Curs 1

FARMACOLOGIE

- pharmacon = medicament; logos = stiinta;

Farmacologia se subimparte in:
1. Farmacocinetica;
2. Farmacodinamica;
3. Farmacotoxicologie;
4. Farmacografie
5. Farmacogenetica si farmacogenom.
FARMACOCINETICA
= stiinta care se ocupa cu studiul drumului parcurs de medicamente in organism, de la locul de absorbtie
pana la locul de actiune si cu studiul metabolizarii si eliminarii din organism: sub forma de metaboliti
cel mai frecvent.
FARMACODINAMICA
= stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre substantele medicamentoase si moleculele materiei
vii, ceea ce duce la declansarea/amplificarea unor mecanisme fiziologice preexistente, in acest fel putand
influenta evolutia unor boli/prevenirea aparitiei unor boli.
FARMACOTOXICOLOGIA
= stiinta care se ocupa cu studiul reactiilor nedorite = reactii adverse, aparute in momentul administrarii
unor substante medicamentoase, in doze terapeutice uzuale. Studiaza si mecanismele de aparitie ale
reactiilor adverse si posibilitatea de interventie terapeutica pentru a le corecta.
- din farmacotoxicologie s-a desprins o disciplina aparte = toxicologie clinica: studiaza manifestarile care
apar la administrarea unor doze foarte mari de medicamente sau in cazul administrarii unor substante
nemedicamentoase.
FARMACOGRAFIA
= stiinta care se ocupa cu regulile de prescriere a medicamentelor = retete.
FARMACOGENETICA
= stiinta care se ocupa cu studiul particularitatilor de reactie la administrarea unei substante
medicamentoase, la nivel populational. Se evidentiaza 2 categorii populationale: acetilatori
lenti/acetilatori rapizi. Aceasta enzima influenteaza metabolizarea substantelor medicamentoase in
organism.
FARMACOGENOMICA
= stiinta care se ocupa cu posibilitatea de a se intervene terapeutic in functie de caracteristicile genetice
ale pacientului.
DENUMIREA MEDICAMENTELOR
Medicamentele au:
1. O denumire chimica, conform Organizatiei Internationale IUPAC;
- de cele mai multe ori denumirea chimica e complicata si nu permite o utilizare curenta.
2. O denumire comuna internationala, prescurtata DCI, care este data de producatorul medicamentului.

3. O denumire comerciala: acid acetilisalicilic = aspirina.

4. O denumire oficinala = denumirea sub care medicamentele se gasesc in Farmacopeea Romana X.
Farmacopeea Romana X = cod oficial al activitatii farmaceutice dintr-o anumita tara. Exista si
Farmacopeea Europeana.
Ex.: pulberea alcalina = denumirea oficinala. Un plic de pulbere alcalina contine 2g de sulfat de Na, 4g de
fosfat de Na, 6g de bicarbonat de Na.

FARMACOCINETICA
Medicamentele, ca orice substanta exogena, patrund in organism pe mai multe cai. De la locul
de administrare, medicamentele patrund in circulatia sangvina, trecand prin procesul specific de absorbtie.
Dupa absorbtie, ele sunt distribuite in organism prin sange, limfa, apoi patrund in lichidul extracelular si
uneori si in lichidul intracelular, unde pot interactiona cu structuri specifice denumite farmacoreceptori si
in final produc efect farmacodinamic.
In paralel si ulterior interactiunii cu farmacoreceptorii, medicamentele sufera un proces de
epurare/excretie cu 2 componente: metabolizarea medicamentelor de cele mai multe ori se face la nivel
hepatic. Dupa metabolizare => excretia medicamentelor. Se mai pot metaboliza si la nivel renal. Acest
circuit al medicamentelor face obiectul de studiul a Farmacologiei.
ABSORBTIA MEDICAMENTELOR
Procesul de absorbtie consta in traversarea unor membrane biologice, astfel incat
medicamentele sa poata ajunge de la locul de administrare, la nivel sangvin.
Exceptie face administrarea intravenoasa sau intraorala a medicamentelor: nu necesita proces de
absorbtie.
Traversarea membranelor biologice se poate face prin mai multe procese: difuziune pasiva, filtrare,
transport activ, difuziune facilitata si pinocitoza.
1. Difuziunea pasiva
- presupune trecerea medicamentelor prin membrane biologice cu structura biomoleculara-fosfolipidica,
in sensul gradientului de concentratie (de la concentratie mare -> concentratie mica);
- pentru a suferi procese de difuziune pasiva, moleculele de medicamente trebuie sa fie microsolubile, dar
trebuie sa aiba si un grad de solubilitate relativ scazut. In caz contrar, exista riscul de a ramane cantonate
la nivelul membranelor fosfolipidice.
2. Filtrarea
- se face fara consum energetic, in sensul gradientului de concentratie, ca si difuziunea pasiva si
presupune trecerea medicamentelor prin porii aposi ai membranei biologice;
- in aceasta situatie moleculele de medicamente au volum relativ mic si de regula masa moleculara sub
100.
3. Transportul activ
- se face cu ajutorul unor structuri specializate = molecule transportatoare specifice, care se cupleaza cu
medicamentele pe o fata a membranei si le elibereaza pe fata opusa a membranei, in sens invers
gradientului de concentratie;

