Curs 1 FARMACOLOGIE

- “pharmacon” = medicament; “logos” = stiinta;

Farmacologia se subimparte in:
1. Farmacocinetica;
2. Farmacodinamica;
3. Farmacotoxicologie;
4. Farmacografie
5. Farmacogenetica si farmacogenom.

FARMACOCINETICA
= stiinta care se ocupa cu studiul drumului parcurs de medicamente in organism, de la locul de absorbtie
pana la locul de actiune si cu studiul metabolizarii si eliminarii din organism: sub forma de metaboliti –
cel mai frecvent.

FARMACODINAMICA
= stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre substantele medicamentoase si moleculele materiei
vii, ceea ce duce la declansarea/amplificarea unor mecanisme fiziologice preexistente, in acest fel putand
influenta evolutia unor boli/prevenirea aparitiei unor boli.

FARMACOTOXICOLOGIA
= stiinta care se ocupa cu studiul reactiilor nedorite = reactii adverse, aparute in momentul administrarii
unor substante medicamentoase, in doze terapeutice uzuale. Studiaza si mecanismele de aparitie ale
reactiilor adverse si posibilitatea de interventie terapeutica pentru a le corecta.
- din farmacotoxicologie s-a desprins o disciplina aparte = toxicologie clinica: studiaza manifestarile care
apar la administrarea unor doze foarte mari de medicamente sau in cazul administrarii unor substante
nemedicamentoase.

FARMACOGRAFIA
= stiinta care se ocupa cu regulile de prescriere a medicamentelor = retete.

FARMACOGENETICA
= stiinta care se ocupa cu studiul particularitatilor de reactie la administrarea unei substante
medicamentoase, la nivel populational. Se evidentiaza 2 categorii populationale: acetilatori
lenti/acetilatori rapizi. Aceasta enzima influenteaza metabolizarea substantelor medicamentoase in
organism.

FARMACOGENOMICA
= stiinta care se ocupa cu posibilitatea de a se intervene terapeutic in functie de caracteristicile genetice
ale pacientului.

DENUMIREA MEDICAMENTELOR
Medicamentele au:
1. O denumire chimica, conform Organizatiei Internationale IUPAC;
- de cele mai multe ori denumirea chimica e complicata si nu permite o utilizare curenta.
1
2. O denumire comuna internationala, prescurtata DCI, care este data de producatorul medicamentului.
3. O denumire comerciala: acid acetilisalicilic = aspirina.
4. O denumire oficinala = denumirea sub care medicamentele se gasesc in Farmacopeea Romana X.

Farmacopeea Romana X = cod oficial al activitatii farmaceutice dintr-o anumita tara. Exista si
Farmacopeea Europeana.
Ex.: pulberea alcalina = denumirea oficinala. Un plic de pulbere alcalina contine 2g de sulfat de Na, 4g de
fosfat de Na, 6g de bicarbonat de Na.

FARMACOCINETICA

Medicamentele, ca orice substanta exogena, patrund in organism pe mai multe cai. De la locul
de administrare, medicamentele patrund in circulatia sangvina, trecand prin procesul specific de absorbtie.
Dupa absorbtie, ele sunt distribuite in organism prin sange, limfa, apoi patrund in lichidul extracelular si
uneori si in lichidul intracelular, unde pot interactiona cu structuri specifice denumite farmacoreceptori si
in final produc efect farmacodinamic.
In paralel si ulterior interactiunii cu farmacoreceptorii, medicamentele sufera un proces de
epurare/excretie cu 2 componente: metabolizarea medicamentelor de cele mai multe ori se face la nivel
hepatic. Dupa metabolizare => excretia medicamentelor. Se mai pot metaboliza si la nivel renal. Acest
circuit al medicamentelor face obiectul de studiul a Farmacologiei.

ABSORBTIA MEDICAMENTELOR

Procesul de absorbtie consta in traversarea unor membrane biologice, astfel incat

medicamentele sa poata ajunge de la locul de administrare, la nivel sangvin.
Exceptie face administrarea intravenoasa sau intraorala a medicamentelor: nu necesita proces de
absorbtie.
Traversarea membranelor biologice se poate face prin mai multe procese: difuziune pasiva, filtrare,
transport activ, difuziune facilitata si pinocitoza.

1. Difuziunea pasiva
- presupune trecerea medicamentelor prin membrane biologice cu structura biomoleculara-fosfolipidica,
in sensul gradientului de concentratie (de la concentratie mare -> concentratie mica);
- pentru a suferi procese de difuziune pasiva, moleculele de medicamente trebuie sa fie microsolubile, dar
trebuie sa aiba si un grad de solubilitate relativ scazut. In caz contrar, exista riscul de a ramane cantonate
la nivelul membranelor fosfolipidice.

2. Filtrarea
- se face fara consum energetic, in sensul gradientului de concentratie, ca si difuziunea pasiva si
presupune trecerea medicamentelor prin porii aposi ai membranei biologice;
- in aceasta situatie moleculele de medicamente au volum relativ mic si de regula masa moleculara sub
100.

3. Transportul activ

2
- se face cu ajutorul unor structuri specializate = molecule transportatoare specifice, care se cupleaza cu
medicamentele pe o fata a membranei si le elibereaza pe fata opusa a membranei, in sens invers
gradientului de concentratie;
- aceasta trecere ridica 2 probleme: numarul de transportori este finit, de aceea absorbtia este limitata, iar
transportul se face cu consum de energie, de aceea transportul e dependent de sursele de energie.

4. Difuziunea facilitata
- este rar intalnita, este un tip particular de transport activ; se desfasoara in sensul gradientului de
concentratie.

5. Pinocitoza
- este o forma rara de transport al medicamentelor; consta in formarea unei evaginatii a membranei care
inglobeaza medicamentul -> o vezicula care se internalizeaza in interior si medicamentul este eliberat in
interiorul celulei.

Absorbtia medicamentelor presupune anumite particularitati, in functie de calea de administrare: un

parametru larg utilizat in evaluarea absorbtiei este reprezentat de biodisponibilitate = procentul de
medicament din cantitatea totala administrata, care ajunge in circulatia sangvina, la locul de actiune,
pentru a putea produce efecte.
Biodisponibilitatea se exprima procentual:

Bd = (Qx/Qiv) x 100; Qx = cantitatea de medicamente administrate; Qiv = cantitatea dupa administrarea

intravenoasa.
Bdiv = (Qiv/Qiv) x 100 = 1; Bdo = (Qo/Qiv) x 100; o = administrare orala.

In procesul de absorbtie pot avea loc mai multe procese care reduc cantitatea de medicamente care
ajung la locul de actiune:
 distrugerea medicamentului la locul de administrare;
 absorbtia incomplete: medicamentele partial polare nu pot strabate in proportie ridicata
membranele biologice. La trecerea lor prin ficat, o parte dintre ele sunt metabolizate la nivel
hepatic = fenomen de prim pasaj hepatic (e important pentru nitroglicerina).
Alti factori care influenteaza absorbtia medicamentelor tin de structura lor ca atare, dar si de forma
farmaceutica.

ADMINISTRAREA ORALA

= administrarea interna; este larg utilizata, fiind considerata cale fiziologica. Este comoda, nu necesita
personal calificat si se poate face chiar de catre bolnav.
Riscul reactiilor adverse dupa administrarea orala este mai mic comparativ cu administrarea pe cale
injectabila. Exista situatii cand nu putem administra medicamente pe cale orala: pacientul este comatos/
pacientul este necooperant/pacientul prezinta leziuni la nivelul tractului digestiv.
- dupa inghitire absorbtia se poate face la nivelul stomacului pentru un numar redus de medicamente (in
special cele acide, care la pH-ul acidului gastric au o proportie ridicata de molecule de medicamente sub o
forma neionizata => pot strabate membrane biologice).
Locul principal de absorbtie dupa administrarea interna este intestinul subtire, cel mai frecvent
duodenul si jejunul proximal – au suprafata mare de absorbtie, datorita vilozitatilor si vascularizatiei
importante de la acest nivel.
Aici se absorb:
3
  medicamente liposolubile sau nepolare = majoritatea acizilor/bazelor slabe;
 medicamentele polare sunt neliposolubile, nu se absorb la nivel intestinal si nu sunt active dupa
administarea orala: aminoglicozidele: gentamicina, streptomicina,…;
 medicamentele cu polaritate intermediara se absorb partial la nivelul intestinului subtire, iar
absorbtia lor este influentata de motilitatea tractului digestiv: creste cand tranzitul intestinal este
lent si scade cand tranzitul intestinal este accelerat.
- viteza de absorbtie este influentata de forma farmaceutica: absorbtia este rapida pentru solutii, siropuri,
potiuni si lenta pentru comprimate;
- uneori se utilizeaza comprimate efervescente – au absorbtie rapida;
- absorbtia medicamentelor poate fi rapida daca se utlizeaza comprimate speciale = microionizate;
- in anumite situatii se pot utiliza capsule/comprimate special = capsule/comprimate lente – SR – slow
releasing, care realizeaza concentratii active terapeutic la nivel plasmatic pentru o perioada lunga de timp.

ADMINISTRAREA INJECTABILA

- administrare intravenoasa, intramusculara, subcutanata, intradermica, intrarahidiana, intraarticulara,

precum si la nivelul seroaselor: pleura, pericard, peritoneu.

Administrarea intravenoasa
- presupune instrument sterilizat, personal calificat si se utilizeaza in urgente;
- administrare intravenoasa cu 2 forme:

1. IMBOLUS = injectie facuta intr-un interval de timp de 1-30 de minute;

- niciodata nu se injecteaza intravenos sub 1 minut – pentru a permite dizolvarea medicamentului in
intregul volum circulant;
- anumite medicamente se injecteaza in 20-30 de minute, pentru a evita aparitia reactiilor adverse:
aminofilina;
- se injecteaza intravenos doar solutii apoase, niciodata suspensii sau solutii uleioase care pot determina
embolii;

2. Cealalta forma presupune administrarea picatura cu picatura, mai mult de 30 de minute: perfuzia.
Avantaj: permite administrarea unor volume mari si permite mentinerea unor concentrarii plasmatice
constante pe o perioada lunga de timp.

Administrarea intramusculara
- de la locul administrarii medicamentrul patrunde in circulatie si ajunge la locul de actiune. Putem
administra atat solutii apoase, cat si solutii uleioase (vor constitui la locul administrarii un depozit
intramuscular, din care substanta medicamentoasa se elibereaza lent, realizeaza concentratii plasmatice
relativ constante, pentru perioade lungi de timp);
- exemplu: Moldaminul.

Administrarea subcutanata/intradermica
- rara;
- presupune absorbtia lenta a substantei medicamentoase.

Administrarea la nivelul seroaselor si intraarticular

- foarte rar; foarte riscante.
4
ADMINISTRAREA SUBLINGUALA
- se pot administra comprimate sublingual, solutii medicamentoase pentru a obtine un efect rapid/intens;
- exemplu: nitroglicerina;
- este o cale de absorbtie rapida datorita vascularizatiei bogate de la nivelul cavitatii bucale;
- se pot administra medicamente cu liposolubilitate ridicata;
- avantaj: sangele dreneaza in vena cava superioara => medicamentul ocoleste primul pasaj hepatic.

ADMINISTRARE INTRARECTALA
- sub forma de supozitoare/solutii sub forma de clisma;
- absorbtia este relativ lenta si inegala, necesita administrarea unor doze de medicament cu 30-35% mai
mari decat dozele administrare intern si in cea mai mare parte, medicamentele astfel administrate ocolesc
primul pasaj hepatic (pentru ca hemoroidalele inferioare si mijlocii dreneaza in vena cava inferioara).

CALEA INHALATORIE
- aerosoli, gaze, vapori;
- se practica pentru a obtine efecte locale la nivelul arborelui traheo-bronsic sau efecte sistemice;
- efectele sistemice apar in cazul administrarii anestezicelor inhalatorii, iar ca efect local se utilizeaza in
afectiuni nazale/buco-faringiene/afectiuni respiratorii;
- aerosolii se administreaza sub forma de flacoane dozate, presurizate: de exemplu, in astm.

ADMINISTRAREA LOCALA
- se poate face pe mucosae: pentru efect local, dar si pentru efecte sistemice: administrarea ovulelor cu
hormoni estroprogesterativi – administrarea la acest nivel – biodisponibilitate mai buna comparativ cu
administrarea interna;
- se pot utiliza si unguente, paste, creme, mixturi, solutii, suspensii;
- administrarea pe tegument, in zona afectata, pentru efect local, in diverse afectiuni dermatologice.

Dupa administrarea in sange urmeaza transportul medicamentelor -> distributia lor, ce le permite sa
ajunga la nivelul organelor tinta si sa produca efecte farmacodinamice.

Factori care influenteaza distributia medicamentelor:

 hiposolubilitatea medicamentelor;
 vascularizatia locala;
 legarea de proteine plasmatice: de regula de albumina; forma legata nu poate patrunde in
tesuturi/lichid interstitial => de aceea forma libera este cea care va produce efect;
- in cazul in care se administreaza doua sa mai multe substante medicamentoase care se leaga in proportie
ridicata de proteine plasmatice – exista riscul aparitiei competiei pentru legarea de albumina, iar unul
dintre medicamente ramane in concentratie ridicata -> poate creste incidenta reactiilor adverse;
- medicamentele legate de proteine plasmatice nu pot fi excretate pe cale renala – doar forma libera.

Din punct de vedere al distributiei este important daca medicamentul strabate membrane hemato-
encefalica -> ajunge la creier; sau daca strabate bariera hemato-placentara -> afecteaza fatul.
Unele medicamente, liposolubile, se pot depozita si redistribui la nivelul tesutului adipos
(important pentru anestezia generala).
Un parametru farmacocinetic important pentru analiza substantelor medicamentoase se numeste volum
aparent de distributie, cu urmatoarele valori:
 3-3,5 l: medicamentul ramane la nivel plasmatic: heparina;

5
  4,5-5,5 l: medicamentul ramane la nivel sanguin;
 10-12 l: medicamentul strabate membrana capilara – se distribuie in lichidul extracelular (nu LIC)
si in volumul sanguin circulant: aminoglicozidele;
 40-44 l: medicamentul se distribuie in toata apa din organism, inclusive intracellular;
 570-700 l: medicamentul formeaza depozite: digitoxina.
ELIMINAREA MEDICAMENTELOR

Se face prin metabolizare hepatica si/sau excretie urinara.

Procesul de metabolizare este frecvent la nivel hepatic si cuprinde 2 faze:
1. Au loc procese de oxidare, reducere, hidroliza, in urma carora rezulta compusi mai activi din punct
de vedere farmacologic. Aceste procese se desfasoara la nivelul sistemului reticuloendotelial, sub
actiunea enzimelor microzomiale.
2. Produsii rezultati in faza 1 sufera la nivelul citoplasmei hepatocitelor reactii de conjugare =
sulfo/glucuronoconjugale => produsi inactivi farmacologici – hidrosolubili.
Exista situatii mai rare in care procesele de metabolizare pot activa un anumit medicament la nivel
hepatic: prednisonul = glucurocorticoid de sinteza – reprezinta un prodrog – se transforma la nivel hepatic
in forma activa = prednisolon.

Principalele enzime care participa la metabolizarea medicamentelor apartin citocromului P450; cantitatea
de enzime de la acest nivel poate fi influentata in sensul cresterii/scaderii de administrare a
medicamentului -> 2 fenomene:
1. Inductia enzimatica: presupune cresterea cantitatii de enzime de la nivelul citocromului P450:
barbiturice, fenitoina, carbamazetina. In cazul barbituricelor putem discuta despre un fenomen de
autoinductie enzimatica: ele isi cresc propria metabolizare – pe parcursul metabolizarii trebuie sa
crestem doza de medicament pentru a obtine acelasi efect.
2. Inhibitie enzimatica: medicamentele reduc cantitatea de enzime de la nivelul citocromului P450:
cimetidina, ranitidine, omeprazol. Asocierea acestora cu alte medicamente care se metabolizeaza
la nivelul citocromului P450 permit cresterea cantitatii plasmatice din medicamentele administrate
concomitent => riscul de aparitie a reactiilor adverse: Rifampicina = antituberculos, cu
anticonceptionale orale.

EXCRETIA URINARA

Este calea principala de eliminare a medicamentelor hidrosolubile, rezultate din procesul de

metabolizare hepatica sau existente ca atare in circulatia sanguina;
- filtrarea se realizeaza la nivel glomerular: pentru medicamentele care nu sunt legate de proteine
plasmatice si au masa moleculara mica;
- unele medicamente se elimina prin procesele de secretie tubulara – implica fenomene de transport
specific;
- medicamentele liposolubile se elimina prin excretia urinara pentru ca filtreaza glomerular, dar se
reabsorb in cea mai mare parte la nivelul tubilor renali;
- modificarea pH-ului urinar poate influenta eliminarea unor medicamente: alcalinizarea urinei creste
proportia ionizata a medicamentelor acide: barbituricele – impiedicand reabsorbtia acestora si grabind
evacuarea;

6
- acidifierea urinei va creste proportia ionizata a medicamentelor bazice de tipul benzodiazepinelor sau
amfetaminei, va grabi evacuarea acestora. Aceasta modalitate de modificare a pH-ului se utilizeaza in
special in intoxicatii;
- medicamentele liposolubile se metabolizeaza hepatic, cele hidrosolubile se metabolizeaza renal.
Exista si cai minore de eliminare a medicamentelor: pe cale salivara, respiratorie, prin fanere: par,
unghii (are efect terapeutic: permite tratarea micozelor unghiale – prin administrarea andimicoticelor; mai
are si importanta toxicologica: arsen/heroina – prin par).
Eliminarea salivara este importanta pentru urmarirea tratamentului cu fenitoina, etosuximida,
digoxina. Trecerea in saliva a medicamentelor este dependenta de 2 factori: liposolubilitatea
medicamentului si de pH-ul salivar.
Timpul de injumatatire: T ½ = timpul in care concentratia plasmatica a unui medicament scade la
jumatate. Medicamentele se pot elimina dupa o cinetica de ordinul 1 => se elimina intr-o unitate de timp o
proportie de medicament din cantitatea totala de medicament existenta in sange.
Pentru medicamentele cu o cinetica de ordinul 1 se considera ca se elimina in totalitate din
organism dupa un interval de timp egal cu de 4 ori timpul de injumatatire. Exista si medicamente care se
elimina dupa o cinetica de ordinul 0: se elimina o cantitate de medicament constanta pe unitatea de timp.
Medicamentul se elimina in totalitate din organism, exemplu: alcoolul etilic.

Curs 2 Farmacodinamia generala

Se ocupa cu studiul efectelor induse de medicamente si cu mecanismele care duc la aparitia acestor
efecte.
Orice substanta medicamentoasa produce la nivel biologic ca urmare a interactiunii cu sistem
biologic respectiv un efect farmacodinamic.
Dupa mecanismul de aparitie a efectelor avem:
 Mecanisme nespecifice - sunt identice la nivelul tuturor organismelor vii/organelor si
sistemelor biologice (dezinfectantele)
 Mecanisme specifice - cel mai frecvent. Constau in interactiunea dintre substanta
medicamentoasa si o structura biologica, de regula o structura proteica, denumita
farmacoreceptor (actioneaza in mod normal mediatori endogeni: acetilcolina, dopamina,
noradrenalina). Farmacoreceptorul este preexistent in organism.

Pe structura macroreceptoare exista o zona de legare denumita situs receptor.

Interactiunea intre substanta medicamentoasa si situs receptor presupune o corespondenta
stereochimica, iar tipul de legatura este de cele mai multe ori o legatura chimica slaba de tip hidrogen sau
Van den Waals care permit desprinderea rapida a medicamentului de pe farmacoreceptorul respectiv.
Exista si exceptii in care legatura intre farmacoreceptor si medicament este de tip covalent, situatie in care
discutam in general despre efecte toxice ireversibile.
Intre intensitatea efectului farmacodinamic, fd si cantitatea respectiva (doza de medicament
administrata) exista o legatura care se poate reprezenta grafic ca o curba in care se observa relatia intre
doza administrata si intensitatea efectului farmacodinamic.

desen E = efect iar D=doza.

7
E Emax

Efectul maxim este determinat de numarul de receptori farmacodinamici prezenti la nivelul

sistemului biologic respectiv. Curba este dificil de analizat, se face un artificiu matematic si se exprima
intensitatea efectului in functie de logaritmul dozei. Avantajul curbei sigmoide => in intervalul 20-80% -
curba semilogaritmica este o dreapta. Pentru a compara diverse substante medicamentoase, se descrie DE
50 = doza necesara pentru a produce jumatate din intensitatea efectului maximal.
Un alt parametru farmacodinamic = potenta unui anume medicament care reprezinta intervalul
dozelor eficace. Un medicament are o potenta cu atat mai mare cu cat doza la care apare efect
farmacodinamic este mai mica.
Exista medicamente care au aceeasi doza de intensitate maxima de actiune – curba sigmoida atinge
acelasi efect maximal, dar potentele sunt diferite. Aceste medicamente se deosebesc prin afinitatea lor
pentru receptorii farmacologici = molecule endogene, de regula proteine, cu care substantele
medicamentoase realizeaza complexe prin legaturi chimice care se pot desface foarte usor = legaturi Van
der Waals. Pe suprafata farmacoreceptorilor se gasesc zone de care se leaga substante medicamentoase =
zone denumite situsuri receptoare.

Interactiunea intre substanta medicamentoasa si situsul receptor se face dupa o corespondenta

geometrica, dar interactiunea poate fi de 3 feluri. Substantele medicamentoase au afinitate pentru receptor
atunci cand pot interactiona cu un anume situs receptor .
1. Medicamente agoniste, acestea interactioneaza cu farmacoreceptorul (au afinitate), dar si
actioneaza receptorul respectiv producand efectul farmacodinamic (adrenalina - din desen [a]
daca se fixeaza pe receptori alfa 1 – face vasoconstrictie, acetilcolina - receptorii muscarinici
- cresc salivatia).
2. Medicamente antagoniste competitive: o serie de substante care au afinitate pentru receptori
se fixeaza pe situsul de legare, dar nu activeaza receptorul ci il blocheaza; pentru ca daca
crestem doza de agonist administrata concomitent agonistul va indeparta antagonistul de pe
situsul farmacoreceptor il va ocupa si va produce efect.
3. Agonisti - antagonisti sau agonisti partiali - au afinitate pt farmacoreceptori il activeaza dar
nu produc efect maximal .
desen a = agonistul iar b= antagonist competitiv, c = agonist partial.

E a a+c a+b

Emax c

E50

lnD

8
Aceste substante deplaseaza curba logaritm de doza - efect farmacodinamic a agonistului deplin la stanga
pentru doze mici si la dreapta pentru doze mari. O parte dintre farmacoreceptori sunt ocupati de agonistul
antagonist care produce efect farmacodinamic, de intensitate mai mica, acest efect se sumeaza cu al
agonistului deci pentru doza mai mica intensitatea este mai mare.

La dozele mari este nevoie de doze mari din agonistul (a-din desen) pentru a indeparta prin mecanism
competitiv agonistul partial (c-din desen) de pe situsul receptor si a produce efect farmacodinamic de
intensitate maxima. Deci spunem despre c (agonist-antagonist) ca are efect agonist la doze mici si efect
antagonist la doze mari.

Intensitatea efectului farmacodinamic la nivelul sistemelor organelor si aparatelor depinde de:

 dozele administrate
 numarul de receptori care exista la nivelul organului respectiv (la nivelul tubului digestiv-
receptori colinergici de tip muscarinic: atropina, parasimpatolina, iar acestia se influenteaza
usor prin administrare de parasimpatomimetice/parasimpatolitice si nu se influenteaza
semnificativ prin administrarea de adrenalina/noradrenalina) la nivelul aparatului
cardiovascular - nr mare de receptori adrenergici alfa si beta, iar
simpatomimetice/simpatolitice influenteaza este mare, influenta parasimpatomimetice/litice
este f mica deoarece nr de receptori colinergici este mic).
NU SE INFULENTEAZA SEMNIFICATIV sistemul digestiv prin administrarea de adrenalina.

