Pentru studenii Facultii de Farmacie

Fiziologie celular
Fiziologia mediului intern
Fiziologie cardiovascular
Fiziologia respiraiei

Autori:

Irina Luciana Dumitriu

Bogdan Gurzu
Gheorghe Petrescu
Mihai Dinu Scutariu
Simona Mihaela Sltineanu

Editura UMF “Gr T Popa” Iai

2009
2008
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Esențial în fiziologie pentru studenții Facultății de Farmacie/

sub redacția: Simona Mihaela Slătineanu - Iaşi: Editura Gr. T. Popa,
2009-
vol.
ISBN 978-973-7682-79-6
Vol. I. – 2009. – Bibliogr. - ISBN 978-973-7682-80-2

I. Slătineanu, Simona Mihaela (coord.)

612

Referenţi ştiinţifici:
Acad. Prof. dr. Ion D. Haulică – U.M.F. „Gr. T. Popa” Iași
Prof. dr. Valeriu Rusu – U.M.F. „Gr. T. Popa” Iaşi
Dr. Herbert Axelrad – CHU Pitie-Salpêtrière Paris

Tehnoredactare computerizată: Irina Dumitriu, Bogdan Gurzu,

Simona Mihaela Slătineanu

Coperta: Irina Dumitriu, Bogdan Gurzu, Simona Mihaela Slătineanu

Editura „Gr. T. Popa”

Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi
Str. Universităţii nr. 16

Toate drepturile asupra acestei lucrări aparţin autorului şi Editurii „Gr.T. Popa" Iaşi. Nici o
parte din acest volum nu poate fi copiată sau transmisă prin nici un mijloc, electronic sau mecanic,
inclusiv fotocopiere, fără permisiunea scrisă din partea autorului sau a editurii.

Tiparul executat la Tipografia Universităţii de Medicină şi Farmacie "Gr. T. Popa" Iaşi

str. Universităţii nr. 16, cod. 700115, Tel. 0232 267798 int. 231, Fax 0232 211820
Lista de autori:

Irina Luciana Dumitriu

ef de lucrri UMF “Gr T Popa” Iai

Bogdan Gurzu
ef de lucrri UMF “Gr T Popa” Iai

Gheorghe Petrescu
Profesor UMF “Gr T Popa” Iai

Mihai Dinu Scutariu

Profesor UMF “Gr T Popa” Iai

Simona Mihaela Sltineanu

Profesor UMF “Gr T Popa” Iai
 CUPRINS

INTRODUCERE IN FIZIOLOGIE 10

IMPLICATII FUNCTIONALE ALE PRINCIPALELOR ELEMENTE CHIMICE 14

PROPRIETATILE FUNDAMENTALE ALE MATERIE VII

Excitanti 80
Manifestari celulare 82
Modalitati de semnalizare extracelulara 84
Electrofiziologia membranei celulare 84
Potential membranar de repaus 84
Potential de actiune 84
Activare celulara pe cale umorala 86
Glosar 86
Clasificarea receptorilor celulari in functie de mecanismul de
transductie a semnalului 88
Interactiunea ligand - receptor 90
Mecanisme prin care se realizeaza raspunsul celular 92
Mesageri intracelulari 92
Specificitatea de actiune a mesagerului primar 94
Sistemul de nesageri secunzi guanilatciclazic 96
Rolul de mesager intracelular al Ca2+ 96
Derivati de fosfatidil inozitol 98
Modificari la nivelul nucleului celulei induse de hormonii liposolubili 100

FIZIOLOGIA NEURONULUI
Proprietatile fundamentale ale neuronului 102
Excitabilitate neuronala 104
Conductibilitate neuronala 104
Viteza de conducere a influxului nervos 106
Metabolismul neuronului 106
Sinapsa 106
Caracteristicile functionale ale sinapselor 108
Clasificarea sinapselor 108
Etapele transmiterii sinaptice mediata chimic 108
Modalitati de raspuns postsinaptic 110
Potential postsinaptic excitator 110
Potential postsinaptic inhibitor 110
Neuromediatori 112
Mediatia colinergica 112
Mediatia chimica catecolaminergica 116
Mediatia serotoninergica 122
Acidul gama aminobutiric 122
Histamina 124
Mediatia purinergica 124
Neruropeptide 124
FIZIOLOGIA FIBREI MUSCULARE
Etapele producerii contractiei in muschiul striat 128
Teoria mecanismului glisant 128
Cuplarea procesului de excitatie cu contractia 130
Tipuri de contractii ale muschiului striat 132
Fiziologia muschiului neted 136
Manifestari electrice ale contractiei musculare 138

FIZIOLOGIA MEDIULUI INTERN

Compartimentele mediului intern 140
Compozitia sangelui 142
Proprietati fizicochimice ale sangelui 142
Hematocritul 152
Compozitia plasmei 154
Elemente figurate 164
Eritrocite 164
Leucocite 172
Trombocite 178

FIZIOLOGIA HEMODINAMICII
Fiziologia inimii 184
Proprietatile fundamentale ale muschiului cardiac 186
Revolutia cardiaca 192
Manifestari mecanice ale activitatii cardiace 198
Manifestari acustice ale activitatii cardiace 200
Manifestari electrice ale activitatii cardiace 202
Reglarea activitatii inimii 210
Fiziologia vaselor sanguine
Circulatia arteriala 214
Circulatia capilara 234
Circulatia venoasa 236
Circulatia limfatica 240

FIZIOLOGIA RESPIRATIEI
Functiile aparatului respirator 242
Particularitati morfo-functionale ale aparatului respirator 244
Secretiile bronsice 244
Surfactantul pulmonar 246
Pleura 250
Circulatia pulmonara 252
Etapele respiratiei
Ventilatia pulmonara 260
Reglarea ventilatiei pulmonare 270
Hematoza pulmonara 276
Transportul sanguin al gazelor respiratorii 278
Respiratia celulara 282

BIBLIOGRAFIE 286
 Introducere in fiziologie

Confortul biologic al celulei – unitatea

3
morfologica si functionala de baza a organismului
consta in posibilitatea unor schimburi bidirectionale cu
mediul ambiant, prin care sa-i fie asigurat: 1
- aportul de substante (plastice si energetice)
- eliminarea produsilor de catabolism
Celulele organismului sunt plasate in structuri
2
complexe (tesuturi), iar realizarea la parametri optimi
a celor doua conditii implica participarea unui mediu
ambiental lichid (spatiul interstitial).
4
Importanta pentru viata celulelor a acestui
ambient a fost semnalata pentru prima data in 1870 Figura 1. Spatiu interstitial
1 – celule; 2 – mediu interstitial;
de catre Claude Bernard. Celulele “condamnate la 3 – capilar sanguin cu elemente figurate;
imobilitate” nu pot veni in contact direct cu mediul 4 – capilar limfatic
extern, dar sunt inconjurate de un lichid a caruicompozitie ramane constanta: “la fixité du
milieu interior est la condition de la vie libre”.
Notiunea de mediu intren defineste compartimentul lichidian extracelular. Desi
referintele uzuale privesc in special lichidul extravascular (plasma) si cel interstitial, nu
trebuie omis compartimentul transcelular (LCR, lichid sinovial, umoarea apoasa, corp
vitros), redus cantitativ si exclus de la regulile generale ale homeostaziei hidroelectrolitice.
Asigurarea aportului necesar si evacuarea optima a deseurilor de metabolism celular
se pot realiza numai daca spatiul interstitial si sectorul intravascular isi mentin constanta
compozitia.
Homeostazie = capacitatea organismelor de a se mentine cu caracteristicele lor functionale
constante intr-un mediu de viata variabil.
Evolutie filogenetica: organismele se izoleaza de mediul inconjurator
†
isi creeaza o independenta structurala si functionala
fata de conditiile variabile ale mediului
Homeostazia - poate fi definita ca tendinta de independenta a organismelor vii:
mediu variabil = constanta biologica = supravietuire

Incapacitate de a mentine parametrii in limite constante B starea de boala

- se realizeaza prin mecanisme active, considerate mecanisme de ajustare care au

rolul de a readuce la o valoare considerata normala (optima pentru functionalitatea
intr-un anumit moment) a unui anumit parametru
Exemplu: mecanismul de feedback
a) mecanism de feed - back negativ:
- parametru modificat € corectarea modificarii
b) mecanism de feed - back pozitiv ("cerc vicios")
- efectele produse sunt in acelasi sens
(accentueaza stimulul declansator)

10
 Mecanism de feed - back negativ:

 +
Hipotalamus

Factori de
eliberare

 +
Hipofiza anterioara

Hormoni tropi

 +
Glanda endocrina

Hormon

concentratie sanguina
+ (a hormonului) 

Figura 2. Exemplu de mecanism de feed-back negativ

Mecanism de feed - back pozitiv

Figura 3. Exemplu de mecanism de feed-back pozitiv.

apasarea colului uterin de catre capul fetusului declanseaza
secretie de ocitocina € stimularea contractiilor uterine €
accentuarea apasarii capului fetal pe col € secretie de ocitocina
€ accentuarea contractiilor uteine

12
 Implicatii functionale ale principalelor elemente chimice

In structura chimica a materiei vii de regasesc in

proportii diferite numeroase elemente prezente si in materia
H 63
O 25,5
ne - vie.
C 9,5 Elementele din structura materiei vii au proprietati
N 1,4 comune care faciliteaza incorporarea in structuri vii
Ca 0,31
P 0,22
( cu proprietati de metabolism
Cl 0.08 si reproducere )
K 0,06
S 0.05
Na 0.03
- majoritatea sunt in stare gazoasa
Mg 0.01 - formeaza saruri anorganice solubile (nitrati, bicarbonati)
O 47 - au greutate atomica mica
Si 28 - formeaza usor legaturi covalente
Al 9 - au solubilitate mare
Fe 4,5
K 3,5 - se gasesc din abundenta (mai ales dizolvate in apa)
Na 2,5 - formeaza legaturi simple, duble € variabilitate mare
K 2,5
Mg 2,2 ‚ de compusi
Ti 0,46
- atomii de C legaturi € intre atomii de C
H 0,22 € sau cu alte elemente
C 0,19 formare de compusi de mare cu mare diversitate /
complexitate
Figura 4. Proportiile elementelor
minerale in scoarta terestra si in
organismul uman (bibliografie)

Celula
Organite Nucleu
Mitocondrie
Corpusculi Golgi

Riribozomi
Ansambluri Complexc enzimatice
Sisteme contractile
supramoleculare Microtubuli

O Acizi nucleici
Proteine
Na C Macromolecule Polizaharide
lipide
Ca
Cl Mg
H
K
P S N Unitati Nucleotide Aminoacizi
Monozaliaride Acizi grasi
constituiente Glicerol

co FeCr Zn I Cu Mn F
Intermediari Piruvat Citrat Malat
metabolici Gliceraldehidä-3-fosfat
Figura 5. Proportia diferitelor elemente
chimice in organismul uman
95% - elemente plastice(H,O,C,N) Precursori CO2 H2O NH3 N
4,75% -elemente minerale din mediu
( Na,K, Mg, Cl,Ca,P,S )
0,25% - oligoelemente
( Fe, Zn,I, Cu, F, Si,Mn etc. ) 14
 De ce este necesara cunoasterea elementelor care intra in structura
organismului?

- variatiile inafara unor limite (considerate normale) B disfunctii: - locale

- generale
- monitorizarea:- ofera date despre homeostazia sectorului respectiv
- permite corectarea dezechilibrului

cunoastere Utilizare corecta

rolul in organism In practica medicala

cantitatea normala (concentratia serica)

bilant: ¾ necesar (aport) C surse!
¾ eliminare
¾ coeficient de utilizare

Pentru elementele plastice (C, H, O, N)- nu se fac evaluari cantitative

Pentru elementele minerale - dozari cantitative care permit corectarea carentei / excesului

Oligoelementele:

- desi cantitativ - foarte reduse B dezechilibre importante in exces / carenta

- dozarile sunt de necesitate (reclamate de simptomatologie)
Oligoterapie
- catalitica: oligoelemente = biocatalizatori
dezechilibru B tulburare metabolica (enzimatica)
- acumulare de precursori
- carenta de produs final

- nutritionala: “Medicatia se schimba odata cu alimentatia” Montesquieu

- farmacologica

Oxigen

Rol structural
- continutul in O2 al materiei vii:
- animale -23,7%

- vegetale-41% (deoarece predomina glucidele ,care au continut crescut de O2)

16
 ENERGIE (ATP ) Utilizare in
O2 procese biologice

aport - continuu
- permanent
- Incorporare directa in substrat
- adecvat - acceptor de electroni
Figura 6. Rolul O2.

Aportul la nivel celular este reglat:

- prin cresterea numarului de hematii (hipoxia stimuleaza eritropoietina)
- prin modificari ventilatorii

Numar normal de eritrocite

Nivele normale de O2
eritropoietina
†PaO2

cresterea ventilatiei € aport crescut de oxigen

Figura 7. Reglarea aportului celular de O2 prin cresterea numarului de hematii si prin stimularea ventilatiei

Legatura dintre consum – utilizare de O2 se realizeaza prin reactiile lantului respirator

deoarece rata reactiilor lantului respirator conditioneaza
- consumul de O2
- producerea de energie

Oxigenul B element toxic – prin formare de specii reactive – procese de peroxidare

antioxidanti

radicali
liberi

Echilibrul dintre factorii pro- si antioxidanti

€comfortul biologic al vietii aerobe Dezechilibrul € stres oxidativ ( Sies,1985 )

Surse pentru RLO

A. endogene - reactii cu sediu la nivel mitocondrial, lizozomal etc
B.exogene - interventia unor agenti care cresc productia de RLO ( razele ultraviolete, alcoolul,
agenti poluanti din mediu, oxigenoterapia hiperbara )
Speciile reactive ale O2 au efecte
- favorabile ( modifica membranele biologice, initierea unor procese,
eliminarea de compusi imbatraniti, fagocitoza )
- nefavorabile (inhibate de sistemele defensive) 18
In formarea/descompunerea peroxizilor – au un efect puternic ionii unor metale (Fe, Cu, Co)
Exemplu 1. reactia de dismutare a superoxidului este catalizata de SOD, care contine
ioni metalici (Fe, Mn, Zn)
2. descompunerea H2O2 – necesita aceiasi ioni

In citoplasma unor celule s-au pus in evidenta peroxizomi (contin enzime care participa la
formarea si la descompunerea H2O2 (oxidaze, catalaze)
Speciile reactive ale oxigenului actioneaza preferential pe membranele biologice
deoarece contin:
- AGPN (acizi grasi liberi polinesaturati) –substratul cel mai favorabil peroxidarii
- catalizatori peroxidanti (Fe2+, hemoproteine)
In procesele de peroxidare care au loc in mediile biologice producerea unei prime
molecule de peroxid (dupa depasirea sistemelor de protectie) va induce o reactie de
propagare in lant in AGPN din componenta fosfolipidelor membranare.

alterari structurale ale membranei

- rigiditatea stratului fosfolipidic
- modificarea porilor membranari

Figura 8. Actiunea radicalilor liberi ai O2 modificari de permeabilitate membranara

asupra AGPN din membrane.

Efecte favorabile ale stresului oxidativ

- efect bactericid (in cursul fagocitozei)
- stimularea activarii limfocitelor
- controlul tonusului vascular normal
- stimularea cresterii si proliferarii celulare
- stimularea secretiei de eritropoietina
- rol in invatare si memorizare

Efecte nocive ale stresului oxidativ

- distrugere / deteriorare a structurilor celulare
- transformare maligna celulara
- imbatranire

Exemple
a. peroxidarea AGPN din membrana eritrocitara – cauza a anemiei hemolitice
b. la nivelul mitocondriei (unde are loc o producere continua de anion superoxid / H2O2 ) peroxidarea
AGPN din membrana mitocondriala € tulburari in generarea ATP (pentru cuplarea oxidare/ fosforilare,
membrana mitocondriala trebuie sa fie intacta)
- in mitocondrie exista concentratie crescuta de SOD care limiteaza procesul de peroxidare

20
c. la nivelul lizozomilor
- membranele lizozomale sunt peroxidate cu viteza mai mare decat cele mitocondriale
- distrugerea membranei lizozomale € eliberarea de enzime € distrugerea celulei
d. peroxidarea membranei macrofagelor alveolare de catre peroxizii continuti in fumul de tigara.
La fumatori creste activitatea GSH peroxidazei ca mecanism adaptativ.
e. la nivelul membranei bacteriene
- distrugerea agentilor patogeni de catre fagocite implica un proces biochimic la care participa:
- sisteme enzimatice si
- forme activate ale O2
- procesul de digestie dupa formarea fagolizozomului este oxigenodependent si se insoteste de
formarea de radicali liberi ai O2 (RLO) care difuzeaza din celula si determina chemoluminescenta
(care a devenit metoda de apreciere cantitativa a fagocitozei)

Alte sedii de actiune ale RLO

Efecte pe acizii nucleici € leziuni reversibile / ireversibile ale ADN J refacere incompleta J
- geneza cancer
- imbatranire celulara
Efecte pe aminoacizi si proteine € modificari structurale (fragmentare, agregare)
€ modificari functionale (susceptibilitate crescuta la degradare
proteolitica prin pierdere de grupari -SH)
Efecte asupra glucidelor:
- formare de compusi noi (glicozilare neenzimatica a proteinelor)
- modificari - structurale (de exemplu modificari de structura ale ADN) sau
- functionale ( scaderea vascozitatii acidului hialuronic )
Efecte asupra lipidelor

Sisteme antioxidante
Agentii antioxidanti sunt compusi care protejeaza sistemele biologice
contra efectelor nocive ale RLO .
Pot fi clasificati dupa:
- mecanismul de actiune ( enzimatice / neenzimatice )
- momentul interventiei
- antioxidanti primari ( previn sau intarzie faza de initiere a reactiilor de peroxidare )
- antioxidanti secundari ( intrerup procesul de peroxidare )
- locul de actiune (intracelulari / extracelulari)

Azot
- continutul in azot al organismului adult reprezinta 12,8% din substanta uscata
- 1l se gaseste dizolvat in umori / lipide ( teaca de mielina, grasimea din jurul organelor,
grasimea subcutanata )

- concentratia azotului in aerul atmosferic este de 79,3%

Rol - structural – in compozitia compusilor organici ( proteine, lipide, glucozamine,
baze purinice / pirimidinice, acizi nucleici )

- functional - prin structurile care il contin, NO si alte specii reactive de azot

- important: efectul narcotic, implicarea in accidentele de depresurizare si
utilizarea in explorarea functiei respiratorii
22
 - nu este utilizat de catre structurile vii prin preluare directa

N atmosferic

fixare de azot
din atmosfera

reziduuri animale reziduuri vegetale

degradare si eliberare
de azot in atmosfera
degradare
bacterii / fungi
†
amoniac / amoniu fixare de catre bacterii
utilizare
de catre plante
†
nitriti
† ingrasaminte azotate
nitrati

Figura 9. Circuitul azotului in natura

Azotul este prezent in compozitia gazelor din - stomac (78% N2 / 2%O2 )

- gazelor intestinale (23 - 80%)
Sursa: - sub actiunea bacteriilor intestinale
- prin inghitire

Efectele narcotice ale azotului:

- la presiune partiala obisnuita se comporta ca un gaz inert ( din punct de vedere fizic si chimic )
- la presiune mare B efect narcotic
Exemplu: - la scufundatorii de mare adancime se manifesta ca o intoxicatie cu alcool (“betia adancurilor”)
Observatie: narcoza cu azot este de fapt o narcoza hipercapnica
( la adancime cresterea densitatii amestecului gazos inspirat determina
cresterea travaliului ventilator si a ventilatiei. In consecinta creste
presiunea partiala a CO2 in sange, desi manifestarile nu apar la
inhalarea experimentala de CO2).
- inlocuirea N2 din aerul inspirat cu He J nu se mai produce narcoza deoarece densitatea He
si nu se produce cresterea travaliului ventilator
Implicarea azotului in accidentele de depresurizare brusca
- la adancime, datorita presiunii crescute, azotul se dizolva pana la saturatie in lichidele tisulare
( in special in tesutul adipos ) intr-o proportie variabila, in functie de adancime si durata scufundarii
- revenirea la suprafata B proces de decompresiune B formare de bule gazoase care determina obstructii
vasculare ( embolii ) insotite de simptomatologie specifica in functie de sediul de producere a emboliei
(boala chesonierilor).
- inlocuirea azotului cu heliu reduce riscul acestor accidente 24
Utilizarea azotului in explorarea functiei respiratorii
Metoda de dilutie a gazelor inerte
- pentru determinarea VR (volum rezidual),
- CRF (capacitate reziduala functionala)
- uniformitatii procesului de ventilatie

Specii reactive ale azotului (SRN) - radicalare: monoxidul de azot sau oxid nitric NO
- neradicalare: acid nitros HNO2
- sediu de producere: celule endoteliale, neutrofile, macrofage, fibroblasti, trombocite
- factori care stimuleaza formarea de SRN ( acetilcolina, bradikinina, substanta P, flux sanguin
crescut, produsi de degradare a plachetelor )
Oxidul nitric ( NO )

Biosinteza:
L-arginina - NOS
in prezenta izoenzimelor NOS cu cele 2 forme (constitutiva si inductiva)
- NOS constitutiva - este exprimata in stare fiziologica in celulele endoteliale si nervoase
- permite sinteza de NO ca mediator al vasodilatatiei si ca neurotransmitator
- intervine homeostazia tonusului vasomotor
- NOS inductiva - exprimata in stare patologica ( soc septic indus de toxinele bacteriene )

Figura 10. Sinteza de oxid nitric in celulele endoteliale

- NO se sintetizeaza si la nivelul terminatiunilor nervoase din arborele traheo-bronsic, in
nervi nitroxidergici - sistem non-adrenergic non-colinergic (NANC)
Rolurile oxidului nitric
I. mentinerea tonusului vasodilatator bazal ( la nivelul circulatiei pulmonare si sitemice )
II. Implicare in afectiuni cardio-vasculare:
1. hipertensiunea arteriala sistemica (HTA) se insoteste de modificari
morfo-functionale ale celulei endoteliale
2. afectiuni coronariene
3. HTA pulmonara ( inhalarea de NO determina scaderea rezistentei vasculare pulmonare –
cu variatii individuale )

III. Implicare in reactivitatea bronsica ( administrarea de NO reduce conductanta cailor aeriene la

asmatici, dar are efect redus pe bronsiile indemne )

26
 Carbon (C)
- prezenta in stare elementara - cristalizat (diamant, grafit)
- continutul in carbon al materiei vii este de 35 - 50 %
- intra in ciclul vital sub forma de CO2
- particularitati de reactie: formeaza compusi organici si anorganici de omare diversitate
datorita proprietatii de a realiza legaturi cu alti atomi de carbon
sau cu alte elemente

Aer atmosferic rezervor –

(0,03 - 0,05 %) B reinnoire permanenta
Expiratie † Degradare:
Preluare - plante plante / animale

†
+
Combinatii organice B eliminare
O2
†
Preluare de catre animale
†
Degradare

Figura 11. Circuitul carbonului in natura

Monoxid de carbon (CO)

Istoric 1665 Moray - gaz toxic, prin formare de carboxihemoglobina
1952 - efecte vasculare
1988 (Vreman, Stevenson) - productie endogena (degradarea hemului in prezenta hemooxigenazei)

Hem + 3 AH2 + 3 O2  biliverdina + Fe2+ + CO + 3A + 3 H2O

1990 (Graser si colab.) - participare la reglarea tonusului vascular (vasorelaxant)

1984 … 1996: efecte pe vasele coronare, sfincterul esofagioan inferior, sfincterul anal intern
1993 (Verma si colab.) - prezent in creier ( rol in neurotransmiterea sau modularea chimica centrala)

Implicatii fiziologice
imunitate
in eliberarea de CRF (1993)
antiinflamator
modularea activitatii hipocampului

Implicatii patologice
HTA
afectiuni ischemice cardiace
hemoragii subarahnoidiene

28
 Hidrogen (H)
- element cu mare raspandire in univers
- intra in ciclul vital sub forma de apa
- ocupa o pondere importanta in organismul uman(10% din greutatea corporala)

Surse de H:
- in cursul proceselor metabolice normale (disocierea acizilor volatili /nevolatili )
- produs la nivelul colonului (difuzeaza in lichidele biologice
- la nivelul colonului (H produs in colon este difuzibil in lichidele biologice
si poate fi regasit in aerul expirat: 14%)

Rol structural: intra in structura unor compusi :

- organici (glucide, proteine, lipide )
- anorganici (HCl)

Rol functional:
- echilibru acido-
acido-bazic
- mecanisme reglatoare (stimulare de chemoreceptori)
chemoreceptori)
- potenteaza efectele altor stimuli (acidoza
(acidoza amplifica raspunsul vasoconstrictor
la hipoxie a vaselor pulmonare)
pulmonare)

Tulburari determinate prin modificarea concentratiei ionilor de hidrogen

Concentratia ionilor de hidrogen dintr-o solutie determina gradul de aciditate al
solutiei respective ( parametrul este definit ca pH ).

acid neutru bazic

Acidoza: Alcaloza:
a. respiratorie:presiune partiala a co2
a respiratorie:
scazuta (hiperventilatie)
presiune partiala a CO2 crescuta
b. metabolica:
(defect de eliminare)
Cresterea concentratiei plasmatice de
b metabolica: bicarbonat:
exces de acizi/pierderi baze - cresterea productiei endogene
- scaderea eliminarii renale
- administrare exogena

Figura 12. Tulburari ale homeostaziei acidobazice

30
Sodiu (Na)

- cantitate totala in organismul uman B 60 - 65g (in lichidele biologice se gaseste in stare ionizata)
- concentratii ale sodiului in: - ser: 140 mEq/l (± 5)
- interstitiu: 136 mEq/l
- celula: 10-37 mEq/l
- sudoare: 2-120 mEq/l
- lichide digestive - saliva: 8.7 - 13 mEq/l
- suc gastric: 20-110 mEq/l
- suc pancreatic: 100-150 mEq/l
- bila: 130-160 mEq/l
- deplasarile Na in compartimentele hidroelectrolitice se insotesc de deplasarile unor anioni
- proportia scade cu varsta (Cl-, bicarbonat)
- mobilizare lenta (neesentiala in depletie sodata,
dar util in pierderile din acidoza) extracelular – usor mobilizabil

OS (15-30% din total) interstitiu

greu mobilizabil 15-30% celula
creste cu varsta plasma cartilagii

Figura 13. Repartitia sodiului in compartimentele hidroelectrolitice

Necesar:
- adult: 3 - 5 g sare/zi ( suficient pentru a inlocui pierderile prin urina, fecale, transpiratie )
- aportul zilnic nu trebuie sa fie mai mic de 3 g ( la un aport mai mic, bilanul sodic negativ
conduce la depleie hidric )

Alimente bogate in sodiu (mg/100g) Alimente sarace in sodiu (mg/100g)

Figura 14. Concentratia in sodiu a diferitelor tipuri de alimente

Absorbtie:intestin sange ficat circulatia generala

elemente figurate retinute de schimb bidirectional

perete vascular celula hepatica cu interstitiul

Homeostazia sodica este mentinuta cu implicare hormonala

(Exemple:
- hormonul de crestere(STH),aldosteronul,testosteronul si hormonii estrogeni conserva sodiul
in organism prin cresterea reabsorbtiei

32
 - hormonul natriuretic atrial ( ANF ), insulina si progesteronul reduc capitalul sodic al organismului
prin efectele lor natriuretice.