- aceasta trecere ridica 2 probleme: numarul de transportori este finit, de aceea absorbtia este limitata, iar
transportul se face cu consum de energie, de aceea transportul e dependent de sursele de energie.
4. Difuziunea facilitata
- este rar intalnita, este un tip particular de transport activ; se desfasoara in sensul gradientului de
concentratie.
5. Pinocitoza
- este o forma rara de transport al medicamentelor; consta in formarea unei evaginatii a membranei care
inglobeaza medicamentul -> o vezicula care se internalizeaza in interior si medicamentul este eliberat in
interiorul celulei.
Absorbtia medicamentelor presupune anumite particularitati, in functie de calea de administrare: un
parametru larg utilizat in evaluarea absorbtiei este reprezentat de biodisponibilitate = procentul de
medicament din cantitatea totala administrata, care ajunge in circulatia sangvina, la locul de actiune,
pentru a putea produce efecte.
Biodisponibilitatea se exprima procentual:
Bd = (Qx/Qiv) x 100; Qx = cantitatea de medicamente administrate; Qiv = cantitatea dupa administrarea
intravenoasa.
Bdiv = (Qiv/Qiv) x 100 = 1; Bdo = (Qo/Qiv) x 100; o = administrare orala.
In procesul de absorbtie pot avea loc mai multe procese care reduc cantitatea de medicamente care
ajung la locul de actiune:
distrugerea medicamentului la locul de administrare;
absorbtia incomplete: medicamentele partial polare nu pot strabate in proportie ridicata
membranele biologice. La trecerea lor prin ficat, o parte dintre ele sunt metabolizate la nivel
hepatic = fenomen de prim pasaj hepatic (e important pentru nitroglicerina).
Alti factori care influenteaza absorbtia medicamentelor tin de structura lor ca atare, dar si de forma
farmaceutica.
ADMINISTRAREA ORALA
= administrarea interna; este larg utilizata, fiind considerata cale fiziologica. Este comoda, nu necesita
personal calificat si se poate face chiar de catre bolnav.
Riscul reactiilor adverse dupa administrarea orala este mai mic comparativ cu administrarea pe cale
injectabila. Exista situatii cand nu putem administra medicamente pe cale orala: pacientul este comatos/
pacientul este necooperant/pacientul prezinta leziuni la nivelul tractului digestiv.
- dupa inghitire absorbtia se poate face la nivelul stomacului pentru un numar redus de medicamente (in
special cele acide, care la pH-ul acidului gastric au o proportie ridicata de molecule de medicamente sub o
forma neionizata => pot strabate membrane biologice).
Locul principal de absorbtie dupa administrarea interna este intestinul subtire, cel mai frecvent
duodenul si jejunul proximal au suprafata mare de absorbtie, datorita vilozitatilor si vascularizatiei
importante de la acest nivel.
Aici se absorb:
medicamente liposolubile sau nepolare = majoritatea acizilor/bazelor slabe;
medicamentele polare sunt neliposolubile, nu se absorb la nivel intestinal si nu sunt active dupa
administarea orala: aminoglicozidele: gentamicina, streptomicina,;

medicamentele cu polaritate intermediara se absorb partial la nivelul intestinului subtire, iar