Tipul de receptori farmacologici

Dupa localizare:
1. membranari
2. intracelulari: intracitoplasmatici si nucleari

Dupa tipul structural - morfofunctional:

1. receptori cu canale ionice
2. receptori enzimatici
3. receptori cuplati cu proteinele G
4. receptori nucleari.

Receptori canale ionice sunt structuri transmembranare polipeptidice care strabat structura lipidica a
membranei celulare de 4- 5 ori si au in centru un canal ionic care poate fi un canal pt Na, K, Ca ,Cl.
Exemplu: receptorul colinergic nicotinic care are in centru un canal de Na sau receptorul GABAergic care
are in centru un canal pt Cl a carui deschidere produce hiperpolarizare si stabilizare membranara.
Perioada de latenta intre fixarea agonistului pe receptorul de tip canal ionic este foarte scurt si
aparitia efectului este foarte scurt un interval de timp de ordinul zecilor de milisecunde =>
medicamentele produc efecte foarte rapide.

Receptorii enzimatici
Sunt polipeptide constituite dintr-un situs receptor extracelular , o portiune transmembranara de mici
dimensiuni si o portiune intracitoplasmatica de dimensiuni relativ mari care produce modificari
enzimatice responsabile de efectul farmacodinamic (receptorii pt insulina).
Perioada de latenta, intre fixarea agonistului pe structura extracelulara a receptorului si aparitia
efectului, va determina un raspuns farmacodinamic intr-un interval de timp de ordinul 1 -2 minute.

Receptorii cuplati cu proteinele G

9
 Receptori care apartin familiei receptorilor „in serpentina”, traverseaza lantul polipeptidic,
membrana si formeaza 7 segmente transmembranare. Portiunea initiala este extracelulara, iar cea
terminala este intracelulara. La nivelul ansei 3 extracelulare se gaseste situsul receptor, iar fixarea
agonistului la acest nivel face ca ansa a 3 de la nivelul portiunii intracitoplasmatice sa interactioneze cu
proteinele G . Cuplarea medicamentelor produce modificari conformationale, vor duce la activarea
proteinelor G, a caror functie depinde de guanozintrifosfat. Proteinele G interactioneaza cu GTP.
Exista mai multe tipuri de proteine G in functie de enzimele a carui functie o influenteaza.
 Gs, Gi care modifica functia adenilatciclazei. Gs stimuleaza functia iar Gi o inhiba.
 Gq stimuleaza activitatea fosfolipazei C. La randul lor aceste enzime actioneaza asupra unor
substante intracitoplasmatice care au functii metabolice importante la nivel celular.
- adenilat ciclaza catalizeaza transformarea adenozintrifosfatului(ATP) in AMPc care ulterior este
metabolizat de catre fosfodiesteraza in AMP. AMPc este considerat un mesager secund care activeaza
procesele metabolice intracelulare si produce efect farmacodinamic .
- fosfolipaza C- enzima membranara care hidrolizeaza fosfatidilinozitoldifosfatul in inozitoltrifosfat si
diacil-glicerol. Inozitoltrifosfatul este un alt mesager secund care determina eliberarea calciului din
depozitele intracelulare cu activarea calmodulinei si a altor proteinkinaze ceea ce produce efectul
farmacodinamic.
Latenta este de ordinul zecilor de secunde, datorita etapelor de activare in cascada care constituie
totodata un mecanism de amplificare a efectului.
Exemplu: receptorii adrenergici, muscarinici, serotoninergici, histaminergici etc.

Receptorii nucleari
Acestia au o componenta intracitoplasmatica pe care se gaseste situsul receptor, in momentul
cuplarii cu agonistul. Din proteina receptoare se desprinde un fragment proteic, ceea ce ramane din
farmacoreceptorul respectiv si agonist se deplaseaza spre nucleu unde modifica transcriptia (sinteza ARN
mesager) cu modificarea unor sinteze de proteine la nivel citoplasmatic, proteine care vor determina
efectul farmacodinamic.
Exemplu: hormonii steroidieni, glucocorticoizii, testosteron.
Perioada de latenta in aceasta situatie este de ordinul a 2-4 ore. Acest mecanism include sinteza proteica,
constituie un mecanism de amplificare a efectului farmacodinamic , care in aceasta situatie persista si
dupa ce medicamentul nu mai este prezent in plasma.

Variatiile intensitatii efectului farmacodinamic depind de factorii fiziologici (varsta, graviditatea) si

patologici (insuficienta hepatica sau renala- poate creste intensitatea de actiune a unui anume medicament
datorita faptului ca metabolizarea si eliminarea lui sunt mult diminuate.)
Efectul placebo - care apare in 10-20% lotul martor , care primeste o substanta inerta
farmacodinamic.
Efectul nocebo - apar reactii adverse la un lot de studiu care primeste o substanta inerta din punct
de vedere farmacodinamic. Pe parcursul tratamentului pentru anumite substante medicamentoase
(barbiturice, opioide) intensitatea efectului poate sa scada ca urmare a instalarii tolerantei. Aceasta
toleranta necesita cresterea dozei de medicament pentru a obtine acelasi efect ca si la inceputul
tratamentului.
Intensitatea se poate modifica pe parcursul tratamentului:
- administrarea pe o perioada lunga de timp duce la instalarea denomenului de toleranta (exemplu:
analgezice, sedative, hipnotice, laxative). In aceste situatii este necesara cresterea dozei administrate.
Atunci cand reactivitarea unei substante se reduce relativ rapid, fenomenul se numeste tahifilaxie
(exemplu: administrarea efedrinei sub forma de picaturi nazale).

10
 Aceste fenomene sunt consecinta unor fenomene adaptative care apar la nivelul receptorilor
farmacodinamici: la administrarea beta-2 simpatomimetice apare rapid fenomenul de toleranta. Receptorii
se reduc numeric in 3 etape:
1. Internalizarea
2. Decuplarea de fenomenul defosforilarii sub actiunea proteinei G
3. Reducerea sintezei de astfel de receptori prin modificarea ADN-ului celular.

FARMACOTOXICOLOGIA

Se ocupa cu studiul efectelor nedorite aparute pe parcursul administrarii medicamentelor in doze

terapeutice uzuale.
Aceste efecte adverse trebuie raportate prin sistemul de farmacovigilenta - standardizat cu fise
speciale catre Agentia Nationala a Medicamentelor.
Dupa frecventa reactiilor adverse, putem spune ca medicamentele produc reactii adverse:
 Frecvente - daca acestea apar la mai mult de 10% din cazuri
 Ocazionale - daca apar la 1 pana la 10% din pacientii care primesc acest medicament
 Rare - cand apar la mai putin de 1%
 foarte rare - la o mie de cazuri
 necuantificabile – ff rare.

Pentru a introduce in terapie un medicament nou este obligatorie analiza reactiilor adverse pe
animale de laborator.
Datorita diferentelor de metabolizare, nu intotdeauna rezultatele de laborator ofera garantia ca nu
apar reactiile adverse respective la om.
Se defineste o intreaga patologie iatrogena, provocata de administrarea medicamentelor, din fericire
reactiile adverse aparute la administrarea medicamentelor necesita doar intreruperea administrarii sau
reducerea dozei pt a face ca reactiile adverse respective sa dispara.
In functie de mecanismele de producere, reactiile adverse pot fi de :
 tip toxic
 tip idiosincrazic
 tip alergic.
 la acestea se adauga dependenta, tip particular de reactie toxica.

Reactiile adeverse de tip toxic

Reactii dependente de doza cu atat mai intense cu cat doza este mai mare .
Parametrul (indicele terapeutic) dupa care se apreciaza toxicitatea unei substante medicamentoase
este DL50 sau doza letala 50 care provoaca moartea a 50% dintre animalele de laborator carora li se
administreaza doza respectiva.
In legislatia farmacologica internationala, s-a definit un parametru numit indice terapeutic care este
un raport intre DL50/DE50 mai mare de 10 pentru a fi introdus medicamentul in circuitul terapeutic
(doza eficienta=DE50). Exceptii:
- digitalicele: IT: 2,8-3,2
- substantele imunodeprimante: IT: 3-6
- substantele antineoplazice: IT: 3-6

11
 Tratamentul reactiilor adverse consta in intreruperea administrarii sau diminuarea dozei si in
administrarea unui tratament similar intoxicatiei cu medicamentul respectiv adica sustinerea functiilor
vitale si grabirea evacuarii medicamentelor (vezi farmacocinetica).

Tipuri particulare de reactii adverse de tip toxic:

1. Reactii adverse de tip dismorfogen si teratogen
2. Efecte de tip mutagen
3. Efecte de tip cancerigen

1. Reactiile dismorfogene constau in aparitia unor modificari morfologice la produsul de concceptie in

situatia in care mama primeste un anume medicament .
Exemplu: administrarea la gravide de tetraciclina care duce la eruptia dentara cu modificari de smalt
sau chiar de pozitionare
Reactiile de tip teratogen reprezinta acelasi lucru dar modificarile sunt de mare amploare, focomelia- de
talidomida

2. Mutagene- constau in introducerea de catre un medicament a unor mutatii genetice cu afectarea

fenotipului dupa mai multe generatii. Reglementarile actuale nu permit introducerea terapeutica umana a
medicamentelor mutagene cu exceptia a subst anticanceroase /imunosupresive care sunt sigur mutagene,
insa nu exista alta alternativa.

3. Efect adeverse cancerigene constau in dezvoltarea unor cancere sub actiunea unor medicamente. Se
apreciaza pe culturi celulare si animale de laborator cu exceptia antineoplazicelor si imunosupresoarelor
care nu se introduc in terapie( daca un anume medicament provoaca sau dezvolta o neoplazie nu se
introduce respectivul medicament).

Reactii adverse de tip idiosincrazic

Nu sunt dependente de doza. Depind de particularitatile gentice ale persoanelor care primesc
medicamentul respectiv: deficitul de glucozo- 6 -fosfat dehidrogenaza duce la hemoragie masiva cand se
administreaza chimidina, acid nalidipsic, sulfamide, fenacetina.

Reactii adverse de tip alergic

Care apar prin mecanism imun, presupune interactiunea anterioara cu medicamentul cu minim 7
pana la 14 zile si manifestarea clinica sa raspunda la terapia antialergica la administrarea de
antihistaminice h1 si glucocorticoizi.
Frecventa reactiilor adverse depinde nu numai de medicament ci si de o reactivitate particulara a
pacientului (pacientii atopici) si de calea de administrare: calea injectabila (intravenoasa, intramusculara)
dezvolta mai frecvent alergie decat administrarea pe tegument sau mucoase si mai rar administrarea
interna.
Dupa mecanismul de producere a reactiei alergice se impart in 4 categorii
1. Reactii alergice de tip 1 – anafilactice - reactii rapide care apar dupa cuplarea antigenului (a
medicamentului) cu anticorpii (imunoglobuline E) de pe supraf mastocitelor si bazofilelor. In
momentul cuplarii din bazofile si mastocite se descarca subst autoacoide de tipul histaminei,
leucotrienelor, prostaglandinelor, serotonina, care produc efectele clinice manifeste..
manifestarile clinice de la forma cea mai simpla de ex de la o eruptie cutanata pana la forma
cea mai grava, soc anafilactic .

12
 Tratamentul socului anafilactic in care avem tensiunea arteriala sistolica maxim de 60-70 mmHg,
edem laringotraheobronsic, bronhospasm cu hipersecretie, consta din administrarea de adrenalina 1 mg
intravenos + 1 glucocorticoid admin iv, nu acetat de glucocortizol care e suspensie ! (hemisuccinat de
hidrocortizon iv )+/- antihistaminic H1-iv. Atentie nu se administreaza cu aceeasi seringa antihistaminicul
si hemisuccinatul fiindca PRECIPITA.

2. Reactii adverse de tip 2

De tip citotoxic, se produc prin formarea de Ac( Ig G si Ig M) impotriva celulelor pe suprafata carora s-au
fixat medicamentele care actioneaza ca o haptena.exemplu anemiile hemolitice autoimune carre apar la
administrarea de alfametildopa chimidina, kinina, sulfamide , aminofenazoma.

3. Reactii alergice de tip 3

Se mai numesc prin complexe imune , presupun formarea unor complexe imune circulante formate din
medicamente care este Antigenul si anticorpii de tip Ig G /Ig M complexe care se fixeaza in peretii vaselor
de mici dimnensiuni cu activarea complementului si declansarea unor procese inflamatorii de tipul
vasculitelor, eritemul polimorf glomerulonefritelor.
Astfel de reactii apar la barbiturice, fenitoina,penicilina, sulfamide.

4. Alergice de tip 4
Se mai numesc mediate celular sau reactii alergice de tip intarziat, apar dupa sensibilizarea
limfocitelor T care elibereaza limfokine. Exemplu: dermatita de contact care consta in aparitia unei zone
hiperemice, urmand apoi sa apara vezicule.
Diagnosticul reactiei de tip intarziat se poate face prin doua modalitati:
- testele epicutane
- teste de transformare limfoblastica (punerea in contact a limfocitelor pacientului cu substante
medicamentoase si calculul numarului de limfoblasti dupa 72 de ore).
Diagnosticul reactiilor alergice presupune o anamneza foarte buna inainte de administrareea
mdicamentelor cu potential alergenic regulat (anestezice locale). Se recomanda ca inainte de inceperea
tratamentului cu o substanta alergogena sa testati sensibilitatea persoanei la substanta respectiva (se fac
teste intradermice).
Alergia la penicilina este incrucisata. Exista astazi posibilitatea desensibilizarii.

Tip particular: toxicomania si dependenta

Apare in special la substante cu efect psihofarmacologic cum sunt:
 euforizante
 sedative
 stimulantele psihomotorii
 morfina
 heroina
 amfetaminele
 cafeina
 nicotina
 alcoolul etilic
 hasis
 marijuana.
Exista 4 componente ale toxicomaniei si dependentei in forma completa:

13
 1. Dependenta psihica - il determina pe individ sa consume in mod repetat substanta respectiva (pt
a obtine un efect benefic, desi e constient ca nu-i face bine)
2. Dependenta fizica - se manifesta prin aparitia la intreruperea brusta a medicamentului a
sindromului de abstinenta (dependent de substanta incriminata)
3. Toleranta - diminuarea progresiva a efectului odata cu repetarea administrarii si necesita cresterea
dozei pt a obtine efectul dorit la fel ca la inceputul consumului . Dupa mecanismul de aparitie
toleranta trebuie sa fie de 2 feluri:
a. de tip farmacodinamic- presupune un fenomen de down regulation , receptorii pe care ar
trebui sa actioneze, patrund in membrana celulei iar situsul nu mai este vizibil iar pt asta este
nevoie de doze f mari ( opioide, morfina )
b. de tip farmacocinetic- este un fenomen de inductie enzimatica care duce la metabolizarea
mai rapida a medicamentului (barbiturice , fenitoina)
4. Pshiotoxicitatea : administrarea acestor substante modifica modul de comportare al persoanei
respective si valorile morale si social acceptate( prostitutie/omor, etc.).

Tratamentul toxicomaniei implica un tratament medical si un tratament psihoterapeutic . In

principiu se inlocuieste o substanta ce induce toxicomania cu timp de injumatatire scurt (de tipul heroina ,
morfina) cu o substanta opioida cu timp de injumatatire lung (metadona), fiindca sindromul de abstinenta
are o intensitate invers proportionala cu timpul de injumatatire a substantei care a provocat dependenta.

Curs 3- Farmacologie-17 octombrie 2019

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

 Sistemul nervos asigura coleratia optima a activitatii organismului.

 Anatomic, se imparte in SNC si SNP
 Fiziologic, se imparte in SNS-fct voluntare si SNV- fct involunare: SNV S si PS

SNV regleaza functia unor structure involunate efectoare; are functie reglativa si coordonatoare.
Sinapsa= legatura specifica intre 2 neuroni prin afinitate chimica intre terminatiile
nervoase( axonul) neuronului presynaptic si celula postsinaptica
Pot fi neuro-neuronale sin euro-efectorii( in periferie).
Transmisia este asigurata de mediatori chimici( neurotransmitatori).
Pentru a descarca neuromediatorul din butonul presynaptic este nevoie de Na+,Ca2+, care vor
declansa PA cu depolarizarea membrane presinaptice si descarcarea in fanta sinaptica de
neurotransmitator.
PA membranar inceteaza prin repolarizarea membrane presinaptice care se datoreaza unor curenti
de K+

Transmisia sinaptica
1. Sinteza NTS - in terminatiile axonale
14
 2. Depolarizarea NTS- in veziculele sinaptice din terminatiile presinaptice
3. Eliberarea NTS- prin influx de ioni de Ca2+, cu depolarizarea membrane
presinaptice-> protein specializate, in membrane veziculelor de deposit si in
membrane presinaptica, pentru eliberaea NTS( sinaptotagmina)
4. Interactiunea NTS cu receptorii specifici postsinaptici, rezulta un raspuns cellular
specific( exciator/ inhibitor)
5. Inactivarea NTS cu terminarea efectului prin:
 Recaptarea in terminatia presinaptica( in vezicule de deposit)
 Metabolizarea( in Fanta)
 Difuziune extrasinaptica

Propietatile sinapsei
 Conduce impulsul nervos intr-un singur sens
 Moduleaza impulsul nervos( excitatory/ inhibitor)

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

SNV difera de SNC prin componena eferenta
In SNC:
 fibre eferente cu origine in SNC;
 inerveaza cellule musculare striate fara sinapse intercalate

In SNV: system efferent cu 2 neuroni legati prin sinapse ganglionare

 SNVS(protoneuron toraco-lombar)

 SNVPS(protoneuron cranio-sacral)

RECEPTORII COLINERGICI

 MUSCARINICI
 Efecte similar muscarinei(alkaloid din Amanita Muscaria)
 M1-M5 ( 5 gene codifiante)
M1: SNC, ggl vegetative, stomac
M2: miocard, SNC

15
 M3: glande exocrine, muschi netezi, vase, ochi
 Structura polipeptidica in serpentine (cuplati cu proteina G) prin ansa 3 intracelulara
 Functie:
M1, M3, M5 cuplati cu proteina Gq, stimuleaza(+) fosfolipaza C-> activarea
sistemului mesager second IP3 si DAG-> cresterea influxului de Ca2+-> efecte
stimulante
M2, M4, cuplati cu proteinele Gi-> inhiba adenilat ciclaza->scad(-) concentratia de
AMPc cu inhibarea conducerii-> efecte inhibitorii

 NICOTINICI
 Efecte similar nicotinei( alkaloid din Nicotina tabacum)
 2 tipuri:
NM- musculari, situati la nivelul jonctiunii neuromusculare
NN-ganglionari, situati la nivelul ganglionilor vegetative simpatici si parasimpatici,
la nivelul MSR si SNC
 Structura: canal ionic pt Na+, oligomer cu 5 subunitati(polipeptidice): 2 subnunitati
alfa( situs receptor pt Ach), beta, gama, delta sau epsilon

 Acetilcolina (Ach)= neurotransmitator, rapid hidrolizat de Ach- esteraza din Fanta sinaptica

EFECTELE STIMULARII RECEPTORILOR COLINERGICI

 Se realizeaza prin elibearea de Ach
 Depind de distributia receptorilor colinergici in diferite tesuturi si organe/ sisteme
 In SNC sunt receptori N si M
 In periferie:
 NN: ggl vegetativi S(elibereza NA in sinapsele S terminale) si PS( elibereaza Ach in
sinapsele PS terminale; MSR- eliberarea de A si NA in sange
 NM- in sinapsa neuromusculara somatica( placa motorie)-> contarctie musculara
 M:
In sinapsele PS terminale( neuroefectori)
Moduleaza intensitatea actvitatii viscerale
in Functie de densitatea lor in fiferite structuri efect stimualtor/ inhibitor
in tubul digestive M1,M3
 efect +: creste secretiile digestive( HCl, pepsin, bila intestinala)
 stimuleaza structura musculara longitudinala
 efect -: relaxeaza sfincterele
 => accelereaza tranzitul intestinal
Stimulare :
 Bronhii( M3) : bronchospasm+ hipersecretie bronsica
 Colecist, coledic, vezica biliara
 Uretere
 Vezica urinara: favorizeaza evacuarea urinii( contarctie musculara+ relaxarea sfincterelor)
16
 Aparat cardiovascular: M2-> relaxare= deprima fct cardiac( excitabiliate, contratie, conducere,
frecventa); la nivelul vaselor sanguine face vasodilataie, prin eliberrea de NO din celulele
endoteliale vasculare(M3)
Ochii :
 Contractia sfincterului irisului ( mioza)
 Contratia m. ciliar => bobmbarea cristalinului, acomodare vedeere de aproape, falsa miopie
 Scaderea presiunii ocular
 Creste secretia lacrimala
Creste secretia glandelor exocrine sudorale, laccrimale, salivare, glandelor intestinale
SNC( M1-M4): excitatie, convulsii( doze toxice de Ach)

Influentarea farmacologica a receptorilor colinergici

 Antagoniste
 Se fixeaza pe receptorii colinergici, dar nu il actioneaza( nu au actiune intrinseca) => bloc
postinaptic:
 PS-liticele( blocheaza sinapsele PS terminale)
 Ganglioplegicele( blocheaza ggl vegetative)
 Curalizante antidepolarizante( blocheaza placa motorie)
 Agoniste
 PS mimetice( stimuleaza sinapsele PS terminale):
 Direct-se fixeaza direct pe receptori
 Indirect-cresc disponibilul de Ach din fanta sinaptica
 Nicotinice- stimuleaza ggl. Vegetative
 Curalizante depolarizante-> stimuleaza placa motorie

PARASIMPATOMIMETICELE

 Ach
 La doze mici terapeutice are efecte muscarinice
 La doze mari are efecte nicotinice
 Are molecula polara
 Structura cuaternara de amoniu
 Nu se absoarbe oral
 Nu are efecte central
 Nu se foloseste therapeutic: are actiune brutala, neselctiva de scurta durata( rapid
inactivata)
 Compusi de sinteza: Betanecol:
 Pe cale orala in xerostomie
 Stimularea motilitatii digestive si a vezicii urinare
 Alcaloizi naturali: Pilocarpina:
 Alcaloid din pilocarpus jaborandi
17
  Actiune muscarinca pe glande exocrine, ochi
 Stimuleaza secretiile salivare, sudorala si bronsica
 Scade presiunea intraoculara
 Se absoarbe oral, subcutanat, topic
 Nu este degradata de colinesteraze

 Indicatii :
Antidote intoxicatii cu atropine-> durata lunga de actiune
Glaucom-> solutie oftalmica 0,5-4%; instalatie la 3-6 ore
Xerostomie-> oral, subcutanat 5-10 mg
Toxicitate-> in intoxicatii se da atropine
 Cevimelina: oral in xerostomie
 Tratamentul xerostomiei:
 Pilocarpina
5-10 mg de 3 ori pe zi
Inaintea maselor cu 30’
Efect maxim la 30’
Durata actiune 3 ore
Efectul depinde de functia glandulara reziduala
Efecte adverse: transpiratie, frisoane, greturi, ameteli
 Cevimeline- se administreaza oral 30 mg de 3 ori pe zi
- Stimuleaza selective receptorii M1 si M3-> reactii adverse specific
 Fluide orale: substituenti salivary( cand nu se pot indica PSminetice)

ANTICOLINESTERAZICELE

 Inhiba colinesteraza=> acumulare Ach endogena-> efecte muscarinice sau nicotinice

 Cu durata scurta de actiune- reversibile
 Neostagmina
Actiuni nicotinice:
In tratamentul Miasteniei Gravis, i.v.(scaderea nr. receptorilor NM)
In intoxicatia cu substante depolarizante curalizante antidepolarizante
Actiuni muscarinice:
Creste tranzitul gastrointestinal
Cresterea secretiilor digestive
Favorizarea golirii vezicii urinare
Indicatii: atonii intestinale/ vezicale postoperatorii, ileus paralitic
 Cu durata lunga de actiune:-ireversibile
 Compusi organo-fosforici:
Insecticide: paratioin, malatioin
18
 Gaze toxice de lupta: tabun, sarin, soman
Foarte liposolubili: intoxicatie acuta- criza colinergica
Se dau axime- reactivatori de colinesteraza