Rolurile sodiului

- in homeostazia hidroelectrolitica ( deplasarile sodiului antreneaza deplasari ale apei cu

influente asupra valorilor tensiunii arteriale)
- in excitabilitate celular ( ATP-aza Na/K)
- in transportul transmembranar de substane ( sistem simport / antiport )
- factor determinant al valorii presiunii osmotice (la subiecii sntoi, ionii de Na+ i Cl- sunt
responsabili pentru 80 % din valoarea presiunii osmotice a plasmei )
- influenteaza volumul celular (continutul in Na+ al diferitelor compartimente le influenteaza volumul,
deoarece cantitatea de Na+ sau si de NaCl influenteaza continutul in apa al compartimentului )
- -.

100 mOs 200 mOS 300 mOS 400 mOS 500 mOS osmolaritatea plasmei

hipoton izoton hiperton tonicitatea plasmei

Figura 15. Modificari ale volumului celular in functie de osmolaritatea plasmei

- in homeostazia acido – bazica ( component al sistemelor tampon )

Tulburari ale metabolismului sodiului:

Hiponatremia ( concentratia sodiului plasmatic mai mica decat 135 mEq/l

- are semnificatie clinica daca valoarea sodiului plasmatic este mai mica de 125 mEq/l
( 250mOsm )
-poate apare la concentratie plasmatica normala a sodiului cu volum hidric crescut
- hipotonicitatea plasmei implica totdeauna hiponatremie, dar
hiponatremia se poate intalni si in conditii de hipertonicitate plasmatica
( cand osmolaritatea este crescuta prin prezenta altor particule osmotic active – glucoza )
- manifestarile clinice sunt consecinta hiperhidratarii celulare

Hipernatremia ( concentratia sodiului plasmatic mai mare decat 155 mEq/l

- implic totdeauna hipertonicitate

- manifestari clinice se datoresc reducerii volumului celular
- etiologia hipernatremiei:
- cauze extrarenale ( pierderi hidrice prin ingestie scazuta, transpiratie, diaree, voma )
- cauze renale
- diureza osmotica (pierderile de apa sunt superioare celor de sodiu )
- scaderea efectelor ADH ( diabet insipid: deficit de sinteza / eliberare ADH )
34
Potasiu (K)
- cantitate totala in organismul uman este de 150g (90%: ioniza si 10%: legat de proteine)
- aport: in alimentatie normala: 2-4g/z minim necesar( zilnic 0-5g)

Figura 16 A. Alimente cu un continut crescut Figura 16 B. Alimente cu un continut scazut

de potasiu de potasiu

- concentratie: intracelular :150 mEq/l

extracelular – plasma: 3,5 – 5,6 (5) mEq/l
- LCR: 2,8 mEq/l
- sudoare: 3-12 mEq/l
- lichide digestive: - suc gastric: 5-30 mEq/l
- bila: 5-15 mEq/l
- suc pancreatic: 2-15 mEq/l
- suc intestinal: 5-20 mEq/l

- persoanele in varsta au poasiul total scazut

Eliminari: 5-150 mEq/zi: sudoare 3-12 mEq/l

urina 80-95%
fecale 5-20%

Homeostazia potasiului este mentinuta cu implicare hormonala

Exemple: - hormonii mineralocorticoizi stimuleaza iesirea potasiului din celule si eliminarile la nivelul
tubului distal, glandelor sudoripare, salivare si intestinale
- STH retine potasiul in celula (datorita efectului anabolic proteic)
- insulina stimuleaza captarea potasiului de catre fibra musculara striata si hepatocit

Repartitia potasiului in compartimentul intra / extracelular se modifica in functie de:

- anabolismul / catabolismul proteic
- procesele anabolice proteice favorizeaza retentia potasiului in celula,
iar procesele catabolice se insotesc de eliberarea potasiului din celula
(1g de azot este insotit de eliberarea a 3 mEq de K )
- starile de acidoza / alcaloza
- acidoza se insoteste de hiperpotasemie
- alcaloza se insoteste de hipopotasemie 36
Rolurile potasiului
- excitabilitate celulara (genereaza si mentine potentialul membranar de repaus)
- procese de transport transmembranar
- eliberare de hormoni
- activarea limfocitelor
- participare la determinarea valorilor presiunii osmotice
- homeostazia acidobazica
- contractie musculara

Tulburarile metabolismului potasiului

Hipopotasemia (concentratie plasmatica mai mica de 3,5 mEq/l)

- rar consecinta aportului insuficient
- frecvent B exagerarea pierderilor renale
B aport scazut asociat cu pierderi renale crescute
- cauze:
- eliminari renale crescute ( administrare de diuretice, peniciline, gentamicina )
- pierderi digestive (varsaturi, diaree )
- pierderile difera in functie de cantitatea si de continutul in potasiu al lichidului pierdut

- simptomatologie

- astenie musculara
- tulburari cardiace ( bradicardie, tulburari de ritm cardiac, stop cardiac)
Modificarile EKG apar la potasemie de 3mEq/l si sunt constante la valori sub 2,5 mEq/l.
Modificarile EKG pot apare la potasemie normala, dar cu potasiu total scazut.

Hiperpotasemia

- incidenta mai mica decat hipopotasemia

- cauze:
- aport crescut de potasiu - numai daca functia renala este alterata
- la functie renala normala substanta este eliminata in 4-8h
- la diureza sub 400-500 ml/zi Bhiperpotasemie chiar la aport normal

Exemple: - tratament intensiv cu penicilina G potasica (10 mil UI B aport de 17,4 mEq K)

- eliminare scazuta

- in acidoza – modificare de repartitie ( potasiul iese din celule la schimb cu H+ si Na+ )

- inactivarea pompei de Na-K B migrarea Na+ in celula la schimb cu K+
In infarctul de miocard B hiperpotasemie relativ echivalenta cu intinderea zonei de infarct

- simptomatologie
- hiperexcitabilitate neuro-musculara
- modificari caracteristice ale ECG
- la valori mai mari de 12 mEq/l B TA scade pana la colaps
- efecte bradicardice B oprirea cordului in diastola
- extrasistole, fibrilatie, semne de insuficienta cardiaca
38
 Calciu (Ca )
Reprezina 2% din greutatea corpului ( aproximativ 1200 )
Necesarul zilnic B0.6-0.8 g/zi (variabil in functie de sex,varsta stare fiziologica)
Calciu (mg/zi ) A
0 - 6 luni 210
7 - 12 luni 270
1 - 3 ani 500
4 - 8 ani 800
9 - 18 ani 1300
19 - 50 ani 1000
Femei ( > 55 ani) si barbati (> 65 ani) 1200
sarcina, alaptare 1000 - 1200

B C

Figura 17. Continutul in calciu a unor produse alimentare (A), laptelui (B) si apei minerale (C)

aport exogen – (variabil in functie de obiceiurile alimentare)

600mg/zi

compartiment de schimb usor

0,5g
tub digestiv

pool comun calcic

aport endogen
150-250 mg/zi 0,5g

>1kg
absorbtie intestinala ( mobilizare redusa )
sange
200-400/zi lichide extracelulare
tesuturi moi

Urina ( 150mg/zi ) oase

Fecale ( 450mg/zi )

Figura 18. Calciul in organism

40
 Rolul calciului in organism

- rol structural
- intra in structura oaselor / dintilor (impreuna cu alti ioni: Na, K, Mg, PO4,HCO3 )
( osul este depozit principal de calciu solicitat in necesar crescut )

- saruri minerale prezente in oase:

75% - fosfat tricalcic (prezent sub forma de cristale de hidroxiapatita)
Ceilalti ioni nu se gasesc sub forma de cristale distincte
ci adsorbiti la suprafata cristalelor de hidroxiapatita
10% - carbonat de calciu
10% - calciu legat de proteine / acid citric
5% - fosfati si carbonati de Mg, fosfat de sodiu

- intre cristalele de hidroxiapatita si mediul extracelular se realizeaza schimburi permanente

(rata si ritmul de schimb este:
- lenta in interiorul cristalelor - “ calciu fixat”
- rapida la suprafata cristalelor - “ calciu de schimb” )
- exista posibilitatea de inlocuire a ionilor de calciu cu ioni de Mg, Sr, Be, Ra, Pb, F
- mobilizarea calciului din oase:
- este conditionata hormonal (PTH, calcitonina, vitamina D3)
- se produce concomitent cu miscarea fosfatului
- concentratia calciului in saliva glandelor parotide este mai scazuta comparativ cu cea
provenita din glandele submaxilare
- in saliva alcalina sarurile de calciu (carbonati, fosfati) pot precipita B calculi salivari (sialoliti)
si favorizeaza in prezenta mucinei aparitia tartrului dentar

Concentratia intracelulara a calciului – variabila ( celula musculara €10-7 M, ~ absent in hematii )

Concentratia plasmatica a calciului B 9-11mg% ( 4.5 - 5,5mEq/l )

- fractiunea difuzibila = 50% din calciul plasmatic

ionizat neionizat
- 5 -10 % din calciul total
- 40-45% t 75% din calciul total
- importanta redusa ca rezervor
- 4,3 - 5,25 mg% (2,1 – 2,6 mEq/l) - complexat cu acizi - organici
- anorganici (carbonat, fosfat, citrat )
(tetania < 4,3 mg% ) ( in hiperfosfatemie scade concentratia plasmatica a
Ca2+ ionizat prin complexare cu fosfati )

- fractiunea nedifuzibila = 50% din calciul plasmatic

legat de proteine (albumine) 1g proteina – 0,55 - 0,85mg Ca+2

depinde de - cantitatea de proteina
- pH - alcalin - fixeaza Ca+2 Öscade calcemia
- acid - proteinele elibereaza Ca+2 Öcalcemie crescuta
importanta clinica: in afectiuni renale / hepatice Ö clearance-ul citratului scade Ö hipocalcemie

42
 - rol functional
coagulare
activator enzimatic
favorizeaza absorbtia vit B12
contractie musculara
excitabilitate neuro-musculara
mesager secund
efecte simpaticomimetice
echilibru acido-bazic
permeabilitate membranara

Absorbtia B 10 - 40% din calciul ingerat

- duoden, jejun ( scade spre ileon, posibil si in colon )
- variaza cu necesitatile organismului
- factori care stimuleaza absorbtia - factori care inhiba absorbtia
aciditatea gastrica alcalinitatea
vitaminele D, C proteinele
raport egal P / Ca motilitatea gastro-intestinala crescuta
lactoza, acid lactic imobilizare prelungita
stari de stres

Magneziu (Mg)

- cantitate totala in organism 25 - 30 g

- 2 % fractiune ionizabila
- 60-70 % in schelet (se mobilizeaza in carenta, inlocuieste Ca2+ din os)
- se gaseste in concentratie mai mare intracelular (in special in nucleu,mitocondrie si fibra
musculara striata
- concentrate serica: 20 - 22 mg/l (ionizat si legat de proteine plasmatice)
- necesar zilnic: = 400 mg (200 - 500 mg)

Figura 19. Continutul in magneziu a unor produse alimentare (mg / 100g aliment)
44
Absorbtie: intestin - 30 - 60 % din ingestie
absorbtie lenta B retentie de apa in lumen Butilizare: stimularea secretiilor digestive (citrat, sulfat magneziu)
Factori care influenteaza absorbtia:
- stimuleaza absorbtia :proteine, lactoza ,mediul acid, PTH ,vitamina D
- inhiba absorbtia :absorbtia : concentratii mari de calciu si fosfor,alcool,grasimi,fitati)

Eliminare - mecanism homeostatic ( eliminarile cresc proportional cu aportul )

Implicatii functionale ale magneziului:

- in metabolismul lipidic,glucidic,proteic,fosfo-calcic
- in echilibrul ionic celular ( intervine in reglarea functionala a canalelor de potasiu.
In deficit de Mg € incarcarea celulei cu Na si Ca asociata cu pierderi de K si P
‚
depolarizare membranara )
- rol in apararea organismului (rol anti stress,antianoxic,antialergic,antiinflamator,antianafilactic,
- radioprotector,
- rol in imunitate ( stimuleaza fagocitoza,productia de anticorpi )
- intervine in - sinteza si activitatea compusilor macroergici
- sinteza transportorilor de electroni
(deficitul de magneziu influenteaza raportul oxidare / fosforilare la nivelul mitocondriei prin
reducerea proceselor de fosforilare )
- intervine in functionarea componentelor celulare
- in excitabilitatea musculara (efect asemanator cu calciul)
- efect antispastic (slab, pe musculatura intestinala si sfincterul Oddi)
- efect relaxant pe musculatura vasculara si bronsica
- efecte anestezice locale si generale
- efecte cardiovasculare
- scade excitabilitatea si conductibilitatea cardiaca (MgSO4 are efect bradicardizant)
- sarurile de magneziu reduc tulburarile de ritm cardiac
- efect depresor asupra activitatii NSA si a conducerii atrio-ventriculare
- protejeaza peretele vascular impotriva incarcarii cu calciu
- efect antiateromatos
- efect antiischemic si antianginos

- efect antiagregant plachetar

Excesul de magneziu
- apar la administrare de magneziu la pacientii cu defecte renale de eliminare
Deficitul de magneziu
- prin deficit de aport
- aport alimentar insuficient sau ineficient (la alcoolici)
- alimentatie parenterala prelungita fara aport de magneziu
- absorbtie intestinala deficitara (diarere, rezectii intestinale, hepatita, alcoolism cronic)
- prin excretie crescuta
- diureza crescuta (administrari de diuretice, poliuriile din diabet)
- supraincarcare cu calciu
Aprecierea reala a deficitului de magneziu se realizeaza prin stabilirea unui bilant complet
- se administreaza magneziu in cantitate cunoscuta
- la persoanele fara deficit de magneziu, cantitatea administrata se elimina aproape integral
- la persoanele cu deficit, eliminarea urinara este mai mica decat aportul

46
Clorul (Cl)
- cantitate totala in organism  2200 mmol
- prezenta predominent extracelular ( plasma 90-110, interstitiu 114-117, sudoare 2-125
lichide digestive: suc gastric 150-200, bila 90-120
suc pancreatic 50-100, suc intestinal 90-130
lichid cecal 15-25 )
- intracelular – repartitie inegala (eritrocite 26 – 64 mmoli/l, fibra musculara striata 3mmoli/l
celule cu continut ridicat de clor: celulele principale gastrice,
celulele glandelor sudoripare, fibrele de colagen)
- aport – alimentar
- eliminari - rinichi (calea principala de eliminare)
- materii fecale (1-2% din cantitatea ingerata)
- sudoare (depinde de cantitatea de sudoare si de actiuni hormonale - aldosteron)
- aborbtie activa in intestin
- rol fiziologic: - mentinerea izotoniei celulare
- echilibrul acido-bazic
- deficit (hipocloremia, la valori mai mici de 80mmoli/l)
- cauze: pierderi de lichide digestive
administrarea de diuretice
- exces (hipercloremia, la valori mai mari de 110mmoli/l)
- cauze: aport crescut asociat cu functie renala alterata
absorbtie intestinala crescuta
afectiuni renala care reduc eliminarile
deshidratari

Fosforul (P)

- cantitate totala  1% din greutatea corporala (600-700 g)

- 80-90% in os, 6% in muschi, 9-10% in sange si SN
- concentratia plasmatica – la adult 0.3 - 0.45 mg/l
– la copil 0.4 - 0.71 mg/l
- necesar – variabil in functie de varsta, sex, stare fiziologica
- copil < 6 luni 150 – 300 mg
- copil 1-3 ani 450 - 600 mg
- copil 10 – 12 ani 1000 mg
- adolescenti 1000 (baieti) – 1400 (fete) mg
- adult (femeie / barbat) 800 mg
- gravide 1500 mg
- femei care alapteaza 1500 - 2000 mg

Figura 20. Continutul in fosfor a unor produse alimentare (mg / 100g aliment) 48
- absorbtie - intestinala
- pasiva – in conditii de aport normal si crescut
- activa - in conditii de aport scazut (concentratia plasmatica scazuta de fosfor
stimuleaza absorbtia prin cresterea productiei de 1,25 (OH)2D3)
- factori care stimuleaza absorbtia:
- raportul Ca/P > 4 in alimentatie si aportul crescut de magneziu reduc absorbtia
prin formarea unor complexe greu absorbabile
- sarurile de aluminiu scad absorbtia prin formare de complexe insolubile
- eliminare predominent renala
- rol: fosforul este prezent sub forma de fosfati in toate celulele organismului
element structural
- in os - in combinatie cu calciul
- in membrane, acizi nucleici, compusi proteici si glucidici, compusi macroergici
element functional
- echilibrul acido-bazic
- metabolismul glucidelor, acizilor grasi
- activarea vitaminelor din grupa B
- deficit – incidenta redusa deoarece un regim alimentar echilibrat acopera necesarul
- tratamente cu saruri de calciu si aluminiu
- exces – insuficienta renala
- insuficienta paratiroidiana

Sulful (S)
- cantitate  175 g (0.25% din greutatea corporala)
- necesar 5mg/zi  (necesarul nu este stabilit cu exactitate, ratia echilibrata acopera necesarul)
180
250 240
35 470
210
10
90
30 290
110
80

10
160 30
20
Figura 21. Continutul in sulf a unor produse alimentare (mg / 100g aliment)

- Rol: component structural al :

- tuturor proteinelor (punti de sulf)
- proteinelor de rezistenta (keratina – fanere, piele, tesut conjunctic)
- acidului condroitin sulfuric (cartilagii, tendoane, matrice osoasa)
- unor compusi organici cu implicatii functionale (heparina, insulina, vitamine B8, B5)

50
 - stimuleaza: secretia gastrica, actiunea enzimelor din tubul digestiv,
tranzitul intestinal, secretia biliara, secretia de insulina, eliminarile de apa
- creste reactivitatea sistemului nervos (intra in structura vitaminei B6)
- faciliteaza digestia grasimilor
- controleaza metabolismul glucidic
- este necesar pentru sanatatea parului, pielii si unghiilor
Deficit (rar, deoarece dieta echilibrata aduce un aport suficient, in special prin proteine cu
un continut ridicat de metionina si cisteina)
-
Simptome: tulburari la nivelul fanerelor, hiperglicemie, cresterea trigliceridelor plasmatice
Nu se cunosc efecte toxice prin acumulare de sulf in organism

Oligoelemente - constituie un grup de elemte chimice prezente in organism in cantitati foarte

mici (mai putin de 7g, respectiv mai putin de 0.01% din greutatea corporala)
dar a caror prezenta influenteaza desfasurarea normala a proceselor
fiziologice, in special prin rolul lor catalitic
Dupa gradul de implicare in functionalitatea organismului, oligoelementele se pot clasifica in:
- oligoelemte esentiale, a carro prezenta este necesara vietii si a caror carenta
poate dermina disfunctionalitati grave si chiar moarte (Co, Cr, Fe, F, I, Li, Mn, Mo, Ni,
Cu, Se, Si, Sn, V, Zn)
- elemente chimice neesentiale, a caror prezenta este importanta in special in oligoterapie
(Al, Ag, Bi, Au)

Cobalt (Co)
- cantitate in organism  1,5mg
- concentratie serica 0.1-0.3 Pg / l
- necesar: 0.0001 mg / zi

0.01

orez 0.018
0.008 15-25Pg/100g
0.041
0.007

0.001
0.046
0.006 7-12
0.050

Figura 22. Continutul in cobalt a unor produse alimentare (mg / 1000g aliment)

52
 - aport in organism:
- prin aerul inspirat (comportamnetul particulelor care contin cobalt depinde de
dimensiunile particulelor, iar cantitatea absorbita in sange
depinde gradul de solubilitate:
- particulele solubile trec usor in torentul sanguin
- particulele mai putin solubile raman in plaman mult timp
- o parte din particule sunt rejetate
- prin ingestie de alimente / apa
- dieta echilibrata aduce aproximativ 11Pg / zi (se include si vitamina B12
prezenta in carne si alte produse alimentare); concentratia in sol este importanta
deoarece influenteaza continutul in Co al plantelor.
- prin piele (leziunile cutanate faciliteaza patrunderea)
- absorbtie:
- este crescuta in carenta de fier; dupa absorbtie se distribuie in toate tesuturile organismului,
in special in rinichi si oase
- eliminare: in special urinara
- rol fiziologic
- activator enzimatic (constituient al vitaminei B12)
- intervine in eritropoieza (in incorporarea fierului in protoporfirina)
- carenta € anemie
- exces € eritrocitoza (poliglobulie)
- favorizeaza captarea iodului de catre celula foliculara tiroidiana
- deoarece indicaiile terapeutice sunt în distoniile neuro-vegetative cu manifestri în special la
nivelul teritoriului vascular, cromul poate fi considerat un element reglator i de echilibru al
sistemului nervos simpatic
- adaugarea de saruri de cobalt la bere pentru stabilizarea spumei

Cromul (Cr)
- cantitatea totala in organism  6 mg
- concentratie serica  0.1 – 2 Pg / l
- forma trivalenta este biologic activa, prezenta in alimente (cereale integrale, zahar nerafinat,
drojdie de bere) sub forma unui complex denumit factor de toleranta la glucoza (GTF).
(GTF contine crom trivalent, acid nicotinic, aminoacizi – glicocol, cistina, acid glutamic.
Sinteza de GTF scade progresiv dupa 40 de ani)
- necesarul zilnic  0,15-0,2 mg

piper 112
55 drojdie de bere

ficat 26
35 45
27 56
1 27

8 42
10 57 3-30
spanac
183 bere

Figura 23. Continutul in crom a unor produse alimentare (Pg /100g aliment)

54
Necesarul variaz în funcie de varsta i de starea fiziologic (mai crescut la barbai)
0 -6 luni  0.2 Pg / zi 9-13 ani  21-25 Pg / zi
7-12 luni  5.5 Pg / zi adolescenti  35 - 25 Pg / zi
1-3 ani  11 Pg / zi 19-50 ani  35 – 25 Pg / zi
4-8 ani  15 Pg / zi > 50 ani  35 - 20 Pg / zi

- absorbia intestinal
- este redus (0.4 – 2.5 din cantitatea consumat)
- este stimulat de vitamina C, B
- dupa absorbie este stocat în ficat, splin, os, esuturi moi
- rol:
- crete activitatea insulinei - considerat co-hormon insulinic: GTF formeaz cu insulina
un complex care faciliteaz fixarea hormonului pe receptor
(cromul per se nu are aciune hipoglicemiant)
- carena de GTF determin hiperinsulinemie,
scderea nivelelor plasmatice de colesterol, trigliceride
i acizi grai liberi
- cromul: - controleaz senzaia de foame
- scade insulina circulant
- scade lipogeneza
- scade colesterolemia total
- crete fraciunea HDL colesterol
- are efect hipotensor
- carena de crom este un factor de risc cardiovascular (biodisponibilitatea la crom scade cu vârsta)
Apare în circumstane care favorizeaz pierderile de crom (diet bogat în zaharuri rafinate, infecii,
efort fizic, graviditate, lactaie, stres psihic), deficitul fiind accentuat de ingestia redus

Fierul (Fe)
trasferina
- cantitate totala – 4-5 g
- concentratie serica: 0.7 – 1.9 mg/l
- element constitutiv
Fe heminic Hemoglobina 2000 mg 65 % feritina
mioglobina 200 mg 3-5 %
enzime 10 mg 0.3 %
Fe neheminic transferina 3-4 mg 0.1% a
libe
r
lo b in
feritina 1000 mg 30 % Fe
og hemoglobina
mi
e
m

Fe sub forma libera cantitati mici - toxic

zi
en

6-12 luni B 7
1-3 ani B 7
Figura 24. Compartimente cu fier
4-9 ani B 7
10-12 ani B 8
adolescenti B 12 Necesarul zilnic de fier este variabil
în funcie de:
adolescente B 14
starea fiziologic
adulti (barbati B 9 vârst
femei B 16) sex
menopauza B 9
alaptare B 10
sarcina B 25

Figura 25. Necesarul de fier (mg / zi) 56

 3 28
3 Ficat de gasca 12
24
Carne
7.8 de
vânat
Biodisponibilitatea 0.2
fierului Cimbru
7 7
Absorbtia Fe variaza in Sângerete
20
functie de forma sub care se 58 Fina de soia
gaseste in alimente
9
Rinichi
Fe heminic Ðprezent numai in carne si peste
Ðbiodisponibilitate 25% 8
Ðnu este influentat de alti
constituienti din alimente 4 Fasole

Fe neheminic Ðprezent in alimente de origine vegetala si animala 3.5

Ðbiodisponibilitate < 5%
Ðinfluentata de diverse substante din alimente Figura 26. Coninutul în fier (mg / 100g)

Organismul economiseste fier (Fe din hemoglobina este reinnoit permanent: recuperat / reutilizat)
†
necesar zilnic relativ scazut
Pierderile de fier  1-2 mg / zi (celule descuamate din tubul digestiv B 60%, epiderm B 30%,
urina / sudoare / bila B 10%, menstruatie B 0.3 – 1.3 mg / zi,
donari de sange: la fiecare litru sustras se pierd 500 mg de Fe)

Absorbtie
- 15-20% din continutul ratiei alimentare (din carne€ 22%, din vegetale€1-8%)
Fe
Fe3+ este redus enzimatic la Fe2+ în prezena unei reductaze, Dcytb
(duodenal citocrom b) i transportat prin mecanism activ la polul apical
Dcytb al enterocitului în prezena unei proteine transportoare DMT-1
(divalent metal transporter-1)
DMT-1 În enterocit:
- fierul este stocat sub form de feritin (se pierde din organism cand
enterocitele se descuam)
- poate parsi enterocitul în zona bazo-lateral cu ajutorul unui
transportor (feroportin)
Fe legat Ionul de Fe2+ evacuat din celul este convertit la Fe3+ în prezena
de feritin hefestin-oxidazei i este legat de transferin pentru a fi distribuit la esuturi.
feroportin
Transferina elibereaz fierul ctre precursorii de eritrocite care îl preiau
de pe transferin prin endocitoz mediat de receptori.
Fe legat de
ftransferin

Figura 27. Absorbia intestinal a fierului.

