a tensiunii arteriale cu revenire la normal mai lent.
o
Graficul 2 demonstrarea efectului degradant al acetilcolin-esterazei asupra

acetilcolinei

administrarea de neostigmmin (Miostin), substan care blocheaz reversibil

acetilcolin-esteraza, produce o scdere accentuat a tensiunii arteriale la administrarea aceleiasi doze de acetilcolin de la nceput.
41
Graficul 3 demonstrarea efecelor antimuscarinice ale atropinei

o administrnd atropin se blocheaz receptorii M
o la administrarea aceleiai doze de acetilcolin ca la nceput, nu se mai
modific tensiunea arterial pentru c receptorii M au fost blocai.
o
Graficul 4 demonstrarea efecelor nicotinice ale acetilcolinei dup blocarea

receptorilor M

o administrnd sulfat de atropin se blocheaz receptorii M
o la administrarea aceleiai doze de acetilcolin ca la nceput, nu se mai
modific tensiunea arterial pentru c receptorii M au fost blocai.
o
42
administrnd o doz mare de acetilcolin apare o cretere important a

tensiunii arteriale pentru c se stimuleaz receptorii N N din ganglionii vegetativi, cu descrcare de catecolamine din medulosuprarenal
o perioad de stopaj cu oscilaii tensionale pentru c treptat se
deblocheaz receptorii M aprnd tendina la scderea presiunii
o n final tensiunea scade datorita deblocarii receptorilor M
o respiraia crete sincron cu cresterea tensiunii arteriale
o
Graficul 5 demonstrarea efecelor muscarinice i nicotinice ale acetilcolinei

o administrnd sulfat de atropin se blocheaz receptorii M
o administrnd o doz mare de acetilcolin apare o cretere important a
tensiunii arteriale pentru c se stimuleaz receptorii N N din ganglionii vegetativi, cu descrcare de catecolamine din medulosuprarenal
o administrarea de hexametoniu, substan ganglioplegic, blocheaz
recep-torii NN
o la administrarea dozei mari de acetilcolin nu mai apare nici un efect
datorit blocrii ambilor receptori M si NN.
o
Graficul 6 demonstrarea efecelor adrenalinei i noradrenalinei asupra TA
43
se administreaz o doz mic de adrenalin i se constat c la debut apare o uoar scdere a tensiunii arteriale consecutiv stimulrii 2 cu vasodilataie periferic consecutiv; ulterior sunt stimulai i 1 cu apariia
HTA prin creterea rezistenei periferice i vasculare
o tensiunea scade treptat datorit metabolizrii adrenalinei.
o se administreaz o doz mic de noradrenalin ise observ c nu apare
hTA iniial deoarece noradrenalina nu acioneaz pe 2
o apare creterea tensiunii consecutiv stimulrii 1
o ulterior TA scade treptat datorit metabolizrii noradrenalinei.
o
Graficul 7 demonstrarea efecelor i -adrenergice ale adrenalinei
44
se administreaz o doz mare de adrenalin care crete brusc TA, deoarece doza mare de adrenalin acioneaz direct pe receptorii 1 fr a mai
aciona n prealabil pe receptorii 2 care produceau hTA.
o adrenalina este metabolizat iar tensiunea arterial revine la normal chiar
cu o uoar hTA.
o se administreaz dihidroergotoxin care blocheaz 1 i rezult o vasodilataie cu o uoar hTA
o administrnd aceaii doz mare de adrenalin se va produce o hTA datorit stimulrii receptorilor 2.
o
Graficul 8 demonstrarea efecelor -adrenergice ale noradrenalinei
se administreaz o doz medie de noradrenalin ce va declana o HTA secundar stimulrii receptorilor 1

o se administreaz dihidroergotoxin care blocheaz 1 i rezult o vasodilataie cu o uoar hTA
o se readministreaz aceai doz de noradrenalin, ns se observ c tensiunea nu se modific deoarece receptorii 1 au fost blocai iar noradrenalina nu acioneaz pe 2.
o
Graficul 9 demonstrarea existenei mecanismului de recaptare al adrenalinei