PARASIMPATOLITICELE

Antimuscarinicele = substante antogoniste pe sinapsele PS terminale-> blocarea specifica a receptorilor

muscarinic( M), fara activitate intrinseca( blocarea este antagonizata de Ach si acetilcolinesterazice)
Alcalozi naturali:
 Atropina- extrasa din Atropa beladona
 Scopolamina- extrasa din Hyiosciamus niger
Actiuni ale atropinei:
 Efcete antagonice pe Ach: mm. netezi, , m. cardiac, glande, SNC
 Actiune antispasmica( miorelaxina) pe musculatura neteda
 Tub digestive: relax, motilitate fazica, incetinire transit intestinal
 Relaxarea musculaturii netede: uter/vezica biliara, intestine/stoamac-> staza gastrica, ureter,
vezica urinara- cresterea tonusului sfincerului vezical cu retenie de urina
 Bronhodilataie/ mentine motiliatea ciliara
 Scade secretiile:
 Digestive( gastrica- HCl, pepsin, biliara, intestinala)=> cosntipatie
 Salivara: uscaciunea gurii
 Glandele arborelui traheobronsic
 Sudoripara
 Actiuni oculare( efecte lungi >6 zile)
 Midriaza: paralizia m. ciliar al irisului
 Cicloplegie- paralizia m. ciliar
 Aplatizarea cristalinului- vedere de departe
 Cresterea presiunii introculare- ingreunarea scurgerii tumorii apoase( CI in glaucomul cu
unghi inchis)
 Actiuni cardiovasculare: creste frecventa cardiac, dilate vasele pielii( doze mari)
 Actiuni pe SNC:
 Stimuleaza respiratia prin actiunea pe centrii vagali medulari
 Antitremor, antisialoree- in boala Parkinson
 Agitatie psihomotorie- in doze toxice

 Farmacocinetica:
Ä Absorbie orala buna
Ä Intra in SNC
Ä Hidroliza redusa la om- nu poseda atropine-esteraza

19
 Indicatii :
- Antispasmic- in colici( biliara, ranala, intestinala)
- Tocolitic ( relaxant al musculaturii uterine)
- Antisecretor in boala ulceroasa
- Bronhodilatator in astm bronsic
- Preanestezic- scade secretia traheobronsica; scade reflexele vagale cardioinhibitorii
- Bradicardia digitalica/ din sdr. Sinus carotidian
- Enuzeris nocturne, incontinenta urinara
- Antisialogog( i.v.)
 Scade secretia salivara inaintea interventiei chirurgicale, in sfera orala( administrare cu
30’-2 h inainte )-> caviatate orala uscata, scade raspunsul salivar la agenti iritanti
- Midriaza: ex fund de ochi; in irite pt a preveni aderentele iris-fund de ochi
- Cicloplegie: stabilire indice de refractive al cristalinului( copii)
- Intoxicatie cu PS mimetice/ anticolinesterazice

 Reactii adverse:
- Uscaciunea gurii, utila in stomatologie, neplacuta
- Fotofobie, cefalee
- Tulburari in vederea de aproape
- Cresterea presiunii intraoculare
- Constipatie
- Retentie de urina

Scopolamina
 Sedative psihomotor marcat-> preanestezic: ameteala, sedare, amnezie
 Antivomitiv
 In raul de miscare (actiune pe aparatul vestibular, cortex)
 Preparare transdermice- sisteme retroarticulare : 1,5 mg scopolamine- efect timp de 3 zile
Derivati sintetici/ semisintetici cu actiune ocular:
 Homatropina( Mydrium)- efectul apare la 30 min, durata 36-48 de ore
 Tropicamida- efectul apare la 20de min durata de 2-6 ore
 Ciclopentolat- efect la 20 de minute, durata de 6-24 ore
Derivati sintetici/ semisntetici cu actine digestive/ uterine
 Derivati cuaternari de amoniu ai atropinie
- Propantelina
- Metantelina
 Butilscopolamina- derivta al scopolaminei->antispastic/gastric-> antisecretor gastric in
ulcer
 Doze mari-> blocheaza si M2

Gangliopegicele:

20
  Paralizeaza ggl. Vegetative S/PS cu descentralizarea SN periferic efector
 Inhiba simpaticul-> scad TA brutal- hipotensiuune ortostatica-> abolire reflexed
simpatico
 Inhiba PS-:> antispastic; ileus paralitic, tulburari de mictiune, xerostomie
 Inidicatii: scaderea controlata a tensiunii arteriale, intraoperator, urgente HTA
 TRIMETFAN: actiune rapida, scurta

Curs 4- Farmacologie- 24 octombrie 2019

RECEPTORII ADRENERGICI

α- alfa

 α1= post-sinaptici

- Proteine Gq-> fosfolipaza C- IP3+DAG- activare proteinkinaze Ca dependente-> contractie musculara

 α2-post-inaptice, pre-sinaptice, extra-sinaptice

proteine Gi-inhiba AC-scad AMPc- efecte inhibitoare

β-beta= post-sinaptici

 β1- proteine Gs-stimuleaza AC- cresc AMPc efectoare- efecte stimulatoare

 β2-proteine Gq-relaxare m. netezi prin fosforilare lanturi usoare de miozina

 β3/β4

dopaminergici (D1-D5)

- D1 like(D1-D5)- stimuleaza AC- cresc AMPc

- D2 like(D2, D3, D4)- inhiba AC- scad AMPc

STIMULAREA RECEPTORILOR α1-alfa 1

21
 Vasoconstrictie in teritoriul cutanat, mucos, splahic, renal

 Contractie capsula splinei

 Contratie tract genito-urinar( trigon vezical, sphincter vezical, prostata)- retentive de urina- alfa1A
(prostate)

 Stimularea secretiei salivare, sudoripare

 Contractie muschi radiar al irisului (midriaza)

 Scade presiunea intraoculara( cresc drenarea umorii apoase)

STIMULAREA RECEPTORILOR α2- alfa 2

 α2- pre-sinaptici: scade eliberarea de NA in Fanta sinaptica

 α2-post-sinaptici: vasocontrictie, scaderea secretiei de renina si insulin

 α2-extra-snaptici: favorizeaza agregarea plachetara

STIMULAREA RECEPTPORILOR β1-beta 1

 la nivel cardiac: creste contractilitatea, conductibilitatea, cronotropismul, excitabilitatea miocardica

 creste secretia de renina si insulin

 stimularea SNC cu nervozitate si anxietate

 stimularea glandelor salivare- creste sinteza proteica (amilaza salivara)

22
STIMULAREA RECEPTORILOR β2- beta 2

 vasodilatatie la nivelul m. scheletice si a organelor vitale (creier, plaman, coronare)

 bronhodilataie

 relaxarea musculaturii uterine (efect tocolitic)

 relaxarea musculaturii vezicale)

 tremor m. scheletici (favorizeaza captarea K in m.)

 creste glicogenoliza si gluconeogenaza (hiperglicemie)

 stimuleaza secretia umorii apoase

Terminarea efectului NA

- recaptare intraneuronala prin NET (norepinephrine transporter)

- difuziune extrasinaptica

- metabolizare

 dezaminare oxidativa prin MAO (mitocondrii)

 MAO-A actioneaza pe NA si serotonina

 MAO-B actioneaza pe dopamine

 O-metilare prin COMT (citoplasma)

1. ADRENALINA

=catecolamina endogena simpatomimetica+ hormone secretat de MSR (80%)

-actiune neselectiva- pe toti receptorii adrenergici

 SNC: creste excitabilitatea, anxietate

 Aparat cradio-vascular:

 Vasoconstrictie in teritoriul cutanat, splahnic si renal

23
 Vasodilatatie in inima, m., creier

 Creste vol. sanguine in teritoriile vitale

  TA sistolica,TA diastolica

 Aparat respirator: bronhodilataie

FARMACOCINETICA: are molecula polara; este metabolizata de COMT, MAO si de sulfataze intestinale

INJ. : SC, IV, IM, PEV

Utilizare: -soc anafilactic

-criza de astm bronsic

-sincopa cardiac

-hemostatic local

-decongestionant al mucoasei nazale sau conjunctive

-+ xilina=> prelungeste actiunea anestezicului local

Efecte adverse:

 Anxietate, tremor, paloare, cefalee

 HTA, AVC

 Aritmii: palpitatii, chiar fibrilatie ventriculara

 Criza de angor pectoris, IMA

 Dureri in regiunea sprancenelor si fruntii

2. NORADRENALINA

INJ. IV, PEV

=catecolamina endogena simpatimimetica

Actioneaza predominant asupra receptorilor α, stimulare β1 neglijabila

 Vasocontrictie:  TA sistolica si diastolica

 Creste rezistenta vasculara periferica

FARMCOCINETCA: este polara, nu se administeaza oral, nu traverseaza bariera hemato-encefalica

Utilizari terapeutice: -hipoTA acuta grava->colaps (TA< 50 mmHG)

24
 -soc normo sau hypovolemic

-adjuvant in anestezia locala

Efecte adverse: -anxietate, palpitatii

-HTA severa, AVC

-fenomene ischemice paravenoase- perfuzii in vene mari

ACTIONAREA RECEPTORILOR ADRENERGICI

 Substantele agoniste au efecte ~ stimularii SNV simpatic = SIMPATOMIMETICE DIRECTE

 SIMPATOMIMETICELE INDIRECTE= substante care nu actioneaza direct pe receptor, dar care cresc
eliberarea, inhiba recaptarea sau metabolizare CA endogene

 SUBSTANTELE ANTAGONISTE- blocheaza receptorii adrenergici, au efecte ~ inlaturarii sistemului

simpatico= SIMPATOLITICE DIRECTE

 SIMPATOLITICELE INDIRECTE( neurosimpatolitice, blocante ale terminstiilor simpatico)- scad disponibilul

de CA in Fanta prin inhibarea eliberarii sau prin epuizarea depozitelor de CA din veziculele sinaptice

SIMPATOMIMETICE DIRECTE

 A, NA

 DOPAMINA

 Actiune in functie de doza:

 la doze mici actioneaza asupra receptorilor dopaminergici-> vasodilatatie

 la doze intermediare- β1

 la doze mari- α cu vasoconstrictie si cresterea TA

 farmacocientica: molecula polara, se administreaza doar PEV

 Indicatii –soc hypovolemic sau cardiogen

-insuficienta cardiac congestiva cu scaderea perfuziei renale

 DOBUTAMINA: stimuleaza β1 selectiv; creste forta de contractie; creste debitul cardiac cu cresterea
fluxului coronarian

 Indicatii in socul cardiogen in PEV

25
 IZOPRENALINA: are efecte predominant β (agonist selective β1 si β2)

 Efecte :-bronhodilataie

-creste viteza de conducere A-V, excitabilitatea, creste frecventa cardiac

- vasodilataie

 Farmacocinetica: molecula polara, nu se adiinistreaza oral

 Indicatii: -ca antiasmatic (doar in criza de astm bronsci)

-in BAV (creste viteza de conducere)

-in soc (creste TA si stimuleza cordul)

 Reactii adverse: -in special cardiac

-tremor al extremitatilor

-agitatie psihomotorie

-anxietate

SIMPATOMIMETICE β2 SELECTIVE

Efecte:

 Bronhodilatatie( utile in astm)

 Vasodilatatie la nivelul musculaturii striate

 Relaxare uterine- efect tocolitic

Farmacocineitca : se pot administra si oral

Indicatii : ASTM BRONSIC, IMINENTA DE AVORT

RA: tremor extremitati, cresterea exitabilitatii SNC, anxietate

Exemple: orciprenalina, terbutalina, fenoterol, salbutanol, salmeterol, ritrodina (tocolitic)

SIMPATOMIMETICE α2 SELECTIVE
26
CLONIDINA= agonist α2 central( receptor α2A din nc. Tracului solitar)=>scade tonusul simpatic periferic

Inidcatii : tratament HTA

Se adm. Oral

METILDOPA-anti- HTA

1.SIMPATOMIMETICE INDIRECTE care stimuleza eliberarea de NA in Fanta sinaptica

EFEDFRINA= alkaloid cu structura A=> eliberarea de CA din depozite

Farmacocinetica: oral; nu este degradata de COMT si MAO; traverseaza BHE

Efecte: ~ A, dar intensitate mai mica si durata mai lunga; are efecet SNC:  excitabilitatea,  senzatia de oboseala,
insomnia, anxietate

Indicatii: decongestionan nazal (tahifilaxie prin epuizarea depozitelor) si in tratamentul astmului bronsic (act.
Directa pe rec. β2 din bronhii)

PSEUDOEFEDRINA: mechanism de act. ~ efedrinei (enantiomer al efedrieni)

Indicatii: mixture decongestive si alergice, incontinenta urinara la femei

NAFAZOLINA: mec. de act. ~ efedrina

Inidcatii: decongestionant nazal (sol 1%0 )

RA commune clasei tahifilaxie

AMFETAMINA: ~efedrinei=> eliberare CA din depozite

Farmacocinetica: oral- nu e degradat de COMT si MAO; traverseaza BHE; efecte nervos central, durata lunga de
act.

Efecte: ~A, dar predomian efecte SNC

 excitabilitatea, senzatia de oboseala, insomnia anxietate

  performantele unor activiati intelectuale, dar  frecventa erorilor

 performante fizice
27
 perfomantele unor miscari de finete

2.SIMPATOMIMETICE INDIRECETE care inhiba recaptarea CA in butonul synaptic

COCAINA: impiedica recaptarea CA; efect anestezic local

Farmacocientica: molec. nepolara, traverseaza BHE

Efecte: ~amfetamieni: aceleasi efecete la nivelul SNC; inhiba recaptarea dopaminei in neuronii cerebrali (adictie);
are efete intinse si asupra aparatului cardio-vascular

RA: ~ amfetaminei

=utilizata ca drog de strada=> produce perforatie de sept nazal datorita vasoconstrictiei=> ischemie=> necroza
(efect favorizat de efectul anesteziant local al cocaine)

SIBUTRAMINA inhiba recaptarea NA si 5-HT

=anorexigen in tratarea obezitatii

ANTIDEPRESIVE TRICICLICE-impiedica recaptarea NA si 5-HT ± DA in neuronii din SNC

- utilizate in tratamentul depresiei

- ex: amitriptilina, imipramine, doxepina

ANTIDEPRESIVE INHIBITOARE SELECTIVE ALE RECAPTARII 5-HT (SSRI)

ANTIDEPRESIVE INHIBITOARE SELECTIVE ALE RECAPTERII 5-HT SI NA

28
SIMPATOLITICELE

SIMPATOLITICE DIRECTE

=au afinitate fata de receptorii adrenergici si nu prezinta activitate intrinseca; pot fi selective si neselective

SIMPATOLITICE INDIRECTE

 Nu actioneaza direct pe receptorii adrenergici

 Neurosimpatolitice

 Scad acumularea de CA in Fanta sinaptica:

1. Scad eliberarea de CA- GUANETIDINA

2. Epuizeaza depozitele de CA- REZERPINA

SIMPATOLITICE DIRECTE

BLOCANTE α1- SELECTIVE

• PRAZOSIN

 Blocheaza receptorii α1 => vasodilatatie care se mentine in timp, doarece receptorii α2 pot realiza bucla
de feed-back negative, limitand eliberarea CA in Fanta sinaptica cu minima crestere a tonusului simpatic

 EFECTE:- vasodilatatie=>  TA de durata

-minima tahicardie reflexa si usoara crestere a secretiei de renina

 Indicatii: -tratament HTA

-boli vasculospastice periferice

-adenom de prostat (relaxeaza sfincetrul vezical intern, fav. mictunea)

 RA: -hipoTA (tratament de prima doza)

-cefalee, somnolenta

• TAMSULOSIN- blocant α1A si α1Ddin prostate- in adenoma de prostate (scad contractia m. netezi
prostata)

29
BLOCANTE β

β1 - fc. , dromotropism, contractilitatea, excitabilitatea miocardica (blocare β1 cardiaci)

- secretia de renina (blocare β1 din aparatul juxtaglomerural)

β2 – favorizeaza vasoconstrictia in periferie (β2 sunt blocati => raman fct. doar α1)

- Favorizeaza bronhospasmul (prin blocare β2 respiratori)

- Scad presiunea intraoculara (blocheaza β2 din epiteliul ciliar, cu reducerea secretitie de umoare apoasa)

- Scad intensitate tremor extremitati (blocare β m. striati)

- Efect anxiolytic (blocare β cerebrali)

Indicatii: tratament HTA (scad TA prin scaderea DC), antianginoase (scad consumul de O2 miocardic), antiaritmice
(scad excitabilitatea miocardica), antiglaucomatoase, in hipertiroidism, profilaxie migrene, tratament tremor
essential/ anxiolitice

BLOCANTE β NESELECTIVE

RA: - hipoTA

- Bradicardie

- Agravare insuficienta cardiaca

- Favorizeaza BAV

- Agravare astm bronsic

- Agravare boli vasculospastice periferice

- Risc de hipoglicemie la pacientii insulin-dependenti

- Dislipidemii (VLDL si HDL cholesterol)

Curs 5- Farmacologie-31 octombrie 2019

SNC
MEDICATIE DEPRIMANTA: - SEDATIVE
- ANXIOLITICE
- HIPNOTICE
30
 - ANESTEZICE GENERALE
Efect sedativ= efect de linistire psihomotorie, de calmare, reducerea starii de agiatie
Efect anxiolytic: fobii, anxietate
Ä Sunt utile in nevroze, pacienti cu anxietate cu motiv
Afcetiuniunea psihosomatica= afcetiune declansata de stress; exemplu: vitiligo, ulcer gastro-duodenal,
infarct miocardic, criza hipertensiva, psoriasis
Efect hypnotic= efect de inducer a somnului
- Favorizeaza instalarea somnului (deficit de adormire)
- Prelungirea duratei somnului
Efecte favorabile si nefavorabile, de exemplu, scaderea performantelor psihomotorii, somnolenta diurnal,
tulburari de memorie, vorbire dificila
Dereglarea somnului=> somn neodihnitor (somn linistitor= cel cu unde rapide- produs de hormonii care
refac celulel nervoase)

Intoxicatia cronica
 Dependenta fizica ( aparitia sdr. de abstinenta la oprirea brusca a tratamentului cronic) si psihica
(dupa administrarea de droguri psihostimulante)
*sdr. de abstinenta: agitatie, nevozitate, somn agitat, insomnia; efecte opuse fata de cele date de
medicamentul de baza
 Toleranta= desensibilizarea recceptorilor; efect maxim nu, intensutatea se diminua in timp
 Dupa minim 14 zile de utilizare continua incrucisata intre barbitudice, alcool,
benzodiazepine

I. BENZODIAZEPINE
 Au un nucleu benzodiazepinic, cu radicali diferiti=> diferite functii
 Efect hypnotic: NITRAZEPAM, FLURAZEPAM, FLUNITRAZEPAM dau un somn asemanator celui
fiziologic= 6-8 ore
 Importanta ca tranchilizante (mai ales de zi- nu doarme pt ca are stare de anxietate) si anxiolitice
 ALPRAZOLAN (XANAX), OXAZEPAM, MEDAZEPAM, DIAZEPAM, FLORAZEPAM-> au si efect
sedative; efect anticonvulsivant (mai ales in epilepsie): MIDAZOLAN, LORAZEPAM, CLORAZEPAM

Miolaxante (diazepam, nidazolam)- in diferite stari spastice cu actiune central

Anestezice generale iv, pentru inducerea anesteziei generale
 Determina un efect narcotic (hipnoza, sau somn profund, anestezic) fie ca preanestezic sau ca
anestezice generale unice in interventii chirurugicale de scurta durata (in stomatologie)
!!! Aceste medicamente nu au efcet analgesic !!!
Diazepam, Nidazolan, Lorazepam- rapid, intens si de scurta durata (30’-1 ora)
=liposolubile (traverseaza membrane celulara, pt a trece de bariera hematoencefalica- sa ajunga in SNC)
Se metabolizeaza la nivel hepatic- 2 etape:
A. OXIDARE MICROZOMALA
-unele, de exemplu se transforma in metabolite (oxozipam) active= va prelungi efectul
-un medicament se elimina din sange : de 4 ori timpul ½

31
 B. GLUCURONO- CONJUGAREA
-inactivarea medicamentului si transformarea medicamentului din liposolubil in hidrosolubil pt
eliminarea renala

Medicamentul care sufera glucurono-conjugare: OXAZEPAM, LORAZEPAM (t1/2 scurt, se transforma

in metabolite inactivi- pt varstnici sau personae cu insuficienta hepatica

 Benzodiazepinele dau reactii adverse importante:

 Antidote: FLUMAZEMIL (blocant al receptorilor benzodiazepinici- in caz de supradoza)
 Amnezie anteretrograda (pacientul nu-si aminteste nimic din momentul in care ia medicamentul)
 Deprimare efecte psihomotorii: oboseala musculara, slabiciune
 Dep?? De efectelor cu alcoolu

Receptorii benzodiazepinici= canale ionice pt Cl

Ä Situati pe receptorul GABA A (aminoacid gama aminobutiric)
Ä Fixarea pe receptorul GABA=> deschiderea canalelor de Cl, creste influxul de CL-, polarizare cu
INHIBITIE
Ä Benzodiazepinele potenteaza actiunea inhibitoare
Ä Flumazemil blocheaza receptorii

II. BARBITUDICE
(barbital)- locul 2 ca utilizare
-Nucleu barbitudic cu diferiti radicali, care influenteaza actiunea
-Efectele dependente de doza
 Dozele mici au efect sedative, linistitor, utilizat in diferite asocieri cu substante vegetale
(Extradural si extract de valeriana)
 Dozele mari au efect anticonvulsivant; fenobarbital= doza pentru o data 60 mg, de 2-3 ori pe zi
 Dozele si mai mari au efect hypnotic (cu durata medie si scurta de actiune 3-5 ore: Amobarbital si
Ciclobarbital (la cei cu deficit de adormire) sau cu durata lunga (fenobarbital, peste 8 ore))
 Dozele si mai si mai mari, barbitudicele, preparate liposolubile superioare, respective, derivati n-
metilati (Tiobarbital- sunt utilizate ca anestezice generale iv- efect rapid, intens, scurt)
-Metabolizarea la nivel hepatic; sunt intens liposolubile, ajung in creier, se leaga tot de receptorii GABA
A, cu efect inhibitor (~ cu benzodiazepine, dar mai putin specific)- de asta e mia indicat
-Scad actiunea glutamatului= aa d etip excitatory
-Caracteristici:
 t ½ lung=> efect hypnotic de lunga durata (>8 ore)
 ectiune nedorita asupra somnului (creste somnul cu unde lente)
 la oprirea tratamentului: rebound a somnului cu unde rapide (vise, cosmaruri, agitatie)
 are efect inductor enzymatic (rol metabolic) hepatic
 stimuleaza metabolismul hepatic a substantelor associate => nivelul plasmatic scade
( intensitatea si actiunii si durata efectului);
 efect maxim dupa 3-4 zile de tratament continuu

32
  e stimulate de glucuronil-transferaza (conjugarea bilirubinei)
 ! adultul cu icter hemolytic primieste fenobarbital!
 Anticonvulsivant

III. (ES)ZOPICLONA
 t ½ = 6 ore
 fara efect inductor enzymatic
 fara a marca fazele somnului
 sedative, miorelaxant, anxiolytic
 actioneaza pe receptorii GABA
 RA: xerostamie, gust metallic
IV. ZOLPIDEM
 =hypnotic
 Frecvent pentru sedarea orala in stomatologie (Stilnax
 Rapid; t ½ = 2 ore
 Se transforma in metabolitit inactivi (efect controlabil, somn optim)
V. ZALEPLONA
VI. CLORALHIDRAT= anticonvulsivant la copii
 Hypnotic- somn profund ??? 20-30’ si tine 6 ore
 E active prin metabolitul sau active acid??
 Efect rapid
 Limitant local, gust urat
 Blocarea receptotilor H1 si starbate bariera hematoencefalica (hidroxizina, clorfenil amina,
difenilhidramina- efect antihistaminic si sedative(la pacientii cu urticarie, seara la culcare)