Factori care influenteaza absorbtia Fe:

tipul de aliment
doza administrata (absorbtie invers proportionala cu doza)
sucul gastric – acidul clorhidric, pepsina
necesarul de fe (necesar … B absorbtie …)

58
 - activatori ai absortiei fierului neheminic:
vitamina C
acizii organici – citric, malic, lactic
aminoacizi: histidina, lizina, cisteina
oligoelemente: Cu, Mb
carne, peste: 1g carne echivalent 1mg vitamina C
- inhibitori ai absortiei Fe neheminic:
tanin - cafea, ceai, vin (1 pahar de ceai B reduce cu 50% absorbtia)
calciu si fosfati (B fosfat feric insolubil; efect amplificat de prezenta simultana a calciului care
formeaza complexe insolubile calciu-fosfat B precipita Fe)
albumina din ou: scade cu 50% absorbtia
oligoelemente: Co, Cu, Mn, Zn
fitati
Carenta de Fe:
Cauze:
cresterea necesarului (nou nascut, copil, alaptare, sarcina)
pierderi de fe asociate unor stari patologice (sangerari cronice, parazitoze)
insuficienta de aport (regim vegetarian)
malabsorbtie
Incarcare cu Fe (exemplu: hemosideroza)
Transferina din circulatia portala se leaga de receptori specifi de pe membrana hepatocitelor.
†
Sinteza de hepcidina (hormon peptidic, 25 aa)
†
Eliberare in sange
†
Actiune pe celule tinta: macrofage, enterocite
Fluorul (F)
- cantitate totala in organism 
- concentratie seric 5-15 Pg / l
- necesar zilnic (variabil în funcie de varst)
- sugari  0.1 mg / zi (nu mai mult de 0.4 mg / zi)
- copii 1-3 ani  0.5 mg / zi(< 0.7 mg / zi)
- copii 4-6 ani  1 mg / zi (< 2.2 mg / zi)
- 9-18 ani  1.5 – 2 mg / zi (< 4 mg / zi)
- adult 1.5 – 4 mg / zi (< 4 mg / zi)

0.031 Sare fluorinat

orez 3-5
0.01
Apa fluorinat

0.234
0.031
0.1 stafide
ceai 51

0.234 Faina
0.102 fluorinat
0.322
0.210

Figura 28. Coninutul în fluor al diferitelor alimente (mg / 100g)

Dup absorbie la nivel intestinal:

- 80% se fixeaz pe smalul dentar
- 20% se fixeaz pe oase, tendoane, cartilagii 60
Eliminarea prin sudoare, urina si mai putin prin materii fecale
Rol:
- în formarea dinilor (intervine asupra soliditii dinilor, nu în cretere)
- stabilizeaz smalul contra atacurilor acide i aciunilor bacteriene
- acioneaz asupra smaltului deja format si favorizeaza remineralizarea portiunilor
demineralizate si reconstructia cristalelor de fluoroapatita
Carena B determina perturbari ale structurii oaselor si dintilor
Aport excesiv B efecte toxice dependente de doza si timpul de expunere
Intoxicatia cu fluor poate fi acuta sau cronica
Intoxicatia acuta B perturbarea generarii si transmiterii influxului nervos
B tulburari hepatice, hemoragii gastro-intestinale
Intoxicatia cronica B tulburari la nivelul dintilor (patarea smaltului, dinti friabili)
tulburari la nivelul scheletului (osteofluoroza)

Iodul (I)
- cantitate totala in organism  10-20 mg
- concentratie seric  0.8 -6 Pg / l
- necesar zilnic (variabil în funcie de varst, starea fiziologic)
- sugari  0.05 – 0.06 mg / zi
- copii  0.07 – 0.15 mg / zi
- adult  0.15/zi mg (barbati), 0.12/zi mg (femei)
- gravide 0.15 mg / zi
- lactaie 0.2 mg / zi
- aportul alimentar este variabil funcie de obiceiurile alimentare zonale

soia alge marine 90

115 700000

3000
3
35

18
66
10 90
peste de mare
40 32

Figura 29. Coninutul în iod al diferitelor alimente (mg / 100g)

- absorbie activ la nivelul mucoasei gastrice
- eliminare prin urin i materii fecale
40Pg/l
Diet Tiroid
(0.1 – 2 mg/zi) 120Pg/l
Sange 80Pg T3,T4
(0.8 – 6 Pg/l)
Ficat

Urin (480 Pg / l) Materii fecale (20 Pg / l)

Figura 30. Iodul în organism

62
 Rol: în sinteza hormonilor tiroidieni

capilar sanguin
Celula
foliculara Tireoglobulina
- iodare
I - I peroxidazaI0/I2 +
Tireoglobulina monoiodare B MIT (monoiodtirozina)
Na+
coloid
diodare B DIT (diiodtirozina)
cuplare enzimatica

Figura 31. Captarea iodului MIT + DIT B T3 (triodtironina)

de ctre celula folicular tiroidian DIT + DIT B T4 (tiroxina)

Iodul este captat din sange prin mecanism activ (pomp de iod) la polul bazal al celuleli foliculare tiroidiene.
La polul apical al celulei foliculare este oxidat în prezena unei peroxidaze la forma atomic (chimic reactiv).
La interfaa celul folicular / coloid se produce iodarea tireoglobulinei € MIT, DIT.
Cuplarea enzimatica ulterioara a MIT si DIT € hormoni tiroidieni.

Carenta € alterarea functiei tiroidiene € tulburari in dezvoltarea fizica si mentala:

- copil € cretinism gusogen
- adult € gusa endemica
Exces € hipertiroidie ( gusa exoftalmica, boala Basedow Graves)

Litiul (Li)
- concentratie seric  2-7 Pg / l
- Coninutul în iod al diferitelor alimente :
- cereale si vegetale 0.05 – 0.34 mg / 100g
- iaurturi: 0.05 mg / 100g
- carne 0.0012 mg / 100g
- ape de suprafata 1-10 Pg / l
- ape de mare 0.18 Pg / l
- apa subterana 500 Pg / l
- aportul zilnic de litiu este dependent de obiceiurile alimentare (China 1600 Pg/zi,
Japonia 900 Pg/zi, Germania 400 Pg/zi )
- litiul introdus in organism sub forma de saruri solubile este absorbit 100% in intestinul subtire
(prin canele de sodiu) si excretat in principal prin urina
- in organism concentratiile de litiu sunt mai crescute cu 20% in cerebel, rinichi si inima la femeie,
iar in ficat, plaman, tiroida, concentratiile sunt relativ egale
- rol: transportul neurotransmitatorilor, efect sedativ, inhiba activitatea tiroidei, scade lipoliza €
favorizeaza formarea tesutului adipos

Manganul (Mn)
- cantitate totala in organism  12-20 mg
- concentratie seric < 1Pg / l
- necesar zilnic: 2.5 – 5 mg / zi
sugari: 3 Pg/zi
adolescenti 1.6 -2.2 mg/zi
adult 2.3 mg/zi
graviditate, lactatie 2 mg/zi

64
 1.94
3 1.3
4 3.5

0.34
0.2 1.4 1.7
0.11

0.0042 0.2

0.02 0.08
Figura 32. Coninutul în mangan al diferitelor alimente (mg / 100g)

Dieta echilibrata asigura aportul zilnic adecvat B starile carentiale la om sunt rare
In organism se cantoneaza in special in ficat, os
Absorbtia este scazuta in cazul ingestiei crescute de P, Ca, Zn, Co, proteine de soia si Fe
(absorbtie competitiva)
Eliminari in special prin bila
Rol: - actiune detoxifianta
- limiteaza acumularea grasimilor
- hipoglicemiant
- in gluconeogeneza (constituient al piruvat carboxilazei si activator al fosfoenolpiruvat carboxilazei)
- esential pentru troficitatea cartilagiilor si tesutului osos (stimuleaza sinteza de mucopolizaharide
si este cofactor al glicozil transferazei, necesara in formarea oaselor si cartilagiilor,
activeaza prolidaza, o enzima implicata in sinteza colagenului)
- cofactor pentru numeroase enzime (SOD, arginaza, fosfataza alcalina)

Carenta: - rara (maladia articulara Mseleni - artroza endemica intalnita in regiuni sarace in mangan din Africa)
-manifestata prin displazie epifizara si tulburari ale procesului de mineralizare osoasa
- scade sinteza de mucopolizaharide
- tulburari ale functiei de reproducere (reduce fertilitatea)
- reduce toleranta la glucoza
- tulburari in metabolismul lipidic
Exces:
- tulburari in absorbtia fierului
- erori in replicarea ADN-ului (substituie Mg din ADN polimeraza)
- manganul inhalat (mai mult de 5 mg/m3) € toxicitate crescuta cu efecte neurologice grave

Molibden (Mo)
- cantitate totala in organism  10 mg
- concentratie seric < 0.6 Pg / l
- necesar zilnic: 0.15 – 0.5 mg / zi
sugari: 2 Pg/zi
copil 4-9 ani 22 Pg / zi
adolescenti 43 P /zi 0.6
adult 45 Pg/zi
graviditate, latatie 50 Pg / zi 0.3
0.45 0.2
0.15

Figura 33. Coninutul în molibden al diferitelor alimente (mg / 100g)

66
Rol: - cofactor enzimatic (sulfit oxidaza, xantin oxidaza, aldehid oxidaza)
- favorizeaza absorbtia intestinala a fierului (faciliteaza transformarea fierului in Fe2+)
- inhiba metabolismul cuprului si siliciului
- favorizeaza absorbtia de fier
- favorizeaza retentia de fluor in organism (in apa potabila impreuna cu fluorul si strontiul
are rol in preventia cariei dentare)
- antitoxic (este activator al enzimelor hepatice care intervin in procesul de detoxifiere
- sulfit oxidaza, xantin oxidaza, aldehid oxidaza)

Carenta - alimentatie parenterala prelungita € intoleranta la aminoacizi sulfurati

(molibdenul este cofactor pentru sulfit oxidaza)
- absenta Mo in sol € ingestie de nitrozamine (compusi carcinogenici)
(plantele au nevoie de Mo pentru a sintetiza nitratreductaza, o enzima necesara pentru
conversia nitratilor din sol in amoniac. In conditiile unei cantitati reduse de Mo in sol
plantele transforma nitratii in nitrozamine)

Exces: - reduce absorbia cuprului i poate cauza caren de cupru

- determina cresterea nivelelor serice de acid uric € simptomatologie asemanatoare gutei
(xantin oxidaza este implicata in transformarea nucleotidelor in acid uric)

Nichel (Ni)
- cantitate totala in organism  10 mg
- concentratie seric 5 Pg / l
- necesar zilnic: 0.035 mg / zi
copil 1-3 ani 0.2 mg / zi
4-8 ani 0.3 mg / zi
adolescenti 0.6 mg /zi
adult, graviditate, latatie 1mg / zi

Vegetale (frunze) 0.15 -0.30

Cereale Radacinoase
0.015-0.03 0.015-0.03 Fructe 0.015-0.03

Figura 34. Coninutul în nichel al diferitelor alimente (mg / 100g)

Rol:
- potenteaza activitatea insulinei
- favorizeaza absorbtia intestinala a Fe si formarea hemului (in asociere cu Co si Cu)
- hipotensiv (antagonist de adrenalina)
- necesar pentru metabolismul metioninei si al vitaminei B12, lipidic, glucidic
(vit B12 este necesara pentru efectele biologice ale nichelului)
- actiune stabilizatoare asupra celulei hepatice si a aacizilor nucleici
Carenta:
- favorizata de o dieta bogata in lipide si zaharuri rafinate
- poate deterrmina - blocarea proceselor de gluconeogeneza
- absorbtia deficitara a fierului
Exces: - apare in special la inhalatii € tulburari respiratorii, reactii alergice cutanate 68
Cupru (Cu)
- cantitate totala in organism  80-120 mg (muschi, oase, ficat, creier, sange)
- concentratie seric 80-140 Pg / l
- necesar zilnic: 1.5 - 3 mg / zi
sugari: 200 Pg/zi
copil 1-3 ani 340 Pg / zi - crescut: prematur (transferul cuprului de la mama la fat are
copil 4-8 ani 440 Pg / zi loc in ultimele saptamani de sarcina)
adolescenti 890 Pg /zi sportivi de inalta performanta (in timpul efortului
adult 900 Pg/zi pierderile pot atinge 70% din necesar)
graviditate 1000 Pg / zi
lactatie 1300 Pg / zi

4
0. 2
7.6 cacao (pudra) 0. 2
0. 1
orez salbatic
4.8 0. 7 0. 2
1.31 piper
1.1 1.5
ficat de miel nuci
1.7
9.9 0.02 de Brazilia
lapte
0. 2 1.1

Figura 35. Coninutul în cupru al diferitelor alimente (mg / 100g)

- absorbtie: - la nivelul stomacului si duodenului

- proces activ cu participarea metalo-tioninei si a a unor aminoacizi
- inhibata de acid ascorbic, proteine vegetale, ioni ai unor metale (Zn, Ag,Hg, Cd, Mo)
- cutanata (utilizarea unei bratari de cu de 14g permite o absorbtie de 13mg / luna)
-eliminare: bila, materii fecale, urina
Rol:
- intra in constitutia unor enzime (superoxid-dismutaza, monoamin-oxidaza, citocromoxidaza,
ceruloplasmina, cerebrocupreina)
- participa la sinteza mielinei, melaninei
- necesar pentru formarea elastinei
- asigura mentinerea senzatiei gustative (impreuna cu Zn si Ni)
- intervine in metabolismul Fe alaturi de Mo
- diminueaza producerea histaminei, ceea ce reduce manifestarile alergice

Carenta:
- prin aport insuficient – la sugari (laptele contine putin cupru)
- iatrogenica – tratamentul prelungit cu corticosteroizi care antreneaza mobilizarea Cu hepatic
urmata de eliminari biliare crescute
- Sindrom Menkes („sindromul prului de oel”):
- afectiune ereditara recesiva legata de cromozomul X (ATP-7A Xq12-q13 ATPaza - proteina transportoare a cuprului)
- are la baz perturbarea absorbiei intestinale i utilizarea deficitar a cuprului din diet, cu reducerea concomitent a
nivelului de ceruloplasmin din sange
- caracterizata prin tulburari neurologice, scadere staturo-ponderala, par aspru, rasucit, friabil, hipotermie

Exces:
Boala Wilson (degenerescena hepatolenticular) :
- boala ereditara autosomal recesiva (mutatii in gena ATP-7B )
- retenia crescut de cupru afecteaz ficatul, creierul, rinichii i corneea (inel cornean Kayser-Fleischer brun-verzui),
generând ciroz hepatic, demen sau efecte generalizate asupra sistemului nervos central

70
Seleniu (Se)

- cantitate totala in organism  6 – 13 mg

- concentratie seric 60-105 Pg / l (1% se gaseste sub forma de glutation-proxidaza)
- necesar zilnic: 0.07 – 0.2 mg / zi
sugari: 15 -20 Pg/zi
copil 1-3 ani 20 Pg / zi
copil 4-8 ani 30 Pg / zi
adolescenti 55 Pg /zi
adult 55 -60 Pg/zi
graviditate 60 Pg / zi
lactatie 70 Pg / zi

- absorbtie in duoden > captat de ficat si eritrocite > plasma

100 vegetale
6 28
1
20 24
100

Figura 36. Coninutul în seleniu al diferitelor alimente (Pg / 100g)

Rol:
- antioxidant (component principal al glutation peroxidazei, intervine in sinteza coenzimei Q10)
- hepatoprotector alaturi de vitamina E si glutation
- protejeaza impotriva actiunii toxice a unor metale grele, cum sunt plumbul si arseniul
- constiuient al enzimelor implicate in deiodinarea hormonilor tiroidieni
- rol antianceros
- ajuta la sinteza anticorpilor;
- intervine in transportul transmembranar al ionilor;
- asigura reglarea nivelului hormonilor masculini si buna functionare a prostatei
- selenatul are efecte reglatoare asupra glicolizei, a gluconeogenezei si a metabolismului
acizilor grasi cu efec benefice in diabetul zaharat
Carenta:
- s-a evidentiat in ariile geografice deficitare in seleniu (Noua Zelanda, regiunea Keshan din China,
regiuni din Fnlanda, Danemarca) unde se asociaza cu maladia Keshan, o forma endemica virala
de cardiomiopatie care afecteaza copiii si femeile tinere (cardiomiopatia poate fi prevenita, dar
nu si tratata printr-un supliment de selenit de 50 mcg/zi)
- se mai coreleaza cu boala Kashin-Beck (implica afectare articulara si osoasa) si cretinismul
mixedematos endemic (caracterizat prin retard mental sever).
- contribuie la aparitia xerodermiei, matretei, cataractei, asteniei

Exces:
- determina boala numita selenoza care se manifesta prin fragilitatea fanerelor (caderea parului,
friabilitatea si exfolirea unghiilor), greata, iritabilitate, astenie, neuropatie periferica (parestezii)

72
Siliciu (Si)
- cantitate totala in organism  3 -5 mg (B continutul maxim de siliciu B in perioada neonatala
B scadere lenta si progresiva odata cu inaintarea in varsta)
- reprezinta substanta cea mai abundenta (28%) din scoarta terestra, dupa oxigen,
dar in organismul uman reprezinta numai 0,05% din greutatea corporala
- concentratie seric 0.5 μg / l
- necesar zilnic: 10 -30 mg / zi
0.12
5,6 spanac

1.8
1
9.6 18 0.07

Figura 37. Coninutul în siliciu al diferitelor alimente (Pg / 100g)

Rol:
- contribuie la formarea tesutului osos si cartilajelor (faciliteaza depunerea calciului si
sinteza de colagen si glucozaminoglicani )
- necesar in formarea tendoanelor, pielii, fanerelor, tesutului conjunctiv cat si in metinerea
troficitatii acestora
- efect benfic asupra elasticitii i rezistenei pielii (component al fibrelor de elastina)
- in procesul imbatranirii precoce
- in patologia cardiovasculara (arterele aterosclerotice au un continut de siliciu de 14 ori inferior
arterelor normale)
- implicat in patogenia maladiei Alzheimer
Exces:
- inhalarea particulelor fine de SiO2 produce granuloame si fibroza (silicoza) pulmonara.

Staniu (Sn)

- cantitate totala in organism  14 mg 100

- concentratie seric 140 μg / l 100-800
Rol:
- in imunitate 100
(se gasese in cantitate crescuta in timus)
- in absorbtia si utilizarea tisulara Figura 38. Coninutul în staniu al diferitelor alimente
a vitaminei B12 (Pg / 100g)
- potenteaza efectele fluorului inprevenirea
cariei dentare
- stabilizeaza structura tertiara acizilor nucleici
si proteinelor
- implicat in peroxidarea lipidelor in maladia Alzheimer

Carenta:
-descrisa experimental la sobolani se manifesta prin alopecie, intarzieri in crestere, alterari
ale masei osoase

Exces:
- apare in consumul exagerat de legume si fructe acide conservate cand Sn din ambalaj
este metilat transformandu-se intr-o neutoxina pentru sistemul nervos central
74
Vanadiu (Vn)
- cantitate totala in organism  3 -5 mg
- concentratie seric 0.5 μg / l
- necesar zilnic: 10 μg / zi
- concentratii crescute se gasesc la nivelul ficatului, rinichiului, oaselor

79 ficat 0.6-2
14
0.2-1 0.01

Figura 39. Coninutul în vanadiu al diferitelor alimente (Pg / 100g)

Rol:
- intervine in crestere, in metabolismul lipidic (inhiba sinteza de colesterol)
- efect reglator asupra ATP-azei de Na/K si calciu
- intervine in modularea activitatii musculare, renale, cerebrale
- antitumoral
- insulino-mimetic (in doza de 40-50 mg/zi) prin inhibarea tirozin fosfatazei (impiedica defosforilarea
tirozinei din structura receptorului pentru insulina). Ca urmare scade rezistenta periferica la insulina
si creste transportul glucozei in celule facilitand utilizarea acesteia de catre tesuturi.