45
o se administreaz cocain, substan care blocheaz mecanismele de recaptare ale catecolaminelor astfel c n fanta sinaptic rmn cantiti de
adrenalin
o TA crete treptat, astfel c la administrarea unei doze medii de adrenalin,
constatm un puseu hipertensiv
o dup stepaj, TA revine la normal pentru c blocarea este reversibil
o
Graficul 10 demonstrarea efecelor -adrenergice ale izoprenalinei
o se administreaz izoprenalin i se observ apariia hTA secundar stimulrii 2 cu vasodilataie periferic consecutiv.
o
46
Graficul 11 demonstrarea comparativ a efectelor catecolaminelor asupra TA

nainte i dup blocajul -adrenergic cu dihidroergotoxin
se administreaz o doz de adrenalin i se constat c la debut apare o

uoar scdere a TA consecutiv stimulrii 2 cu vasodilataie periferic
consecutiv; ulterior sunt stimulai i 1 cu apariia HTA prin creterea
rezistenei periferice i vasculare.
o readministrnd aceaii doz de adrenalin se va produce o hTA datorit
stimulrii receptorilor 2.
o
se administreaz o doz de noradrenalin ce va declana o HTA secundar stimulrii receptorilor 1

o readministrnd aceai doz de noradrenalin, se observ c tensiunea nu
se modific deoarece receptorii 1 au fost blocai iar noradrenalina nu acioneaz pe 2.
o
se administreaz izoprenalin i se observ apariia hTA secundar stimulrii 2 cu vasodilataie periferic consecutiv.
o readministrnd aceaii doz de izoprenalin dup blocajul -adrenergic se
va produce aceai hTA datorit stimulrii receptorilor 2.
o
47
VII. FARMACCOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

VEGETATIV ADRENERGIC
Noiuni introductive
Adrenalina, noradrenalina i dopamina sunt catecolamine naturale ce se
sintetizeaz n urmtoarele structuri biologice:
medulosuprarenala adrenalina
terminaiile nervoase simpatice noradrenalina
sistemul nervos central dopamina
Precursorul sintezei catecolaminelor este L-tirozina, sinteza parcurgnd
urmtoarele etape:
L-tirozina Dopa Dopamina Noradrenalina Adrenalina
Eliberarea catecolaminelor din veziculele de stocaj se face prin exocitoz.
Membrana presinaptic este depolarizat, consecutiv se produce influxul ionilor de Ca i exocitoza. Catecolaminele rezultate acioneaz asupra receptorilor
adrenergici: alfa1, alfa2, beta1, beta2, beta3, dopa 1-5.
Efectele stimulrii receptorului alfa 1 sunt: midriaz, vasoconstricie la
nivelul pielii, mucoaselor, vase renale, vase abdominale, vase pulmonare, secreie salivar apoas, relaxarea musculaturii netede i contracia sfincterelor
tractului gastro-intestina, glicogenoliz hepatic, contracia capsulei splinei,
contracia ureterelor, contracia sfincterului vezicii urinare, contracia tractului
seminal, contracia uterului gravid, contracia muchilor pilomotori.
Efectele stimulrii receptorului alfa 2 sunt: vasoconstricie, inhibiia
eliberrii insulinei, inhibiia eliberrii neurotransmitorilor la nivel sinaptic,
inhibiia tonusului simpatic prin aciune la nivelul bulbului rahidian.
Efectele stimulrii receptorului beta 1 sunt: anxietate, creterea frecvenei
cardiace, creterea vitezei conducerii atrio-ventriculare, creterea forei de contracie a miocardului, creterea consumului de oxigen al miocardului, creterea
secreiei de renin.
Efectele stimulrii receptorului beta 2 sunt: bronhodilataie, vasodilataie
n vasele coronariene, pulmonare, renale, hepatice, vasele muchilor striai, glicogenoliz hepatic, creterea contractilitii muchilor striai, relaxarea musculaturii netede viscerale gastro-intestinale i a vezicii biliare, relaxarea detrusorului vezical, relaxarea uterului, stimularea eliberrii noradrenalinei de la nivel
presinaptic.
Efectele stimulrii receptorului dopaminergic 1 sunt: creterea contractilitii miocardului, vasodilataie renal, mezenteric i coronarian.
Efectele stimulrii receptorului dopaminergic 2 sunt: inhibiia secreiei de
prolactin, stimularea trrigerului vomei.
Efectele stimulrii receptorului dopaminergic 3 sunt: inhib sinteza i
eliberarea dopaminei din neuronii dopaminergici.
Efectele stimulrii receptorilor dopaminergici 4,5 sunt mai puin
cunoscute.
ncetarea aciunii catecolaminelor se face prin recaptare i bioinactivare.
Recaptarea catecolaminelor se face n mod activ, cu ajutorul unor sisteme
transportoare. Bioinactivarea catecolaminelor se face prin intermediul unor
enzime: MAO A i MAO B (monoaminoxidaze), COMT (catecol-ortometiltransferaza).
48