Implicarea hipnoticelor sedative in stomatologie

-tratament cu anxiolitice ??? mai mult durerea
-Doza de analgesic trebuie crescuta
-utilizat ca ??? anestezicelor generale (local, postoperator), nevrotic, copii necooperanti, ca adjuvant in
anestezi locala
-Midazolam, Diazepam- 45’
-da amnezie retrograde, reprima refelxul de voma, efect anticonvulsivant, mai ales la copii, varstinici
(oxazepam, lorazepam)

TRATAMENT ANTICONVULSIVANTE
Convulsii= datorate unor descarcari ??? de impulsuri de la nivelul SNC cu afectarea mai mult sau mai
putin activa a musculaturii si a starii de constienta
Medicamentele anticonvulsivante scad/ inhiba excitatia de focar, declansarea de a bloca extinderea
impulsului nervos
Eplepsie-convulsii febrile
Blocante ale canalelor de Na
Care interactioneaza cu GABA

33
-----||------ Ca
Contraindicate: sarcina (efect teratogen si modificari cranio-faciale)-FENITONINA,
CARBAMALEPINA-marele rau epileptic convulsitonice
Utile in nevralgii de trigemen sau glosofaringii
Fenitonina nu are efect sedative
Fenitonina+ Carbamalepina= inductor enzimatici hepatici; daca au intilizare indelungata=> RA:
 Hipertrofie gingivala (10-30%)- F
 Xerostomie, tulburari de gust- C

Clasa de medicamente care influenteaza GABA: Diazepam, Clorazepam

Beuza= efect autolimitamt in timp- nu se utilizeaza in tratamentl cronic (doar in urgente) im

!pacientii cu epilepsie- sa si ia tratamentul

-pacientul simt ca va avea criza
-sa avem trusa

Curs 6 Farmacologie 7 noiembrie 2019

ANESTEZICE LOCALE
ANESTEZICE GENERLE

ANESTEZICELE GENERALE= narcotice pentru a induce o stare de somn din care pacientul nu
poate sa se trezeasca prin stimuli obisnuiti.
Cel mai utilizat este protoxidul de azot
Al doilea cel mai utilizat este eterul dietilic, cu ajutorul caruia Morton, un chirurg BMF a operat o tumora
de parotida.
Obiective pe care le indeplinesc anestezicele generale:
-somn profund
-analgezice
-diminuarea reflexelor viscerale
-relaxare m. striati

Dupa calea de adminsitrare pot sa fie: 1.inhalatorii

2. iv

1. INHALATORII pot fi- lichide volatile: Halotan, Enfluran, Isofluran, Sevofluran, Metoxifluran,
Desfluran
- Gazoase: protoxid de azot
 Sunt foarte liposolubile, pot trece membranele biologice (alveolo-capilare), ajung in circulatia
sanguine, dupa care la nivelul SNC, rezulta anestezie generala
 Dupa, sufera un proces de redistribuire si se depoziteaza in tesutul adipos subcutanat. La o
readministrare, intr-un timp relative scurt, doza trebuie sa se readistribuie
34
  Un factor important este solubilitatea anestezicului in sange, care influenteaza perioada de inductie
astfel: daca anestezicul foarte solubil in sange necesita transferal unei doze mari de anestezic=>
inductie de foarte lunga durata; daca este putin solubil, nr. de molecule de anestezic care trebuie
transferat la nivel sanguine este relativ mic=> inductie si revenire rapida din anestezic
 Solubilitatea in sange, influenteaza coeficientul de partitie sange-gaz al anestezicului, coeficient
determinant pentru inductia anestezica; o inductie e cu atat mai rapida cu cat coeficientul de
partitie este mia mic
 Fazele anesteziei generale si perioadele in cazul anestezicelor inhalatorii
I. INDUCTIE= istalarea somnului cu diminuarea relflexelor laringian, faringian, care permit
intubarea pacientului
II. ANESTEZIA GENERALA PROPRIU-ZISA= somnul profund, diminua reflexul cornean
si apar fenomele de tip antialgic= diminua reflexele viscerale; daca nu suntem atenti la
dozare, diminua reflexul fotomotor (=supradoza)=> a treia faza
III. TOXICA- dispare reflexul fotomotor, deprimare marcata respiratiei si a circulatiei, colaps
sau moarte
Revenirea: se face trecand prin aceleasi etape ca la etapa I

HALOTANUL
=hidrocarbura hidrogenata
-coeficient de partitie= 2,3
-inductie lunga= 10 minute
-potenta medie
-analgezie slaba
-nu produce relaxarea suficienta a musculaturii
-foarte multe reactii adverse: aritmii grave, creste sensibilitatea ventriculara la catecolamine, necroza
hepatica, hipertermie maligna

ENFLURAN
=eter halogenat
-incutie lunga= 10 minute
-nu e hepatotoxic
-deprima respiratia si necesita asistenta mecanica a acesteia
-poate determina in conditii de hipocapnie: excitatia SNC cu convulsii

ISOFLURAN
=isomer N-fluran
-potenta mai mica
- nu este hepatotoxic si nefrotoxic, nu deprima functia respiratory
-coeficientul este 1,4, asigura o inductie mai rapida

DESFLURAN
=isomer N- fluran

35
-coeficient de partitie= 0,42=> inductie foarte rapida
-nu are toxicitate de organ
-irita mucoasa respiratorie si provoaca tuse si endospasm

SEVOFLURAN
-coeficient de partitie= 0,69=> inductie rapida
-nu are toxicitate de organ, nu irita caile respiratorii

PROTOXIDUL DE AZOT
-coeficient = 0,47=> inductie rapida
-are efect rapid, anestezie incompleta (nu relaxeaza musculature striata, nu dispar reflexele viscerale)
-concentratie maxima 70%, restul oxygen
-se foloseste de obicei in chirurgia dento-alveolara, la copii, si in chirurgia de mica anvergura, daca se
amesteca, cu anestezicelce iv.

2.IV
-se foloseste pentru inducerea anesteziei generale , sau pentru chirurgia de mica anvergura( dento-
alveolara, obstretica sau in ATI)
-datorita fenomenelor de redistribuire, are efect de scurta durata: 10-15 mimute: barbitudice,
benzodiazepine, opioide, substante medicamentoase cu structure diverse

BARBITUDICELCE
-IV. Cu efect scurt de 10-15 minute
-inductie rapida de 10-30 de minute
=derivati ai acidului barbitudic de tip thiopental (are un antom de sulf la nivelul nucleului barbitudic) sau
N-metilate de tip metoxihidral sau hexobarbital
-sarurile de Na ale acestora sunt hidrosolubile
- dupa inj. Iv. In 30 de minute se instaleaza un somn profund, dar analgesia produsa nu este suficienta, nu
produce relaxarea m. striate si nu deprima refelxele viscerale=> se asociaza cu analgezice opioide
( morfina, fentanyl, sulfentanyl) si cu un curalizant, care blocheaza transmisia la nivelul placii motorii)
THIOPENTAL SODIC
-induce pierderea cunostintei in 10-20 de minute
-trezirea in 5-10 minute
METOHEXITAL SODIC
-efect in 4-8 minute
-potenta mai mare
-in medicina dentara se utilizeaza pentru manevre dento-alveolare

BENZODIAZEPINE
=diazepam, midazolam, lorazepam
-durata scurat de actiune = 15-20 minute pentru diazepam si midazolam
-durata lunga de actiune 120 de minute pentru lorazepam

36
-actioneaza la nivelul receptorilor GABAergici, pe un alt situs de leagare decat barbitudicele
-avantaj: efectul lor poate fi interrupt rapid cu administrarea de flumazenil= antagonist= compusilor care
inlatura actiunea benzodiazepinelor
-anestezia indusa nu este foarte profunda, nu provoaca suficienta relaxare a m. striate, util pentru inductie
-efct anxiolytic si induc o amnezie retrograde; cel mai utilizat in chir. Oro-dent.=midazolam

KETAMINA
=derivate de fenciclidina
=partial hidrosolubil, intens liposolubil=> iv
-fiind liposolubil, intra rapid in SNC, provoaca analgezie importanta, dar deprimarea SNC nu este
profunda, pacientii avand o “desprindere de mediu”, urmata de un somn superficial= anestezie disociativa
-mecanismul de actiune= blocarea receptorilor N-metil D aspartan (NNMDA), care sunt actionati in mod
normal de acidul glutamic
-influenteaza receptorii opiozi=> efect analgesic
-stimuleaza activitatea cardiac-=> tahicardie, creste TA, fluxul sanguine cerebral ,nu deprima respiratia,
determinand bronhocostrictie
-determina tulburari psihice de tip psihomimetic: halucinatii de tip stare de excitatie
-nu aboleste reflexele laringian, faringian, crest3e secretiile de saliva si traheobronsica

PROPOFOL
=alchil fenol, foarte putin hidroolubil=> administrat sub forma unei emulsii ulei in apa, se administreaza
iv
-efect anestezic rapid (3-8 minute)
-metabolizat rapid la nivel hepatic: actiune la nivelul receptorilor GABA A
-utilizat pentru inductia anestezica, utilizat in chirurgia dento-alveolara, obstretica
-durata mai mare in perfuzie

OPIODELE
=foarte des utilizate in schemele anestezice in suplimentarea analgesic intra/postoperator pentru obtinerea
anesteziei echilibrate
-iv. in doze mari poate duce la pierderea constientei
-dezavantaje: efect deprimant respirator, ceea ce face necesara administrarea naloxenei, un antagonist al
receptorilor opioizi
-exemple: morfina, fentanyl, si sulfentanyl ( au potenta mai mare decat morfina – de 100 de ori la efectul
analgesic)
-datorita actiunii deprimante a fentanylului si sulfentanylului se pot folosi in asociere cu droperidolul
pentru a realiza asa-numita neurolpetanalgezie. Se caracterizeaza prin somnolenta, desprinderea de mediu,
indiferenta psihica, insotita de analgezie
-daca se doreste profunzimea anesteziei, se mai poate administra si protoxid de azot inhalator=>
neurolepanestezie
RA: deprimarea respiratiei, aritmii cardiac, chiar torsade varfurilor, fenomene extrapiramidale,
tremuraturi

37
*ANESTEZICE LOCALE
=substante medicamentoase care blocheaza conducerea impulsului nervos, la nivelul unei zone delimitate,
pentru o perioada delimitate de timp
-structura chimica, astfel incat sa blocehze patrunderea Na+ prin canalele de Na ale axonului neuronului
pt a impiedica transimiterea impulsurilor nervoase si perceperea durerii
- a doua caracteristica este ca prezinta Echilibru lipo si hidrosolubil
-liposolubil= necesar pentru ca anestezicul local sa poata strabate membrane si sa patrunda partial in
structura fosfomoleculei lipidice
-este hidrosolubil pentru a fi mentinut in solutii care vor fi injectate in tesut, ai. Odata ajunse in lichidul
interstial sa nu precipite
- au 3 componente:
 2 Extremitati formate dintr un inel aromatic liposolubil, la un capat
 La celalalt capat: o amina tertiara sau cuaternara terminal, hidrofila
 Un lant intermadiar, care poate fi :
Un ester: procaine; pot fi metabolizate de esterase plasmatice=> efecte secundare
O amida: sunt metabolizate in ficat=> actiune de lunga durata
-Cand sunt transportate in plasma, anestezicele locale se leaga de o α1 glicoproteina. Cu cat se leaga mai
mult, cu atat capacitatea anestezicului local de a patrunde la nivelul canalelor de Na din axolema
neuronala creste.
-Cu cat liposolubilitatea este mai mare, cu atat potenta este mai mare: Solutia de bubicaina de concentratie
de 0,5 %, produce aceeasi anestezie ca lidocaina de concentratie 2%
-Pentru a fi stabila in timp, Solutia de anestezic se gaseste sub forma de sare a HCl
-In momentul injectarii in tesut, anestezicul se gaseste sub forma de sare cuaternara , solubila in apa, si
timpul pana la instalarea anesteziei locale este in functie de proportia de molecule, care se convertesc la
forma tertiara, liposolubila, atunci cand molecula este expusa la pH fiiologic (7,4)
-Constata de ionizare (pKa)= Ph-ul la care 50% din anestezic se gaseste sub forma tertiara liposolubila si
50% sub forma cuaternara solubila in apa.; de regula pKa=7,4
-In situatia in care tesutul in care injectam este inflamat, pH este mai mic de 7,4=> procentul de forma
tertiara liposouila va fi mai mic
-Anestezia locala blocheaza perceptia durerii prin blocarea transmiterii influxului nervos la nivelul
axolemei
Teorii ale mecanismului prin care blocheza:
I. Anestezicul local (forma tertiara liposoubila) patrunde in membrane axolemei=> edem=>
ingustarea canalelor de Na, Na+ nu patrunde, deci nu se declanseaza PA
II. Administrarea de anestezice locale ar impiedica Ca2+ sa se apropie de axolema pt a permite
patrunderea de Ca2+ in canale
III. Teoria receptorului specific- actiune directa a anestezicului local pe 2 situsuri de leagre:
 Extern al canalului de Na
 Intern la nivelul calului- blocheaza permeabilitatea pt Na+

38
-Dupa modul cum interactioneaza cu receptorii specifici de la nivelul canalului de Na, anestezicele locale
se clasifica:
a) Molecule care se ataseaza de receptorii situati in interiorul canalului de Na, cum sunt lidocaina,
prilocaina, mepivacaina, bupivacaina)
b) Molecule care se ataseaza de receptorii situiati la suprafata canalelor de Na (tetrodoxina,
saxitoxina)
c) Care blocheaza partial canalele de Na (veninurile unor specii de scorpioni)

Canalul de Na are 3 subunitati : α1, β1, β2.

α are dimensiunile cele mai mari si formeaza canalul propri-zis, iar β sustin canalul in int. membrane.
Subunitatea α este formata din 4 domenii omoloage notate I, II, III, IV.
Fiecare unitate este alcatuita din 6 segmente elicoidale, notate S1-S6.
S4 are numeroase sarcini cationice indreptate spre canalul de Na. In momentul declansarii PA, S4 se
roteste cu acele sarcini cationice indreptate spre membrane; exemple: lidocaina nu permite rotirea S4
Mod de actiune in raport cu fibrele nervoase
Fibrele preganglionare de tip B si cele postganglionare de tip C sunt primele interesate de actiunea
anestezicului local, ultimele sunt fibrele motorii A.
Ordinea in care sunt blocate impulsurile nervoase: durere , rece, cald, atingere, presiune.
Pentru a realiza blocarea transmiterii la nivelul axonului nu este importanta grosimea nervului, ci
distanta dintre nodulii Ranvier. Pentru a se propaga impulsul nerovs de la un nodul la altul este nevoie de
3 noduli.

Readministrarea si efectele farmacologice vezi carte

Farmacologie curs 7

ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE SI ANALGEZICE OPIOIDE

ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE

AINS –EFECTE

 Gama larga de substante active,cu proprietati farmacodinamice si farmacologice relativ asemanatoare cu

3 efecte majore- analgezic,antipiretic si anitiinflamator.
1. Efectul analgezic
 De intensitatemoderata(comparabil cu codeina) in special pe dureri de cauza inflamatorie
 Eficacitate simptomatica pe dureri de intensitate mica sau
moderata(cefalee,nevralgii,mialgii,atralgii,dismenoree,dureri postoperatorii,dureri dentare)
2. Efectul antiinflamator-semnificativ in tratamentul bolilor reumatice(reumatismul poliarticular
acut,poliartrita reumatoida etc)
39
 3. Alte efecte
 Efect antiagregant plachetar-util clinic in profilaxia pe termen lung a afectiunilor trombotice
arteriale
 Efect protector fata de arsurile solare si ultraviolete,folosirea lor inaintea expunerii la soare
putand impiedica aparitia eritemului dureros
AINS-MECANISM DE ACTIUNE

COMUN PENTRU INTREAGA CLASA DE SUBSTANTE:

 Inhibarea neselectiva a ciclooxigenazei cu blocarea transformarii acidului arahnoidic in endoperoxizi ciclici

 Scade formarea de prostaglandine(PGE2,PGF2 etc), prostaciclina(PGI2) si tromboxani(TXA2 etc )
EXISTA 2 IZOFORME ALE COX: COX-1 SI COX-2

 COX-1: enzima constitutiva,prezenta in multe tesuturi,favorizeaza productia tonica de prostanoizi necesari

unor procese fiziologice
 COX-2: enzima inductibila sub actiunea citokinelor eliberate intr-un proces inflamator sau intr-o reactie
febrila- determina eliberarea de PGE1,PGE2 care contribuie la aparitia congestiei si edemului din
inflamatie,precum si a durerii si febrei.

AINS-REACTII ADVERSE

1. Datorate in primul rand inhibitiei COX-1:

 Fenomene de iritatie gastrica(gastrite difuze cu eroziuni superficiale si chiar ulcere gastrice)-inhibitorii
neselectivi de COX sunt contraindicati bolnavilor cu gastrita sau ulcer(se administreazaeventual sub
protectie de antiacide sau antisecretorii gastrice)
 Efecte la nivel renal-datorita inhibarii sintezei de PG,cu rol vasodilatator la nivel arterial renal,determina
fenomene de retentie hidrosalina (cauza ulterioara de insuficienta renala la bolnavii cu afectiuni cronice)
 Reactii de tip anafillactoid-spasm bronsic,edem laringian pana la fenomene de soc-colaps,sunt mai
frecvente la bolnavii astmatici si alergici,dar mecanismul nu este de natura alergica,
 Cresc timpul de sangerare si riscul de hemoragii-in special gastrointestinale,prin inhibarea sintezei de
trmboxanl
 Inhibitorii selectivi de COX-2 nu au efect antiagregant plachetar,cresc agregabilitatea plachetara cu
favorizarea trombozelor arteriale datorita inhibitiei de prostaciclina(antiagregant plachetar),sinteza sa se
leaga de activarea COX-2
AINS-CLASE FARMACEUTICE

-principalele clase de medicamente sunt:

 Salicilatii
 Derivatii de paraminofenol
 Derivatii de pirazolon si pirazolidinolona
 Acizii idolacetici si analogii
 Coxibili
 Oxicamii
40
 AINS-SALICILATII

 PRINCIPALULREPREZENTANT =ASPIRINA(ACIDUL ACETILSALICILIC)

 Aspirina reprezinta cel mai vechi medicament utilizatca analgezic,antipiretic,antiinflamator si antiagregant
plachetar(in profilaxia de durata a afectiunilor trombotice arteriale)
 Utilizare:
 Pentru efectul antiagregant de durata lunga -50-150 mg /zi efect durabil,timp de 8-10 zile(durata de
viata a unui trombocit ) inhiband ireversibil prin acetilare ciclooxigenaza plachetara)
 Pentru evitarea riscului de sangerare intr-o interventie chirurgicala,este necesar sa treaca minim 7 zile
de la oprirea tratamentului
 Pentru efectul analgezic si antipiretic- 300-500mg o data(aprox. 2g/zi)
 Pentru efectul antiinflamator 3-5g/zi

 Reactii adverse:
 Afectare gastrica –efect iritant gastric puternic-de la simple epigastralgii la sangerari digestive usoare
sau grave
 In utilizareala copil cu diverse viroze-incidenta crescuta a sindromulșui REYE (se recomanda inlocuirea
cu paracetamol in scop analgezic si antipiretic la copil)

AINS-DERIVATII DE PARAAMINOFENOL

 PARACETAMOL(produs din metabolizarea fenacetinei)

 Este foarte utilizat ca analgezic in dureri usoare si moderate,precum si ca antipiretic
 Nu are efcet antinflamator
 Utilizare
o La pacientii la care nu se poate administra aspirina(alergici sau intoleranti la
aspirina,hemofilie,antecedente de ulcer gastric,copil cu infectii virale)
o Adultii 325-500mg de 4 ori /zi maxim 2,5g/zi la adulti
o Copil 125-250mg o data in functie de varsta
o La doze de 500-1000 mg –rapida ameliorare a durerii asociate cu extractia molarului 3 sau alte
proceduri dentare
o Doza de 1000 mg a fost eficienta chiar si la 5 ore dupa chirurgie orala desi efectul analgezic maxim
a fost la 1-2 ore dupa administrare
o Tratament eficient pentru durerile asociate diiferitelor proceduri orale chirurgicale(extractii
dentare dificile,alveolectomie,extractiii multiple,apicoectomii,biopsii si chiuretaj gingival profund)
 Rectii adverse:
o In doze mari sau in utilizare prelungita poate afecta toxic rinichiul(nefrita interstitiala) si
ficatul(cresterea transaminazelor)
o In intoxicatia acuta apare o citoliza hepatica masiva unerori fatala ameteli,dezorientare temporo-
spatiala)
o La doze uzualeȘreactii alergice,trombocitopenie

41
 AINS- DERVIATII DE PIRAZOLON

 Principalii reprezentanti-metamizol sodic si fenilbutazona:

 Metamizol sodic –ALGOCALMIN
 Efect analgezic mai intens decat cel antipiretic
 Nu are efect antiinflamator
 Reactii adverse:poate declansa agranulocitoza la bolnavii cu alergiela derivatii de pirazol sau cu
antecedente de agranulocitoza
 Fenibutanoza
 are in principal actiunie antiinflamatorie,antireumaticasi analgezica-scade durerea din poliartrita
reumatoida spondilita anchilopoietica,criza gutoasa etc,
 are timp de injumatatire lung de 56 ore si se transforma in metaboliti activi-prezinta efect durabil si
pericol de acumulare

 urilizare:
o oral,postprandial, 600mg/zi in 3 prize timp de 7-10 zile maxim
o intramuscular intrarectal unguente 4%
 reactii adverseȘiritatie gastrica,leucopenie,anemie aplastica,agranulocitoza si retentie hidrosalina

AINS-ACIZII INDOLACETICI

IDOMETACINA

 prezinta efect antinflamator (printre cele mai puternice dintre AINS)mai intens decat cel antipiretic si
analgezic
 urilizare:in afectiuni inflamatorii in administrare cronica,oral,postprandial,25mg de 3-4 ori pe zi
 reactii adverse:tulburari digestive specifice
 la 20% din pacienti poate aparea cefalee asociata sau nu cu ameteli ,stari confuzionale,depresie si
tulburari de vedere

AINS-ACIZII ARILALIFATICI

 reprezentanti: ibuprofen,naproxen,ketoprofen,diclofenac
 IBUPROFENUL:analgezic antipireti,antiinflamator (antireumatic de cursa lunga)
 NAPROXENULșasemanator cu ibuprofenul are un timp de injumatatire mai lung (15 ore) si un risc mai
mare de reactii advrese gastrointestinale
 KETOPROFENUL: inhiba COX si LOX
 DICLOFENACUL:antinflamator activ. Utilizat sub forma de comprimate/fiole/solutii oftalmice/geluri
o Indicat ca analgezic,antiinflamator local sub forma de apa de gura pentru utilizare post-interventii
stomatologice

AINS-OXICAMII

 Reprezentanti: piroxicam,meloxicam

42
  Antiinflamatoare puternice cu durata lunga de actiune (timp de injumatatire 50-60 ore), se administreaza
intr-o singura priza zilnica
 MELOXICAMUL este mai selectiv pe COX-2 cu afectare digestiva redusa

AINS-SELECTIVE PE COX-2(COXIBI)

 Reprezentanti:celecoxib,parecoxib
 Inhiba selectiv COX-2 enzimarea
 Au timp de injumatatire lung-utilizare intr-o singura priza zilnica
 Avantaje
o Scad incidenta si gravitatea reactiilor adverse digestive
o Nu au efect antiagregant plachetar-nu produc sangerari
 Dezavantaje:
o Pot avea efect protrombogen crescand riscul de infectii adverse CV
AINS UTILIZATE IN STOMATOLOGIE:

 Indicatii:
o Ca analgezice,pentru dureri de cauza stomatologica(singure sau in asociere cu derivati opioizi)
o In tratamentul durerilor postoperatorii(ex Ketorolac,Ibuprofen,Naproxen,Paracetamol)
o Sunt de prima alegere in durerile de cauza dentara(au eficacitate mare si reactii adverse minime)