Carenta:
- apare in absorbtia scazuta a Vn datorita cantitatilor crescute de Fe, Al(OH)3, Cr din dieta
- determina alterarea metabolismului hormonilor tiroidieni
- interfera cu procesul normal de mineralizare osoasa
Exces:
- intalnit in psihoza maniaco-depresiva, intoxicatii profesionale
- determina deficit de crestere, afectarea ficatului si a sistemului nervos, insuficienta renala
- scade concentratiile de coenzima A si Q prin dezinhibarea fosforilarii oxidative

Zinc (Zn)
- cantitate totala in organism = 2 g (1,7- 2,4 g)
- concentrate plasmatica 70 – 125 Pg/l
40 % legare specifica de D2 - Zn macroglobulina
50 % legare nespecifica de albumina, transferina, IgG, aminoacizi
10 % rapid disponibil (schimb cu celula)
- Zn intracelular (99%): in special in piele, ochi, muschi, hematii (anhidraza carbonica)
- necesar zilnic: 3 – 15 mg/zi
sugari: 2 mg/zi
copil 1-3 ani 3 mg / zi
2-5 cal 6
4.7 vitel 3.5
copil 4-8 ani 5 mg / zi porc 2.6
cacao miel, pui 1
adolescenti 8 - 10 mg /zi
11.25 4
adult: barbati - 11 mg/zi 7.6
femei - 8mg/zi 0.2
sarcina 12 mg / zi
graviditate 13 mg / zi 0.3
5.31 2,5 0.1
- prezenta in organism: 2 forme:
- stabila B Zn este legat de proteine structurale
metaloenzime, acizi nucleici
- usor mobilizabil B Zn este legat de imidazol Figura 40. Coninutul în zinc al diferitelor alimente
grupaile - SH ale proteinelor (mg / 100g) 76
Absorbtie - la nivelul intestinului subtire prin mecanisme active (predominent in duoden si jejun)
- forma chimica (ZnO nu se absoarbe)
- scazuta de dieta bogata in cazeina, cupru (eexercita efect competitiv)
fitati (formeaza cu Zn complexe greu absorbabile) B copiii
cu o dieta bogata in cereale si lactate prezinta carenta de Zn
Eliminare: materii fecale, urina, sudoare
Rol: - Zn intra in structura a  100 metaloenzime (superoxid dismutaza, anhidraza carbonica,
fosfataza alcalina, enzima de conversie a angiotensinei, carboxipeptidaza)
- intervine in activitatea hormonilor
- activeaza pancreasul endocrin: insulina + Zn B creste durata de actiune a acesteia
- secretia de gonadotropine: carenta de Zn B hipogonadism, tulburari de spermatogeneza,
insuficienta ovariana (cicluri anovulatorii si amenoree secundara)
- STH: carenta de Zn determina tulburari de crestere
- regleaza activitatea axului hipofizo - CSR si hipofizo – tiroidian: carenta de Zn determina
scaderea eliberarii de TSH si ACTH
- organogeneza: deficitul de Zn are efect teratogen determinand malformatii la nivelul
sistemului nervos central si a osului

- rol in imunitate: Zn stimuleaza sinteza AND- ului si contribuie la diviziunea limfocitelor si macrofagelor
- creste durata de viata a macrofagelor
- este implicat in raspunsul organismului la agresiuni prin axul hipofizo - corticosuprarenalian
- carenta de Zn determina disfunctii trombocitare
- accelereaza cicatrizarea plagi, arsuri
- utilizat in tratamentul acneei (ZnSO4 + vitamina A)

Aluminiu (Al)
- cantitate totala in organism  3 -5 mg
- concentratie seric 10 μg / l
- necesar zilnic: 2-10 mg/ zi
produsele lactate, grauntele si produsele cerealiere,
deserturile si bauturile pot avea niveluri mai ridicate de
aluminiu decit cele normale datorita utilizarii aditivilor
alimentari care contin compusi ai aluminiului
(de exemplu: fosfat de aluminiu si sodiu).

Rol:
- favorizeaza dezvoltarea normala fiind implicat in ecuperarea facultatilor cognitive (copil) si
inadaptarea la stres (la adult)

Exces:
- encefalopatie la dializati datorita nivelului crescut de al din fluidele necesare dializei
- boala Alzheimer ( creierul pacientilor diagnosticati cu aceasta boala contine de 10 pina la
30 de ori mai mult aluminiu )
- maladiile Lou Gehrig si Parkinson - intalnite in Guam si Noua Zeelanda, arii geografice cu
sol sarac in ca si Mg, dar bogat in Al si Fe
- anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in
metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte

78
 Proprietatile fundamentale ale materiei vii

Moleculele organice, din ce in ce mai complexe au capatat posibilitatea de a realiza

schimburi cu mediul in care erau confinate, inzestrandu-se cu proprietati particulare de
comportament. Acestea se regasesc la toate formele de existenta a vietii incepand cu virusurile
si culminand cu organismul uman, de aceea ele au fost retinute ca proprietati fundamentale ale
materiei vii:
- excitabilitatea
- metabolismul
- reproducerea
Metabolismul poate fi definit ca proprietatea fundamentala a oricarei structuri vii care
asigura substrat plastic si energetic pentru viata, activitatea si reproducerea acestora.
Metabolismul mai poate fi interpretat si ca un proces de schimb bidirectionale intre
materia vie si mediul sau de viata intrucat organismele preiau din mediul de viata tot ce le este
necesar existentei si in acelasi timp ofera mediului produsii activitatii lor.
Fazele metabolismului sunt anabolismul si catabolismul.
sinteza de suport plastic / energetic
- anabolismul (asimilatia)
reactii endergonice

constituienti structurali
degradare
componenti intermediari
- catabolismul reactii exergonice – degajare de caldura
remanieri structurale
necesitati
intretinerea vietii si activitatii
- reactii enzimatice anabolism
- evolutie ontogenetica – echilibru dinamic
catabolism
Excitabilitatea, proprietate fundamentala a materiei vii reprezinta capacitatea oricarei
structuri vii de a raspunde prin manifestari specifice la impactul cu orice forma de variatie
energetica.

extracelulare
Variatii energetice
semnale intracelulare

fizice
stare de repaus fenomene raspuns specific
(echilibru metabolic) chimice

calitativa
Excitant = variatie energetica
cantitativa

fizici (mecanici, termici, electrici etc)

Excitanti generali
chimici (acizi, baze, saruri)
Clasificare

Excitanti specifici influx nervos

mesageri extracelulari
80
 Intensitatea proceselor metabolice celulare € excitabilitatea

Automatism functional
- cardiomiocite MANIFESTARI CELULARE Initiere B loc de impact stimul / celula
- celule musculare netede
- neuroni din formatia reticulata

Dezechilibru celular reversibil

- raspuns local
- sumatie temporala / spatiala
- activare celulara
- inhibitie celulara

Membrana celulara si comunicarea intercelulara

Informaii transmise intre celule (SEMNALE)

mesajul nervos - semnalele bioelectrice membranare (fig 1)

transmiterea umoral – mesager (ligand, substanta chimica) (fig 2)

‚
receptor celular / membranar
(efector)

ligand

neuron presinaptic
mitocondrii receptor membranar
vezicule cu
mediator chimic CITOSOL

fanta sinaptica receptor presinaptic

receptor postsinaptic mediator chimic

Figura 1. Sinapsa chimica Figura 2. Legarea ligandului de receptori

membranari / nucleari urmata de raspuns celular

Modaliti de semnalizare extracelulara

1. mesaje scurte - iniiaz o secven de fenomene deja programate (demarajul mitozei)
2. semnal care modifica amplitudinea/frecvena unui fenomen ciclic (controlul activitii cardiace,
a centrilor respiratori etc)
3. semnale extracelulare care iniiaza rspunsul celular

82
 Electrofiziologia membranei celulare
Potenial membranar de repaus
- diferena de potenial transmembranar

- factori de generare si mentinere a diferentei de repartitie ionica

- constitutionali
- echilibrul Gibss-Donnan
- transportul activ
- masurare € microelectrod € instalatie € amplificare/inregistrare
“- 90 mV” la fibra musculara scheletic
valoare “- 80 mV” la fibra miocardic
“- 60 - 40” pentru fibra muscular neted

repartiie ionica inegala între mediul intra i extracelular

†
for electromotrice cu amplitudinea I ecuaia lui Nernst
…
prin calcularea potenialului de echilibru pentru fiecare specie ionic
†
potenial de repaus = POTEN IAL DE K+
pompa (ATP-aza) € expulzie 2Na+ ġi introducere 3K+

Potenialul de aciune

- rezultat al interaciunii dintre variaie energetic extern si membrana celular

- modificarea starii functionale a canalelor ionice membranare

modificarea brusca conductanei pentru anumii ioni B flux net de ioni (în sensul gradientului)
†
potenialul de membran tinde s se apropie de
potenialul de echilibru a ionului pentru care a
crescut conductana

- deschiderea canalelor de Na+ si Ca2+ B depolarizare membranar

echilibru pentru Na+ (+ 60 mV)
Ca2+ (+130 mV)
- deschiderea canalelor de K+ readuce / menine potenialul membranar la valoarea
(nu cele de “fug” responsabile potenialului de echilibru pentru K+ ( - 90 mV)
de potentialul de repaus)

- semnal electric pentru transmiterea informaiei la “celulele excitabile”

Consecinta funcionarii canalelor ionice (închidere / deschidere) exprima derularea in timp

a potentialului de actiune

84
 Activarea celulara pe cale umorala
Particularitati
- nu implic realizarea iniial a unei variaii de potenial membranar

- legarea mesagerului extracelular (ligand) cu receptorul celular determina

printr-o succesiune de etape intermediare un raspuns celular

Mesageri primari (ligand, agonist)

Paracrin (NO, histamina) - substane chimice “locale “ (hormoni locali)
celula tinta
- sintezati de catre celule B acioneaza asupra celulelor din vecintte
- nu pot s acioneze la distan deoarece sunt captate celula int din vecinatate
celula si distruse rapid dup eliberare
secretoare hormon

- hormoni - eliberati de catre celulele glandelor endocrine hormon

celula
endocrina

circulaia sanguina
celula tinta
celula int la distan celula
fara receptor

Secretie de neurotransmitatori (ACh, serotonina)

celula tinta
- neuromediatorii semnal electric

- elaborati si eliberati de celule nervoase

- actioneaza asupra neuron secretor
sange
- unei celule nervoase sau
- a unui organ efector prin neuron secretor
intermediul unei sinapse Secretie de neurohormoni (ADH) celula celula
fara receptori tinta

Glosar cu termeni utilizati in comunicarea intercelulara pe cale umorala

Receptor celular – proteina specifica situata la nivelul plasmalemei sau in interiorul celulei cu care mesagerul extracelular
interactioneaza in vederea excercitarii efectelor sale.

Specificitatea receptorilor – selectivitatea sau capacitatea receptorilor de a interactiona cu un singur mesager sau cu un numar
restrans de mesageri extracelulari inruditi.

Afinitatea receptorilor – puterea cu care receptorul leaga mesagerul primar

Saturatia receptorilor – gradul de ocupare al receptorului de catre mesagerul extracelular.

Daca toti receptorii sunt ocupati, saturatia este completa.

Competitia pentru un receptor – capacitatea diferitelor molecule cu structura similara de a se lega de un receptor.

Agonist – mesager chimic care se leaga specific de receptor si declanseaza raspunsul celular adecvat.

Antagonist – molecula care se leaga de receptor in locul mesagerului primar prezent in organism,
dar care nu declanseaza procesul de activare celulara.

Fenomenul de “downregulation” – scaderea numarului total sau a afinitatii receptorilor dintr-o celula pentru un anumit mesager
ca raspuns la expunerea prelungita la o concentratie extracelulara mare a mesagerilor
Fenomenul de “upregulation”– cresterea numarului total sau a afinitatii receptorilor pentru un anumit mesager dupa expunerea
prelungita la o concentratie scazuta de mesager extracelular
Hipersensibilitatea receptorilor – cresterea capacitatii de raspuns a unei celule la interactiunea cu un mesager specific
ca urmare a desfasurarii unui fenomen de “upregulation” - denervare

86
Clasificarea receptorilor membranari - in functie de mecanismul de transductie a semnalului

- receptori care functioneaza ca si canale ionice

- receptori care functioneaza ca si proteinkinaze
- receptori care interactioneaza cu o proteina G membranara care regleaza activitatea subunitatii
catalitice a receptorului

Receptorii canale ionice sunt proteine membranare care nu reclama interventia altor proteine pentru a
declansa raspunsul celular. Dupa activare ei formeaza canale ionice deschise si in consecinta faciliteaza
difuzia neta a speciei ionice respective prin membrane, in sensul gradientului de concentratie si / sau ionic.
Aceasta modificare a difuziei ionilor se asociaza cu aparitia unor semnale electrice in membrane
ce reprezinta fenomenul esential al raspunsului celular la interactiunea cu mesagerul extracelular.
Receptorii care functioneaza ca si proteinkinaze
Receptorii membranari pot avea un rol dublu:
- de subunitate de recunoastere
- de subunitate catalitica.
Partea catalitica a acestor receptori actioneaza ca o proteinkinaza, in sensul ca realizeaza fosforilarea
unor proteine prin transferul unei grupari fosfat de la ATP, transformand-o de obicei intr-o enzima.
In aceste cazuri, dupa cuplarea mesagerului extracelular cu subunitatea receptoare, se produce
modificarea conformatiei receptorului astfel incat subunitatea enzimatica, situata pe fata interna
a membranei, va fi activata si ca urmare va antrena procese de fosforilare a proteinelor intracitoplasmatice
si in consecinta raspuns celular.
Proteinkinazele, parte componenta a cestor tipuri de receptori, sunt in numar foarte mare (fiecare
proteinkinaza poate fosforila un anumit tip de proteina). Aceste proteinkinaze sunt cunoscute sub numele
de tirozinkinaze deoarece ele fosforileaza doar gruparile tirozinice ale proteinelor intracitoplasmatice.
Mesagerii care utilizeaza astfel de receptori sunt implicati mai ales in procesele de crestere si
dezvoltare celulara.
Receptorii care interactioneaza cu o proteina G membranara
Aceasta categorie de receptori este alcatuita din trei subunitati:

- subunitatea de recunoastere
- subunitatea de transductie este o proteina G care are rolul de a induce activarea sau inhibarea
subunitatii enzimatice in urma impactului membranei celulare
cu semnalul extracelular
- subunitatea catalitica care poate fi:
- adenilat ciclaza
- guanilat ciclaza
- fosfolipaza C
- canale ionice

ligand

spatiu extracelular

Adenilat
ciclaza
EJ
D citosol
GTP GDP

GTP

P ATP AMPc

Proteina G - este un trimer format din:

- monomer
cu activitate GTP-azica
- dimer 
- poate fi activatoare (Gs) sau inhibitoare (Gi) 88
 Mesageri - receptori

Un mesager poate interactiona cu unul sau mai multe tipuri / subtipuri de receptori

Rspunsul celular este in functie de tipul de receptori care predomin

Exemplu: - catecolaminele -
1,
2, 1, 2
- acetilcolin - N, M, I etc

E1, D1 = receptori pentru noradrenalina

Gs = proteina G stimulatoare
AC Gi = proteina G inhibitoare
PIP2 = difosfoglicerofosfat
E1 D1 PC
IP3 = fosfatidil inozitol
DAG = diacilglicerol
AC = adenilatciclaza
- + PC = fosfolipaza C
+ Gs +
Gi
ATP AMPc
PIP2 IP3 DAG

Pluralitatea receptorilor pentru un mesager are ca urmare

- modularea raspunsului organismului la un anumit semnal
- posibilitatea sintezei de substante cu actiuni terapeutice de mare selectivitate

Interaciunea între ligand i receptor

Receptorii celulari pot fi:
- membranari
- intracitoplasmatici / intranucleari (pentru hormonii steroizi si tiroidieni care sunt liposolubili)

Interaciunea dintre mesagerul primar si receptorul specific determina modificari morfologice si fiziologice

Etapele interaciunii mesager primar - receptor specific B raspuns celular

- reacia primar
- recunoaterea mesagerului de catre receptor
- legarea reversibil, stereospecifica a mesagerului de receptor
(mulare tridimensional, reciproc a mesagerului de receptor)

modificri conformaionale a moleculei receptorului

activarea receptorului

- reacia secundar - suit de etape de la membrana celular pân la rspunsul celular

90
 Mecanismele prin care se realizeaza rspunsul celular declanat de interaciunea
receptor – mesager primar

- activarea unor canale ionice

- deschiderea unor canale ionice J rspuns celular
( canale ionice de Ca2+ receptor dependente - celule non excitabile)

- activarea unor canale ionice care modific potenialul de membran (neuron, celule musculare)
†
activarea unor canale voltaj dependente
†
generarea potenialelor de aciune

- activarea enzimatic
- directa B tirozin-kinaze
- indirecta B sinteza de “mesageri secunzi” (intracelulari)
†
suita de fenomene intracelulare - rspunsul specific

- modificari la nivelul nucleului celulei

Mesageri intracelulari
Mesageri secunzi, de ordinul II

- tipuri - 3’, 5’-AMPc

- 3’,5’-GMPc
- Ca2+
- produi de degradare a fosfolipidelor etc
- rol – activarea unor proteinkinaze specifice B fosforilari intracitoplasmatice
- numar - redus fata de numarul mesagerilor extracelulari ( mai multi mesageri extracelulari
actioneaza printr-un un mesager de ordinul II)
LH ACTH TSH glucagon
Adrenalina (hormon adrenocorticotrop)
(hormon luteinizant) (tireostimulina)

Adenilatciclaza

ATP AMPc

Sistemul adenilatciclazic de mesageri secunzi intracelulari

3’, 5’-AMPc se formeaza din ATP in prezenta adenilatciclazei,

care a fost activata de catre proteina G in prezenta GTP

92
 Figura 3. Formarea 3’-5’ AMPc

Adenilatciclaza sub controlul Gs si Gi

Afinitatea receptorului pentru mesagerul extracelular este scazuta de cuplul proteina G-GTP

AMPc este un mesager secund.

Receptorul pentru AMPc este proteinkinaza A situata intracitoplasmatic.
- subunitatea reglatoare a proteinkinazei A fixeaza AMPc
- subunitatea catalitica, sub forma activa determina fosforilare proteica si raspuns celular
AMPc este degradat enzimatic de catre fosfodiesteraza (enzima inhibata de cafeina si teofilina)

Ligand
Mediu extracelular

Membrana Proteina G

Mediu intracelular Adenilat ciclaza activa +

subunitate D a proteinei G
Adenilat ciclaza
inactiva

Proteina

fosfoprotein subunitati catalitice

Proteina Proteina fosforilata
fosfataza (active)

Precursor Raspuns celular

subunitati reglatoare

Specificitatea de aciune a mesagerului primar

- nu este asigurat de AMPc (substan ubicuitar)
- depinde de receptorul intracelular al AMPc (proteinkinaza) 94
 Sistemul de mesageri secunzi guanilat ciclazici

- 3',5' guanozin monofosfat ciclic (GMPc) este sintetizat din guanozin trifosfat (GTP)
sub actiunea guanilat ciclazei (GC)
membranara (subunitate catalitica a unui receptor membranar
- guanilat ciclaza (GC) – 2 tipuri (exemplu: receptorul factorului natriuretic atrial - ANF)
intracelulara (sGC, activata de oxidul nitric - NO)

modularea activitatii unor canale

ionice dependente de GMPc

activarea protein kinazei

dependente de GMPc (PKC),

Fos
avand ca rezultat efecte:

fo d DE)
- vasodilatatoare
(P
- anti-apoptotice

ies
- anti-inflamatorii
t er
a
- de inhibare a agregarii
za
plachetare
GMP
(inactiv)

Rolul de mesager secund al Ca2+

repaus a 10-7M (10-3M extracelular)
Ca2+ liber intracitoplasmatic
activare celular a 10-5M
- Ca2+ creste in citosol:
- influx din mediul extracelular prin canale specifice
- voltaj dependente
- receptor dependente
- eliberare din depozitele intracelulare
- reticul endoplasmic
- mitocondrie)
Ca2+ este expulzat din celula sau introdus in depozite prin pompe de Ca2+ .

Ca2+ mesager secund in procesul de secretie glandulara

Ca2+ mesager de ordinul III
- IP3 (mesager secund)
† mediu extracelular
Ca2+ din depozite – mesager III
Ca2+ liber intracitoplasmatic (10-5M) – mesager II/III
p
calcium proteine - mesager de ord III sau IV mediu intracelular
- calmodulina B muschi neted
- troponina C B muschi - scheletic
raspuns
- cardiac celular
Complexul Ca2+ + Calmodulin
p
activarea unei kinaze
p
fosforilarea lanurilor usoare ale miozinei raspuns
p celular
contracia fibrei musculare netede

reticul endoplasmic

96
Sistemul de mesageri secunzi derivai din fosfatidilinozitol

mesager primar + receptor specific

†
activeaza proteina Gq
†
activare fosfolipaza C
†
PIP2 IP3 + DAG

Inozitoltrifosfatul (IP3)

- difuzie catre RE care contine Ca2+

- deschide canalele ionice de Ca2+
- permite eliberarea calciului in citosol

- degradare B defosforilare

- inozitol
- Ca2+ este recaptat in depozite

Diacilglicerolul – dublu rol:

- surs de acid arahidonic - autacoizi lipidici bioactivi
- prostaglandine
- prostacicline
- tromboxani
- leucotriene
- lipoxine

- activarea Proteinkinazei C Q intracitoplasmatic

p + Ca++
fosforilri proteice
p
rspuns celular

degradare:
DAG B acid fosfatidic

- sinteza de trigliceride
- resinteza fosfolipidelor membranare

98
Modificri la nivelul nucleului celulei
- hormoni liposolubili
- steroizi
- tiroidian

- receptori - localizare:
- intracitoplasmatici
- membran nuclear
- cromatin

hormon steroid
Hormoni sterolici + receptor citoplasmatic
p
receptor
situsuri de recunoatere de la nivelul cromatinei
p
ARN – polimeraza
p
ADN
transcrierea unei pri specifice a genomului
p efecte intracelulare transcriptie
translatie
- formarea de noi proteine i / sau
- modificarea ratei de sintez a altor proteine
care se sintetizeaza
Efecte extracelulare

Hormoni tiroidieni

- sunt transportati spre celule de catre o proteina transportoare de care se desprind

si apoi patrund in celula
- strabat membrana nucleara
- se fixeaza de un receptor nuclear
- determina
- la nivel nuclear (activeaz transcripie gene: ATP-aza Na+/K+ i GH)
- la nivel membranar ( activeaz ptrundere aminoacizilor hidrofobi)
- la nivel mitocondrial ( activeaz procesele de fosforilare oxidativa)

highered.mcgraw-hill.com/olcweb/cgi/ 100
Fiziologia neuronului

- unitatea morfologica si functionala a sistemului nervos

pericarion – corp neuronal

- elemente componente dendrite

prelungiri
axon

Figura 1. Neuronul

Proprietatile neuronului
- excitabilitatea
- conductibilitatea
Excitabilitatea neuronala
- proprietatea neuronului de a genera potential de actiune atunci cand este stimulat adecvat
- excitatanti (vezi proprietatile materiei vii)

Potential de repaus (potential de K+) B starea de echilibru a neuronului datorata:

- factorilor constitutionali
- echilibrului Donnan
- transportului activ

mV

timp

Datorita arhitecturii membranare si a continutului neuroplasmei se realizeaza un gradient ionic

transmembranar. Acest gradient dezvolta procese de difuziune transmembranara a ionilor de Na+ si K+,
care este insa disipat prin activitatea pompei de Na+ / K+ (ATP-aza Na+ / K+)
Sumatie
Relatia intensitatea excitantului - raspuns neuronal temporala

- stimul subliminal B raspuns local

- stimul prag (liminal) B potential de actiune
- sumatia Sumatie
spatiala

- temporala B stimul subliminal aplicat cu frecventa mare B potential de actiune

- spatiala B stimuli subliminali care actioneaza concomitent Bpotential de actiune
- stimul supraliminal B potentiale de actiune de aceiasi amplitudine (legea “tot sau nimic”)
102
Potentialul de actiune J stare de excitatie neuronala mV Potential de actiune

– perioada de latenta (0.5 ms)

repolariz
e
izar
– depolarizarea B spike potential (0.5 - 1 ms)

olar
– repolarizare

dep

are
rapida
prag
lenta (5 ms)
PPN
postpotential negativ (PPN) B 15 ms
postpotential pozitiv (PPP) B 40-80 ms stimul
PPP

raspuns local

sec

Variatii ale excitabilitatii mV

2
– perioada refractara
- absoluta (1) 1
- relativa (2) 3

– hiperexcitabitate (3)
4
– hipoexcitabilitate (4)

ms

Conductibilitatea neuronului

– fenomen de membrana
– conducerea in fibrele nervoase nemielinizate
- asemanator cablului electric
- amplificatori biologici - conducerea nedecrementiala a PA
- curenti locali Hermann
- conducere bidirectionala in fibra neuronala

– conducerea in fibrele nervoase mielinizate - saltatorie

- PA apare numai la nivelul internodurilor
- viteza mare de conducere

104
Viteza de conducere a influxului nervos

factori determinanti
teaca de mielina
diametrul fibrei – directa proportionalitate
lungimea internodului – directa proportionalitate

mV
Potentialul de actiune compus - electronervograma
fibre A
D - 60 – 120 m/s – fibre motorii
– fibre aferente proprioceptive
E - 40 – 60 m/s – fibre receptori tactili
J - 30 – 45 m/s – fibre eferente intrafusale
G - 15 – 25 m/s – fibre receptori – termici
– nociceptivi
fibre B – 3- 15 m/s – fibre preganglionare
fibre C – 0,5 – 2,5 m/s – fibre postganglionare simpatice

ms

Metabolismul neuronului
metabolism aerob – consum crescut de oxigen
- repausB 1,2 cal/g/h
- activitate B creste cu 50%
- in nervi amieleinici B de 3 ori mai mare
- sensibilitate crescuta la hipoxie in special a fibrelor de tip A si B
- substrat energetic B glucoza B ATP
- fenomene calorice
- caldura de repaus
- caldura de activitate
- caldura de restitutie

Sinapsa este o structura care face posibila transmiterea informatiei neuronale (potential de actiune)
la alt neuron sau la un teritoriu efector buton terminal
- elemente componente
vezicule cu mediator chimic
- regiunea presinaptica (butonul terminal al axonului) citoplasma

contine in citoplasma - numeroase mitocondrii si mitocondrie

- vezicule cu mediatori chimici
- spatiul sinaptic (200 – 250 A0)
spatiul sinaptic
contine filamente transversale care constituie
ghidaj pentru moleculele de mediator
- regiunea postsinaptica receptori
teritoriul postsinaptic
diferentiere membranara a neuronului sau a structurilor efectoare
care contine receptori
Figura 2. Sinapsa