FARMACOLOGIE Curs + Laborator

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FARMACOLOGIE Curs + Laborator

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ABREVIERI

(anapartes) parti egale

mgma. / mgta (miligram / miligramata) miligram / miligrame

II. FARMACOCINETICA GENERALA

3. Transportul activ este o modalitate de transport specializat prin

Distributia medicamentelor in organism

Factorii care influenteaza distributia medicamentelor sunt:

Absorbtia se calculeaza dupa administrarea medicamentelor pe orice cale,

Eliminarea unui medicament poate fi cuantificata prin mai multe tipuri de

III. FARMACODINAMIA GENERALA

Actiunea medicamentelor la nivel celular

implicati in transmiterea sinaptica rapida. Exemple: r. colinergic, r. nicotinic,

Modul de actiune al medicamentelor asupra receptorilor este concretizat

Reglarea activitatii receptorilor

Scaderea activitatii receptorilor sau desensibilizarea este procesul de

IV. FARMACOTOXICOLOGIA GENERALA

Clasificarea reactiilor adverse

reactiile toxice genetice (genotoxice) sunt datorate actiunii medicamentelor

Factorii genetici. Structura genetica de care depinde sinteza proteica si

metabolizate si excretate deficitar, favorizand acumularea si actiunea toxica a

Efectul placebo si nocebo

specii amestecuri din plante sau

tigari medicamentoase constituite din

capsule amilacee = caete de 150mg 3g

pilulele forme farmaceutice sferice, preparate manual de farmacist n

tabletele amestecuri de substane

pastilele bomboane medicinale cu

C. Solide pentru uz extern

vat hemostatic cu clorur de fier

Formele farmaceutice moi pot fi:

crema form farmaceutic tip emulsie (ulei-ap) cu coninut crescut n ap.

pasta unguent de tip suspensie, ce

Formele farmaceutice lichide pot fi:

infuzia specii mrunite puse n contact cu trei

Reeta medical reprezint un act medical prin care medicul autorizeaz

VI. FARMACCOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

Inhibitoare ale sintezei acetilcolinei

Modulatoare presinaptice ale eliberrii acetilcolinei

M1 localizai n SNC, ganglioni vegetativi, celule

M2 la nivelul miocardului, terminaiilor presinaptice

M3 n celulele glandulare exocrine (salivare,

tiv i aparatului renal. Indicaiile carbacolului sunt: glaucom, atonie intestinal

a) antagoniti muscarinici de provenien natural

2) Antispastice ale vezicii urinare

Stimulatoare ale ganglionilor vegetativi

Blocante ale ganglionilor vegetativi

Blocante neuro-musculare = Curarizante

Reducerea unor luxaii, fracturi

Potenarea relaxrii n timpul anesteziei generale

GALAMINA (FLAXEDIL) produce tahicardie

Anticolinesterazice ireversibile care produc

Interpretarea nregistrrilor grafice experimentale

se administreaz o doz de acetilcolin i se constat scderea brusc a

Graficul 2 demonstrarea efectului degradant al acetilcolin-esterazei asupra

se administreaz o doz de acetilcolin i se constat scderea brusc a

administrarea de neostigmmin (Miostin), substan care blocheaz reversibil

Graficul 3 demonstrarea efecelor antimuscarinice ale atropinei

se administreaz o doz de acetilcolin i se constat scderea brusc a

Graficul 4 demonstrarea efecelor nicotinice ale acetilcolinei dup blocarea

se administreaz o doz de acetilcolin i se constat scderea brusc a

administrnd o doz mare de acetilcolin apare o cretere important a

Graficul 5 demonstrarea efecelor muscarinice i nicotinice ale acetilcolinei

se administreaz o doz de acetilcolin i se constat scderea brusc a