ANALGEZICE OPIOIDE=DEFINITIE SI CLASIFICARE

 Substante care combat durerea

 Prezente in opiu(sucul uscat din capsulele de mac alb)- papaver somniferum
 Dintre alcaloizii din opiu,cei mai importanti sunt:
o Morfina-prezenta in opiu in concentratie de 10%
o Codeina-prezenta in opiu in concentratie de 0,5%
o Papaverina9strutura izochinolinica)prezenta in concentratie de 1%
MORFINA

 Reprezinta prototipul clasei opioidelor ,are ultiple efecte farmacologice:

o Efect analgezic
o Efecte de nivel SNC
o Efecte la nivelul aparatului respirator
o Efecte la nivelul aparatului digestiv
o Efecte la nivel ocular
o Efecte la nivel cardiovascular
o Alte efecte

43
EFECTUL ANALGEZIC:

 Este de intensitate mare,fiind superior efectului celorlalte analgezice existente in prezent in practica
medicala
 Este interesata in rpincipal durerea cronica,de durata,care este insotita frecvent de o componenta
emotionala puternica
 Actioneaza mai ales asupra implicatiilor afective ale durerii,reducand starea de panica si anxietatea
insotitoare
 Nu are efect asupra durerii de tip inflamatoR
 Indicatia principala: durerea cronica de lunga durata,a abolnavilor neoplazici
 Dureri rebele la tratamentele aplicate care apar in:
o Arteriopatii cronice obliterante
o Nevralgii de cauza neurologica
 Dureri acute ,foarte intense(durerie postoperatorii,durerile posttraumatice-fracturi,cele din IMA ,din coli
biliare sau renale)
 Nu se utilizeaza in dureri reumatice(raspuns terapeutic slab,risc mare de dependenta)
EFECTE LA NIVELUL SNC:

 Efect anxiolitic,sedativ,linistitor,insotit de o senzatie de ameteala

 Poate aparea si o stare de confuzie,cu caracter neplacut,numita diforie
 Prin utilizarea repetata a morfinei,pacientii incep sa traiasca o stare speciala de bine ,numita euforie,care
in timp imprima o dorinta imperioasa de a-si administra drogul in mod repetat-toxicomanie
EFECT LA NIVEL RESPIRATOR

 Deprima respiratia,intr-o modalitate dependenta de doza(o importanta reactie adversa)

 Scade frecventa respiratiilor pna la oprirea acestora si moartea bolnavului
 Deprimarea centrului bulbar al tusei este responsabila de efectul antitusiv –apare la doze mai mci decat
cele analgezice sau deprimante ale centrului respirator
EFECTE LA NIVELUL APARATULUI DIGESTIV:

 La doze terapeutice,poate provoca greata si voma,prin stimularea zonei chemoreceptoaredeclansatoare

din bulb
 La doze mari are actiune antivomitativa prin deprimarea centrului vomei
 Alte efecte la nivel digestiv:
 Scade contractile propulsive
 Contracta sfincterele
 Creste tonusul intestinal
 Provoaca spasme
 Inhiba secretiile gastrica,intestinala,biliara si pancreatica
 Opioidele au efect constipant,utilizat in tratamentul diareelor acute severe sau cronice

EFECTE LA NIVELUL APARATULUI OCULAR:

44
  Provoaca contractia pupilei,cu mioza,prin actiune centrala asupra nervului oculomotor
 Toleranta la acest efect este foarte mica,de aceea este intalnit caracteristic la morfomani

MORFINA-REACTII ADVERSE
 Sunt caracterizate prin manifestarile din intoxicatia acuta si cea cronica
 Intoxicatia acuta:poate surveni decesul prin deprimarea puternica a centrului respirator
 Intoxicatia cronica-morfinomania,are urmatoarele caracteristici:
o Dependenta psihica
o Dependenta fizica(apare sindromul de abstinenta la oprirea brusca a administrarii,declansat rapid
la 48-72 de ore,periculos prin manifestarile sale)
o Toleranta(imporanta petru efectul deprimanta respirator,morfinomanul suporta doze din ce in ce
mai mari)
o Psihotoxicitatea
 Tratamentul intoxicatiei acute: administrarea i.v. repetata de antagonistii opioizi-
naloxona,naltrexona,nalorfina
 Tratamentul intoxicatiei cronice:inlocuirea dependentei la morfina sau heroina cu cea la
metadona(agonist cu durata mai lunga de actiune si sindrom de abstinenta mai bland)
 Dupa inlaturarea metadonei se adminsitreaza oral naltrexona care poate impiedica revenirea
toxicomanului la morfinomanie


ANALGEZICE OPIOIDE-MECANISM DE ACTIUNE

 Morfina si celelalte opioide au afinitate pentru receptori opioizi(receptorii naturali ai unor peptide opioide
endogene-endomorfine,endorfine,enkefaline,dinorfine)
 Receptorii sunt de 3 tipuri:
o Miu- responsabili de 4 efecte;analgezie,deprimare respiratorie,dependenta fizica si mioza
o K(kappa)
o Delta
 Sunt receptori in serpentina,cuplaticu proteinele Gi,inhiband adenilatciclaza cu scaderea AMPc
 Morfina actioneaza agonist pe toti cei 3 receptori,are afinitate maxima pe receptorii miu din SNC, SNP
ANALGEZICE OPIOIDE-AGONISTI

 DEXTROPROPOXIFENUL
o Compus de sinteza inrudit cu metadona
o Indicat in tratamentul durerilor moderate,mai ales in administrarea parenterala
o Riscul de dependenta-minim

 PENTAZOCINA
o ORAL-efect analgezic moderat
o Parenteral-efect analgezic intens
o Risc mic de dependenta dupa administrare orala
o Deprimare respiratorie slaba(avantaj in travaliu)
o Provoaca sindrom de abstinenta la dependentii la morfina
o In doze mari:fenomene psihotice cu disforie,halucinatii
45
  CODEINA(METILMORFINA)
o Alcaloidnatural din pulberea de opiu 0,5%
o Are efect analgezic de intensitate moderata,efect antitusiv,constipant
o Indicata in tratamentul durerilor dentare,oral 30mg de 3 ori pe zi in asociere cu un
AINS(paracetamol ,aspirina,ibuprofren)
o Avantaj fata de morfina-la doze uzuale si pe perioade scurte nu determina practic dependenta
 FENTANIL
o Agonist selectiv al receptorilor miu
o Liposolubilitate mare- efect intens,rapid si de scurta durata(dupa administrarea iv)
o Se utilizeaza ca anestezic iv in neuroleptanalgezie sau in anestezia pentru procedeele operatorii
de scurta durata in ambulator
 MORFINA
o Subcutanat injectabil,in doza de 10 mg o data
o Oral,la intervale repetate de timp,exista preparate retard cu absorbtie controlata(se
administreaza la interval de 12 ore)
o Injectabil cu ajutorul pompelor automate de perfuzie,pe cale sistemica sau peridural
 LOPERAMIDA(IMODIUM)
o Opioid sintetic
o Se absoarbe putin din tubul digestiv
o Nu strabate BHE-nu patrunde in SNC
o Se utilizeaza pe cale orala ca antidiuretic
o Poate fi util in durerea neuropata
o Risc de dependenta –nul
 PETIDINA(MIALGIN)
o Analgezic opioid sintetic
o Are efect de intensitatemare,similar morfinei(actiune pe receptorii miu)
o Datorita structurii similare atropinei,are efect parasimpatolitic
o Este de preferat morfinei,datorita lipsei efectului spasticsi constipant,mai ales in tratamentul
colicilor si in travaliu
o Se administreaza oral/parenteral 100mg o data,maxim 300mg pe zi
 TRAMADOL
o Actiune analgezica de intensitate medie,comparabila cu codeina
o Utilizat pe cale orala sau parenterala in durerile moderate
o Risc mic de dependenta
o Este in general bine tolerat

ANALGEZICE OPIOIDE-UTILIZARE IN MEDICINA DENTARA

 In principal pentru combaterea durerii odontogene

 Deoarece durerea aceasta e de cele mai multe ori insotita de inflamatie,tratamentul se incepe cu un AINS
iar opioidul se asociaza cand e nevoie de un control suplimentar al durerii
 Se utilizeaza combinatii de codeina cu aspirina/paracetamol/ibuprofen
 Sunt indicate si pentru tratamentul durerilor post-manevre stomatologice,cazuri in care se folosesc
tramadolul,pentazoicina sau dextropropaxifenul

46
 HORMONII GLUCOCORTICOIZI. ANTIHISTAMINICELE. SOCUL
ANAFILATIC

GLANDA SUPRARENALA- GENERALITATI-

 Hormonii secretati de glanda suprarenala au rol essential in controlul metabolismului, reglarea
hidroelectrolitica, si controlul organismului in stress
 Partea medulara secreta catecolamine in conditii stimularii simpatico
 Partea corticala secreta hormonnii corticosteroizi: Aldosteron, Cortizol si Androgeni
 Hormonii secretati in partea fasciculara a CSR: pot fi naturali sau analogi de sinteza; cei naturali sunt
cortizolul si hidrocortizolul
Ä Au actiuni multiple, influentand functia majoritatii celulelor din organism
Ä Au efecte “permissive”: mentinerea reactivitatii vaselor si bronhiilor la catecolamine

GLUCOCORTICOIZI-EFECTE-
Principalele efecte fiziologice sunt:
 Metabolice- esentiali pentru mentinerea homeostaziei in conditii de criza. Au efecte la nivelul
metabolismelor
Ä Glucidic: efecte hiperglicemiant, cresc reactive secretia de insulin, dar inhiba utilizarea de
glucozei de catre celulele musculare
Ä Lipidic: favorizeaza lipoliza, cu stimularea desfacerii trigliceridelor din tesutul adipos si
eliberarea acizilor in circulatie. Au efect lipogenetic si redsitribuie tesutul adipos,
predominant faciotroncular
Ä Proteic: cresc catabolismul proteic, in muschi, oase, tesut conjuctiv, piele si limfatic si
inhiba cresterea la copii
 Mineralocorticoid- hidrocortizonul determina retentive hidrosalina

Principalele efecte terapeutice sunt:

 Antiinflamatorii- intense, active in toate fazele inflamatiei: exudative, necrotica si proliferative,
indifferent de stimulul cauzator. Intarzie procesul de regenerare in fazele tarzii ale inflamatiei
(intarzie cicatrizarea), cu perturbrea formarii colagenului
 Antialgice- inhiba reactiile de tip anafilactic cat si pe cele din complexe immune circulante sau de
tip intarzit. Deprima predominant imunitatea mediate cellular, iar la doze mari poate scadea
productia de anticorpi, diminuand imunitatea umorala

47
  Limfolitice – scad sinteza proteica in celulele limfatice, cu tableau sanguine periferic
characteristic: limfopenie, scaderea nr. monocitelor, eozinofilelor, si bazofillelor, creste nr.
hematiilor, trombocitelor si cresterea concentratiei de hemoglobin
GLUCOCORTICOIZI- MECANISM DE ACTIUNE-
 Actioneaza la nivelul receptorilor specifici nucleari (initial intracitoplasmatic in stare inactive)
 Complexul hormone-receptor migreaza in nucleu si se fixeaza pe elementele responsive la
glucocorticoizi (GRE) din structura AND-> regleaza transcriptia genica si formrea de ARNm ->
modifica sinteza proteica
 Lipocortina- proteina sintetizata sub efectul glucocorticoizilor, cu proprietati antiinflamatorii-
blocheaza fosfolipaza A2-> impiedica formarea de eicosanoide din acidul arahidonic
 Efectul se instaleaza lent, in medie dupa 2-3 ore de la administrare

GLUCOCORTICOIZI- INDICATII-
 Hormonii naturali- medicatie de substitutie in insuficienta corticosuprarenalei cronica (boala
Adison) sau acuta
 Sunt utilizati pe scara larga in boli inflamatorii sau autoimmune-> beneficiu symptomatic sau
paliativ
 Sunt indicate in:
Boli reumatice severe
Boli hepatice severe
Forme grave de ileita si colita ulceroasa
Glomerulnefrita rapid progresiva
Sindrom nefrotic
 Sunt eficace in toate tipurile de soc circular, in doze mari injectate iv precoce
 Util in tratamentul unor reactii alergice grave: socul anafilactic, starea de rau asmatic si formele
severe de astm, rinita alergica severa, purpura citopenica idiopatica

INDICATII IN MEDICINA DENTARA

 Pentru a reduce semnele si simptomele reactiilor inflmatorii nedorite
 Sunt indicate in tratamentul:
Ulceratii orale de diverse cause, aplicati local, sub forma de pasta, care adera la mucoasa si
rezista la dizolvvare folosind ca vehicul carboximetilceluloza-Oralbase
Hipersensibilitate pulpara
Afectiuni diverse ale ATM, tratate prin inj, intraarticulara de glucocorticoizi
Post- interventii chirurgicale in sfera dentara

REACTII ADVERSE
1. HIPERCORTICISM EXOGEN cu instalarea unui sindrom Cushing iatrogen: obezitate facio-
tronculara, hirsutism, acnee, insomnia, cresterea apetitului, osteoporoza, oboseala musculara,
retentive hidrosalina, hipertensiune arterial;
Ä Apar dupa tratamente de minim 2 saptamani cu doze relative mari

48
 2. HIPERCORTICISM ENDOGEN, fenomene ce caracterizeaza corticodependenta. Determina
atrofia CSR.
Ä Aceste tratamete apar la primele zile de la tratament cu doze mari si dispar lent, de aceea
oprirea unei terapii de lunga durata se face lent
Ä Administrarea preparatului se face intr o singura doza zilnica, dupa micul dejun, pentru
respectarea ciclului fiziologic diurn de secretie a hidrocortizonului natural
3. REACTII GENERALIZATE
 Scad rezistenta organismului la infectii
 Favorizeaza aparitia ulcerelor gastrice si duodenale
 Osteoporoza
 Intarzierea cresterii si maturarea osoasa la copii
 Pot provoca miopatie cortizonica si atrofia masei musculare la copii
 Apar fenomene atrofice la nivelul pielii, striuri, vergeturi, teleangiectazii, purpura
 Pot provoca diabet steroidian
 Favorizeaza rententia hidrosalina
 Stimuleaza SNC si determina fenomene de excitatie central cu insomnia chiar tulburari
nevrotice si psihotice
Tabel carte

CAI DE ADMINISTRARE
 Inj. Iv., im.
 Oral
 Inhalator
 Spray nazal
 Picaturi nazale, oculare, auriculare
 Supozitoare
 Ovule vaginale
 Local pe tegumente si mucosae: spray, lotiuni, crème, unguente, la nivelul mucosei Bucale-
oralbase
 Local, inj. Intraarticular
MOD DE ADMINISTRARE
 Oral, in cursul diminetii, 1-2 prize pana la ora 11, dupa alimentatie
 Regim alimentar: desodat, hiperproteic, hipolipidic, hipoglucidic, cresterea aportului de Ca, Mg,
K, +/- suplimente de Ca, vit D, K, +/- terapie antiulceroasa, +/- terapie specifica antiosteoporoza

SOCUL ANAFILACTIC-GENERALITATI

49
 Reactiile alergice de tip I se instaleaz abrusc si pot avea simple manifestatii de la urticarie acuta,
mai blanda sau mai severa, caracterizat printr-un edem accentuat difuz sau localizat la nivelul fetei
(angioedema sau edem Quincke).
In formele cele mai severe apare socul anafilactic, manisfestat prin:
 Angioedema important, in special la nivelul mucoaselor
 Risc de asfixie mai ales la nivel glotic
 Bronhospasm si edem bronsic
 hipoTA marcata, chiar si soc

TRATAMENT
De prima alegere este adrenalina (epinefrina).
 In cazurile usoare se injecteaza subcutanat 0,25-0,5 mg, la nevoie se poate injecta si sublingual 1 mg
(o fiola)
 In fenomene moderat severe se injecteaza im 0,5-1mg, repetand la nevoie, fara a depasi 2mg in 5
minute
 In situatii grave si in absenta altor factori de risc se injecteaza iv lent 0,1-0,3 mg in 10 ml de solutie
salina izotona, repetand eventual doza dupa 5-15 minute
 Aritmii cardiac, tahicardie marcata= CI, relative insa in situatia de mare urgenta

Efefrina- efect anitihipotensiv de intensitate medie si relative de lunga durata (2-3h). Are avantajul
ca efectul nu este la fel de brutal ca al A=> se poate administra pe cale iv sau im cu efecte anafilactice
moderate
NA- nu este indicate in terapia socului anafilactic
In paralel se administreaza glucocorticoizi- hidrocortizol hemisuccinat in doze de 300 mg-1 g pe
zi, inj. Iv in bolus sau in perfuzie. Se mai pot utiliza hidrocortizon sodiu fosftat, prednisolon sodiu
succinat (soludecortin) sau metilprednisolon sodium succinat (Medrol). Se mai pot utiliza de rezerva,
dexametazona sodiu fosfat.
Durata tratamtului injectabil va fi limitata la 24-48 de ore, dupa care se continua cu administrarea
orala de glucorticoizi.
Se pot administra antihistminice anti- H1, im (Romergan), iar daca bronhispasmul continua se
foloseste aminofilina (Miofilin) parenteral, in injectii iv foarte lente (in 20-30 de minute)
La nevoie se pot asocial cu aerosoli cu betasimpatomimetice- salbutamol, fenoterol,
terbutalina.

MEDICATIA OSTEOPOROZEI
BIFOSFONATII- MECANISM DE ACTIUNE
 Inhiba selective procesul de resorbtie osoasa
 Scad nr si activitatea osteoclastelor
50
  Cresc densitatea osoasa
 Scad exagerat turn-overul osos (oase de portelan)
 Alendronat, Risedronat, Ibandronat, Zoledronat, Pamidronat

FARMACOCINETICA, REACTII ADVERSE

10% din doza administrate oral se absoarbe, process redus de alimente
Se acumuleaza in oase mai multe luni
RA dependente de doza si calea de administrare:
 Iritatie intense gastrica si esofagiana (se administreaza pe stomacul gol si pacientul sta 30
in pozitie ortostatica)
 Fracture femurale subtrohanteriene atipice (oase de portelan usor casabile)
 Nu se administreaza mai mult de 5 ani continuu
 Osteonecroza de mandibula si/sau maxilar

DENOSUMAB
 Ac mononucleal uman de tip G
 Se fixeaza cu mare afinitate si specialitate pe RANKL si inhiba receptorul pentru ligandul RANK de pe
osteoclaste
 Previne interactiunea RANKL-RANK si inhiba formarea, functie si supravietuirea osteoclastilor,
reducand astfel resorbtia osoasa atat la nivelul osului cortical cat si la nivelul celui trabecular
 Inhiba resorbtia osoasa
 O injectie subcutanata la 6 luni
INDICATII:
 Tratamentul osteoporozei postmenopauza
 Tratamentul unor cancere cu potential metastazant osos (prostata, san)
 Tratamentul metastazelor osoase in general (+/- hipercalcemie)
 Boala Paget (etildronatul)

OSTEONECROZA DE MANDIBULA SI/SAU MAXILAR

 Necroza avasculara de maxilar (1/3 cazuri ) sau mandibular mai frecvent prin microtraumatisme locale
in procesul de msaticatie
 Diagnostic pozitiv:
 Os expus in zona maxilofaciala care nu se vindeca in 8 saptamani de tratament, precedat de
durere ,edem, infectie locala, distrcutie tisulara
 Tratament current sau anterior cu inhibitori de osteoclasti
 Fara storic de radioterapie locala

FIZIOPATOLOGIE
Infectia/inflamatia locala (boala periodontala, periapicala)
Necroza osoasa
Extractii dentare cu defecte ale osului alveolar
Bifosfonatii/ denosumab scad apararea antiinfectioasa (inhiba migrarea MF)

51
 Scaderea activitaii osteoclastilor
Scaderea angiogenezei si a reparatiei vasculare
Factori locali favorizanti: igiena locala deficitara, dentitie afectata

PROFILAXIE
Control stomatologic inaintea inceperii terapiei cu inhibitori de osteoclasti si apoi veriifcare la 6
luni
Preventive dentistry: extractia dintilor alterati
Plan de ingrijire orala riguros
Infectii orale active corect tratate
Controlul cariilor si tratamente dentare conservatoire
Atentie sporita la traumatismele mucoasei cronice
Evitarea procedurilor dentare invasive
Raportare promta adurerii orale, edemului, a unei ulceratii rebele
Fara alcool, fumat
Se pot face implante la pacientii tratati cu bifosfonati mai putin de 4 ani, fara factori de risc clinic
Se opreste tratamentul anti-osteoclasti cu 2 luni inainte de procedura dentara invaziva, daca >4 ani
sau a luat concomintent cu glucorticoizi systemic
Terapia antiresorbtiva se poate relua cand osul s a vindecat
Pacientii cu risc maxim de osteonecroza de maxilar: cu neoplazii care sunt tratati cu bifosfonati in
doze mari iv; asoc cu glucorticoizi, boli dentare preexistente, diabeti, fumatori

TRATAMENT OPTIM CONSERVATOR: oprirea tratamentului antiresorbtiv osos, debridare locala cu

rezectia osului alterat, apa de gura chx sau oxigenata, aplicare de ozon local, oxygen hyperbaric,
antiibioterapie sistemica(5-7 zile), pentoxifilin, vit E oral, teriparatida, PRP-platele rich plasma=adjuvant
al procedurilor de chirutgie orala

Medicatia insuficientei cardiace si antianginoasele

Medicatia insuficientei cardiace

Clasificare:

1. Inotrop positive
a. Digitalice
b. Stimulante adrenergice
c. Inhibitorii ai fosfodiesterazei
2. Vasodilatatoare
3. Diuretice
4. Alte medicamente

1. Inotrop positive
52
 a. Digitalicele
Sunt glicozide tonicardiace extrase din Digitalis lanata (Digitoxina, Lanatosidul C) si Digitalis purpureea
(Digitoxina)

Efecte farmacodinamice:

- Cresterea fortei de contractie miocardica (efect inotrop pozitiv)

- Scaderea frecventei cardiace (efect cronotrop negativ)
- Scaderea conducerii atrioventriculare (efect dromotrope negativ)
- Cresterea excitabilitatii cardiace (efect batmotrop pozitiv) – favorizeaza aritmiile ectopice
Mecanism de actiune

Inhibarea Na+/K+ ATP-azei membranare de la nivelul celulelor miocardice

- Cresterea concentratiei de Ca2+ intracelular

- Scaderea concentratiei de K+ in celulele miocardice (Astfel favorizeaza aparitia aritmiilor)
Indicatii:

- Insuficienta cardiaca acuta (edem pulmonar acut cardiogen)

- Insuficienta cardiaca cronica
- Tulburarile de ritm supraventricular (fibrilatia si flutter-ul atrial)
- De prima alegere in insuficienta cardiaca cu fibrilatie atriala
Farmacocinetica:

In functie de legarea de proteinele plasmatice:

- In proportie mare -> instalare lenta si durata lunga a efectului

In functie de eliminare:

- Prin metabolizare hepatica -> Digitoxina (liposolubila)

- Prin eliminare renala -> Digoxina (hidrosolubile)
Cinetica este de ordin I – cantitatea epurata este proportionala cu cantitatea totala in organism

Proportia de epurare:

- Mica pentru cele liposolubile (T ½ lung)

- Mare pentru cele hidrosolubile

53
Farmacotoxicologie:

Toxicitate mare, indice terapeutic mic (2-3)

Intoxicatia cu digitalice:

- Tulburari digestive (anorexie, greata, varsaturi, diaree, hipersalivatie)

- Tulburari neurologice (cefalee, oboseala, tulburari vizuale – pete galbene cu halou albastru,a alturi
de dureri care mimeaza nevralgia de trigemen)
- Fenomene cardiace: bradicardie, tulburari de ritm – extrasistole nesistematizate, bigeminism,
tahicardie paroxistica urmata de fibrilatie ventriculara, tulburari de conducere – diferite forme de
bloc atrioventricular
Tratamentul intoxicatiei cu digitalice:

- Oprirea tratamentului
- Corectarea hipopotasemiei (saruri de K – oral, iv)
- Combaterea ischemiei miocardice
- Antiaritmice (Fenitoina, Xilina – iv, Atropina) – sunt printre singurele antiaritmice care nu
deprima conducerea atrioventriculara
- In forme grave – inactivare cu anticorpi specifici (Fab)
Exemple:

Digoxina – 2 grupari hidroxil (HO) la agliconul steroidian

Biodisponibilitate orala 40-80% (in functie de forma farmaceutica)

Epurare renala (T ½ = 39 ore)

54
Indicatii:

- In urgente, iv lent diluat = 0,5mg

- Cronic, oral
- Doza de atac: 0,5mg pe zi timp de 2-3 zile
- Doza de intretinere 0,25 mg pe zi, 5 zile pe saptamana, 2 zile pe luna
Implicatii in stomatologie:

Actul stomatologic elibereaza catecolamine creste riscul aritmogen al digitalicelor -> se asociaza
analgezice si/sau anxiolitice

Utilizarea vasoconstrictoarelor simpatomimetice in asociere cu anestezice locale -> creste riscul

aritmogen

Digitalicele actioneaza prin mecanisme vagale -> interactiuni cu medicamente cu:

- Parasimpatolitice antisialogoge – Atropina etc -> scad efectele digitalicelor

- Agonistii muscarinici stimulatori ai secretiei salivare (pilocarpina) -> cresc efectele digitalicelor

b. Stimulante adrenergice
Stimuleaza receptorii beta 1 caridiaci

- Cresc contractia miocardica

- Tahicardie
- Cresc conducerea atrioventriculara
- Favorizeaza automatismul ectopic (artimii)
- Cresc munca si consumul de oxigen miocardic
Mecanism de actiune: stimuleaza adenilatciclaza membranara -> cresterea AMPc, cu activarea
proteinkinazelor -> influx de ioni de Ca2+ intracelular -> contractie miocardica

Indicatii: in urgente (insuficienta cardiaca acuta si socul cardiogen)

Exemple:

Adrenalina:

- Stimuleaza receptorii alfa, beta

- Indicatii: sincopa cardiaca (iv. 0,5ml solutie 1/1000), criza Adams-Stokes cu bloc atrioventricular
total
- Reactii adverse grave: tahiaritmii, IMA, HTA, AVC hemoragic, anxietate, tremor, ameteli
Izoprenalina:

Stimulant beta selectiv. Indicatii: soc cardiogen,, p.i.v. continua

Dobutamina:
55
 - Stimuleaza selectiv receptorii beta 1 cardiaci
- Indicatii: insuficienta cardiaca acuta prin IMA, insuficienta cardiaca cronica decompensata acut
(p.i.v. continua)
Dopamina:

- La doze mici efecte dopaminergice: vasodilatatoare

- La doze medii efecte beta1 adrenergici: tonicardiace
- La doze mari mari efecte pe alfa adrenergici – vasoconstricoare
- Indicatii: tratamentul socului cardiogen, hipovolemic, posttraumatic, edem pulmonar acut,
insuficienta cardiaca congestiva severa (piv continua)

c. Inhibitori de fosfodiesteraza
Inhiba neselectiv fosfodiesteraza din celula miocardica, acumulandu-se AMPc -> cresterea concentratiei
de ioni de Ca2+

Exemple:

Teofilina, aminofilina (xantine de extractie naturala – frunzele de ceai, cacao)

- Efect inotrop pozitiv slab

- Tahicardie, cresc consumul de oxigen miocardic
- Bronhodilatatie
- Stimulant psihomotor
- Diuretic
- Indicatii: iv lent in insuficienta cardiaca acuta – oral, cpr, in tratament cronic
Amrinona si milrinona:

- Actiune inotrop pozitiva si vasodilatatoatre

- Administrare iv pe termen scurt (48h) in insuficienta cardiaca congestiva acuta refractara
- NU se administreaza in tratamentul cronic

2. Vasodilatatoare
Venodilatatie: scad presarcina

Arteriolodilatatie: scad postsarcina

Scad munca inimii. Scad consumul de oxigen miocardic

Exemple:

1. inhibitorii enzimei de conversie (IEC)

- de prima alegere in insuficienta cardiaca
- utilizate si ca antihipertensive
56
 - exemple: captopril, enalapril, perindopril
2. antagonistii receptorilor pentru angiotensina (AT1) – sartani
- Exemple: candesartan, losartan
3. nitratii organici:
- doze uzuale – venodilatatie
- doze mari – arteriolodilatatie
- exemple: nitroglicerina – piv in insuficienta cardiaca acuta, sublingual in edemul pulmonar acut
4. Hidralazina
- vasodilatatie arteriala
- utilizata si ca antihipertensiv
5. Blocantele canalelor de Ca
- provoaca arteriolodilatatie
- se utilizeaza doar clasa dihidropiridinelor: Nifedipina, Amlodipina

3. Diureticele
- Cresc diureza
- Scad volemia
- Combat edemele periferice si staza pulmonara
- Scad munca inimii
Exemple:

Diureticele saluretice:

- Furosemid – iv in insuficienta cardiaca acuta (EPA), oral in tratamentul cronic

- tiazidice: Hidroclorotiazida, Indapamida: oral in tratament cronic
Diuretice antialdosteronice – Spironolactona si Eplerenona

- Blocheaza efectele aldosteronului

- Cresc eliminarea de NaCl si apa
- Scad eliminarea de K+
- Este utila asocierilor lor cu diureticele de ansa

4. Alte medicamente
Beta-blocante:

- Doar in insuficienta cardiaca compensata

- Combat tahicardia
- Beta 1 blocante selective: Metoprolol, Bisoprolol, Nebivolol, Atenolol
Levosimendanul – efect inotrop pozitiv prin cresterea influxului de Ca2+, piv in insuficienta cardiaca
acuta

Nesiritide (peptid natriuretic recombinant uman)

57
 - Vasodilatatie arterial si venos
- Utilizat in piv in insuficienta cardiaca acuta

Antianginoasele:
Medicamente care inlatura sau previn durerea din crizele de angina pectorala, impiedicand episoadele de
ischemie miocardica

!! Angina pectorala – urmarea unei patologii de lunga durata de tip arterosclerotic prin depunerea de placi
de aterom la nielul arterelor coronare cu ingustarea lumenului acestora !!

Boala cardiaca inschemica se caracterizeaza prin:

- Dezechilibru intre aportul si necesarul de oxigen de la nivelul miocardului

- Aportul scazut se datoreaza obstructiei coronariene
- Necesarul crescut apare in conditii de efort, de solicitare psihoemotionala sau in alte conditii care
implica stimulare simpatica
In patogenia acestei boli cardiace ischemice intervine si disfunctia endoteliala coronariana caracterizata
prin scaderea sintezei si eliberarii de factor relaxant endotelial (EDRF) – oxidul nitric

Refacerea echilibrului se realizeaza prin cresterea ofertei (produsa prin vasodilatatie coronariana) sau prin
diminuarea cererii (produsa prin scaderea consumului de oxigen al inimii si ameliorarea conditiilor de
lucru al inimii)

Mecanism de actiune:

Vasodilatatia coronariana creste aportul de oxigen si inlatura spasmul coronarian, se realizeaza prin
cresterea concentratiei de GMPc cu relaxare consecutiva a musculaturii netede vasculare

Diminuarea necesarului de oxigen se obtine prin scaderea frecventei cardiace si a fortei de contractie a
miocardului

Ameliorarea conditiilor de lucru ale inmii se realizeaza prin reducerea presarcinii (venodilatatie) si
postsarcinii (arteriolodilatatie)

Clase de medicamente:

Medicamentele antianginoase sunt reprezentate de:

- Nitritii (nitratii) organici

- Blocantele beta-adrenergice
- Blocantele canalelor de sodiu
- Alte antianginoase
Nitritii

Sunt esteri polialcoolici ai acidului azotic sau azotos

Eficacitatea lor se realizeaza prin:

58
 - Venodilatatie sistemica
- Dilatatia arterelor coronare mari (epicardice)
- Inlaturarea sau prevenirea spasmului coronarian
Arteriolodilatatia apare la doze terapeutice mari si scade postsarcina

Nitroglicerina

Aparitia crizei de angina pectorala pe parcusul unei manevre stomatologice impune intreruperea
manevrei, asezarea pacientului in pozitie orizontala, administrarea de nitroglicerina sublingual si in
masura posibilului, administrarea de oxigen

Daca durerea anginoasa persista dupa 10 minutede la administrarea de nitroglicerina sau daca apar
simptome ca greata, varsaturi, modificari tensionale, se suspicioneaza un IMA sau insuficienta cardiaca
acuta si este necesara asistenta medicala de urgenta

Substanta cu liposolubilitate mare, care se absoarbe rapid dupa administrarea sublinguala si ajunge direct
in circulatia sistemica, evitand primul pasaj hepatic

Utilizata pentru tratamentul crizei de angina pectorala, sub forma de comprimate a 0,5mg sau spray sau
solutie alcoolica 0,5%

Administrarea in perfuzie venoasa pentru formele severe de boala cardiaca ischemica, in edemul
pulmonar acut sau in insuficienta cardiaca acuta

Alte exemple de nitriti

Reactii adverse date de vasodilatatie generalizata sunt:

- Cefaleea cu caracter pulsatil

- Ameteli
- Inrosirea fetei, a gatului si a urechilor cu cresterea temperaturii locale
- Hipotensiune ortostatica si chiar sincopa sau colaps
Isosorbid dinitratul: are actiune prelungita si se utilizeaza pentru tratamentul de fond al anginei
pectorale

Isosorbid mononitratul: are proprietati asemanatoare dinitratului si efect mai stabil

Blocantele beta adrenergice

Produc scaderea frecventa cardiaca si debitul cardiac cu scaderea consecutiva a consumului de oxigen al
inimii

Efectul este mai important in conditii de stimulare simpatica (efort, emotii)

Exemple: propranolol, metoprolol, atenolol, bisoprolol

59
Reactii adverse sunt mai frecvente pentru beta-blocante neselective care produc bronhospasm si agravarea
fenomenelor de ischemie periferica

Pentru toate beta-blocantele este posibila bradicardia excesiva

Blocantele canalelor de calciu

Sunt 3 grupe in functie de structura chimica:

- Dihidropiridine – nifedipina, amlodipina

- Benzotiazepine – diltiazem
- Fenilalchilamine – verapamil
Au specificitate diferita:

- Dihidropiridinele – produc vasodilatatie coronariana si sistemica

- Verapamilul – actioneaza predominant la nivelul cordului
- Diltiazemul – actioneaza pe vase si cord
Sunt utile in cazurile severe de angina stabila de efort, in angina varianta (vasospastica) si in angina
instabila

Alte anginoase:

Trimetazidina (Preductal MR) – amelioreaza metabolismul celulei miocardice prin impiedicarea

depletiei rezervelor de ATP in celulele miocardice supuse ischemiei

Ivabradina (corlentor) – scade frecventa cardiaca prin inhibarea directa a canlelor ionice de tip „fuuny”
de la nivelul nodului sinusal

Nicorandilul (angedil) – activator al canalelor de potasiu, are actiune vasodilatatoare de tip nitrat-like

ANTIHIPERTENSIVELE
Tensiunea arterială (TA) = Debit cardiac (DC) X Rezistența vasculară periferică (RVP);

Medicamentele antihipertensive scad DC şi/sau RVP;

Hipertensiunea arterială (HTA) = TA ≥ 140/90 mmHg;

Tratamentul este cronic (toată viața) și este stadial (în funcție de valorile tensionale și de afecțiunile
asociate).

1. Medicamentele care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron (SRAA):

- Betablocantele
- Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)
- Antagoniștii receptorilor de angiotensină
- Antagoniștii reninei
60
 2. Blocantele canalelor de calciu:
- Dihidropiridinele
- Benzotiazepinele
- Fenilalchilaminele
3. Diureticele:
- Diureticele saluretice:
o Tiazidicele
o De ansă
- Diureticele antialdosteronice

4. Medicamentele care scad controlul simpatic:

- Blocantele β-adrenergice
- Blocantele α-adrenergice
- Blocantele α, β-adrenergice
- Neurosimpatoliticele
- Simpatoliticele cu acțiune centrală (pe rec. α2 presinaptici);
- Ganglioplegicele

5. Vasodilatatoarele directe

Medicamentele care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron

(SRAA)
Beta blocante
Efect beta 1 blocant la nivel:

- Renal – inhiba secretia de renina

- Cardiac – deprimare cardiaca cu scaderea debitului cardiac
Blocheaza formatiunile beta-adrenergice centrale

Indicatii:

- HTA la tineri cu hiperactivitate simptica

- HTA la pacienti cu hipertiroidie
- HTA in asociere cu tahiaritmii supraventriculare (effect bradicardizant si antiaritmic)
- HTA in asociere cu boala cardiaca ischemica (effect antianginos)
Clasificare:

- Beta – blocante neselective (beta 1, beta2) – propranolol, nadolol (contraindicate la pacientii cu

afectiuni vasculospastice periferice sau cu astm bronsic)
- Beta 1 blocante selective (mai avantajoase) – atenolol, metoprolol, bisoprolol, nebivolol
Reactii adverse:

- Agravarea insuficientei cardiace

61
 - Bradicardie
- Tulburari de conducere
- Bronhoconstrictie, agravarea fenomenelor de ischemie periferica (la cele neselective)
- Reactii hipoglicemice (la diabeticii sub medicatie hipoglicemianta)
- La nivelul cavitatii bucale – xerostomie

Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)

Efect: scad cantitatea de angiotensina II -> vasodilatatie arteriolara

Scad secretia de aldosterone

Indicatii:

- In tratamentul HTA
- In tratamentul insuficientei cardiace
- In tratamentul pacientilor in perioada post-infarct miocardic acut
- In tratamentul nefropatiei diabetic
Exemple: Captopril, Enalapril, Perindopril, Ramipril, Zofenopril

Reactii adverse:

- Rezulta din cresterea cantitatii de bradikinina

o Tuse seaca
o Bronchospasm
o Obstructive nazala
o Edem angioneurotic
o Eruptii cutanate (la 20% din pacienti)
o Hiperkaliemie
o Efect teratogen (contraindicate in sarcina)

Antagonistii receptorilor angiotensinei – AT1 (SARTANI)

Blocheaza efectele angiotensinei 2 -> vasodilatatie arteriolara, blocarea eliberarii de aldosteron si renina

Exemple: losartan, candesartan, telmisartan

Avantaje: nu determina tuse si angioedem (alternativa de tratament pentru IEC)

Antagonistii reninei
Aliskirenul – primul compus din categoria antagonistilor reninei utilizat ca antihipertensiv

Inhiba direct actiunea reninei plasmatice -> blocheaza sistemul RAA

Reactii adverse: hiperpotasemie, mai rar hipotensiune

Blocantele canalelor de calciu

62
Dihidropiridine:
Actioneaza la nivelul vaselor, producand blocarea canalelor de calciu voltaj dependente din celula
musculara neteda a peretelui vascular -> vasodilatatie arteriala

Exemple: nifedipina (dezavantaj – durata scurta de actiune), amlodipina, felodipina, lercanidipina

Benzotiazepine:
Diltiazem: actioneaza pe canalele de Ca2+ din celula cardiaca si din muschii netezi vasculari-> efect anti
HTA, antianginos, antiaritmic

Fenilalchilamine:
Verapamil: actioneaza mai ales pe canalele de Ca2+ din celula cardiaca -> efect anti-HTA, antiangios,
antiaritmic

Reactii adverse (blocante canalelor de calciu, cred ca se aplica pentru toate)

- Deprimare cardiaca
- Bradicardie
- Bloc atrioventricular
- Hipertrofie gingivala (indeosebi nifedipina)
- Xerostomie

Diuretice
Efecte:

- Scad volemia
- Scad concentratia de sodiu din peretele vascular
- Efect vasodilatator direct
Indicatii:

- Monoterapie in formele usoare de HTA

- In formele mai severe se asociaza altor antihipertensive

Diureticele saluretice – Tiazidele

Hidroclorotiazida (Nefrix), Indapamida (Tertensil)

Indicate singure ca tratament de inceput pentru HTA sau in asociere cu alte anti-hipertensive. Utilizate in
tratamentul cronic, pe termen lung

Diureticele saluretice – diureticele de ansa

Furosemid – se utilizeaza oral, im, iv, in special in formele grave de HTA

63
Reactii adverse – dezechilibre hidroelectrolitice majore, slabiciune musculara, xerostomie

Diureticele antialdosteronice
Spironolactona – blocheaza competitiv receptorul pentru aldosteron

Scade eliminarea de K (economiseste potasiul), creste eliminarea de sodiu si apa

Se asociaza cu diureticele saluretice (tiazidele si cele de ansa)

Medicamentele care scad controlul simpatic

Blocante alfa-adrenergice
Alfa 1 blocante selective: prazosin, doxazosin, urapidil

Efecte: vasodilatatie arteriala, venodilatatie

Tratamentul se incepe cu doze mici care se cresc progresiv

Risc de hipotensiune ortostatica

Blocantele alfa+beta adrenergice

Carvedilol (Dilatrend) – actiune antagonista fata de receptorii alfa 1 si beta adrenergici. Se utilizeaza in
HTA si in tratamentul de fond al insuficientei cardiace compensate, oral

Labetalol – actioneaza pe receptorii alfa 1, beta 1, beta 2. Se indica in tratamentul feocromocitomului si

al unor urgente hipertensive (pe cale iv)

Simpatolitice cu actiune centrala

Stimuleaza receptorii alfa 2 adrenergici din SNC cu efect inhibitor pe sistemul nervos simpatic periferic
(clonidina, rilmenidina – tenaxum, moxonidina, alfametildopa)

Reactii adverse: sedare, somnolenta, constipatie, tulburari de dinamica sexuala la barbati, rinita,
uscaciunea gurii

Neurosimpatolitice
Blocheaza terminatiile simpatice

Guanetidina:

- Stabilizeaza membrana presinaptica -> produce bloc presinaptic periferic

- Blocheaza eliberarea de noradrenalina
- Scade marcat tensiunea arteriala (Caracter ortostatic)
- De rezerva

64
Rezerpina:

- Inhiba recaptarea de noradrenalina in granulele de depozit

- Scade depozitele sinaptice de noradrenalina
- Actioneaza si pe SNC
- Scade depozitele sinaptice de dopamina si serotonina
Reactii adverse:

- Sedare
- Depresie
- Tulburari de tip extrapiramidal
- Rinita
- Xerostomie
- Modificari ale gustului

Ganglioplegice
Blocheaza receptorii nicotinici din ganglionii vegetativi simpatici si parasimpatici

Indepartarea controlului simpatic vasomotor si cardiostimulator conduce la scaderea marcata a tensiunii

arteriale cu pronuntat caracter ortostatic

Trimetafan – p.i.v in urgente hipertensive (EPA), intraoperator – hipoTA controlata

Vasodilatatoarele directe
Determina relaxarea musculaturii netede vasculare prin mecanism direct

Stimuleaza guanilatciclaza -> creste GMPc in celula musculara neteda vasculara rezultand vasodilatatie
arteriolara

Scad RVP

Determina stimulare simpatica reflexa

Determina reflex tahicardie, vasoconstrictie, cresterea secretiei de renina si aldosteron, retentie hidrosalina

Exemple:

- Hidralazina
- Dihidralazina – oral in HTA rezistenta la alte tratamente, in asociere cu un betablocant si un
diuretic. Injectabil in urgente hipertensive
- Diazoxid – iv in urgente hipertensive
- Minoxidil – oral, de rezerva
- Nitroprusiatul de sodiu: p.i.v. in urgente hipertensive
- Nitroglicerina: p.i.v in urgente hipertensive

65
Curs 11-Farmacologie -

Antitrombotice
Coagulare sânge
1. Sinteza factor X pe cale intrinseca sau extrinseca
2. Transformarea protrombina in tromboza (factor Xa, Va, fosfolipide, Ca++)
3. Trombina:
- Proteoliza fibrinogen (I) in monomerii de fibrina (Ia)-
- Activează retroaferent factorii coagulării (V, VIII, XI)
- Activează agregarea plachetara
• Molecule anticoagulante endogene:
• Antitrombina III (ATIII)- inactiveaza factorii IIa, IXa, Xa, XIa, XIIa
• Proteinele C si S- proteoliza factori Va, VIIIa
Hemostaza
=proces dinamic ce reglează menținerea fluiditatii sanguine
Injuria vasculara-> profil coagulant
• Aderenta si activare plachetara- se eliberează factori proagreganti:
• Tromboza A2 (TxA2)- sintetizat in plachete din acid arahidonic
• ADP- secretor de granule plachetare
• 5-HT (serotonina)
• Modificări ale receptorilor plachetari GP IIb/IIIa
• Legare fibrinogen
• Formare trombus alb
Activarea Cascadei coagulării:
• Formare trombina
• Transformare fibrinogen->fibrina
• Formare trombus roșu
Eliberare de prostaciclina PGI2) de celule endoteliale:
- Efect antiagregant+vasodilatator
Fibrinoliticele
• Activatori ai transformării plasminogenului in plasmina:
- Activator sanguin (intrinsec )
- T-PA (tissua-plasminogen activator)-eliberat de celule endoteliale
- Urokinaza (formată de celule renale )
- Activatori exogeni- medicamente fibrinolitce
• Inhibitori ai transformării plasmingenului in plasmina:
- PAI (plasminogen activator inhibitor )- inhiba t-PA
- Alfa2 antiplasmina (inhiba plasmina liberă)
- Acid tranexamic-inhiba fibrinoliza
- Atropina-inhiba enzimele fibirnolitice (plasmina, tripsina etc)
Anticoagulante-clase-
1.INHIBITORI DIRECȚI AI TROMBINEI: HEPARINE, HEPARINOIZI, INHIBITORI DERECTI AI
FACTOR Xa
2.INHIBITORI DIRECȚI AI TROMBINEI
3.ANTICOAGULANTE CUMARINICE
INHIBITORI INDIRECȚI AI TROMBINEI
HEPARINE-ACTIVEAZĂ ATIII