106
Caracteristici functionale ale sinapselor
- unidirectionnalitate
- eliberarea mediatorului realizata numai de la nivelul butonului terminal (teritoriu presinaptic)
- receptori postsinaptici pentru mediatorul chimic B localizare postsinaptica
- intarzierea (0,5 -1 ms)
- eliberare B strabaterea fantei sinaptice, interactiuni ale mediatorului
- potentare posttetanica B cresterea cantitatii de mediator eliberate 1
ca urmare a stimularii repetate
- fatigabilitatea
- stimulare prelungita B epuizarea mediatorului
(filtru pentru frecvente mari B protectie neuronala) 2
- inexcitabilitate electrica !
- membrana postsinaptica contine receptori pentru mediatorul chimic

Clasificarea sinapselor
- morfologica
- neuro - neuronale
- axo-dendritica
- axo-somatica 3
- axo-axonala

- neuro - efectoare Figura 3. Tipuri de sinapse

- jonctiunea neuro-musculara 1 - axo-somatica,
- glande 2 - axo-dendritica
- functionala 3 - axo-axonala,
- cu transmitere chimica 4 - neuro-efectoare
- sinapse electrice 4 (jonctiune neuro-musculara)

Etapele transmiterii sinaptice mediata chimic

sinteza mediatorului
pericarionului
flux axonal

- are loc la nivelul buton terminal

butonului terminal

stocarea mediatorului - rezerve presinaptice

- compartiment de depozit
- compartiment labil – disponibil imediat

eliberarea mediatorului
(neurosecretie exploziva!)
- depolarizare B influx de Na+ si Ca
Ca2+ determina:
- labilizarea depozitului de mediator Figura 4. Etapele transmiterii sinaptice
- coalescenta membranara vezicula /axon mediata chimic
(mecanism activ, necesita ATP)

-ruperea membranei B golirea veziculelor de mediator

- reincorporarea membranei in structura butonului
- eliberarea mediatorului este cuantala (teoria cuantica)
- in repaus B frecventa scazuta de eliberare
- activare (potential de actiune) B frecventa crescuta

108
 - traversarea spatiului sinaptic (miscare browniana a moleculelor de mediator)
- actiune postsinaptica a mediatorului:
- fixare stereospecifica pe receptori membranari
- complexul mediator - receptor B determina modificari membranare si intracitoplasmatice
- inactivarea mediatorului
- postsinaptic realizata de enzime hidrolitice specifice din vecinatatea receptorului
- captare postsinaptica urmata de inactivare intracitoplasmatica
- difuzie extrasinaptica urmata de:
- inactivare enzimatica
- captare de catre celule extrasinaptice
- difuzie in capilarele sanguine
- recaptare presinaptica (re-uptake)

Modalitati de raspuns postsinaptic

factori determinanti
2
natura mediatorului
receptorul postsinaptic
Potentialul possinaptic excitator (PPSE) B potential depolarizant
In functie de cantitatea de mediator chimic eliberata sub actiunea 1
potentialelor de actiune din teritoriul presinaptic se va realiza
- depolarizare locala nepropagata daca nu se atinge pragul critic (1)
- depolarizare locala propagata (potential de actiune) daca se atinge
Figura 5. Potentialul possinaptic excitator
pragul critic (2) 1 – raspuns local nepropagat
2 – potential de actiune

buton terminal
buton terminal
membrana postsinaptica
mediator chimic membrana postsinaptica mediator chimic electrod

Canale Canale
ionice ionice

Figura 6. Potential postsinaptic excitator Figura 7. Potential postsinaptic inhibitor

Potentialul possinaptic inhibitor (PPSI)

Mediatorul chimic eliberat ca urmare a potentialeleor de actiune presinaptice determina in teritoriul
postsinaptic cresterea permeabilitatii membranare pentru K+ si / sau Cl- B hiperpolarizare tranzitorie

Inhibitie presinaptica – proces fiziologic cu rol in modularea activitatilor realizate in centrii nervosi
- sinapse axo-axonale
- reduce cantitatea de mediator eliberata

110
Neuromediatori

Definitie: substante chimice care se elibereaza din teritoriul presinaptic in scopul transmiterii mesajului
la alt neuron sau la o structura efectoare
Caracteristicile neuromediatorilor (criterii de apreciere)
- prezenta ca atare sau sub forma de precursor in teritoriul presinaptic
(in teritoriul presinaptic este obligatorie prezenta enzimelor necesare sintezei )
- prezenta enzimelor inactivante in teritoriul sinaptic
- stimularea teritoriului presinaptic trebuie sa fie urmata de evidentierea mediatorului incriminat si/sau a
metabolitilor in cantitati suficiente
- efectele neuromediatorului sa fie similare cu cele obtinute prin stimularea zonei presinaptice
- substantele care potenteaza (agonisti) efectele mediatorului presupus trebuie sa aiba aceleasi efecte
in momentul stimularii presinaptice

Mediatia colinergica (mediator chimic acetilcolina)

Tipuri de sinapse colinergice

In sistemul nervos vegetativ (SNV)

- sinapsa postganglionara parasimpatica
- transmiterea ganglionara parasimpatica
simpatica
- sistemul nervos central
- simpatic colinergic B glande sudoripare (inervatia glandelor sudoripare se realizeaza de catre fibre
simpatice postganglionare care isi realizeaza efectul prin intermediul acetilcolinei)

In sistemul nervos somatic

- placa neuromusculara
- sistemul nervos central (SNC) - anumite zone din scoarta cerebrala, nucleii bazali, talamus,
hipotalamus, hipocamp, cerebel

Sinteza si inactivarea acetilcolinei

acetilkinaza
Acetat activ AcetilCoA

colinacetilaza
AcetilCoA + Colina Acetilcolina + CoA
acetilcolinesteraza

degradare

Na+
Eliberarea acetilcolinei
influx de Ca2+ migrarea veziculelor
stimulare presinaptica coalescenta veziculelor cu membrana
exocitoza B eliberarea ACh
muscarinici B inhibitie
factori reglatori B presinaptici nicotinici B activare
D - adrenergici B inhibitie

Mecanism de actiune postsinaptica B receptori

112
Clasificarea receptorilor colinergici
M - muscarinici
N - nicotinici

Distributia receptorilor colinergici B SNC, ganglioni, organe periferice

Efecte muscarinice asupra organelor vegetative

- pe muschiul cardiac B cronotrop negativ

inotrop negativ
scade debitul cardiac
- la nivelul pace-maker-ului (sino-atrial) B creste permeabilitatea pentru K+
(hiperpolarizare)

- vase sanguine B interventie in reglarea circulatiei locale si generale

- vasodilatatie B hipotensiune arteriala
- vasodilatatie coronariana

- pe musculatura neteda B depolarizarea muschiului neted B contractie B creste - tonusul si

(gastro-intestinala
- peristaltismul
bronsica
vezicala
cai biliare)

- la nivelul glandelor salivare, traheobronsice, gastrice sudoripare B stimularea secretiei

- muschii globului ocular B contractia muschilor irisului (iridoconstrictie, mioza)

B muschii ciliari B spasmul de acomodare
- efect hipoglicemiant

Efectele muscarinice sunt blocate de catre atropina

Receptori nicotinici – localizati la nivelul
- sinapselor ganglionare simpatice si parasimpatice
- medulosuprarenalei
- placii neuromusculare
- SNC (celule Renshaw, hipotalamus)
Transmiterea colinergica ganglionara
- prezenta la nivelul sinapsei axo-dendritice
- enzima degradanta (acetilcolinesteraza) se gaseste in terminatia preganglionara
- in teritoriul postsinaptic au loc procese de depolarizare
- receptori nicotinici sunt blocati de ganglioplegice (tetraetilamoniu, hexametoniu)

ganglion parasimpatic
- muschi cardiac
ACh - muschi neted
ACh
- glande
fibre parasimpatice

- muschi cardiac
ganglion simpatic NA - muschi neted,
- glande cu exceptia
teritoriilor de mai jos
ACh

fibre simpatice - muschi neted din unele vase

ACh din piele si muschi scheletic
- glande sudoripare

Figura 8. Schema transmiterii colinergice ganglionare

114
 PARASIMPATIC SIMPATIC
INHIBITORI STIMULATORI INHIBITORI
Hexametoniu ACh Nicotina ACh Hexametoniu
Mecamilamina Mecamilamina

INHIBITORI STIMULATORI STIMULATORI INHIBITORI

Toxina botulinica (nu exista) Tiramina Reserpina
Amfetamina Guanetidina
ACh Efedrina NE

INHIBITORI STIMULATORI STIMULATORI INHIBITORI

Atropina Acetilcolina Noradrenalina Fentolamina
Pilocarpina Adrenalina Organ Fenoxibenyamina
Organ
Fitostimulina Izoproterenol efector Propranolol
efector
Neostigmina Efedrina
Metacolina Fenilefrina

Figura 9. Actiunea unor substante asupra sistemullui nervos vegetativ

Mediatori chimici simpatici – mediatia catecolaminergica

Metabolismul catecolaminelor

Biosinteza B Fenilalanina
Fenilalaninhidroxilaza
Tirozina
Tirozinhidroxilaza etapa limitanta
L-DOPA
Dopa-decarboxilaza
Dopamina
Dopamin - E - hidroxilaza +
Noradrenalina
Fenilalanin-N-metiltransferaza
Adrenalina

Catabolismul catecolaminelor
Enzime implicate
- monoaminoxidaza (MAO) B dezaminare oxidativa B asigura echilibrul sinteza / degradare
- sediu predominant mitocondrial
- actioneaza la nivelul butonului terminal
- degradeaza fractia libera a catecolaminelor din neuron
- nu are efect asupra catecolaminelor de depozit (din vezicule)
- Catecoloximetiltransferaza (COMT)
- sediu predominent citoplasmatic B se elibereaza usor in spatiul extracelular
- intervine in teritoriul postsinaptic din vecinatatea receptorilor adrenergici membranari
116
Fenomenul de recaptare (re-uptake) limiteaza numarul de molecule de noradrenalina la nivelul receptorului
Stocarea catecolaminelor
- granule de stocaj
- transportul prin membrana a granulelor necesita ATP si Mg2+
- migrarea granulelor
- este favorizata de prezenta microtubilor si microfilamemtelor (viteza 2 mm/ora)
Eliberarea catecolaminelor se face prin exocitoza in prezenta Ca2+ care determina coalescenta membranara

Figura 10. Sinteza, eliberarea, recaptarea catecolaminelor

Receptori adrenergici
Receptori D B efecte de tip D - excitatorii
- tipuri de receptori D:

- D1 B cuplat cu proteina Gq

- D2 B cuplat cu proteina Gi
Receptori D presinaptici B controlul eliberarii de noradrenalina B feedback negativ
Mecanism de actiune
- inhibarea adenilatciclazei

Receptori E B efecte de tip E - inhibitorii

- subgupe - E1 – inima, tract gastrointestinal, hipofiza
- E2 – vase, bronhii, muschi striat
- E3 – in tesutul adipos B stimuleaza lipoliza
- mecanism de actiune
- sunt receptori cuplati cu proteina Gs:
Noradrenalina B E receptor B stimuleaza adenilatciclaza

3’,5’ AMPc ATP

118
Efectele activarii receptorilor adrenergici

D E
vase Constrictie Relaxare (E2)
Vase coronare constrictie Relaxare
inima inotrop., dromotrop,
batmotrop pozitiv
Splina contractie
Muschi pilomotor
Muschi iridodilatator midriaza
Tensiune intraoculara scadere
Tract gastro-intestinal Relaxare Relaxare (E1)
Uter Contractie Relaxare (E2)
Glande salivare Secretie Secretie
Bronhii Contractie Relaxare (E2)
Muschi scheletici Creste forta de contractie,
tremuraturi (E2)
insulina Diminua secretia Stimuleaza excretia
potasemia creste
Glicogenoliza Creste ficat Creste muschi (E1)
Lipoliza Creste muschi (E1)
Renina Creste secretia
fibrinoliza Creste activitatea
fibrinolitica a plasmei (E2)

Efecte adrenergice centrale

- bulbo-spinal
- inhiba tonusul simpatic
- stimuleaza reflexul de flexie
- activator al substantei reticulate B reactia de trezire
- declansarea starii de somn paradoxal (locus ceruleus)
- senzatia de foame

Sistemele dopaminergice
- 3-4 dihidroxifeniletilamina – dopamina
- actiuni periferice – actioneaza pe receptorii D,E adrenergici si pe receptorii dopaminergici
- doze mici – scade presiunea arteriala, stimuleaza activitatea inimii
- doze mari – hipertensiune
- receptori: D - vasoconstrictie
E - vasodilatatie
- stimulare cardiaca
- receptori dopaminergici
- creste debitul renal, mezenteric, coronarian
- diureza
- natriureza

- actiuni centrale
- fascicul nigrostriat
- in functia sistemului extrapiramidal (boala Parkinson B scaderea Dopaminei: tratament B L-DOPA)
- fascicul mezolimbic
- hiperactivitate – schizofrenia
120
Serotonina (5 - hidroxitriptamina)

- receptori
D – fibre musculare netede – contractie
M – celule ganglionare inhibitorii
(miorelaxare)
alte tipuri de receptori – necaracterizati
! receptori presinaptici

- cai serotoninergice
- nucleii rafeului
- bulbo-spinale

- efecte
- periferice
sistem cardiovascular
- vasoconstrictie splahnica
- vasodilatatie – piele, muschi
bronhoconstrictie
musculatura digestiva - stimulare
Figura 11. Sinteza, eliberarea, recaptarea
- centrale
acte comportamentale – somn si inactivarea serotoninei
echilibru serotonina – noradrenalina (tensiunea arteriala)
efect hipotermizant
activitati psihoafective
transmiterea impulsurilor dureroase
- este si hormon local

Acidul J aminobutiric ( GABA)

Sinteza:
GABA decarboxilaza
acid glutamic GABA

Distributie - sistemele inhibitorii din nevrax

- locus niger
-globus palidus
- hipotalamus
- talamus
- scoarta cerebrala

Mecanism de actiune
- hiperpolarizarea membranei postsinaptice
- receptori membranari (postsinaptic)

Efecte
- anticonvulsivante
- neurologice
Figura 12. Sinteza si eliberarea, recaptarea
- anxiolitice
- hipotermizant acidului J - aminobutiric
- sinapsele inhibitorii – centri locomotori
(cerebel / substanta neagra)

122
Histamina
- este eliberata de catre bazofile, mastocite
- este neurotransmitator (neuronii care elibereaza histamina se gasesc in hipotalamusul posterior si
nucleii tuberomamilari B moduleaza somnul)

- rol – in raspunsul imun local

- intervine in reglarea functiilor tubului digestiv
- metabolism
histidin decarboxilaza Histaminaza
histidina histamina inactivare
Acetilaza
- receptori
- H1 - localizati in muschiul neted, endoteliu, sistem nervos central
- produc vasodilatatie si bronhoconstrictie
- H2 – prezenti in celulele epiteliale gastrice
- stimuleaza secretia gastrica acida
- H3 – scade eliberarea unor neurotransmitatori (histamina, acetilcolina, noradrenalina, serotonina)
- H4 – se gasesc in bazofile, maduva osoasa, timus, intestinul subtire, splina, colon

Mediatia purinergica
Adenozina si ATP actioneaza ca neuromodulatori
(ATP-ul sintetizat in nervii simpatici care inerveaza musculatura neteda vasculara este stocat si eliberat
impreuna cu neurotransmitatorii clasic descrisi ca prezenti in acesti neuroni
exemplu: noradrenalina
Stimularea acestor neuroni elibereaza atat ATP-ul cat si noradrenalina, ambii determinand contractie musculara.
De fapt contractia produsa de ATP o precede pe cea produsa de noradrenalina.

Receptori:
- P1 – activati de adenozina
- fac parte din clasa receptorilor cuplati cu proteina G
- P2Y – activati de nucleotide: ATP, ADP, uridin difosfat (UDP), uridin trifosfat(UTP), UDP-glucoza
- fac parte din clasa receptorilor cuplati cu proteina G
- P2X – activati de ATP
- fac parte din clasa canalelor ionice ligand operate
- inhibitori de receptori: clopidogrel – antiagregant plachetar B blocant de receptor P2Y
(denumirea comerciala difera in functie de firma producatoare ISCOVER, PLAVIX, CLOPILET, CERUVIN)

Neuropeptide
- varietate de peptide din tesutul nervos
- deriva din proteine sintetizate de catre poliribozomii plasati la suprafata reticulului endoplasmic, transformati
la nivelul aparatului Golgi si ulterior depozitati sub forma unor vezicule de secretie care merg spre
terminatiile axonale printr-un transport axonal rapid facilitat de microtubuli si de o serie de molecule
care servesc la legarea acestor molecule de microtubi (kinezine)
- se descriu mai multe grupe (familii) de neuropeptide
- tahikinine
- peptide opioide
- peptide hipotalamice
- peptide neurohipofizare
- somatostatin
- insulina
- gastrina

124
Peptidele opioide

- familie de aminoacizi care mimeaza efectul opiatilor in creier

- pot fi de natura
- endogena (enkefaline, endorfine, dinorfine, endomorfine, nociceptin)
- exogena – absorbite partial din alimente (casomorfine - din lapte, exorfine - din gluten, rubiscoline - din spanac)
- rol fiziologic - intervin in motivatie, emotii, comportament afectiv, raspunsul la stres si la durere,
controlul ingestiei de alimente

- receptorii
- fac parte din clasa receptorilor cuplati cu proteina G (OP1, OP2, OP3, OP4 pozitionati in
diferite zone ale sistemului nervos)
Substanta P
- este un decapeptid din familia tahikinine
- actioneaza ca neurotransmitator si neuromodulator
- localizarea substantei P si a receptorilor B in regiunile sistemului nervos care controleaza emotiile
(hipotalamus, amigdala, substanta cenusie periapeductala)
- mediaza vasodilattia produsa prin reflex de axon
- implicata in perceptia durerii (transmite influxul nervos de la receptorii tesutului lezat catre SNC B constientizarea
senzatiei de durere)
- receptori – neurokinina 1 (NK1R)

Alte neuropeptide

- polipeptid vasoactiv intestinal (vip)

- colecistokinina
- neurotensina
Aceste peptide se intalnesc in sistemul nervos central (substanta neagra, cortexul cerebral) colocalizati
cu transmitatorii clasici (VIP cu ACh, somatostatin cu GABA,sau noradrenalina, colecistokinina cu DOPA)
Alaturi de neurotransmitatorii clasici si de neuropeptide se decrie o categorie de mesageri intracelulari
denumiti mesageri difuzibili. Exemplu: monoxidul de carbon, monoxidul de azot

126
 Fiziologia fibrei musculare

excitabilitatea – comuna tesuturilor vii

- proprietatile muschilor
contractilitatea
specifice extensibilitatea
elasticitatea

muschi scheletic
- tipuri de muschi muschi cardiac (miocard)
muschi neted

- modalitati fiziologice de declansare a contractiei

 influx nervos muschi scheletic modulare: SNS, mesageri

 automatism muschi cardiac
 spontan muschi neted
muschi striat
- mecanismul molecular al contractiei B comun muschi cardiac
muschi neted

Etapele producerii contractiei muschiului striat in organism

cai corticospinale
activarea voluntara (cortex muschi)
motoneuronului
reflexa Ð arc reflex

impus nervos
(PA propagat prin fibrele motorii)

transmitere sinaptica (placa motorie - acetilcolina)

depolarizarea membranei fibrei musculare

eliberarea calciului in sarcoplasma

(cuplare excitatie – contractie)

contractia musculara – interactiune actina - miozina

Sisteme participante la contractie

- sistem contractil
- sistem energogen
- cuplare excitatie - contractie
Figura 1. Etapele producerii contractiei
muschiului striat in organism

128
Teoria mecanismului glisant Huxley (1957) mecanice miozina
contractie - procese chimice
forte de atractie electrostatice
actina
PA
repaus – inhibitie Ca++ energie contractie

Ca2+ si troponina B tropomiozina B cufundare in lantul de actina

descoperirea situsurilor active ale actinei
Filament de ACTINA

atragerea capului miozinei

cuplare miozina - situs activ actina

ATP energie
Situs activ
inclinarea capului miozinei pe filamentul de miozina Tropomiozina Troponina

tractionarea miofilamentului de actina (timpul motor)

Situs legare
ATP actina
separarea capului miozinei de situs
Filament de MIOZINA
revenirea la pozitia initiala Situs legare
! Ca2+ ATP

combinarea cu alt situs activ Figura 2. Structura filamemtului de actina si miozina

Figura 3. Mecanismul molecular al contractiei musculare

130
 Cuplarea procesului de excitatie cu contractia

depolarizarea membranei
buton terminal potential de actiune
 
tubi in T
  tubi in T
cisterne
(r. sarcoplasmic)

cisterne
[Ca++] in sarcoplasma r. sarcoplasmic
 
activeaza
procesul de glisare
 
contractie
 [Ca++] [Ca++]
pompe de
transportul activ al Ca ++ Ca++
(pompa de Ca ++ )

Depozitare Expulzie
(r. sarcoplasmic) (extracelular)
relaxare contractie

 [Ca++] in sarcoplasma Figura 4. Cuplarea procesului de excitatie cu contractia

 
relaxare

Fosfocreatina  creatina + Pi
Sursa de energie Glicogen  Glucoza  Ac piruvic  ATP  ADP + Pi + energie
Glucoza sau ac grasi neestericati

contractie (plierea capului meromiozei grele)

Rolul ATP detasarea miozinei de pe situsul activ al actinei

pompe ionice (relaxare, potential membranar )

! lipsa ATP
contractia din oboseala

actina legata de miozina

rigiditate cadaverica

lipsa ATP
Figura 5. Mecanismul glisant

132
 lucru mecanic
izotonica deplasarea segmentelor corporale
Tipuri de contractii
evitarea contractia posturala antigravitationala
musculare
deplasarii sustinerea unui obiect
izometrica forta dezvoltata = forta opozanta
lungime constanta
mecanici
Metode de inregistrare B traductori de forta optici
electronici
Secusa musculara
complet
Contractii insumate B tetanos
incomplet

Figura
Figura 6. Tipuri de contractii 6. Tipuri de contractii musculare
musculare
Reglarea contractiei muschiului striat

1/3 – m extrinseci ai globului ocular

unitate motorie (UM)
1/100 – m poturali

nr de UM activate B recrutare progresiva

forta de contractie frecventa de descarcare a UM
sumatie temporo – spatiala – contractie tetanica

asincronismul UM B stabilitatea contractiei

Unitate motorie

Maduva Motoneuron
Fibra musculara
Placa motorie

Unitate motorie nr 1

Maduva Axon
spinarii motoneuron
Fibre musculare
Unitate motorie nr 2

Figura 7. Exemple de unitati motorii 134

 Fiziologia muschiului neted

-organe vegetative
pace – maker
activitate spontana
- vase sanguine contractie propagata
aparat digestiv, ureter, uter
muschi neted
activitate spontana C modulata SNV
unitar
umoral
intindere - contractie
Clasificare
contractie C stimul nervos
muschi neted m vaselor mari
multiunitar m ciliari
exemple m irisului
m membranei nictitante

muschi muschi
neted neted
unitar multiunitar

Figura 8. Tipuri de muschi neted

Cuplarea fenomenului excitatie-contractie la nivelul muschiului neted

pace – maker – fiecare celula
spontana
Excitare variatii ondulatorii ale potentialului membranar (unde lente)

declansata
prag

intindere
mediatori propagat de la o celula la alta
hormoni (nexus)

parasimpatic – acetilcolina
factori umorali modulata
simpatic – noradrenalina

Contractie

acetilcolina M3 PIP2
Gq
FOSFOLIPAZA C
DAG
1 IP3 [Ca2+]ic CONTRACTIE
Gq
noradrenalina
ATP
 ADENILAT CICLAZA
Gs
AMPc RELAXARE

136
Generarea PA
A amplitudine A frecventa PA
Contractie – mecanism putin cunoscut – Ca++ factor de cuplare

Em
Manifestari electrice ale contractiei musculare

- caracterul ordonat al fibrelor musculare in muschi

Forta
motoneuron
- unitatea motorie
fibre musculare
- muschi in repaus – liniste electrica

- activitate musculara voluntara Timp

reflexa
- metode de inregistrare
- electrod cutanat B EMG globala (a)
- electrod BronK B potential de unitate motorie (b)
EMG

a
FORTA

Procese chimice din timpul contractie musculare

substante energetice
- glucide ATP, fosfocreatina
- lipide - faza anaeroba
- protide - faza aeroba

Producerea de caldura in timpul contractiei

Caldura de repaus – 2 milicalorii/min/gram de muschi

Caldura produsa de contractie
- caldura initiala
- de activare (caldura eliberata in perioada initiala a contractiei izometrice) – perioada de latenta
- de mentinere (caldura eliberata in perioada de mentinere a contractiei izometrice, direct proportionala
cu forta produsa)

- de scurtare (surpuls de caldura eliberat in timpul contractiei izotone, direct proportional cu

scurtarea muschiului)

- caldura tardiva (de recuperare) – se elibereaza dupa incetarea contractiei

- timp variabil intensitatea ~ contractiei
- refacerea rezervelor energetice

138
 Mediul intern

totalitatea umorilor care scald celulele organismului

Capilar limfatic

Organismele vii sunt caracterizate prin functia de:

- metabolism
- reproducere
Metabolismul presupune schimburi bidirectionale
ale celulei cu mediul ambiant.
Organismele unicelulare realizeaza aceste
schimburi direct, transmembranar, cu mediul in care
se gasesc.
Dezvoltarea filo- si ontogenetica se insoteste de
aparitia unor structuri complexe formate din
Capilar sanguin
aglomerari de celule (tesuturi). In consecinta se
dezvolta sisteme de conducte (vase sanguine,
limfatice) care sa poata asigura celulei aport de
oxigen si eliminare de metaboliti prin intermediul
lichidului interstitial.
Interstitiu
Celule

Schimburile celula ' interstitiu ' capilar se realizeaza pe baza unor gradiente
(presionale si de concentratie) care mentin constanta compozitia mediului intern.
Cuantificarea compozitiei mediului intern si evidentierea modificarilor cantitative sau / si
calitative ale constituientilor ofera date despre functionalitatea sectoarelor implicate in
producerea si eliminarea diversilor compusi.