absorbtia lor este influentata de motilitatea tractului digestiv: creste cand tranzitul intestinal este
lent si scade cand tranzitul intestinal este accelerat.
- viteza de absorbtie este influentata de forma farmaceutica: absorbtia este rapida pentru solutii, siropuri,
potiuni si lenta pentru comprimate;
- uneori se utilizeaza comprimate efervescente au absorbtie rapida;
- absorbtia medicamentelor poate fi rapida daca se utlizeaza comprimate speciale = microionizate;
- in anumite situatii se pot utiliza capsule/comprimate special = capsule/comprimate lente SR slow
releasing, care realizeaza concentratii active terapeutic la nivel plasmatic pentru o perioada lunga de timp.
ADMINISTRAREA INJECTABILA
- administrare intravenoasa, intramusculara, subcutanata, intradermica, intrarahidiana, intraarticulara,
precum si la nivelul seroaselor: pleura, pericard, peritoneu.
Administrarea intravenoasa
- presupune instrument sterilizat, personal calificat si se utilizeaza in urgente;
- administrare intravenoasa cu 2 forme:
1. IMBOLUS = injectie facuta intr-un interval de timp de 1-30 de minute;
- niciodata nu se injecteaza intravenos sub 1 minut pentru a permite dizolvarea medicamentului in
intregul volum circulant;
- anumite medicamente se injecteaza in 20-30 de minute, pentru a evita aparitia reactiilor adverse:
aminofilina;
- se injecteaza intravenos doar solutii apoase, niciodata suspensii sau solutii uleioase care pot determina
embolii;
2. Cealalta forma presupune administrarea picatura cu picatura, mai mult de 30 de minute: perfuzia.
Avantaj: permite administrarea unor volume mari si permite mentinerea unor concentrarii plasmatice
constante pe o perioada lunga de timp.
Administrarea intramusculara
- de la locul administrarii medicamentrul patrunde in circulatie si ajunge la locul de actiune. Putem
administra atat solutii apoase, cat si solutii uleioase (vor constitui la locul administrarii un depozit
intramuscular, din care substanta medicamentoasa se elibereaza lent, realizeaza concentratii plasmatice
relativ constante, pentru perioade lungi de timp);
- exemplu: Moldaminul.
Administrarea subcutanata/intradermica
- rara;
- presupune absorbtia lenta a substantei medicamentoase.
Administrarea la nivelul seroaselor si intraarticular
- foarte rar; foarte riscante.
ADMINISTRAREA SUBLINGUALA
- se pot administra comprimate sublingual, solutii medicamentoase pentru a obtine un efect rapid/intens;
- exemplu: nitroglicerina;

- este o cale de absorbtie rapida datorita vascularizatiei bogate de la nivelul cavitatii bucale;
- se pot administra medicamente cu liposolubilitate ridicata;
- avantaj: sangele dreneaza in vena cava superioara => medicamentul ocoleste primul pasaj hepatic.
ADMINISTRARE INTRARECTALA
- sub forma de supozitoare/solutii sub forma de clisma;
- absorbtia este relativ lenta si inegala, necesita administrarea unor doze de medicament cu 30-35% mai
mari decat dozele administrare intern si in cea mai mare parte, medicamentele astfel administrate ocolesc
primul pasaj hepatic (pentru ca hemoroidalele inferioare si mijlocii dreneaza in vena cava inferioara).
CALEA INHALATORIE
- aerosoli, gaze, vapori;
- se practica pentru a obtine efecte locale la nivelul arborelui traheo-bronsic sau efecte sistemice;
- efectele sistemice apar in cazul administrarii anestezicelor inhalatorii, iar ca efect local se utilizeaza in
afectiuni nazale/buco-faringiene/afectiuni respiratorii;
- aerosolii se administreaza sub forma de flacoane dozate, presurizate: de exemplu, in astm.
ADMINISTRAREA LOCALA
- se poate face pe mucosae: pentru efect local, dar si pentru efecte sistemice: administrarea ovulelor cu
hormoni estroprogesterativi administrarea la acest nivel biodisponibilitate mai buna comparativ cu
administrarea interna;
- se pot utiliza si unguente, paste, creme, mixturi, solutii, suspensii;
- administrarea pe tegument, in zona afectata, pentru efect local, in diverse afectiuni dermatologice.
Dupa administrarea in sange urmeaza transportul medicamentelor -> distributia lor, ce le permite sa
ajunga la nivelul organelor tinta si sa produca efecte farmacodinamice.
Factori care influenteaza distributia medicamentelor:
hiposolubilitatea medicamentelor;
vascularizatia locala;
legarea de proteine plasmatice: de regula de albumina; forma legata nu poate patrunde in
tesuturi/lichid interstitial => de aceea forma libera este cea care va produce efect;
- in cazul in care se administreaza doua sa mai multe substante medicamentoase care se leaga in proportie
ridicata de proteine plasmatice exista riscul aparitiei competiei pentru legarea de albumina, iar unul
dintre medicamente ramane in concentratie ridicata -> poate creste incidenta reactiilor adverse;
- medicamentele legate de proteine plasmatice nu pot fi excretate pe cale renala doar forma libera.
Din punct de vedere al distributiei este important daca medicamentul strabate membrane hematoencefalica -> ajunge la creier; sau daca strabate bariera hemato-placentara -> afecteaza fatul.
Unele medicamente, liposolubile, se pot depozita si redistribui la nivelul tesutului adipos
(important pentru anestezia generala).
Un parametru farmacocinetic important pentru analiza substantelor medicamentoase se numeste volum
aparent de distributie, cu urmatoarele valori:
3-3,5 l: medicamentul ramane la nivel plasmatic: heparina;
4,5-5,5 l: medicamentul ramane la nivel sanguin;
10-12 l: medicamentul strabate membrana capilara se distribuie in lichidul extracelular (nu LIC)
si in volumul sanguin circulant: aminoglicozidele;
40-44 l: medicamentul se distribuie in toata apa din organism, inclusive intracellular;
570-700 l: medicamentul formeaza depozite: digitoxina.

ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
Se face prin metabolizare hepatica si/sau excretie urinara.
Procesul de metabolizare este frecvent la nivel hepatic si cuprinde 2 faze:
1. Au loc procese de oxidare, reducere, hidroliza, in urma carora rezulta compusi mai activi din punct
de vedere farmacologic. Aceste procese se desfasoara la nivelul sistemului reticuloendotelial, sub
actiunea enzimelor microzomiale.
2. Produsii rezultati in faza 1 sufera la nivelul citoplasmei hepatocitelor reactii de conjugare =
sulfo/glucuronoconjugale => produsi inactivi farmacologici hidrosolubili.
Exista situatii mai rare in care procesele de metabolizare pot activa un anumit medicament la nivel
hepatic: prednisonul = glucurocorticoid de sinteza reprezinta un prodrog se transforma la nivel hepatic
in forma activa = prednisolon.
Principalele enzime care participa la metabolizarea medicamentelor apartin citocromului P450; cantitatea
de enzime de la acest nivel poate fi influentata in sensul cresterii/scaderii de administrare a
medicamentului -> 2 fenomene:
1. Inductia enzimatica: presupune cresterea cantitatii de enzime de la nivelul citocromului P450:
barbiturice, fenitoina, carbamazetina. In cazul barbituricelor putem discuta despre un fenomen de
autoinductie enzimatica: ele isi cresc propria metabolizare pe parcursul metabolizarii trebuie sa
crestem doza de medicament pentru a obtine acelasi efect.
2. Inhibitie enzimatica: medicamentele reduc cantitatea de enzime de la nivelul citocromului P450:
cimetidina, ranitidine, omeprazol. Asocierea acestora cu alte medicamente care se metabolizeaza
la nivelul citocromului P450 permit cresterea cantitatii plasmatice din medicamentele administrate
concomitent => riscul de aparitie a reactiilor adverse: Rifampicina = antituberculos, cu
anticonceptionale orale.
EXCRETIA URINARA
Este calea principala de eliminare a medicamentelor hidrosolubile, rezultate din procesul de
metabolizare hepatica sau existente ca atare in circulatia sanguina;
- filtrarea se realizeaza la nivel glomerular: pentru medicamentele care nu sunt legate de proteine
plasmatice si au masa moleculara mica;
- unele medicamente se elimina prin procesele de secretie tubulara implica fenomene de transport
specific;
- medicamentele liposolubile se elimina prin excretia urinara pentru ca filtreaza glomerular, dar se
reabsorb in cea mai mare parte la nivelul tubilor renali;
- modificarea pH-ului urinar poate influenta eliminarea unor medicamente: alcalinizarea urinei creste
proportia ionizata a medicamentelor acide: barbituricele impiedicand reabsorbtia acestora si grabind
evacuarea;
- acidifierea urinei va creste proportia ionizata a medicamentelor bazice de tipul benzodiazepinelor sau
amfetaminei, va grabi evacuarea acestora. Aceasta modalitate de modificare a pH-ului se utilizeaza in
special in intoxicatii;
- medicamentele liposolubile se metabolizeaza hepatic, cele hidrosolubile se metabolizeaza renal.
Exista si cai minore de eliminare a medicamentelor: pe cale salivara, respiratorie, prin fanere: par,
unghii (are efect terapeutic: permite tratarea micozelor unghiale prin administrarea andimicoticelor; mai
are si importanta toxicologica: arsen/heroina prin par).

Eliminarea salivara este importanta pentru urmarirea tratamentului cu fenitoina, etosuximida,

digoxina. Trecerea in saliva a medicamentelor este dependenta de 2 factori: liposolubilitatea
medicamentului si de pH-ul salivar.
Timpul de injumatatire: T = timpul in care concentratia plasmatica a unui medicament scade la
jumatate. Medicamentele se pot elimina dupa o cinetica de ordinul 1 => se elimina intr-o unitate de timp o
proportie de medicament din cantitatea totala de medicament existenta in sange.
Pentru medicamentele cu o cinetica de ordinul 1 se considera ca se elimina in totalitate din
organism dupa un interval de timp egal cu de 4 ori timpul de injumatatire. Exista si medicamente care se
elimina dupa o cinetica de ordinul 0: se elimina o cantitate de medicament constanta pe unitatea de timp.
Medicamentul se elimina in totalitate din organism, exemplu: alcoolul etilic.