66
• Heparine nefractionate (standard, clasice) HMWH-monitorizate prin APTT
- Heparina sodica- admin iv (5000 UI/ml) sau Sc (25000 UI/ml)
- Heparina calică- administrare scut (25000 UI/ml)
- Heparina litiu- anticoagulant in vitro
• Heparine fracționare- LMWH- monitorizare prin activitatea anti-factor Xa
• Pentazaharide sintetice -Fondaparina, Idraparina
Heparine nefractionate (standard, clasice) HMWH
• Acțiune rapida de scurta durata
• Efect in vivo si in vitro
• Dozare in UI
• Inficace oral
• Acumulare prin APTT (1,5-2,5>5)
• Indicații
- Curativ: tromboza venoasa profunda, embolie pulmonara, sd. Coronariene acute, sd.
Ischemie periferica acută-durata de 5-10 zile
- Profilaxie(scut): tromboza venoasa profunda, embolie pulmonara
• Reacții adverse:
- Sângerări- proțăpit suflat iv
- Trombocitopenie cu status hipercoagulabil (după min 7 zile de tratament)
- Tratament lungi: alopecia, osteoporoza
Heparine fracționate- LMWH
• Inhiba marcat factorul Xa
• Nu leagă trombina (au<16 unități monozaharidice)
• Se exprima in grame sau unități anti factor Xa
• Biodisponibilitatea crescută după administrare scut
• Durata crescută efect (T1/2 -16-18 ore)
• Monitorizare (Opțional) prin activare anit-Xa
• Indicații: curativ+ profilaxie (fracturi, imobilizări prelungite, intervenții chirurgicale pe abdomenul
inferior)
• Reacții adverse: hemoragii si trombocitopenii mai rare
• ENOXIPARINA, DALTEPARINA, NADROPARINA, REVIPARINA
Pentazaharide sintetice
• Fondaparina
• Idraparina
• Leagă specific ATIII-> inactivare factor Xa
• T1/2 -15 ore- administrare scut 1/zi
• Curativ si profilactic tromboembolism venos
• Curativ in sindroame coronariene acute
• Nu determina anticorpi specifici si nici trombocitopenie
1. Inhibitori indirecți ai TROMBINEI
HEPARINOIZI-SULODEXID (VESSEL DUE F)
- Amestec de heparina si dermatan sulfat
- Inhiba indirect factorul Xa
- Inhiba aderarea plachetara
- Normalizează vascozitatea sângelui
67
INHIBITORI DIRECȚI AI FACTORULUI Xa- XaBANII
- RIVAROXABAN (XARELTO)
- APIXABAN(ELIQUIS)
- EDOXABAN
Activatori oral
Efect rapid si scurt (MAX 24h)
Prevenire trombembolii venoase post chirurgie ortopedica
Prevenire AVC in fibrilația atrială cronica
2. Inhibitori direcți ai trombinei
Inhibitori bivalenti-se leagă de situa activ si de exositus trombina
- Hirudina-inhibitor ireversibil trombina- toxic- doar local
- Lepirudina-derivat recombinat hirudina
Inactiveaza trombina legată de fibrina din trombi
Inj iv in tromboza trombocitopenica le heparine
Monitorizare prin APTT
- Bivalirudina-derivat sintetic de hirudina
iv in angioplastia coronariana percutana
Inhibitorii univalenti-se leagă exclusiv de situa activ trombina
-Argatroban -piv tromboza trombocitopenica la heparine
-piv in angioplastia coronariana percutana
- Dabigatran -oral
-efect rapid si de scurta durata
-nu interacționează cu medicamente ce acționează pe citocromul P450
-profilaxia trombemboliilor venoase post chirurgie ortopedica
-profilaxia AVC in fibrilația atrială cronica (de cauza NON-valvulara)
-nu necesita monitorizare INR
3. Anticoagulante cumarinice
• ACETOCUMAROL (SINTROM)
• WARFARINĂ
• Reacții adverse:
- Hemoragii frecvente si greu de controlat
- Traversează placenta- contraindicate la gravide
• Interacțiuni medicamentoase multiple:
- Farmacocinetice (inducție sau inhibiție enzimatica- sist CYP2C9)
- Farmacodinamice (cu AINS, cefalosporine de gen III
• Acțiune anti-vitamina K
• Activi oral doar in vivo
• Acțiune lenta (după 2-5 zile) si denunță durata (2-7 zile)
• Inhiba activarea hepatica a factorilor coagulării din cpx protrombinic (II, VII, IX, X)
• Monitorizarea tratamentului: timp quick (de protrombina), INR (2-3) lunar
• Tratamentul si profilaxia tromboflebitelor profunde si al tromemboliei pulmonare
• Tratament si profilaxia complicațiilor in IMA
• Profilaxia emboliilor in fibrilația atrială cronica sau la protezatii valvular
Antiagregante plachetare
1.lezare endoteliu vascular
2.adeziune plachete la colagen
3.eliberare acid arahidonic, ADP, 5HT
4.formare TxA2 -acid acetilsalicilic
68
 -sulfinpirazona
-triflusal
-terutroban
-ticlopidina
-clopidogrel
5.actionare pe receptorii pt TxA2
6.actioanare pe recpt. Pt ADP P2Y12(Gi).
-prasugrel
-ticagrelor
-triflusal
7.inhibarea sistem AC/AMPc.
-dipiridamol
-cilostazol
8.expunerea receptorilor GPIIb/IIIa plachetari. -abciximab
9.fixarea fibrinogenului pe receptorii GP. -eptifibatida -tirobifan
10.agregare plachetara
FIBRINOLITICE
• Streptokinaza
- Proteina din culturi de streptococ beta-hemolitic
- Acțiune indirecta prin formarea unui complex cu proactivatorul plasminogen si trasnformarea
plasminogen inactiv in plasmina activa
- Selectivitate mică pentru fibrina si trombus
- Reacții alergice si hemoragice frecvente
• Urokinza
- Enzima umană sintetizată de celulele renale
- Activator direct al plasminogenului in plasmina
• ALTEPLAZA (t-PA)-tissue plasminogen activator
- Serinproteaza sintetizată de endoteliu
- Selectivitate mare pentru fibrina/trombus-proteoliza plasmatice slaba
- Nu este antigenica (obținută prin inginerie genetica )
• RETEPLAZA (rt-PA)-recombinanat tissue plasminogen activator
- Activator titular recombinat al plasminogenului
- Lizeaza fibrina din cheag
- Acțiune proteolitica plasmatica (la doze mari)
- T 1/2 lung- inj in bolus iv
• ANISTREPLAZA-APSAC
- Complex din streptokinaza acilata cuplata cu plasminogen uman
- Selectivitate buna pentru trombi (leagă in special plasminogenul din trombi)
- T 1/2 lung- inj in bolus iv

69
 Chimioterapice antibacteriene
Curs 12- Farmacologie

-Generalități Definiții:
• Medicamente cu acțiune specifica asupra unor microorganisme patogene (bacterii, ricketsii,
chlamidii, fungi, helmiti)
• Toxicitate selectiva pentru angajatul microbian, fără sa afecteze organismul gazda (este relativa)
• Toxicitate specifica- inhiba procesele biochimice esențiale pentru microb, dar nu si Apentru
gazda
• Antibiotice- compuși naturali, produși de microorganisme sau sintetizati după modelul acestora
(mucegaiuri tip Penicillium sau Streptomyces)
• Chimioterapice de sinteza- molecule obtinute prin sinteza chimica
Grupe chimice de antibiotice
• Beta-lactime: Peniciline, Cefalosporine, Monobactami, Carbapenemi
• Aminoglicozide: Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina, Tobramicina, Amilkacina
• Tetracicline: Tetraciclina, Doxiciclina, Minociclina
• Macrolide: Eritromicina, Claritromicina, Roxitromicina, Azitromicina
• Polenice(antifungice): Amfotericina B, Nistatina
• Lincosamide: Lincomicina, clindamicina
• Fenicoli: Cloramfenicol
• Glicopeptide: Vancomicina, Teicoplanina
• Ansamicine: Rimfapicina, Rifabutina, Rifaximina
• Polipeptide: Polimixina E, Polimixina B, Bacitracina, Gramicidina
• Acidul fusidic
• Fosfomicina
Grupe de chimioterapice de sinteza:
• Sulfamide
• Sulfone
• Trimetoprim
• Nitrofurani: Nitrofurantoina, Furazolidona
• Chinologice: Acid nalidixic, Fluorochinolone(Norfloxacina, Pefloxacina, Ofioxacina,
Ciprofloxacina, Levofloxacina)
• Chimioterapice anti-tuberculoasă: Izoniazida, Etambutolul, Pirazinamida
• Azoli anti-fungici: Ketoconazol, Itraconazol, Fluconazol, Clotrimazol, Miconazol, etc.
• Metronidazol
Definiții:
• Antiseptice
- Molecule antimicrobiana cu acțiunile neselecționat (microbi si celule organism gazda)
- Se pot folosi pe suprafețele organismelor vii (piele, mucoase)
- Ex: alcool etilic, clorhexidina, ioduri, hipoclorit de sodiu, apa oxigenată, săruri de argint,
coloranți
• Dezinfectante
- Toxicitate mare- se folosesc doar pe obiecte (NU pe celule vii)
- Ex: fenoli, formaldehidă, cloramina
70
CLASIFICAREA CHIMIOTERAPICELOR DE SINTEZA
• Bactericide-omoară bacteriile
- Absolute: acționează pe toate bacteriile (in multiplicare sau in repaus)
- Degenerative: acționează doar pe germenii aflați in multiplicare activa
- Indicate in Infecții severe, la copii, bătrâni, imunocompromisi
• Bacteriostatice- împiedica multiplicarea germenilor
- Inidicate in Infecții ușoare sau moderate la persoane imunicompetente
ACȚIUNEA ANTIBIOTICELOR LA NIVEL BACTERIAN
MECANISM DE ACȚIUNE ANTI-BACTERIANA
• INHIBAREA FORMARII PERETELUI BACTERIAN (STRUCTURA SPECIFICA PENTRU
BACTERII)
- Efect bactericid degenerativ
- Acțiune doar pe germenii care poseda perete bacterian- NU acționează pe chlamidii,
microplasme, ricketsii
- Toxicitate sistemica mică- celulele umane nu au perete
- Ex: beta-lactime, glicopeptide, bacitracina, cicloserina, fosfomicina
• Distrucția membranei celulei microbiene
- Efect bactericid absolut
- Selectivitate mică de acțiune
- Toxicitatesistemica mare
- Antibiotice polienice (antifungice): amfotericina B, nistatina
- Azoli antifungice (itraconazol, fluconazol)
- Polipeptide ciclice (Polimixine)
• Inhibarea sintezei proteice bacteriene
- Acțiune la nivelul ribozomilor bacterieni (subunități 30S si 50S)
- Selectivitate de acțiune prin diferența structurala fata de componentele ribozomale umane)
- Aminoglicozidele- legare ireversibila pe 30S- bactericide
- Tetraciclinele-legare reversibilă pe 30S- bacteriostatice
- Cloraminofenicolul-legare reversibilă pe 50S- bacteriostatice
- Macrolide- legare reversibilă pe 50S- bacteriostatice
- Lincosamidele-legare reversibila pe 50S-bacteriostatice
• Inhibarea sintezei acizilor nucleici
- Rimfapicinele- inhiba ARN-polimeraza ADN-dependentă bacteriana- efect bactericid
- Chinolonele-inhiba ADN-girează bactericida si topoizomeraza IV (dispare structura
supraspiralata a ADN ului)- efect bactericid
- Metronidazolul- inhiba sintetaza de ADN bacterian (in anaerobioza)
LOCUL DE ACȚIUNE AL SULFONAMIDELOR SI TRIMETROPRIMULUI
SPECTRU DE ACTIVITATE ANTI-BACTERIANA
• Totalitatea tulpinilor microbiene sensibilă la un chimioterapic
• Spectru îngust de tip Penicilina G: coci G+ si G-, bacili G+
• Spectru îngust de tip Streptomicina: coci G+, si G-, bacilii G-
• Spectru larg de tip Tetracilcina: coci G+ si G-, bacili G+, G-, chlamidii, micoplasme, ricketsii
71
• Testat prin antibiograma- metoda in vitro- pot exista diferențe fata de in vivo
REZISTENȚA MICROBIANĂ
• Consecință folosirii nejudicioase a terapiei antimicrobiana
• Rezistența naturală- bacteriile din afara spectrului de acțiune a antibioticului (fixată genetic)
• Rezistenta dobândită-apare pe parcursul terapiei antibacteriene prin 2 mecanisme:
• Mutații cromozomiale- transmitere pe verticala (in cadrul aceleiași tulpini)
- Achiziția de plastice (fragmente de acizi nucleici liberi in citoplasma- factor R)- transmitere de
orizontala( între tulpini diferite)
REACȚII ADVERSE LA ANTIBIOTICE
- Toxice-dependentă de doza
- Ototoxicitate: aminoglicozide, vancomicina
- Nefrotoxicitate: aminoglicozide, vancomicina, polimixine
- Hematotoxicitate: cloraminofenicol, sulfamide
- Neurotoxicitate: peniciline in doze mari
- Hepatotoxicitate: rimfapicina, tetracicline, eritromicina
- Alergice- independente de doza, prin, sensibilizarea anterioară a pacientului
- Microbiologice- specifice pentru antibiotice
REACȚII ALERGICE LA ANTIBIOTICE
• Apar la persoane sensibilizate anterior, cu teren atopic, la doze mici
• La 5-14 zile de la contactul sensibilizant
• Sunt încrucișare între substanțe diferite, dar cu structuri chimie înrudite (familială penicilinelor,
sulfamidelor)
• Manifestări variate ca intensitate si gravitate (urticarie, rash, prurit, șoc anafilactic, etc.)
• Cea mai alergiaznta este calea de adminstrarea cutaneo-mucoasa
• Cele mai severe reacții adverse apar după administrarea parenterala
• Se impune anamneză amănunțită si testarea prealabila (prick test sau TTL)
REACTII MICROBIOLOGICE LA ANTIBIOTICE
• Dismicrobisme ale tubului digestiv sau ale florei genitale mai ales după antibiotice cu spectru
larg- se multiplica speciile saprofită, condiționat patogene:
- Enterita stafilococica
- Candidoze
- Colita pseudomembranoasa (cu Clostridium difficile)
• Selectionarea germenilor plurirezistenti (stafilococi, bacili G-)- Infecții intraspitalicesti
(nosocomiale)
• Profilaxie prin repopularea colon sau vagin cu bacterii saprofite- prebiotice si probiotice
(Lactobacillus acidofilus, Bifidobacterium, Saccharomyces Boulardii)
• Bacterioliza masiva după chimioterapie intensiva bactericida cu doza mari pentru Infecții severe
cu germeni producători de endotoxine:
- Șoc endotoxinic (febra tifoida, bruceloză)
- Reacția Herxheimer (sifilis)- exacerbarea brutala a simptomelor bolii de baza
- Prevenire: începerea terapiei cu doze mici de antibiotic, care se cresc progresiv
• Scăderea răspunsului imun la gazdei prin omorârea precoce a germenilor patogeni
• Hipovitaminoze B si K
ASOCIAȚII CHIMIOTERAPICE
• Pentru lărgirea spectrului antibacterian

72
- In Infecții grave, de cauza necunoscuta
- In Infecții mixte polimicrobiene
• Pentru prevenirea apariției rapide a rezistentei la un antibiotic (in tbc, stafilococii, Pseudomonas
aeruginoasa HIV/SIDA)
• Pentru reducerea dopajului din fiecare antibiotic in parte
• Asocieri sinergice- bactericid degenerative (peniciline) cu bactericid absolut (aminoglicozide)
• Asocieri antagonice- contraindicate: bactericid degenerativ (peniciline) cu bacteriostatic
(macrolide, tetracicline, etc
TERAPIE PROFILACTICA ANTIBACTERIANĂ
CHIMIOPROFILAXIA
• Prevenirea infectării contracților de meningita meningococica, scarlatina, sifilis, tbc.
• Prevenirea complicațiilor unor afecțiuni bacteriene- ex, inf. Streptococica (profilaxia
reumatismului articular acut, a endocarditei bacteriene)
• In Infecții cronice recidivante (urinare cu E. Coli)

Farmacologie C13

Medicatia aparatului respirator

Medicatia antiasmatica

Antiasmaticele sunt medicamente care se utilizeaza in astmul bronsic ca tratament de fond. Tratamjentul crizei de
astm bronsic care se face in acut atunci cand se declanseaza criza.

Astmul bronsic consta in

 Simptome care au si un grad de reversibilitate si care sunt

o Iritabilitate crescuta a cailor respiratorii determinata de factori extrinseci alergeni sau iritanti
o Factori intrinseci
 Stres
 Rezultatul actiunii acestor factori se traduce in doua fenomene contrictie bronsica care se
manifesta in criza de astm bronsic, iar al doilea este mai profund si priveste modificari
inflamatorii la nivelul peretelui bronsic determinate de PG, citokine si interleukine care
fac doua lucruri care privesc o evolutie indelungata. Duc la ingrosarea peretelui muscular
al bronsiilor si provoaca hiperreactivitate bronsica reprezentata de cresterea raspunsului
contractil al muschiului neted bronsic. Aceste doua fenomene se numesc remodelare
bronsica care se instaleaza in astmul cu durata de evolutie lunga.

Drept urmare, astazi in terapia astmului se utilizeaza

 Glucocorticoizi
 Inhibitoare ale degranularii mastocitare
 Medicatie antileucotrienica
 Pentru acut bronhodilatatoare care la randul lor pot fi
o Simpatomimetice
o Parasimpatolitice

73
 o Bronhodilatatoarele musculotrope

Glucocorticoizii in tratamentul astmului bronsic

Se pot utiliza in tratamentul de fond al astmului bronsic sub forma unor preparante administrabile inhalator.
Pentru tratamentul de fond se pot administra injectabil in formele de astm bronsic acut de intensitate medie spre
mare.

Ei sunt utili in astmul bronsic pentru ca

 Creste raspunsul beta adrenergic prin cresterea numarului de receptori beta 2 de la nivelul aparatului
respirator
 Scade pragul de activare a receptorilor beta 2 de catre catecolamine
 Inhiba sinteza de
o Prostaglandine
o Leucotriene
 Scaderea sintezei de leucotriene de tip LTC4 LTD4 LTE4 care au rol bronhoconstrictor, va diminua
contractia muschiului neted bronsic si totodata diminua secretia de mucus la nivelul bronsic
 Inhibarea secretiei de leucotriene LTD4 reduce migrarea leucocitara si reduce edemul mucoasei
 Produc eozinofilie ceea ce diminua stimularea dezvoltarii musculaturii netede bronsiolare
 Stabilizeaza lizozomii

Tratamentul glucocorticoid de prima alegere presupune administrarea inhalatorie a unnor produsi cum sunt

 Beclometazona dipropionat
 Triamcinolona acetonil
 Fluticazona
 Budesonil

Beclometazona

Administrara inhalator ajunge 10 la suta in plamani si produce ce s a discutata. O mica parte se absoarbe digestiv,
dar se inactivea la primul pasaj hepatic. Nu inhiba CSR.

Se administreaza de 2 4 ori pe zi

RA

 Uscaciuhneqa gurii
 Candidoza orofaciala
 Disfonie

Fluticazona si budesonidul

Au afinitate ridicata pentru receptorii steroidieni de care se leaga timp indelungat ceea ce permite doua
administrari pe zi. Eista niste preparate in care ele se asociaza cu substante de tip beta 2 agonist cu durata lunga
de actiune. Seretide este format din fluticazona si salmeterol. Symbicort acesta contine budesonida si formoterol

74
In astm se poate administra la pacientii care nu raspund la bronhodilatatoare inhalatorii, glucocortizoizi pe cale
orala. Cel mai utilizat este prednison in doza de 20 60 mg/zi. Insa in aceast situatie trebuie ca tratamentul sa fie
cat mai scurt posibil ca sa nu apara inhibarea axului HHCSR.

Cei injectabili se utilizeaza in criza

Se administreaza hemisuccinat de hidrocortizon sau metilprednisolon sodiu succinat IV.

Primul 100 200 mg o data IV. Se pot repeta in intervale de 2 pana la 8 ore pana la 500 mg pe zi cel mult 1 2 zile.

Medicatia antileucotrienica

Ele scad sinteza si descarcarea de LT. Complexul TD4 LTE4 sunt cunoscute sub denumirea SRSA substanta lent
reactiva a anafilaxiei.

Terapia antileucotrienica se poate face prin

Inhibitoare ale 5 lipooxigenazei. Zileuton scade cu 70 la suta sinteza de LT. Avantajul este ca se poate adm
oral fiind bine absorbit. T ½ scurt 2 3 ore. Inseamna ca trebuie administrat pe zi de 4 ore. RA cefalee, irita mucoasa
gastrica, toxicitate hepatica. DIminua metabolizarea teofilinei bronhodilatator.

Antagonisti ai receptorilor pentru leucotriene. Montelukast se administreaza oral o data/zi.

Inhibitoare ale degrnularii

Reduc inflamatia bronsica fiind utiliza in profilaxia crizelor de astm bronsic. Cromodicatul disodic, nedocromil,
ketotifen

Prin inhibarea degranularii mastocitelor scad eliberarea de histamina, de LT si diminua astfel bronhospasmul.

Cromodicatul disodic se utilizeaza doar ca tratament de fond. Se administreazza in aerosoli, poate fi utilizat si in
rinita sau conjunctivita alergica. RA tuse, greata, uscaciunea gurii si paradoxal chiar bronhospasm.

Ketotifenul se mai numeste comercial Zaditen. Blocheaza si receptorii histaminici de tip H1 iar beneficiul
terapeutic apare dupa 6 12 saptamani. Avantaj se poate administra oral, se poate utiliza si in conjuctivitele
alergice, principaa RA fiind sedarea si somnolenta.

Bronhodilatatoarele

Simpatomimetice

75
Mecanismul responsabil de bronhodilatatia indusa se simtaomimetice este cuplarea cu receptorii beta 2
adrenergici cuplati cu proteina GS cu activarea adenilat ciclcazei, cresterea AMPc, activarea proteinkinazelor si
scaderea disponibilului de ioni de Ca pentru contractia musculaturii netede bronsiolare.

RA tahicardie, tulburari de ritm, favorizarea ischemiei miocardice, tremur al extremitatilor, anxietate,

hiperglicemie, hipokaliemie

Reprezentanti Terbutalina se administreaza inhalator avand o selectivitate beta 2 mai buna pe cale inhalatorie
decat pe cale injectabila. Avantaj nu determina toleranta, tratamentul putand dura cateva luni.

Izoprenalina se mai numeste comercial Bronhodilatin. Este un agonist beta neselectv care stimuleaza atat beta2
cu bronhodilatatie cat si beta1 cu stimularea cordului tahicardie, palpitatii, aritmii uneori severe.

Adrenalina se utilizeaza foarte rar in crize la care agonistii inhalatori de tp beta nu sunt eficienti. Se administreaza
injectabil SC 0,2 pana la 0,5 mg o data. Adrenalina da bronhodilatatie, scade congestia mucoasei bronsice, dar are
din pacate o multime de reactii adverse tahiartimii, crize anginoate, HTA

Parasimpatolitice

Acestea se comporta ca antagonisti ai receptorilor muscarinici de la nivelul bronsiilor producand bronhodilatatie,

scaderea secretiilor bronsice si degranularea mastocitara.

Atropina are efect bronhodilatator de intensitate mica. Creste dispozitatea secretiillor bronsice prin efect
antisecretor si astazi este folosita rar.

Iprattropiu bromura se mai numeste comercial Ipravent. Are efect antagonist la nivelul receptorilor muscarinici
din muschiul neted bronsic si limiteaza eliberarea mediatorilor din mastocite. Se adminitreaza in aerosoli 1 2
pufuri de 3 ori pe zi crescand la nevoie pana la 12 pufuri pe zi. Constituie o alternativa pentru pacientii care nu
tolereaza sau nu raspund la beta2 stimulante. Este un medicament de electie pentru pacientii la care beta2
stimulantele produc bronhospasm. Nu produce eecte sistemice pentru ca este eliminat escalator mucociliar
ajunge in faringe de unde este inghitit si nu se absoarbe si nu efect sistemic.

Bronhodilatatoare musculotrope

Teofilina care este un alcaloid din clasa xantinelor. Ea are efect bronhodilatator si asociaza efect antiinflamator si
imunomodulator. In plus la pacientul astmatic stimuleaza respiratia, creste contractilitateqa diafragmului si creste
clearance mucociliar. Bronhodilatatia indusa de teofilina este de intensitate mai mica decat cea indusa de beta 2
agonisti dar de durata mai lunga si provoaca ma i larg toleranta. Actiunea ei s ar realiza prin

 Inhibarea receptorilor membranari pentru adenozina

 Inhibarea izoenzimelor fosfodiesterazei 3 si 4. Creste cantitatea de ampc cu bronhodilatatie
 Au efect antiinflamator di imunomodulator prin diminuare actiunii LTD4 asupra receptorilor specifici.
 Inhibarea fosfodiesterazei 4 reduce producerea de citokine cu scaderea migrarii si activarii celulelor imune
 Se pare ca interfera cu activitatea prostaglandinelor

Pe langa aceste efecte mai da si stimulare nervos centrala, cresterea fortei decontractie miocardice, vasodilatatie
sistemica, cresterea diureazei.