Compartimemtele mediului intern

I. Intravascular
II. interstitial

I. Compartimentul intravascular al mediului intern :

A. Sange
B. Limfa

A. Sangele este lichidul (tesut conjunctiv cu substanta fundamentala lichida) vehiculat prin
activitatea pompei cardiace prin vasele sanguine
Functiile sangelui:
- respiratorie
- circulatorie
- nutritiva
- de excretie
- de mentinere a homeostaziei
- hidro-elecrolitice
- acido-bazice
- termice
- in apararea organismului (specifica / nespecifica)
- de transport a unor variati constituienti de la si spre celule
- asigurarea unitatii organismului

140
 Compozitia sangelui
- plasma
- elemente figurate: hematii, leucocite, trombocite

Proprietati fizico-chimice ale sangelui

Culoare - in functie de saturatia in O2
- sangele arterial are culoare rosu-deschis
(97% din hemoglobina este sub forma de oxihemoglobina)
- sangele venos are culoare rosu-inchis
(60% din hemoglobina este sub forma de oxihemoglobina )
- coloratie patologica: - rosu aprins in intoxicatiile cu CO
(se formeaza carboxihemoglobina)
- cand cantitatea de oxihemoglobina este mai mica
decat cantitatea de hemoglobina redusa apare si
o coloratie caracteristica (violacee) a
tegumentelor si mucoaselor (cianoza)
Temperatura variatii in teritoriile vasculare in functie de intensitatea proceselor metabolice
- in hilul ficatului B 40 – 41 0C
- temperatura scazuta la nivelul tegumentelor

Volumul sanguin
- reprezinta aproximativ 7 – 8 % din greutatea corporala
- repartitia volumului sanguin - inegala intre segmentele sistemului circulator

15 % ( 750 ml) 85 % (4250 ml ) in sistemul de capacitanta

in sectorul de presiune crescuta (sistem de joasa presiune

- 2/3 (55% ) in venele extratoracice

- 1/3 in venele intratoracice si cordul drept

Repartitie dupa tipul de vas sanguin

- artere B 20 %
- vene B 75 %
- capilare B 5 %
Din volumul sanguin total
- 54% se afla efectiv in circulatie (volum sanguin circulant)
- 46% stagneaza in unele sectoare ale sistemului venos ( volum sanguin de rezerva )
Vasele din aceste teritorii (ficat, splina, plexuri subpapilare) au particularitati morfologice si functionale
care le permit acumularea unui volum de sange fara modificari de presiune intravasculara.
intravasculara.

142
 Raportul volum circulant / volum de rezerva se modifica permanent realizand o irigatie diferentiata
cu solicitari cardiace minime
Aceasta redistribuire sanguina (fiziologica) B creste debitul organelor in activitate
B scade debitul in organe nesolicitate
Exemple:
- in cursul digestiei debitul sanguin creste la nivelul tubului digestiv si scade in tegumente si mucoase
- in efort fluxul sanguin creste in muschii striati si scade in organele digestive

Variatii ale volumului sanguin

- fiziologice
- ingestia unor mari cantitati de lichide B cresterea volumului sanguin
(modificarile de volum nu sunt pe masura ingestiei deoarece absorbtia intestinala este relativ lenta)
- activitatea fizica
- volumul sanguin este mai mare la persoanele cu performante fizice
comparativ cu persoanele sedentare
- sarcina determina cresteri ale volumului sanguin:
- cresterea volumului plasmatic prin:
- eliberare crescuta de aldosteron si ADH B retentie hidro-salina
- intensificarea sintezei de proteine plasmatice
- cresterea numarului de eritrocite
- prolactina si hormonul lactogenic placentar stimuleaza eliberarea de eritropoietina
- cu aport suplimentar de fier B cresteri de 30%
- fara aport suplimentar de fier B cresteri de 18%

- patologice:
- scaderi: hemoragii, deshidratari
- cresteri: retentii hidrice de cauze variate

Reglarea volumului sanguin

- aportul de lichide (lichide ingerate, apa metabolica) trebuie sa fie egal cu pierderile (formarea de sucuri
digestive, transpiratie, urina)
- volumul sanguin este supus permanent unor variatii fiziologice, iar mentinerea in limite normale este
importanta deoarece influenteaza valoarea presiunii arteriale si hidrostatice

sucuri digestive

lichide ingerate

urina
oxidari celulare

-transpiratie
-perspiratie insensibila

Figura 1. Factori care tind sa modifice volumul sanguin

144
Adausurile / pierderile fiziologice de lichide
†
amortizare prin schimb cu interstitiul
† hipervolemie
modificari nesemnificative ale volemiei

Exista o valoare critica a valorii volemiei peste care hipovolemie

excedentul de lichid este evacuat spre interstitiu

Valoarea este functie de presiunea oncotica a plasmei

Modificarile mari de volum sanguin se corecteaza cu ajutorul unor mecanisme nervoase si umorale complexe.

Densitatea sangelui
- densitatea sangelui integral B1050 – 1070 (B >F)
- densitatea plasmei B 1030
- densitatea eritrocitelor B 1090
- depinde de elemente figurate, proteinele plasmatice, volumul plasmatic

- variatii ale densitatii

- cresteri B poliglobulii, pierderi hidro-electrolitice, hiperproteinemii
- scaderi B anemii, retentia hidro-salina, hipoproteinemii prin insuficienta de sinteza sau pierderi

Osmolaritaea plasmei este data de numarul de particule osmotic active pe unitatea de volum
Elementele figurate NU influenteaza presiunea osmotica
Osmolaritaea plasmei este de 280-290 mOsm/l
Implicatii fiziologice ale osmolaritatii:
- mentinerea homeostaziei hidro-electrolitice;
- determina forta / sensul transferului lichidian intre sectoare

c
Plasarea hematiilor in mediu
- hipoton B turgescenta celulara cu liza hematiei (a)
- hiperton B ratatinare celulara (b)
- izoton B nu modifica volumul celular (c)

a b
Utilizarea solutiilor hipo -, izo-, hipertone:

Solutii izotone - au aceiasi osmolaritate cu a plasmei

(ser fiziologic 0.9%, ser Ringer lactat, solutie 5% dextroza)
- utilizate in deshidratare intravasculara (efort fizic sustinut, febra etc)
- cale de administrare: intramuscular
Solutii hipotone - au osmolaritate mai mica decat a plasmei
( solutie 0.45% NaCl)
- utilizate in deshidratarea celulara (diureza excesiva, varsaturi cu pierderi de suc gastric)
- cale de administrare: intravenos
Solutii hipertone - osmolaritate mai mare decat a plasmei
(solutie 5% dextroza in 0.9% NaCl, solutii de Mg SO4 6%, 25% )
- utilizate in deshidratarea intravasculara cu hiperhidratare interstitiala sau celulara (edem cerebral)
- cale de administrare: intravenos

146
Presiunea oncotica a plasmei - parte din presiunea osmotica dezvoltata de proteine
- valoarea este direct proportionala cu concentratia proteinelor plasmatice si
invers proportionala cu marimea moleculelor
- are aproape aceeasi valoare in toate capilarele
- influenteaza schimburile hidroelectrolitice din sectorul capilar (echilibrul Starling)

Figura 2. Echilibrul Starling

PH = presiunea hidrostatica
PCO = presiunea coloid osmotica (oncotica)

Reactia sangelui
- pH-ul sangelui arterial (7,40) este mai mare decat pH-ul sangelui venos (7,35)
- factori de influenta
- pH-ul variaza invers proportional cu temperatura
- in efort fizic pH-ul scade pana la 6,90 (acid latic B metabolizat in ficat B pH = 7,4)
Corelatiii ale pH -ului intra / extracelular
- pH-ul extracelular are valoarea de 7,40 (7,35 - 7,45) - limita de incompatibilitate: 6,70-6,80
- pH-ul intracelular - are valoarea de  6,90
- variaza in functie de tipul de celula
- cerebral,hepatic  7
- cardiomioci t 6,95
- muschi striat scheletic
- repaus  6,90
- activitate  6,40
- pana la valoarea de 7 a pH-ului extracelular BpH-ul intrcaelular nu se modifica
- sub valoarea de 7 a pH-ului extracelular B acidoza intracelulara
- alcaloza extracelulara
- prin modificarea PCO2 B se modifica pH-ul intracelular
- daca PCO2 este constanta B modificari reduse ale pH-ul intracelular

148
Productia de acizi in organism
- surse de acizi
- productie metabolica de CO2 – sursa de acid carbonic si bicarbonat
- dieta echilibrata genereaza:
- 50 - 100 mEq ioni de hidrogen / zi
- la copil 30 -60 mEq / m2 / 24 ore
- dieta influenteaza ingestia / productia de sarcini acide in functie de continutul alimentelor
- degradarea unor compusi (metabolism intermediar)

-aminoacizi sulfurati
sulfuric
-fosfoproteine acid fosforic
-fosfolipide
uric
- nucleoproteine

- sarcinile acide si bicarbonatii sunt preluati de catre sistemele tampon sanguine

sau sunt neutralizate in organe specializate (pulmon, ficat, rinichi)

Sistemele tampon sanguine se caracterizeaza prin complexitate

rapiditate
sensibilitate
eficienta
acid slab baza slaba
sarea baza tare / acid slab sarea baza slaba / acid tare

Mecanism de interventie
acid tare + sistemul tampon acid slab + sare a acidului tare
baza tare + sistam tampon H2O + sarea acidului slab cu baza tare

Variaii fiziologice ale pH sanguin

In functie de: varsta
- copii - mai alcalin ( 7,42) B favorizeaz procesul de crestere
- btrâni - mai acid ( 7,30) B predomin procesele catabolice care produc catabolii acizi

In functie de alimentatie

Alimente care conin cationi anorganici (bazici) în exces fa de anioni anorganici (acizi)
( fructe, vegetale, lapte, cafea)
Alimente care conin conin în exces anioni anorganici
- carne: continut crescut de fosfoproteine
- ou: fosfolipide (din glbenus)

In functie de ritmul nictemeral

- pH acid (noaptea, dimineaa)
(în somn scade excitabilitatea centrilor respiratori B se reduce ventilaia B se acumuleaza CO2)
In functie de fazele digestiei
- in faza gastric B pH alcalin(H+ sunt consumai pentru formarea HCl)
- in faza intestinal B pH acid (HC03 se elimin prin bil, suc pancreatic, suc intestinal)

In efortul fizic B acidoz de efort ( 7,28) prin acumulare de acid lactic

In functie de presiunea atmosferica
Presiune atmosferic scazuta B hipoxie B hiperventilatie B alcaloz
(în ascensiuni montane nu se produce alcaloz pentru c efortul muscular genereaza acid lactic)

150
Separarea componentelor sanguine

Recoltarea sangelui

- cu substanta anticoagulanta B plasma + elemte figurate

- fara substanta anticoagulanta B ser + cheag

Hematocrit (Ht)
- volumul ocupat de ctre elementele figurate (eritrocite)
- determinare: citire dup centrifugare a sângelui devenit incoagulabil
- exprimare: ml celule/dl sânge (în volume %)
Valori normale: brbat 46,5 ± 5%
femeie 42 ± 5%
nou-nscut 56 ± 5%
copil 40 ± 5%
Ht somatic = 0,91 Ht venos

Figura 3. Determinarea hematocritului

Modificari ale valorii hematocritului

1 2 3 4 5 6

Figura 4. Variatii ale valorii hematocritului

(1 – poliglobulie, 2 – plasmoragie, 3- normal,
4 – hemoragie inainte de restaurare plasmatica
5 – hiperhidrare, 6 – anemie)

152
 Compozitia plasmei
- apa - 90%
- reziduu uscat - 10% (substante organice si anorganice)

Apa - constituient indispensabil

- asigura desfasurarea normala a tuturor proceselor metabolice
Rolurile apei
- rol structural: in celule si tesuturi este
- distribuita in spatiile libere dintre moleculele mari (proteice)
- retinuta la suprafata macromoleculelor (“apa legata”)
- solvent pentru substante organice si anorganice
Solutii ionizate
- ionii se inconjura de o patura de apa
- intre apa si ioni sunt legaturi de atractie slabe
- numarul de molecule pe care le leaga un ion depinde de raza ionului
- raza ionului dupa hidratare creste si influenteaza trecerea prin membrane

- vehicul pentru substante provenite din aport sau destinate eliminarii

- participa la diferite combinatii

- este un metabolit universal: indeplineste rol de reactant si de produs in reactii biochimice
- constituient al secretiilor si umorilor
- rol in termoreglare
- influenteza valoarea presiunii sanguine si hidrostatice

Repartitie procentula (din greutatea cororala) a capitalului hidric al organismului

intravascular 4 4 5 5 4 3
10 11 8
interstitiu 21 15
26
30 adult - 70 kg  60% apa
35 35
F  50% apa
intracelular 40
B  60% apa
50 45

Masa
uscata 20 30 40 50 50 60

Nou Barbat Barbat Femeie Femeie

NN > 2 ani
nascut Normo- supra- Normo- supra-
ponderal ponderal ponderala ponderala
Figura 5. Repartitia apei in sectoarele hidrice ale organismului

- procentul de apa este modificat de gradul de adipozitate (tesutul adipos are 30% apa)
- raportarea la “masa slaba” – valori relativ constante (adult 72%; nn 82%)
- adolescentii baieti au cu 17% > apa ca fetele
- obezii au o cantitate mai mica de apa: la aceiasi greutate corporala:
- obez – 43% apa
- slab – 70% apa

Continutul in apa variaza cu tipul de tesut

(plasma - 90%, tesut adipos – 30%, os – 25 - 30%, smalt – 2%, dentina – 10%)
154
Compartimente hidrice (hidroelectrolitice) ale organismului
(compartiment-ansamblu de molecule care se repartizeaza intr-un sector definit al organismului)
- intracelular (ic) - (40%)
- extracelular (ec) (20%)
- interstitial (14%)
- intravascular (5%)
- transcelular (1%) – lichid sinovial, intraocular, peritoneal, pericardic, pleural, cerebrospinal

Necesarul de apa

- 1500 – 2000ml la adultul sanatos cu activitate moderata in clima temperata

- factori de variabilitate

- temperatura ambianta si starea de activitate fizica

- corectarea pierderilor

+500ml/zi pentru febra, vomismente, diaree

- 3000 ml/zi pentru afectiuni renale
(dezechilibrul minor se corecteaza prin transfer de apa intre sectoarele hidrice, iar
dezechilibrele majore necesita mecanisme nervoase si umorale complexe)

Surse de apa pentru organism

- ingestie B1000-1500 ml
- din alimente solide si semisolide B 700 ml
- din procese metabolice B 300 de ml (pentru 100g de substanta oxidata cantitatea de apa produsa
este diferita:107 ml pentru lipde, 56 ml pentru glucide si 34 ml pentru proteine)

Setea este nevoia de a bea si senzatia produsa de aceasta necesitate

Comportament de cautare si ingestie de apa B comportament dipsogen

Centrii de sete sunt localizati in hipotalamus.

- primesc aferente periferice si centrale care influenteaza senzatia de sete

aferente oro-faringiene

Figura 6. influente centrale si periferice catre centrul setei

156
Eliminarile de apa din organism
- renale
- cutanate
- digestive
- pulmonare

- perspiratia insensibila B eliminari de 900 ml / zi:

- cutanat = 500 ml/zi B extravazare din capilarele dermice
(evaporare permanenta si la senzatiade “rece”)

- se realizeaza independent de conditiile de mediu

exceptii:
-umiditate 100%
-aer cald / temperatura corpului creste evaporarea si
intensifica procesul
- pulmonar = 400ml/zi B aerul expirat este saturat in vapori de apa
(presiunea partiala a vaporilor de apa este 47 mmHg)

- se elimina exclusiv apa

- nu este sub controlul mecanismelor generale de reglare
- intensitatea depinde de starea de hidratare a organismului
- dependenta relativa de conditiile de mediu

- perspiratia sensibila (transpiratia) – produsul glandelor sudoripare

- in repaus fizic si termic actiunea glandelor sudoripare este redusa (200 -300 ml)
(transpiratia se evapora pe masura ce se formeaza B senzatia de piele uscata)
- in efort cresc eliminarile de apa si electroliti
- cantitatea de sudoare variaza cu necesitatile termolitice
(> 35 °C B principalul mecanism termolitic)
- in zonele cu clima calda B 4-5l/zi
- in mediu supraincalzit (otelari, sticlari) B 10-12l/zi

- factorii care influenteaza evaporarea

- suprafata si temperatura pielii
- umiditatea si miscarea aerului
(sunt suportate mai usor temperaturi crescute daca aerul este uscat
si exista curenti de aer)
- transpiratie abundenta B efect termolitic redus
- repartitia pe zone corporale a transpiratiei intr-o zi calduroasa
- 25% membre superioare si extremitatea cefalica
- 50% trunchi
- 25% membre inferioare

- transpiratia non-termica se produce indiferent de conditiile de mediu

si nu este implicata in termoreglare
- transpiratie emotionala evidenta pe frunte, axile, palme, plante
- transpiratie gustativa (se produce la ingestia unor alimente condimentate) si
este evidenta la nivelul fetei si gatului

- eliminarile digestive B apa continuta in materiile fecale

- eliminarile urinare B aproximativ 1000 – 1500 ml / 24 ore

158
Reziduu uscat
- substante organice
- substante anorganice
(electrolitii plasmatici B vezi compozitia chimica a materiei vii)

Substante organice: proteine, glucide, lipide

Proteine (6 – 8 g/dl)
- evidentierea calitativa si cantitativa a diferitelor fractii proteice se realizeaza cu ajutorul electroforezei

Albumine B 4,5 – 5,7 g/dl

Globuline B 1,46 – 2,54 g/dl
D1 B 3 - 7% (din totalul proteinelor plasmatice)
D2 B 7 - 10%
E B 9 - 17%
J B 12 - 20%
Fibrinogen B 0,2 – 0,4 g/dl
Raport albumine / globuline B 1,5 – 2,5

Originea proteinelor plasmatice

- Ficat - albumine, transcortina, transferina, fibrinogen
- Rinichi - eritropoietina
- Limfocite/Plasmocite - imunoglobuline
- Glande endocrine - hormoni proteici
-Neuroni secretori – neuromodulatori, factori de eliberare pentru hormonii tropi hipofizari
-Endoteliu vascular - endoteline
-Enzime - difuzate din celule (uneori inactive): renina, lizozim
- produse de organe digestive si excretate partial in
- plasma: pepsinogen, tripsina, gastrina
- eliberate prin liza celulelor de origine: fosfataze, transaminaze (diagnostic de organ afectat)

Functiile proteinelor plasmatice

- controlul volumului plasmatic si a transferului de apa vas / interstitiu (prin valoarea presiunii oncotice)
- mentinerea homeostaziei acido-bazice (15% din capacitatea totala de tamponare a sangelui)
- transport (albumine, siderofilina, ceruloplasmina etc.)
- echilibru fluido-coagulant
- aparare specifica (anticorpi)
- influenteaza vascozitatea
Glucide
- glucoza
- concentratie plasmatica (glicemie): 0,8 – 1,2 g‰
- alte glucide:
-lactoza (produsa de catre glanda mamara;eliminare urinara)
- acid piruvic
- acid lactic
160
 Lipide

Aport utilizare
Lipide in tranzit
- absorbitie intestinala stocare
(lipide totale)
- sinteza endogena 700 mg% (550 – 750mg%) mobilizare
Fosfolipide
Factori care modifica echilibrul Gliceride
- nutritionali Colesterol liber / esterificat
- metabolici Acizi grasi liberi
- hormonali
Ioni Plasma Extracelular Intracelular
(mEq/l)
Na+ 141 143 15
Concentratia electrolitilor K+ 4 4 140
in compartimentele hidroelectrolitice Ca2 + 2,5 1,3 0,0001
ale mediului intern Mg2 + 1 0,7 15
Cl- 103 115 8
HC03- 25 28 15
Substante azotate neproteice HP04 2 1 1 60
So42- 0,5 0,5 10
- 50% uree
- 50 % (acid uric, creatinina, creatina, nucleotide) Acizi 4 5 2
organici
- azotul neproteic = 20 - 40 mg%
Proteine 2 <1 6
- eliminare prin urina B dezaminare
- reflecta capacitatea de epurare a rinichiului Ap (1) 2,8 14 28

Uree
- Concentratie plasmatica 0,2 – 0.4 g/l
- Eliminare urinara – 15 – 35g/l
- Creste - azotemie renala
- azotemie extrarenala (catabolism proteic crescut)

Creatina (3-7 mg/l)

- 50% din azotul neproteic din muschi
- Valori crescute: atrofii musculare, tireoze

Creatinina (0.6 – 1.3 mg%)

- Produs de catabolism al creatinei musculare
- Valoarea plasmatica nueste influentata de catabolismul proteinelor exogene
- Utilizata in cuantificarea filtrarii glomerulare (clearance renal)
- Cresteri urinare mai precoce ca ureea
Acid uric (2-5 mg%)
Sursa: degradarea bazelor purinice
- 1% liber
- 99% sub forma de urat de sodiu legat de o proteina (glicoproteina) transportoare specifica
Cresteri
- primare: guta
- sinteza crescuta de urati
- capacitate scazuta de fixare a proteinelor
+/- alterarea eliminarilor urinare € precipitatrea uratilor in exces
(articular, periarticular si la nivelul cailor urinare)
- secundare

- distrugeri celulare mari eroziuni osoase

- dupa medicatie
- care scade eliminarile urinare Cristale de urati
- antimitotica (creste metabolismul nucleoproteinelor) sinoviala
- nefrotoxica
Figura 7. Leziuni articulare in guta
162
 Elementele figurate

Eritrocitele
Valori - B 4,5 - 5 mil/mm3 cu variaii funcie de vârst, sex etc
- F 4,2 - 4,5 mil/mm3
Determinare - numrare cu camera de numrat Bürker –Türk
- numaratoare automata cu “cell counter”
- evaluare prin Ht
Roluri
- transportul gazelor respiratorii;
- echilibrul acido-bazic;
- influeneaz vâscozitatea B presiunea arteriala
Parametri morfologici:
- dimensiuni:
- diametru = 7-8 P (7,5 P);
- grosime = max 2 P 4 VEM
grosimea eritrocitara medie (GEM) GEM = (1.7 – 2.5 Pm)
S (DEM)2

S (DEM)2 VEM
suprafata eritrocitara medie (SEM) SEM = + (120 – 130 Pm2)
2 DEM
Indici eritrocitari
cantitatea de Hb
- volum eritrocitar mediu (VEM) = = 80-95P3
numarul de eritrocite

2. Concentratia medie de Hb in eritrocit:

Hb
CHEM = = 32-34 g/dl (<32% o hipocromie)
Ht
hipocromie + talie normala = deficit de formare a Hb

Hemoglobina eritrocitara medie (HEM):

Hb X 10
HEM = = 25 – 32 Pg
Eritrocite

curba Price – Jones – reprezentare grafica a variatiei

numarului de hematii in functie de diametru
- 60% - 7.3 P
- 40% - 6 - 7 P
- 7.3% - 9 P
P
Diferenele de marime depind si de varsta celulei
- reticulocite - talie mare Figura 8. Curba Price-Jones
- celule “btrâne” - talie mica
Variatii mari inafara limitelor normale B anizocitoz
- diametru: ‡ < 6 P - microcite
‡ > 9 P - macrocite
‡ > 12 P - megalocite

Microcite Macrocite Megalocite

164
 - anomalii de form ale eritrocitelor Bpoikilocitoz

1
3
1 1
2 3 2

1.ovalocite; 2.lacrimocite 1. celule in tinta; 2.elliptocite

3.celule in tinta 3. schistocite

Figura 9. Poikilocitoza
Eritropoiez
Definiie: succesiune de diviziuni / diferenieri care pornesc de la celula su o eritrocit matur
(diferentierea celulara este un proces care conduce la formarea unei celule specializate pentru una sau mai multe functii
fiecare tip de celula diferentiata exprima un program genetic particular care este redat in timpul diferentierii