76
DCI aminofilina 8 miofilin 9

Etilen diamina are rol de a creste solubilitatea aminofilinei. Miofilinul se absoarbe relativ inconstant in prezenta
alimentelor. Se metabolizeaza hepatic. Substantele cu efect inductor de tip fenitoina, fenobarbital cresc
metabolizarea aminofilinei deci trebuie screscuta doza

RA greata voma discomfort abdominal cefalee

Poate da tulburari metabolice cu hiperglicemie, hipopotasemie, tulburari acido bazice iar la doze mari aminofilina
poata da convulsii. Se da in tratamentul de fond in astm 200 pana la 600 mg pe zi. In criza de astm bronsi se pot
da preparate injecdtabile in PEV continua sau IV foarte lent 240 mg intre 15 si 30 min

Medicamente antitusive

Reprezinta o medicatie simptomatica care calmeaza tusea neproductiva data de iritatia traheala sau bronsica.
Efectul antitusiv este consecinta deprimarii centrului tusei de cele mai multe ori sau este posibil si o actiune
periferica de diminuare a efectului iritant asupra receptorilor din caile respiratorii. Aceasta diminuare se face prin
hidratarea pacientului

Medicamente

Codeina sau 3 metil morfina

In doza de 10 20 mg o data de 2 6 ori pe zi inhiba centrul tusei din bulb avand efect antitusiv

RA

Usuca secretiile traheobronsice si favorizeaza bronhospasmul motiv pentru care nu se da la astmatici

Nu se administreaza la copii mai mici de 12 14 ani pentru ca favorizeaa aparitia convulsii

Nu se adm lavarstnici pentru ca poate da constipatie

Noscapina

Alcaloid de opiu cu structura izochinolinica

Are actiune antitusiva centrala de stimulare a respiratiei si are actiune slaba bronhodilatatoare

Nu are efect analgezic

Nu da dependenta

Dextrometorfanul sau tusin

77
Este opioid de sinteza

Deprima selectiov centrul tusei fara a deprima repriratia

Nu favorizeaza bronhoS

Si nu are risc de dependenta

Opiu si mrofina

Actiuoneaza prin deprimarea semnificativa a centrului tusei dar pot da dependenta motiv pentru care sunt
rezer5vate pentru situatii speciale cu numeroase fracturi costale, hemotorax, plastron costal

Medicamente expectorante

Sunt de 2 feluri

Secretostimulante

Secretolitice

Expectorantele se dau in tusea productiva.

Cele secretostimulante.

Clorura de amoniu actiune ind ... Lp

Ioduri de Na si K u dubla actiune D si ID .... Lp 0,2 0,5 G O DATA DE 2 6 ORI PE ZI. RA. Greturi, varsaturi,
epigastralgii, fenomene de iodism catal oculonazal, febra, cefalee, apnee, tumefierea gl parotidiene

Exp secretolitice

Fluidifica secretii bronsice actionand D pe ele fiind reprezentate de mucolitice, enzime proteolitice si agenti
tensioactivi

Mucolitice

Acetil cisteina ACC200. Derivat care actioneaza prin desfacerea puntilor disulfidice intra si extra
catenaredin str mucus. Se adm oral dar se pot da si aerosoli. RA. Favorizeaza bronhospasm CI la astm. Trebuie
administrat la inceput cu prudenta, cu doze mici, ca sa nu fluidifice masiv mucusul si sa produca iritatie
traheobronsica. Greata, varsaturi, stomatita. Se utilizeaza si in tratamentul intoxicatiiei acute cu paracwetamol
unde protejeaza hepatocitele realizand un nivel eficace de glutation

78
Bromhexina. Este un derivat cuaternar de amoniu cu efecte mucolitice determinate de cresterea sintezei de
sialomucine si modificari ale compozitiei mucusului. Se administreaza oral, rar injectabil . Administrarea la cei cu
astm se face impreuna cu bronhodilatator.

AMproxol sau muccosolvant este un derivat al bromhexinei care are in plus un avantaj. Stimuleaza ecretia de
sulfactant se adm oral si rar ..

Erdosteina

DCI erdomed

Mucolitic care are proprietati antioxidante care determihna ruperea legaturilor disulfidice din str mucus. Scade
astfel vascozitatea lui si favorizeaza eliminarea lui.

Enzimele proteolitice sunt tripsina, chemotripsina, streptokinaza. Se administreaza local in inhalatii actionand pri
fluidificarea secretiilor bronsice purulente, iar agentii tensioactivi sunt vapori de apa in principal prin umidificarea
mucoasei.

Medicatia aparatului digestiv

Antiulceroase

Aparitia ulcerului GD este consecinta unui dezechilibru intre factori agresori ai mucoasei. HCl pepsina si infectia cu
helicobaster pyloric la care se adauga reflux biliar. Si factori protectori reprez de secretia de HCO3, mucus,
capacitatea de reinnoire a mucoasei gastrice si de microcirculatia locala.

Medicamente care inhiba dsecretia clohidropeptica

Medicamente antiacide. Neutralizeaza Hcl in mediu gastric

Protectoarele mucoasei gastrice

Tratament antihelicobaster

1.

Inhibitoarele secretiei sunt

 Inhibitoarele pompei de protoni

 Bloncante receptori H2
 Substante parasimpatolitice
 Substante antigastrinice
 Analogi prostaglandine

79
a.blocheaza ireversibil proton K atpaza prin legarea covalenta de aceasta. Scad marcat secretia acida bazala si
stimulata datorita faptului ca proton K atp aza are t ½ 16 18 h au o durata lunga de actiune ceea ce permite o
singura administrare pe zi. Se utilizeaza in tratamentul ulcerului G si D. Ele reprezinta de regula promedicamente
care se activeaza in mediu acid gasrtic pe cale indirecta. Se adminstreaza sub forma de preparate enterosolubile,
se absorb si se elimina la nivelul canalicului celulelor oxintice gastrice unde ph aprox 1. La acest nivel se
protoneaza si devin benzensulfonamida care se leaga covalenta de pompa. Omeprazol, osomeprazol, 4
meprazol... RA cefalee, ameteli, somnolenta, greata, diaree. Pot reduce abs saruri de Ca in tratamente lungi cu risc
de osteoporoza. Nu se administreaza pe perioade mai mari de 30 40 zile pt ca creste secretia de gastrica si de ph..
Exista risc ca adm pe perioade lungi sa duca la gastrinoame si sunt f greu de gasit. Inddicatie de electie sindrom
Zolinder Ellison. Doza 20 40 mg. In dincrom ZE poate fi 60 80 mg pe zi. De asemena ei sunt si inhibitori enzimatici.

b. Se gasesc pe celulele parietale gastrice secretoare de Hcl. Blocarea lor va duce la scaderea secretiei acide
nocturne care este stimulata in mod special de histamina si in mai mica masura secretia bazala si pe cea indusa de
alimente. Se utilizeaza in tratament ulcer G sau D acut pentru a grabi vindecarea si a diminua simtomatologie. Pe
termen lung sunt utile in terapia bolii de reflux GE. CImetidina prima utilizata din aceasta grupa, astazi utilizata rar
pt ca are multe RA. Este un inhibitor puternic al cit P450. Poate induce si ra nervos centrale cu cefalee ameteli
somnolenta tulb de memorie strari confuzionalke. In adm indelungata are efecte antiandrogenice blocheaza r
andogenici, inhiba metab estradiol si astfel duce la tulburair de dinamica sexuala si la impotenta.ASTAZI se util
ranitidina si nizatidina 150 mg si cea mai potenta Favotidina care este activa in doza de 20 mg. Avantaj incidenta
RA este mult mai mica decat pentru cimetidina. Tratamentul dureaza 4 8 S in ulcer G si 4 6 S in cel D

c.blocheaza receptori muscarini si scad sinteza gastrica de Hcl atat pe cea bazalacar si pe cea stimulata. Consecutiv
aceste medicament scad viteza de evacuare gastrica ceea ce face ca asocierea lor cu antiacide sa fie utila.
aTAGONISTII SELECTIVI DE RECEPTORI m1 din peretele gastric cum sunt pirenzepina si telenzepia. Nu determina
reactii adverse de tip atronic. Utile in trata ulcer g si D dar si in reflux GE.

d.Proglumida blocheaza receptorii pentru gastrina de la nivelul celuleor parietale gastrice si astfel au efect
antisecretor. Rar utilizat.

Analagocii PG. Pg de tip E1 E2 I2 au efecte citoprotectoare gastrice prin

Scaderea sintezei gastrice acide

Cresterea secretiei de HCO3 si de mucus protector

Stimuleaza microcirculatia locala si favorizeaza regenerarea epiteliului

Principala utilizare este in prevenirea ulcel determinat de AINS de tip aspirina.

In practica se utilizeaza Mizoprostolul care este analog de PGE1 si Enprostil care este analog de PGE2. Se adm ora
in 2 4 prize pe zi. RA diaree, dureri abs, greata, stimuleaza contractii uterine fiind CI la gravide

Antiacide

Baze slabse care tamponeaza sau neutralizeaza HCl. In felul acesta cresc pH gastric la valori de peste 4 inactiveaza
ireversibil si pepsina astfel antiacidele fav cicatrizarea leziunii ulceroase. Se administreaza pe cale orala sub forma

80
de cpr, pulberi, suspensii. Se adminitreaza pe stomacul gol cu aprox 30 de minute inainte de masa, iar daca se dau
dupa masa au efect de 3 ore.

HCO3

Este sibgurul antiacid care se absoarbe are efect rpd intens de scurta durata

Poate provoca alcaloza sistemica si hipernatriemie. In tratamente cu doze mari provoaca edeme, decompensarea
insuficientei cardiace sau chiar insuficienta renala.

Sarurile de Mg hidroxid, carbonat, trisilicat..

Au efect antiacid intens, nu au efect sistemic ca nu se abs

Risc de hipermagnezemie apare doar la cei cu IR

AU si efect laxativ purgativ

Sarurile de Al. Hidroxid de Al

Antiacid nesistemic cu atct lenta pe langa neutralizarea Hcl leaga si acizii biliari si astfel impiedica actiunea bilei
refluate in stomac

Din pacate formeaza cu fosfatukl din intestin compusi inabs ceea ce sude la hipofosfatemei

In trat de lunga durata poate duce la osteoporoza

Carbonat Ca

Se mai numeste creta preparata

Este un antiacid predominant nesistemic cu actiune rpd intensa de scurta durata

90 la suta din Ca ingerat formeaza saruri insolubile care au efect constipant. Poate da in tratamente cu doze mari
cresterea calcemiei, alcaloza si chiar litiuaza biliara.

Farmaco curs 14

ANTIBIOTICELE SI CHIMIOTERAPICELE ANTI-MICROBIENE

BETA-LACTAMINELE:PENICILINELE

Inhiba sinteza peretelui bacterian

Efect bactericid degenerative(doar pe bacteriile care se divid)

BENZILPENICILINA(PENICILINAG)
81
  Penicilina naturala cu spectru ingust:
o Streptococ
o Meningococ
o Pneumococ
o Treponema pallidum(sifilis)
o Clostridium botulinum(botulism)
o Clostridium tetani(tetanus)
o Clostridium perfringens(gangrene gazoasa)
o Bacilul carbunos(antrax)
o Actinomyces
o Bacteroides
o Tratament de electie in :angina streptococica,scarlatina,RAA,erizipel,gangrene
gazoasa,antrax,tetanus,botulism,sifilis,actinomicoza,leptospiroza,
 Infectii stomatologice cu germeni anaerobi,spirochete,profilaxia endocarditei bacteriene
 Activa DOAR parenteral(im sau iv)
 Inactivata de aciditatea gastrica
 Peniclina G sodica sau potasica
 Administrare la 4-6 ore interval sau piv(dozele mari)
 Doze variabile:1.6-3.2 MUI/24ore(uzual)
 20-40 MUI/24 ore (gangrena gazoasa,tetanos,botulism,antrax)
BENZATIN-BENZILPENICILINA(MOLDAMIN)
 Insolubila in apa
 Formeaza o suspensie
 Se injecteaza doar im
 Depozit la locul injectarii din care se absoarbe lent
 Mentine concentratii serice constante 1-2 saptamani
 Doar pentru tratament profilactic,NU curativ
 Profilaxia infectiilor streptococice la cei cu RAA
 Tratamentul infectiilor cu treponema pallidum(sifilis)

FENOXIMETIL-PENICILINA(PENICILINA V)
 Rezista partial la actiunea sucului gastric
 Se administreaza oral
 Doar in infectii usoare sau moderate
 De elctie in angina streptococica
 In profilaxia contractiilor de scarlatina
 1 MUI la 6-8 ore
PENICILINE ANTI-STAFILOCOCICE:PENICILINE M
 Spectru similar cu penicilina G
 Nu sunt distruse de beta-lactamaze
 Sunt active pe stafilococi penicilinazo-secretori
 De electie in infectiile stafilococice
82
  Ex: Oxacilina,Nafcilina,Cloxacilina,Dicoxacilina
 Se administreaza oral sai inj 2-4 g/zi in 4 prize
PENICILINE CU SPECTRU LARGIT-AMINOPENICILINE(PENICILINE A)
 Actioneaza in plus pe unii bacili G-, care nu secreta beta-lactamaze: H.Influenze, E.
coli,Salmonella,Helicobacter pylori
 Ampicilina,Amoxicilina
 Oral sau inj 2-4g/zi
 Se concentreaza bine la nivel biliar:utile in colecistite,angiocolite
 Utile in infectii stomatologie
 R. adv: rash(eritem extins) eruptii alergice,dismicrobisme intestinale

INHIBITORI DE PENICILINAZA
 Activitate antibacteriana slaba per se
 Inactiveaza beta-lactamazele
 Se asociaza cu antibiotice beta-lactaminice pentru largirea spectrului acestrora pe germenii secretori de
beta-lactamaze
 Acid clavulanic+amoxicilina=AUGUMENTIN
 Sulbactam+ampicilina=SULTAMICILINA

CEFALOSPORINELE
 Din clasa beta-lactaminelor(similare cu penicilinele)
 Actiune buna pe germenii oro-faringieni
 Activitate mai redusa pe anaerobi
 5 generatii: generatiile 1 si 2 –de electie in infectiile stomatologice –alternativa a aminopenicilinelor
(ampicilina,amoxixilina). Schema de administrare profilactica : 1g de cefalosporina oral cu 1 ora
preoperator,apoi cate 0.5 la 6 ore
 Gen 1- de ales in infectii cu streptococi,stafilococi(cefalexina,cefalotina,cefatrizina)
 Gen 2- spectru largit pe bacilii G-, inclusiv anaerobi(Bacteroides fragilis): cefaclor,cefuroxima-
oral,cefoxitima,cefotetan-parenteral
 Gen 3- de rezerva in infectii grave cu germeni G-: Proteus, Klebsiella,H. Influenzae,E.
Coli,Salmonella,Shigella,Citrobacter.( Ceftriaxona-parenteral, Ceftibuten-oral)
AMINOGLICOZIDELE
 Efect bactericid absolut
 Spectru ingust: coci G+ si - , bacili G-(enterobacteriacee),bacilul Koch
 Nu pe anaerobi,treponeme,germeni intracelulari-nu sunt activi in administrare singulara in infectiile oro-
dentare
 Nu se absorb din tubul digestiv(molecula polara)
 Eficace parenteral,local,(oral,cutanat) intrarahidian
 Ototoxicitate,nefortoxicitate,bloc neuromuscular
 Strepromicina-de electie in tratamentul TBC
 Kanamicina –local sau oral(in infectii ale tractului digestiv)
 Gentamicina,tobramicina,amikacina-cele mai utilizate parenteral
TETRACICLINELE
83
  Bacteriostatice
 Spectru larg pe coci,bacili G+ si - ,aerobi si anaerobi si germenii de tranzitie (chlamydii,
mycoplasme,ricketsii),Helicobacter pylori,propionibacterium acnes.
 Liposolubile- se absorb bine pe cale orala
 Generatia I: TETRACICLINA
o Absorbtie redusa prin asocierea cu alimente,cationi(calciu,magneziu,fier,aluminiu)- vhelati
neabsorbabili
o Absorbtie incompleta din intestin –risc de dismicrobisme intestinale-suprainfectii cu clostridium
difficile,candida albicans
o T ½ scurt – se adm la 6 ore interval
o Se adm in insuficienta renala
 Generatia II: DOXIXIXLINA ,MINOCICLINA
o Biodisponibilitate mare (95%) dupa administrare orala,fara interactiuni cu alimentele
o Perturba putin flora intestinala saprofita- risc mic de dismicrobisme
o T ½ lung( 7 ore)-eficace in adm la 12-24 ore
o Eliminare prin retrodifuzie la nivel colonic( nu se acumuleaza in insuficienta renala sau hepatica)
REACTII ADVERSE-TETRACICLINELE
 Acumulare in dinti si oase
 La copii: colorare dinti in galben-brun,inhibarea cresterii in lungime
 Demineralizarea dentinei si a cementului
 La fat se fixeaza in mugurii dentari cu malformatii dentare,displazii de smalt dentar
 Contraindicate absolut la gravide si copii su 10 ani
 Iritatii ale tubului digestiv
 Dismicrobisme intestinale(m.a tetraciclina)
 Alergii diverse
 Toxixitate hepatica,renala,neurologica
 Tetraciclinele de gen II :reactii cutanate prin fotosensibilizare
TETRACICLINE-INDICATII
 Foarte frecvent in stomatologie-realizeaza concentratii crescute in lichidul gingival
 Au si efect antiinflamator(inhiba matrix-metaloproteinazele proinflamatorii)
 Se adm oral,subgingival,spalaturi bucale,pelicule cu tetracicline in santul crevicular
o Infectii acute oro-faringiene sau oro-faciale
o Periodontite cronice,recidivante hemoragice ale adultului
o Periodontita juvenila localizata(actnobacillus)
o Profilaxia endocarditei bacteriene data de Actinobacillus post-interventii stomatologice
o Gingivita ulcero-necrotica acuta
o Afte bucale recurente ,lichen plan eroziv,ulceratiii herpetice
o Infectii cu germeni intracelualri de tranzitie(chlamydi,mycoplasme,ricketsii)
o Pneumonii atipice
o Sifilis,actinomicoza,infectii gastrice cu Helicobacter pylori,acnee
MACROLIDELE
 ANTIBACTERIENE
o ERITROMICINA
o JOSAMICINA
84
 o ROXITROMICINA
o CLARITROMICINA
 AZALIDE:AZITROMICINA
 ANTIFUNGICE(POLIENICE)
o AMFOTERICINA B
o NISTATINA(STAMICIN)
o NATAMICINA

MACROLIDELE ANTIBACTERIENE
 Indicatii in infectii acute oro-dentare
o Pericoronite
o Abcese periapicale, periodontale
o Chisturi infectate
o Stomatita Vincent sau alte tipuri de stomatite
o Profilaxia endocarditei baceriene
 Azitromicina sau claritromicina:
o Infectii cu spirochete sau germeni gram pozitivi anaerobi

GERMENI FRECVENT IZOLATI DIN INFECTII PULPARE/PERI-APICALE

 AEROBI
o Stafilococi
o Streptococi viridans
o Lactobacillus
o Corynebacterium
 ANAEROBI
o Peptostreptococi
o Actinomyces
o Clostridium
o Propionibacterium
o Bacterioides
 TREPONEME
o Denticols
o Oralis
o Macrodentium

85
MACROLIDELE ANTIBACTERIENE

 Bacteriostatice la doze uzuale

 Spectru ingust de tip penicilinic+ germeni de tranzitie(chlamydii,mycoplasme,ricketsii),stafilococi
penicilinazo-secretori,Helicobacter pylori(ulcer), treponema
palidum,leptospira,borellia,propionibacterium acne(acneea), corynebacterium (eritrasma)
 Antibiotice de inlocuire a penicilinei la pacientii alergici
 Eritromicina propionil: oral,drajeuri,enterosolubile,la 6 ore,203 g/zi
 Claritromicina,roxitromicina :oral,biodisponibilitate superioara, T ½ lung, la 12 ore
 Azitromicina:
o Activitate superioara pe bacili G- si chlamydii
o Absorbtie optima pe stomacul gol
o Acumulare tisulara si in macrofage ( T ½ 60 de ore)
o Doze unice zilnice ,pe durate scurte de timp

LINCOSAMIDELE
 Bacteriostatice la doze uzuale
 Spectru asemanator macrolidelor
 Clindamicina
o Infectii oro-faciale acute severe,rezistente la peniciline sau eritromicina
o Osteite purulente cu Bacteroides fragilis
o Infectii osoase refractare la tratament
o Abces parodontal
o De rezerva-risc de colita psudomembranoasa cu Clostridium difficile
CHINOLONELE ANTIBACTERIENE
 Efect bactericid
 Fluorochinolonele
o Spectru larg
o Tratament infectii sistemice-penetrabilitate buna osoasa,tisulara, in LCR
o Ciprofloxacina:
 Oral sau iv in infectii severe
 In parodontita rapid progresiva produsa de enterobacteriacee

METRONIDAZOLUL
 Chimioterapic de sinteza derivat de nitro-imidazol
 Activ pe:
o Coci G+( peptostreptococus) dau periodontite
o Bacili Gram- anaerobi (bacteroides,helicobacter pylori,clostridium difficile,fusobacterium)
o Paraziti umani: trichomonas vaginalis,gardnerella vaginalis ,giardia intesrinalis,entamoeba
histolytica
86
 Indicatii frecvente in medicina dentara:
o Infectii cu germeni anaerobi:
 Infectii acute oro-faciale
 Periodontite cronice,refractare,rapid progresive
 Gingivite acute ulcerative si necrotizante
 Profilaxia aparitiei placii dentare
 Oral,in tratamente pe termen scurt(7 zile)
 Local,gel aplicat subgingival,pentru tratament cronic
 Reactii adverse frecvente:intoleranta gastrica,tulburari neurologice,reactii de tip disulfiram daca se
asociaza cu bauturi alcoolice
 Contraindicat in sarcina
CHIMIOTERAPICELE ANTIFUNGICE
 Oral sau parenteral in infectii fungice sistemice sau cutaneo-mucoase severe
 Local in infectii cutaneo-mucoase moderate
 Antifungice polienice:
o Amfotericina B
 Local in infectii micotice oro-faringiene
 Candidoze acute sau cronice ale mucoasei bucale sau faringiene
 Cheilite angulare
 Creme,unguente,lotiuni 3%
 Comprimate de supt sau suspensie bucala

NISTATINA(STAMICIN)
 Antibiotic polienic din clasa macrolidelor
 Se leaga de ergosterolul din membrana fungica cu efect fungicid
 Toxicitate sistemica mare
 De elctie in infectiile cu candida
 Doar pentru terapie locala(nu se absoarbe)
 Indicatii
o Infectii candidozice ale mucoaselor,pielii,tractului gastrointestinal
o Infectii candidozice ale mucoasei bucale(stomatita candidozica,peridentara)
o Suspensie 100 000 UI/ml- gargarisme,l a 6 ore interval, 14 zile
o Unguent 100 000 UI/ml – aplicare pe suprafata gingivala la 6 ore
 Gust amar

AZOLII ANTIFUNGICI
 Inhiba sistemul enzimatic al citocromului P450 fungic-reduc sinteza de ergosterol din membrana fungica-
distrugere membrana fungica –efect fungicid
 IMIDAZOLI – doar pentru uz local:
o Ketoconazol
o Miconazol
o Clotrimazol
o Econazol
87
  TRIAZOLI- pentru uz sistemic:
o Itraconazol
o Fluconazol
IMIDAZOLII- doar local(toxice sistemic)

 Ketoconazol: crema,solutii,sampon 2%,ovule vaginale

 Clotrimazol: spectru larg: dermatofiti,levuri,corynebacterium(eritrasma), coci Gram +,
trichomonas vaginalis
o Crema,lotiune,solutie,pudra 1%
o Candidoza orofaringiana: comprimate bucale 10 mg,cu dizolvare lenta si efect de durata –
5cp/zi, 14 zile
 Miconazol: crema, gel 2%
o Stomatita candidozica ,cheilita angulara: gel 25mg/ml la 6 ore interval sau comprimate
pentru supt 250 mg la 6 ore, 14 zile
TRIAZOLII

 Itraconazolul:
o Oral sau iv in micoze sistemice(candidoze,dermatoti) sau in afectiuni micotice cutaneo-
mucoase,oculare,genitale
o Concentrare buna in tesuturi si in cheratina piele,unghii (T 1/2 pana la 80 ore)
 Fluconazolul:
o Oral(capsule sau suspensie), iv in infectii cu levuri(candida) sau dermatofiti
o T ½ lung ( 30 de ore) – doze unice zilnice
o De electie in tratamentul sistemic al candidozelor orale ,cutaneo-mucoase sau sistemice,chiar
rezistente la imidazoli sau nistatina
o Profilacic sau curativ in stomatitele candidozice post antibioterapie sau la pacientii cu HIV/SIDA


88