Sediul eritropoiezei
- prenatal B sac vitelin, ficat, splina, maduva
osoasa
- postnatal B maduva osoasa

1 2 3 4 5 6 7 8 9

- la copil: celulele sanguine se formeaza in maduva hematogena prezenta in toate oasele

- peste varsta de 20 de ani productia de elemente figurate
- inceteaza in oasele lungi cu exceptia portiunii superioare a humerusului si a femurului
- si se limiteaza la oasele scurte (sterrn coaste, vertebre, os iliac)
Cinetica eritropoiezei
celula susa multipotenta diferentiere
(celula susa primitiva )

mieloida limfoida
(limfocite T,B )

Celula susa diferentiata (angajata,progenitor)

CFU-Eo BFU-E
CFU-GM CFU-MK CFU-B
CFU-E
CFU-G CFU-M Legenda

CFU-GEMM – colony forming unit pe linie mieloida

CFU-GM – linia granulo-macrofagica
CFU-G – linia granulocitara BPMN
CFU-M – linia macrofagicaBmonocite
CFU-B Bbazofile
CFU-E0 - Beozinofile
BFU-E (burst forming unit) BCFU-EB eritrocite
CFU-MK – linia megacariocitara
166
 proeritroblast

eritroblast bazofil

eritroblast bazofil

eritroblast policromatofil

eritroblast acidofil

reticulocit

globul rosu

Figura 10. Cinetica eritropoiezei

Caracteristici
- de la celula cap de serie (proeritroblast) pana la eritrocitul matur au loc procese de diviziune si diferentiere
celulara
- talia celulara se reduce progresiv, dispar nucelolii, se reduce bazofilia, scade raportul nucleo-citoplasmatic
cu disparitia nucleului la trecerea de la reticulocit la eritrocitul matur
- eritropoieza fiziologic are loc în mduva osoas începând de la natere;
- eritroblatii provin din celule formatoare (CFU-E i BFU-E) care deriv din celula pluripotent;
- celula pluripotent poate fi la originea tuturor liniilor celul
are;
- celula pluripotent nu poate fi identificat morfologic;
- primele celule identificabile sunt celulele precursoare;
- eritroblatii nu se gsesc normal în sângele periferic;
- celulele precursoare sunt explorate prin mielogrami biopsie medular;
- eritropoietina este factorul principal de stimulare a eritropoiezei;
- durata eritropoiezei este de aproximativ 6 zile;
- rata de formare a hematiilor este de aproximativ 200 miliarde/zi;
- eritropoieza – capacitate de adaptare mare;
megacariocit
- numarul de reticulocite reflect activitatea eritropoietic.
Reglarea eritropoiezei

Pentru o hematopoieza eficienta:

1. microclimat medular fibroblast macrofag

- ofera celulelor susa conditii

- anatomice fibra reticulara monocit
limfocit
- intercelulare
- celulele stromei secreta
- matrice extracelulara (permite adeziunea celulelor susa in special datorita colagenului)
- factori de crestere
2. proteine (14% din proteinele consumate de organism)
3. metale: Fe, Cu, Co, Zn
4. vitamine: B2, B6, C
Stroma este formata din:
B12, acid folic B necesare sintezei de ADN - fibroblasti
5. hormoni deficit € anomalii de formare - fibre reticulare
- androgeni a tuturor liniilor celulare - fibre de colagen
- tiroidieni - matrice extracelulara
- insulina

168
5. factori de crestere - glicoproteine (“hormoni hematopoietici”)

- citokine sintetizate de catre celulele diverselor organe

- limfokine - celule endoteliale
- interleukine - fibroblasti
- monocite / macrofage
- eritropoietina (EPO) - limfocite

Tipuri de factori de crestere (dupa locul de actiune in cursul hematopoiezei)

1. factori promotionali: - IL3 (interleukina 3)

- SCF (factori pentru celule stem)
- rol: cresc numarul de celule susa in ciclul celular
sensibilizeaza celulele susa multipotente la actiunea altor factori de crestere

2. factori multipotenti: - IL3

- GM-CSF (CSF = factor stimulator de colonii)
- rol: actioneaza pe celule susa imature dupa ce acestea au fost sensibilizate de
factori promotionali B permite diferentierea celulelor susa

3. factori limitanti (specifici pentru fiecare linie)

exemplu: IL5 pentru granulocite eozinofile

IL4 pentru bazofile
IL6 pentru linia megacariocitara
EPO pentru linia eritroida
TPO – trombopoietina, linia megacariocitara

Eritropoietina (EPO) - factor de crestere cu rol predominant in eritropoieza

- hormon glicoproteic (gena pentru EPO pe cromosomul 7)
†
codeaza o proteina cu numeroase situsuri de glicozilare
- glicozilarea este responsabila de:
- activitatea EPO “in vivo”
- de stabilitatea proteinei
- secretata de catre:
- celulele endoteliale ale capilarelor din jurul tubilor proximali
- celulele interstitiale tubulare
- celulele hepatice – 10% € in special la fat

- actiune € fixare pe receptori specifici (la celule cu receptori la EPO: BFU-E, CFU-E, proeritroblast
eritroblast bazofil)
- sinteza este reglata de catre nivelul de oxigenare al rinichiului
(receptorul pentru EPO situat pe cromosomul 19, apare in stadiul de BFU-E, maxim la CFU-E)

Nivel normal al oxigenului

(hipoxia)
Figura 11. Reglarea eritropoiezei

170
 Eritrocitele prezinta pe suprafata lor antigene care in contact cu anticorpii plasmatici omologi determina o reactie antigen
– anticorp.
Consecinta B regula de transfuzie: in sangele primitorului nu trebuie sa existe o cantitate de anticorpi care prin reactie cu
antigele cu antigenele omologe din sangele donatorului sa produca o reactie antigen – anticorp.
Antigenele sistemului ABO sunt glicoproteine, se transmit ereditar si se gasesc prezente:
- pe suprafat eritrocitelor
- pe suprafata tuturor celulelor din oragnism
- in lichide biologice
Antigenele eritrocitare deriva dintr-un precursor comun care contine 4 monozaharide (ultimul este galactoza).
Fixarea fucozei pe galactoza (transfer de la un donator de -oze) B substanta H (substrat pentru antigenele A si B)
B prezenta la cei cu grupa 01
Absenta genetica a enzimei care face acest transfer B absenta antigenelor din sistemul ABO B este posibila
numai transfuzia izogrup
O
Antigenul A B fixarea N-acetil galactozaminei pe molecula de galactoza

'
a substantei H
Antigenul B B fixarea galactozei pe molecula de galactoza a substantei H

A ' 'B

'
AB
Figura 12. Schema de compatibilitate
Peste 500 ml transfuzia se face numai izogrup

Leucocite

numar: 4 – 10.000/mm3
>10.000 – leucocitoza
< 4000 - leucopenie
determinare – camera de numarare Burker-Turk

Formarea leucocitelor (leucopoieza)

caracteristici:
- derivate din celula stem pluripotenta;
- diferentiere prin factori specifici
stadii:
- embrio-fetal:
- trimestrul I – II intensitate redusa
- apararea produsului de conceptie se realizeaza prin
- mecanisme materne
- invelisurile embrionului
- trimestrul III – intensitate crescuta
- la adult:
- sediu exclusiv in maduva osoasa din: vertebre, coaste, stern, pelvis, omoplat, craniu si
segmente proximale ale femurului si humerusului

172
 MB = mieloblast Compartiment
PM = promielocit proliferativ (mitotic)
M = mielocit ~ 6 zile

Acumulare in
MM = metamielocit
maduva
Gns = granulocit
(rezerva
nesegmentat
de granulocite)
Gs = granulocit
~ 5 - 6 zile
segmentat
Compartiment de
maturare si rezerva

Figura 13. Cinetica leucopoiezei

Tipuri de leucocite
Clasificare - granulocite
- agranulocite
Formula leucocitara reprezinta raportul procentual
al diferitelor tipuri de leucocite
% Nr/mmc
Agranulocite
Limfocite 25 - 35 1500 - 2400
Monocite 4-8 240 - 600
Granulocite
Neutrofile 60 - 70 3000 - 4800
Eozinofile 1- 4 300 - 400
Bazofile 0-1 20 - 80

Rolul diferitelor tipuri de leucocite

Leucocitul polimorfonuclear neutrofil(PMN)

- aparare nespecifica
- rol fagocitar
- capacitate secretorie (pirogen endogen)
- influenteaza tonusul si permeabilitatea vasculara in focarul inflamator
- PMN mature au Ag care pot fi:
- comune cu alte tesuturi (de exemplu Ag din sistemul HLA)

Eozinofile (Eo)

- granulatii specifice la promielocit

- enzime in citoplasma (ATP-aza, fosfataza acida) si oligoelemente
(Mn, Mg, Co, Fe, Cu)
- in granulatii: enzime hidrolitice (catepsina, ribonucleaze,
fosfataze acide si alcaline, peroxidaza)
- histamina (1/3 din cantitatea de sange)
- rol fagocitar redus

174
Bazofile (Bo)

- motilitate redusa
- capacitate de fagocitare redusa
- functie secretorie:
- histamina
- heparina
- bradikinina
- factor chemotactic pentru eozinofile
- factor activator al plachetelor
- implicate in reactii de histocompatibilitate intarziata si de tip anafilactic

Monocite (Mo)

- epurare de particule straine

- catabolizare de substante fagocitate
- sinteza de:
- interferon
- pirogen endogen
- activator de plasminogen
- AND, ARN, lizozim
- constituienti de complement (C2, C4)
- CSF (granulocitopoietina)

Limfocite

- aparare specifica
umorala: limfocite B
- fiecare limfocit B prezinta pe suprafata membranei anticorpi
membranari (imunoglobuline s membranare)
- situsul activ al acestor anticorpi membranari este specific
- recunoasterea specifica directa a antigenului de catre limfocitul B
este urmata de multiplicare cu formarea unei clone specifice de
limfocite B
- expansiunea clonala se asociaza cu diferentierea limfocitelor B in
plasmocite

-plasmocitele contin din abundenta reticul endoplasmic, ribozomi, mitocondrii B secreta anticorpi circulanti
specifici si declaneaza reactia de eliminare a antigenului
-clonele de limfocite B formate (limfocite B cu memorie) B reduc latenta in raspunsul imun ulterior

Imunitate celulara: limfocite T

citotoxice
combinare cu antigenul de pe celula atacata
- limfocite T †
eliberare de substante > liza membranei celulei gazda
†
distrugerea celulei
auxiliare
stimuleaza eliberarea interferonului
stimuleaza efectul distructiv al celulelor T citoxice

- celule NK - nu au specificitate doar pentru un singur antigen, secreta interferon

(natural killer cells)

176
Trombocitele
- fragmente citoplasmatice anucleate (la vertebratele inferioare – au nucleu)

Rol - participa la hemostaza (nu adera la endoteliul intact)

Hemostaza fiziologica

Definitie – totalitatea mecenismelor fiziologice care intervin pentru limitarea pierderii de sange
Eficienta = vase mici
parietali
Factori participanti plachetari
sisteme procoagulante
Endoteliul vascular – factor de mentinere a fluiditatii sangelui
congenitale
ineficienta procesului – deficite castigate
Dereglari ale hemostazei
tromboza intravasculara
hemostaza primara
Fazele hemostazei fiziologice coagularea sangelui
fibrinoliza
Hemostaza primara
Factor declansant solutie de continuitate la nivelul endoteliului vascular
subendoteliul - trombogen la contactul cu sangele
microfibrile
colagen
atractie plachetara C ansamblul factor Wilebrand
colagen subendotelial
factori tisulari – sistemul extrinsec procoagulant

stimuleaza generarea de trombina

Procesele hemostazei temporare

1. reactie vasculara > vasoconstrictie (prin tromboxan A2, serotonina, noradrenalina, calciu ionic)

http://www.mhhe.com/biosci/esp/2002
_general/Esp/folder_structure/tr/m1/s7
/trm1s7_3.htm

Hemostaza definitiva

Faze
- coagularea sangelui
- fibrinoliza
Coagularea sangelui
Definitie – disparitia fluiditatii sangelui prin transformarea fibrinogenului in fibrina si
formarea cheagului sanguin si seruluiFenomen esential – fibrinogen solubil > gel de fibrina
Posibilitate de realizare
- extravascular (mecanism extrinsec)
- intravascular (mecanism intrinsec)
Factorii coagularii
- enzime
- substrat pentru enzime
- cofactori

178
 Factori plasmatici Rol Produs final Loc de sinteza
I, Fibrinogen substrat Ia, Fibrina Ficat
II, Protrombina enzima IIa, Trombina Ficat
III, Factor tisular enzima IIIa Ficat
IV, Calciu cofactor provenienta Endoteliu
plasmatica Celule sanguine
V Accelerina cofactor Va, labil Ficat
VII, convertina enzima VIIa Ficat
VIII, Factor antihemofilic A cofactor VIII:C, labil Ficat
IX, Factor antihemofilic B enzima IXa Ficat
X, Factor Stuart-Prower enzima Xa Ficat
XI, Factor antihemofilic Rosenthal enzima XIa Ficat
XII, Factor Hageman enzima XIIa Ficat
XIII, Factor stabilizator al fibrinei enzima XIIIa Ficat

 factorii II, VII, IX, X – dependenti de vitamina K

 factorul VI - denumire neatribuita,, folosita anterior p
pentru factorul Va

XIII

http://www.mhhe.com/biosci/esp/2002_general/Esp/folder_structure/tr/m1/s7/trm1s7_3.htm
180
 tendinta permanenta la coagulare – microcirculatie
Controlul coagularii
antitrombina III (ATIII)
proteina C
inhibitori ai coagularii proteina S
cofactorul heparinei II (HCII)
factorul plasmatic inhibitor I (TFPI)
Fibrinoliza
- proces fiziologic cu tendinta de indepartare a depozitelor de fibrina
- plasmina – enzima degradanta
- plasminogenul – sintetizat in ficat
XIIa
activator de origine endoteliala
- factori activatori ai plasminogenului urokinaza prezenta in rinichi (u-PA, t-PA), placenta si miocite)
streptokinaza (streptococ B hemolitic)

antiplasminele: D2-antiplasmina, D2-macroglobulina, aprotinine

- factori inhibitori ai plasminogenului
endotelin - factor inhibitor al activatorului plasminogenului (PAI)

Figura 14. Fibrinoliza

182
 Fiziologia hemodinamicii

Circulatia sangelui (hemodinamica) asigura confortul biologic tuturor celulelor

Permite (la nivelul retelei de capilare)

schimburi adecvate
intre sange si lichidul interstitial

Asigurarea unui metabolism tisular

adecvat in orice circumstante fiziologice

Desi subordonata legilor fizicii ale hidrodinamicii, hemodinamica se realizeaza datorita

interrelatiilor dintre continut (sangele) si continator (aparatul cardiovascular), care
prezinta o serie de particularitati morfologice si functionale

Fiziologia aparatului cardiovascular

Aparatul cardiovascular este alcatuit din:

- organul central – inima
(functie de pompa, generator de presiune)

- vase sanguine
- artere (conduc sangele
de la inima spre tesuturi)
- capilare (la nivelul carora se realizeaza
schimburile necesare vietii si
activitatii tuturor celulelor)
- vene (readuc sangele la nivelul inimii)

Fiziologia inimii
http://www.dkimages.com

Inima – morfologie functionala

pericard fibros
endocard
pericard seros (foita parietala)

spatiu pericardic
miocard – confera inimii
pericard seros (foita viscerala) functia de pompa
epicard

Figura 1. Structura inimii

184
 Proprietatile fundamentale ale miocardului

Miocardul este un muschi striat B are proprietati functionale si structurale

comune cu muschii scheletici,
B are si proprietati caracteristice

1. Excitabilitatea (functia batmotropa)

Definitie: proprietatea muschiului cardiac de a se activa
sub actiunea unor stimuli adecvati
Starea de excitatie a cardiomiocitului se materializeaza
prin potentialul de actiune.

Legea “tot sau nimic”

(explicata prin structura sincitiala a miocardului)
- stimuli cu intensitate sub prag nu provoaca contractie
- stimuli cu intensitate prag si mai mare decat pragul
B contractie maximala

Legea inexcitabilitatii periodice a inimii

Figura 2. Potential de actiune
- in timpul sistolei (contractie miocardica)
al cardiomiocitului ventricular adult
inima nu raspunde la un alt stimul
indiferent de intensitatea acestuia (perioada refractara absoluta)
- un stimul aplicat in perioada refractara relativa va fi urmat de raspuns contractil
- consecinta B este asigurata ritmicitatea
B este impiedicata tetanizarea inimii
Excitanti (stimuli):
- normal B potentialul de actiune generat de sistemul excito-conductor
- aberant B potentialul de actiune generat de catre focare ectopice B extrasistole

Figura 3. Perioadele de excitabilitate ale cardiomiocitului

a = perioada refractara absoluta

a+b = perioada refractara functionala
c= perioada refractara relativa
d = perioada supranormala
e = potential de repaus

2. Automatismul - proprietatea muschiului cardiac de a se autoexcita (autoactiva).

- celulele sistemului excito-conductor din structura inimii genereaza stimuli
pentru miocardul contractil fara influente nervoase si umorale din exterior
- proprietatea de automatism este latenta la miocardul adult si manifesta
la sistemul excito-conductor (sistemul nodal sau miocardul embrionar)
demonstrarea automatismului: inima scoasa din organism, deci lipsita de influente
extrinseci nervoase si umorale, continua sa se contracte daca i se
asigura conditii pentru intretinerea metabolismului (ioni,
substrat energetic, temperatura optima, oxigenare)
mecanism: celulele tesutului excito-conductor au un potential de repaus instabil
datorat permeabilitatii crescute a membranei acestor celule
pentru cationi, in repaus B in timpul diastolei patrunderea cationilor
in celule determina depolarizare 186
 In conditii fiziologice activarea inimii se face prin impulsuri generate de
nodulul sino-atrial (NSA) (70 -80/min)

Intreruperea legaturii dintre NAV si fasciculul

Hiss B centrul de comanda este preluat de
fasciculul Hiss (20 - 25/min)

Lezarea NSA B rolul de centru de

comanda este preluat de nodulul atrio-
ventricular (NAV) (40/min)
Retea Purkinje

Figura 4. Generarea potentialelor de actiune de catre sistemul excito-conductor

Demonstrarea experimentala a posibilitatilor de generare a potentialelor de actiune

de catre diferitele portiuni ale sistemului excito-conductor B ligaturile lui Stannius (batracieni)
Ò
Ò Ò Ò Ò
Ò
Ò Ò
Ò
Ligatura II:
Ligatura I: ‚ Ligatura III:
‚ Sinusul venos se contracta ‚
Sinusul venos se contracta Atriile nu se contracta Sinusul venos si atriile se contracta
Atriile si ventriculul nu se contracta Ventriculul se contracta cu cu frecventa sinusului venos
frecventa mai mica decat sinusul venos Ventriculul se contracta cu frecventa mai mica

Figura 5. Ligaturile lui Stannius

La batracieni inima este tricamerala (2 atrii, 1 ventricul)

Sistemul excito-conductor este organizat in ganglioni pozitionati astfel:
- in sinusul venos – ganglionul Remak
- in atrii – ganglionul Ludwig
- in ventricul – ganglionul Bidder
Ligaturile Stannius evidentiaza faptul ca:
- ganglionul Remak este excitator, dominant
- ganglionul Ludwig este inhibitor (mai puternic ca Bidder si mai slab ca Remak)
- ganglionul Bidder este excitator (mai slab decat Remak si Bidder)

3. Ritmicitatea miocardului (functia cronotropa)

Definitie: proprietatea muschiului cardiac de a se activa periodic (automatism ritmic)
Consecinta: confera inimii posibilitatea de a se comporta ca o pompa
- contractia B genereaza presiune ridicata si evacuarea cavitatilor
- relaxarea B permite umplerea cavitara
Ritmuri cardiace
- sinusal (generator de ritm – pacemaker este nodulul sino-atrial)
- nodal (superior, mijlociu, inferior) – generator de ritm este nodulul atrio-ventricular
in portiunea superioara, mijlocie sau inferioara
- idioventricular – generator de ritm este fasciculul Hiss

188
 4. Conductibilitatea miocardului (functia dromotropa)
Definitie: proprietatea miocardului de a conduce activarea de la nodulul de comanda
in intreaga inima
Pacemaker (NSA Keith-Flack)

Viteza de conducere atriala

0,3 m / sec fibre de jonctiune
atriu NAV
Hiss

Nodul Atrio-ventricular (NAV) – “marea sinapsa a inimii”

intarzierea conducerii 0,1 sec
datorita particularitatilor de structura:
- fibrele de jonctiune au viteza de conducere de 0,01 m/sec
- numarul de nexusuri este mai mic decat in miocard
- fibrele NAV au viteza de 0.1 m /sec
Figura 6. Structura NAV

NSA
NAV
fascicul Hiss

Fascicul Hiss
retea Purkinje

Retea Purkinje

Miocard ventricular
Figura 7. Sistemul excito-conductor
al inimii la om

In cordul uman normal atriile si ventriculele sunt separate intre ele printr-o stuctura formata din
tesut conjunctiv numita planseu fibros.
Singura structura care, in mod normal, conduce unda de depolarizare prin planseul fibros este
fascicolul Hiss. Accesul la fascicolul Hiss este controlat de nodulul atrioventricular)
5. Contractilitatea
Definitie: proprietatea miocardului de a dezvolta tensiune in masa (de a se contracta)
atunci cand este stimulat adecvat
- contractii B sistole
- relaxarile B diastole
Sisteme participante
- contractil – filamente de actina si miozina
- energogen - lipide (acizi grasi neesterificati),
- glucide (glucoza)
- acid lactic
6. Tonicitatea
Definitie: proprietatea muschiului cardiac de a pastra o anumita tensiune in pereti
(chiar si in timpul diastolei)
Metabolismul miocardic
- caracteristici: functionare in conditii de aerobioza
- substrat utilizat: acizi grasi liberi (AGL), glucoza, acid lactic, piruvat, corpi cetonici, aminoacizi
(energia necesara miocardului este asigurata in repaus de AGL – 70% si de acid lactic – 15%,
iar in conditii de efort, acidul lactic furnizeaza 65% din energie)
190
 Revolutia cardiaca

Definitie: totalitatea fenomenelor care se deruleaza intre doua contractii atriale succesive
Inima este o pompa aspiro – respingatoare.
Contractiile ventriculare asigura circulatia sanguina prin cele 2 circuite: sistemic si pulmonar.
Aparatul valvular imprima sens unic de circulatie a sangelui.

a b

Figura 8. Circulatia sistemica (a) si pulmonara (b)

Diastola generala

activitatea atriilor sistola

activitatea ventriculilor diastola
0.1 sec
Figura 9. Fazele revolutiei cardiace

Durata revolutiei cardiace depinde de frecventa cardiaca (0.8 s la frecventa de 70 /minut)

Revolutia atriala

Sangele adus la inima ( prin venele cave superioara,

inferioara si sinusul venos coronar)

se acumuleaza in atrii (deoarece valvele atrio-ventriculare sunt inchise)

presiunea din atrii devine mai mare decat presiunea din ventriculi
(la sfarsitul sistolei ventriculare)

se deschid valvele atrio-ventriculare

sangele care se gaseste in atriu trece pasiv in ventricul si asigura

70% din umplerea ventriculara

sistola atriala (0,1 sec) asigura 30% din umplerea ventriculara

(umplerea activa ventriculara)

192
 Sistola ventriculara
- urmeaza dupa sistola atriala
- durata = 0,3 sec.

Desfasurare:
- cand ventriculul incepe sa se contracte
‚ †

†
Presiunea din ventricul devine > presiunea din atrii

‚ ‚‚
‚ ‚‚
Se inchid valvele atrio-ventriculare ‚
‚
Ventriculii = cavitati inchise in care presiunea creste progresiv

Cand presiunea din ventricul > presiunea din artere

‚
Se deschid valvele semilunare (de la baza aortei si pulmonare)
‚
Incepe evacuarea sangelui din ventricul B70-90ml (volum sistolic)
(la ineput rapid,apoi mai lent)

Diastola ventriculara

- urmeaza dupa sistola ventriculara

- ventriculele incep sa se relaxeze
‚
presiunea scade foarte mult
(cand presiunea din ventricul < presiunea din artere)
‚
valvele sigmoide se inchid (ventriculul este o cavitate inchisa)
‚

Presiunea din ventricul devine < decat presiunea din atrii

‚
se deschid valveleatrio-ventriculare
‚
ventriculul se umple cu sangele care vine din atrii
- 70% se scurge pasiv

- 30% ca urmare a sistolei atriale

194
Aspecte comparative ale fazelor ciclului cardiac pentru inima dreapta / stanga
- asincronism B dedublarea zgomotului II la copil si adolescent
- valvula tricupsid se inhide mai târziu decat mitrala
- valvula pulmonar se deschide mai devreme decat valva sigmioda aortica
- contracia izometric a ventriculului dreapt este mai scurta decât a ventriculului stang
- perioada de ejecie a ventriculului drept este mai lung (valvula pulmonar se închide mai tarziu)
- contracie i relaxarea izometric a ventriculului drept sunt mai scurte
- faza de ejecie a ventriculului drept nu este divizat in evacuare rapida si lenta

Influenta modificarilor de frecventa asupra ciclului cardiac

frecvena crescut determina:
- scurtarea tuturor fazelor ciclului cardiac
- umplerea rapid se continua fara tranzitie cu umplerea datorata sistolei atriale
(lipseste faza de umplere lenta ventriculara )
- scurtarea duratei sistolei
(sistola reprezinta | 40% din durata ciclului cardiac la frecventa de 70 / min si
reprezinta | 65% la frecventa de 200 / min)
- scaderea perioadei de umplere ventricular
( 600 ms la frecventa de 60 / min si 100 ms la frecventa de 200 / min)

compromite umplerea ventricular

compromite perfuzia coronarian
împiedic creterea suplimentar a debitului cardiac

Variatii ale volumului inimii in timpul revolutiei cardiace

- diastola B umplere ventriculara B cresterea volumului ventricular

(volumul de sange care se gaseste in ventricul la sfarsitul diastolei
se numeste volum telediastolic)

- sistola B evacuarea sangelui in artere B scaderea volumului ventricular

(volumul de sange care se gaseste in ventricul la sfarsitul sistolei
se numeste volum telesistolic)

- volum sistolic = cantitatea de sange evacuata de catre ventriculi la fiecare sistola

(diferena între volumul telediastolic i volumul telesistolic)
- frecventa cardiaca = 60 - 80 / min
Debitul cardiac (DC) = volum sistolic X frecventa cardiaca = 5.5 l / min
( 70- 90 ml ) (60 - 80 / min)

Variatii ale debitului cardiac:

- creste in: efort muscular ( 20 – 40 l ), sarcina, febra, simpaticotonie, hipertiroidism etc
- scade in: somn, tahicardie peroxistic, hemoragie, hipotiroidie, insuficienta cardiaca etc

Masurarea debitului cardiac (princupiul Fick):

O2 absorbit la nivelul pulmonului 300 ml / min
DC = = = 6 l / min
diferenta de concentratie arterio-venoasa a O2 ( 200 – 150 )

196
Manifestari ale activitii inimii
1. mecanice
2. electrice
3. acustice
1. Manifestri mecanice
a. variatii ale presiunilor intracavitare
b. variatii de volum

a. Variaiile presionale în timpul revoluiei cardiace

Sistol Diastol

AD 2-5 0-3
Aorta AS 8-12 0-5
VS
AS VD 25-30 0
VS 120-140 0

Figura 11. Variatii presionale intracavitare in timpul

ciclului cardiac ( AD – atriul drept;
VD – ventricul drept; AS - atriul stang; VS - ventricul stang)

Figura 10. Variatii presionale in aorta, atriul

stang, ventricul stang (1 – inchiderea mitralei;
2- deschiderea sigmoidei aortice; 3 – inchiderea sigmoidei
aortice; 4 – deschiderea mitralei )

b. variatii de volum si presiune ale ventriculului stang

6
presiune 7 Figura 12. variatii de volum si presiune ale
ventriculului stang in timpul ciclului cardiac
1. deschiderea valvulei mitrale
5 2. umplere diastolica
8 9 3. inchiderea valvulei mitrale
4. contractie izometrica (izovolumetrica)
4 5. deschiderea valvulei sigmoide aortice
6. evacuarea ventriculara
3 7. inchiderea valvulei sigmoide aortice
1
2 8. relaxare izometrica (izovolumetrica)
9. volum sistolic
volum

A corespunde contractiei atriale

C: debutul contractiei ventriculului stang
DC: debutul pantei anacrote
E: varf sistolic, inceputul perioadei de ejectie (coincide cu deschiderea sigmoidelo
A-E: perioada de preejectie
H: inceputul relaxarii izometrice (simultan cu inchiderea sigmoidelor)
Perioada E-H: perioada de ejectie
de ejectie O: coincide cu deschiderea mitralei
H-O: relaxare izometrica
O-F:relaxare izotonica (umplere rapida)
Perioada de F: sfarsitul umplerii rapide (coincide cu zgomotul 3)
umplere diastolica

Figura 13. Apexograma – cardiograma extracardiaca

198
2. Manifestri acustice
Descrierea revolutiei cardiace poate debuta:
- cu zgomotul I – inceputul sistolei ventriculare (“revolutia cardiaca clinica”) sau
- cu sistola atriala (“revolutie cardiaca fiziologica”)
Ascultaia zgomotelor cardiace - revoluia cardiac clinic
Zgomotul I (sistolic)
cauze: - închiderea valvulelor atrio-ventriculare
- turbulena sanguin
- contracia muscular cardiac
caracteristici - puternic
- prelung
- de tonalitate joas
focare de ausculataie maxim:
- spaiu V intercostal pe linia medioclaviculara (închiderea mitralei)
- baza apendicelui xifoid (închiderea tricupsidei)
Zgomotul II (diastolic) aorta
cauze: - închiderea valvulelor sigmoide aortice i pulmonare pulmonara
- vibrarea pereilor arteriali tricuspida
- turbulena sanguin
mitrala
caracteristici - scurt
- clar
- lovit
focare de auscultare maxima
- spaiu II intercostal parasternal
(stang pentru pulmonara
drept pentru aorta) Figura 14. Focare de ascultatie

Zgomotul III (prezenta inconstanta, la copil si sportivi de performanta)

- cauza: vibraii ale peretelui ventriculul stâng la sfâritul perioadei de umplere rapid

I II III I II

Figura 15. Zgomotele cardiace

(intre zgomotul I – II € “mica tacere” 0.23 sec
intre zgomotul II –I € “marea tacere” 0.55 sec)

Fonocardiograma - înregistrarea grafic a fenomenelor acustice produse în timpul

revolutiei cardiace.

UL SA CIZO E RIZO UR UL

Zgomotul IV Zgomotul III

a b c A P
Zgomotul I Zgomotul II

Figura 16. Corespondenta fonocardiograma / fazele revolutiei cardiace

UL – umplere lenta; UR – umplere rapida; E – ejectie ventriculara; CIZO – contractie izometrica (izovolumetrica);
SA – sistola atriala; RIZO – relaxare izometrica (izovolumetrica); Zgomotul I (a – grup de frecvente joase datorita
contractiei ventriculare in perioada contractiei izometrice; b- grup mijlociu de frecvente inalte datorat inchiderii
mitralei si tricuspidei; c – segment terminal, componenta vasculara, grup de frecvente joase produs de trecerea
sangelui in vasele mari); Zgomotul II (A, P) – inchiderea sigmoidelor aortice si pulmonare; Zgomotul III – frecvente
joase datorat vibratiei peretilor ventriculari in timpul umplerii rapide; Zgomotul IV – produs in timpul sistolei atriale
200
 3. Manifestri electrice

- propagarea undei de activare prin inima _ +

determina variatii de potential care pot fi _ _
inregistrate la suprafata corpului deoarece
tesuturile au conductibilitate electrica buna
- intre zonele activate (devenite electronegative) _
si zonele neactivate sau recuperate dupa +
trecerea undei de excitatie (devenite
electropozitive) se stabileste o diferenta de
potential exprimata ca un dipol
- fiecare dipol poate fi reprezentat grafic printr-un
vector a carui proiectie pe axele de derivatie + +
formeaza undele electrocardiografice

La baza activitatii electrice a inimii stau fenomene care se produc la nivelul celulelor cardiace
(in timpul depolarizarii si repolarizarii acestora)
Aceste fenomene electrice se produc ca urmare a propagarii impulsurilor provenite de la
pacemaker
Sumarea spatiala si temporala a acestor fenomene electrice inregistrate grafic constituie
electrocardiograma (ECG)

Figura 17. Inregistrarea grafica cu electrozi de suprafata a

procesului de depolarizare si repolarizare

Derivatii ECG

Derivatia - un raport spatial intre 2 puncte in care se plaseaza electrozii pentru ECG
- se caracterizeaza prin:
- 2 puncte de plasare a electrozilor (punctele sunt pe corpul uman si intre ele se inregistreaza
diferenta de potential creat de inima)
- un ax de inregistrare (dreapta care uneste cele 2 puncte) care are:
- un sens pozitiv (proiectia unui vector orientata in acel sens apare ca unda pozitiva pe ECG)
- un sens negativ ( proiectia unui vector orientata in acest sens apare ca
deflexiune negativa pe ECG)

+ _

Figura 18. Caracteristicile unei derivatii ECG I

R L
Derivatii ECG bipolare (standard):
( sunt 3 derivatii standard notate cu cifre romane: I, II, III)
Derivatia I: brat stang (L) – brat drept (R)
II III
Derivatia II: picior stang (F) – brat drept (R)
Derivatia III: picior stang (F) – brat stang (L)
Electrocardiograful inregistreaza diferenta dintre potentialul cules la F
capatul pozitiv si cel cules la capatul negativ ( al derivatiei)

202
 Conform unor reguli matemetice si corespondentului lor de reprezentare grafica
axele derivatiilor bipolare pot fi reprezentate ca laturi ale unui triunghi echilateral
Varfurile triunghiului Einthove corespund celor 3 puncte de inregistrare (de plasare a electrozilor
pentru derivatiile bipolare-standard)
Oriunde se plaseaza electrodul pe membrul respectiv,se inregistreaza acelasi potential cu cel al unui
punct imaginar ,dar fix, care reprezinta radacina membrului
Regula triunghiului Einthoven: DII = DI + DIII
(proiectia din derivatia DII este egala cu suma algebrica a proiectiilor aceluiasi vector in DI si DIII)

Derivatiile unipolare ale membrelor (DUM):

Caracteristici:
- unul din electrozi inregistreaza potential “0” (electrod indiferent )
- electrodul indiferent corespunde capatului negativ al axei de derivatie (potentialul inregistrat efectiv
corespunde in intregime potentialului cules la capatul pozitiv al axei de derivatie de catre electrodul
explorator
- potentialul “0” se realizeaza prin scurtcircuitarea celor 3 electrozi utilizati in derivatiile standard ale
planului frontal prin plasarea unei rezistente de 5000 ohmi pe fiecare cablu de inregistrare
- punctul de contact ale celor 3 cabluri se numeste “borna central terminala” si i se atribuie starea de
“0” electric (Wilson)

Figura 19. Obtinerea electrodului indiferent (Wilson)

Deoarece in inregistrarea ECG cu acest tip de derivatii amplitudinea undelor este redusa se
se poate obtine amplificarea undelor prin inlaturarea rezistentei de 5000 de pe cablul
derivatiei in curs de inregistrare (Goldberger).
In acest caz derivatiile sunt notate cu aVR aVL, aVF si electrodul indiferent este realizat prin
unirea intr-un punct a celorlalte doua membre.

aVR aVL
aVF

Pentru DUM axele de derivatie sunt si bisectoarele unghiurilor (bisectoarea unghiului unde se plaseaza
electrodul explorator se uneste cu mijlocul laturii opuse)

Sensul pozitiv al unei axe a DUM este cel orientat spre

electrodul explorator
Proiectia unui vector
- pe axa de derivatie se va inregistra ca deflexiune pozitiva
- pe prelungirea axei de derivatie se va inregistra ca
deflexiune negativa

Regula generala a DUM: VR + VL + VF = 0 (suma proiectiilor vectorului in cele 3 DUM = 0 )

204
 Derivatii toracice (unipolare precordiale) linia medio-claviculara
- electrodul indiferent : borna centrala Wilson
- electrodul explorator : se plaseaza pe torace:
linia
V1 – spatiul IV i.c margine dreapta stern medio-axilara
V2 – spatiul IV i.c margine stanga stern
V3 – ½ distantei dintre V2 si V4
V4 – spatiul V i.c la intersectia cu linia medio-claviculara
V5 – spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara anterioara
V6 – spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara medie
V7 – spatiul V i.c la intersectia cu linia axilara posterioara
V8 – spatiul V i.c la intersectia cu verticala coborata din
varful omoplatului
i.c. = intercostal

In cazul derivatiilor precordiale (toracice )

axa de inregistrare uneste electrodul explorator
cu centrul electric al inimii

Pentru fiecare ax al derivatiilor toracice

sensul pozitiv este orientat spre punctul de aplicare
al electrodului explorator

Caracteristici ale derivatiilor toracice (precordiale,DT)

- permit explorarea inimii in plan orizontal
- intre DT (axe, proiectii pe axe) nu sunt relatii matematice (de tipul celor din DS si DUM)
- deplasarea electrodului explorator pe torace modifica aspectul traseului
- pozitia electrodului aproape de inima permite inregistrarea diferentiata a potentialelor
(inregistrarea potentialelor zonei mai apropiate de inima determina unde mai ample)
Exemplu:
In V1 ,V2 potentialele pentru ventriculul drept sunt mai ample decat pentru ventriculul stang
Se admite ca:
- V1 exploreaza predominent VD
- V1 impreuna cu V2 si V3 exploreaza partea anterioara a septului
- V5 si V6 exploreaza VS ( regiunea laterala si inferioara a peretelui liber)
- V4 exploreaza predominent varful inimii
Inregistrarea grafica a activitatii electrice cardiace (electrocardiograma, ECG)

durata
0.02 s (viteza de derulare a hartiei de 50 mm / s)
0.04 s (viteza de derulare a hartiei de 25 mm / s)

206
Traseul ECG prezinta:
- unde: P,Q, R, S, T, U (undele sunt deflexiuni deasupra si sub linia izolelectrica)
- segmente PQ si ST (segmentul este portiunea izoelectrica de traseu ECG cuprins intre 2 unde)
- intervale: PQ, QT, ST (intervalul este portiunea de traseu care cuprinde un segment si cel putin o unda)

Electrogeneza undelor ECG

Unda P
Depolarizarea ( activarea ) atriilor se inregistreaza pe ECG ca o deflexiune pozitiva
Durata: 0.08 – 0.10 s
Amplitudinea: 1 - 2,5 mm (0.1 – 0.25 mV)
Exista un asincronism fiziologic de 0,01 – 0,02 sec al activarii celor doua atrii AD + AS
(AD se depolarizeaza primul ) care nu se evidentiaza in conditii normale,
AD
dar care apare in hipertrofia atriala stanga
Durata depolarizarii atriale = 0,08 – 0,10 sec. AS

Vectorul activarii AD – (vertical si orientat inainte)

AS – ( mai orizontal / spre posterior)
Vectorul rezultant este orientat: in jos si spre stanga

Repolarizarea atriala dureaza mai mult decat activarea

- In mod obisnuit nu are reprezentare ECG
- se poate inregistra in bloc atrioventricular sau utilizand derivatii intracavitare

Cai preferentiale de conducere atrio - ventriculare

Se descriu cai “preferentiale”prin care stimulul este condus de la NSA BNAV
Fascicolul Bachmann (1)
- porneste din NSA 1
- are 2 ramuri:
- un ram coboara prin AD spre partea superioara a NAV
- un ram care conduce unda de activare la AS 2
Fasciculul Wenckebach (2): 3
- conducere de la NSA prin peretele posterior al AD pana la NAV
Fasciculul Thorell (3) 4
- conducere spre NAV prin peretele postero-lateral al AD
- din acest fascicul se desprind fibre ( fasciculul James ) spre fasciculul Hiss (4)
‚
realizeaza variante de sindrom de preexcitare ventriculara

Intervalul PQ: semnifica conducerea atrio-ventriculara a stimulului (durata: 0,12 – 0,20 s)

Segmentul PQ semnifica conducerea stimulului in NAV, Hiss, Purkinje
pana la musculatura miocardica (durata: 0,04 – 0,10 s, izoelectric)
Complexul QRS
- reprezinta activarea ventriculara
- caracteristici:
Se desfasoara de la endocard B pericard
Cuprinde in ordine: septul, peretii laterali ai ventriculelor, varful ventriculului stang, baza VS
Pe electrocardiograma se inscrie numai depolarizare miocardului (nu si a sistemului excitoconductor)
Reprezentarea ECG este complexul QRS
- durata: 0.08 – 0.10 s
208
Repolarizarea ventriculara
- se desfasoara de la epicard B endocard (unda T pozitiva)
- reprezentare ECG – intervalul ST
Unda U
- prezenta inconstanta
- urmeaza dupa unda T
- semnifica repolarizarea fibrelor Purkinje, repolarizarea muschilor papilari, repolarizare tardiva (lenta)
a peretelui posterior a VS comparativ cu peretele anterior

Axa electrica a inimii

- se refera la directia depolarizarii care difuzeaza prin inima pentru a stimula contractia
fibrelor musculare
(din insumarea vectorilor depolarizarii ventriculare rezulta un vector mare
– “vectorul mijlociu al QRS” care reprezinta directia generala a depolarizarii ventriculare
axul inimii in mod simplificat este vectorul mijlociu al QRS determinat in grade, in plan frontal)

- 90
Deviatie axiala stanga
Deviatie axiala dreapta

180 0

Axa electrica normala

Figura 21. Axa electrica + 90

Reglarea activitatii inimii

Reprezinta o modificare permanenta a activitatii sale pentru realizarea unui flux sanguin
adaptat necesitalor metabolice tisulare
Mecanisme de adaptare
- fenomene de autoreglare intrinseci
- mecanisme extrinseci nervoase: (reflexe) si umorale

Autoreglare intrinseca
- legea Frank – Starling ( adaptarea fortei de contractie la umplerea cavitara)
In limite fiziologice inima pompeaza tot sangele care i se ofera
Muschiul cardiac isi poate modifica forta de contractie in functie de:
- gradul de umplere diastolica (consecinta aportului sanguin periferic)
- cresterea întoarcerii venoase  umplere ventriculara crescuta  intindere
suplimentar a fibrelor musculare miocardice  cresterea forei de contracie
- rezistenta sistemului arterial la curgerea sangelui determina cresterea fortei de
contractie astfel incat debitul cardiac nu se modifica

Mecanisme extrinseci
 modificarea frecventei
 modificarea fortei de contractie

210
 Mecanisme nervoase
- zone reflexogene pozitionate in cord si vase
- sisteme aferente (nervi senzitivi IX si X)
- centri nervosi (cu actiune concordanta asupra activitatii cardiace si presiunii arteriale)
- cardioaccelerator si vasoconstrictor
- cardiomoderator si vasodilatator
- sisteme eferente
- parasimpatic - nucleul dorsal al vagului
- plex cardiac
- acetilcolina
- nod sinusal si atrioventricular
mV
Stimularea vagala B efect cronotrop negativ
(efecte asupra tesutului nodal)
prag
-reduce panta depolarizarii lente diastolice hiperpolarizare

-creste polarizarea diastolica maximala (PMD)

frecventa cardiaca: 40/min depolarizare lenta diastolica
-deplasarea pace-maker-ului spre alte celule nodale

- simpatic - maduva cervicala C1-C4

- ganglion stelat
- nervi cardiaci  plex cardiac
- noradrenalina - E receptori

Stimularea simpatica (+ noradrenalina) - ! Reflexe (reactii) simpatice

mV
- creste panta depolarizarii lente diastolice
†
creste frecventa cardiaca
- creste si forta de contractie reducerea repolarizarii
frecventa cardiaca: 120/min depolarizare rapida

secunde
Mecanisme umorale de reglare a activitatii inimii
Efectul unor ioni
K+ - inima dilatata  flasca
- blocarea transmiterii PA  nodul AV
- scade valoarea potentialului de repaus
-scade amplitudinea potentialului de actiune
Ca2+ – contractia spastica a inimii
- rolul Ca+2  contractie (troponina)
Na+ - deprima functia cardiaca
- actiune competitiva cu Ca+2
- scadere  moarte prin fibrilatie

- sarcini acide, tiroxina, hormoni medulosuprarenalieni B tahicardie

- temperatura sangelui B modifica frecventa pacemaker-ului
- cald € creste frecventa si forta de contractie
- rece € efecte inverse
212
CIRCULATIA ARTERIALA
- este asigurata de activitatea ritmica a inimii si
este influentata de proprietatile arterelor

Sistola ventriculara
‚
Evacuare de sange (cu presiune) in arterele mari
‚
Peretii arterelor se destind
Arterele mari sunt considerate cisterne de presiune

In diastola
‚
Peretii arterelor revin la dimensiunile de repaus
‚
Comprima sangele
‚
Sangele este impins spre tesuturi
(valvele sigmoide sunt inchise si nu permit
intoarcerea sangelui inapoi la inima)

Proprietatile arterelor
- elasticitatea
- conductibilitatea (conductanta vasculara)
- contractilitatea
- distensibilitatea

Conductibilitatea

Conductanta vasculara - msoar fluxul sanguin ce traverseaz un vas într-un interval de timp dat
pentru o diferen de presiune determinat
- este o proprietate invers rezisten ei si depinde de diametrul vasului
conform legii lui Poisseuille:

 · r4 · P r = raza vasului
P = diferenta de presiune intre punctele de curgere
F=
8·L· L = lungimea vasului
 = vascozitate

- variaii mici ale diametrului (vasoconstrictie / vasodilatatie)

‚
variaii mari ale capacitii vasului de conducere a sângelui

Modaliti de curgere a sângelui

In vasele cu diametru mare curgerea

se realizeaza in straturi concentrice cu
- vitez mic la perete
- vitez mare în centru
(curgere laminara)

Curgerea devine turbulenta la cresterea

vitezei de circulatie a sangelui

- vas cu calibru mic Ÿ sângele în contact cu peretele vasului

214
 Elasticitatea

Elasticitatea arterelor mari contribuie la realizarea curgerii sangelui si in timpul diastolei transformand
evacuarea ritmica a sangelui din inima in curgere continua in tot arborele vascular.

posibilitate de intrerupere a curgerii

(simularea contractiilor ritmice cardiace)

tub rigid

tub elastic

Figura 20. Rolul elasticitatii vaselor in curgerea continua a sangelui

Experienta Marey
- se pune apa in vasul de sticla
- se comprima tubul de legatura ritmic(simularea contractiilor ritmice cardiace)
Se constata:
a. in tubul de sticla curgerea este sacadata (peretii tubului sunt rigizi )
b. in tubul de cauciuc (comparabil cu arterele elastice) B curgere continua
Arterele mari sunt considerate “cisterne de presiune”.
Elasticitatea arterelor mari contribuie la realizarea unei curgeri a sangelui in
flux continuu la nivelul arterelor si capilarelor

Distensibilitatea vascular - reprezinta variaia diametrului vascular in functie de variatiile presiunii sângelui
- este diferita la artere fata de vene

- poate fi exprimata grafic prin curba volum – presiune (V / P)

Compliana vascular (capacitan) - reprezinta produsul dintre distensibilitate si volum.

- poate fi reprezentata grafic ca panta tangentei la graficul V/P
Complianta venoasa este de 8 ori mai mare decat cea arteriala.

216
Presiunea arteriala

Reprezinta presiunea sub carea circula sangele in artere

Este corelata cu sistola si diastola:

- presiune sistolica (maxima):

In sistola ventricolului stang presiunea

in aorta si ramificatiile mari creste Aorta
brusc pana la 120 – 140 mmHg
Sistola

- presiune diastolica (minima)

In diastola se produce scaderea
presiunii arteriale pana la 70-80 mmHg

Diastola

Factori care conditioneaza presiunea arteriala (PA)

- factori cardiaci
- debit cardiac
- frecventa cardiaca
- factori vasculari
- rezistenta vasculara periferica (depinde de calibrul vasului)
- elasticitatea peretilor vasculari
- factori sanguini
- volumul sanguin
- vascozitatea sangelui

Presiunea diferenial
- diferena dintre presiunea arteriala maxim / minim (40-50 mmHg)
Variaiile presionale sistolo-diastolice reprezinta presiunea pulsului
PA sistolica
120
Unda dicrota
Presiunea pulsului
PA medie

80
PA diastolica

40

0
Figura 21. Reprezentarea pe sfigmograma a presiunii arteriale sistolice, medii si diastolice

Presiunea arterial medie (efectiv)

- reprezinta fondul presional permanent care asigura irigarea si nutritia tisulara
- valoarea presiunii medii este inferioar mediei aritmetice dintre presiunea sistolica si diastolica

218
Metode determinare a presiunii arteriale
Metode directe - se realizeaza prin cateterism vascular urmata de racordarea cateterului la un manometru
- prin inregistrarea grafica a oscilatiilor presionale se obtine un grafic in care se descriu
mai multe tipuri de oscilatii: sistolo – diastolice, respiratorii, vasomotorii

Oscilatii respiratorii

Oscilatii sistolo diastolice

Oscilatii vasomotorii

Figura 22 . Inregistrarea grafica a oscilatiilor presionale obtinute prin metoda directa

Metode indirecte
- metoda palpatorie (Riva-Roci) permite sesizarea in special a presiunii arteriale maxime
(acesta metoda este putin utilizata deoarece aprecierea presiunii minime este dificila)
- metoda ascultatorie (Vaquiez-Laubry)
- este o metoda frecvent utilizata pentru masurarea presiunii arteriale.
- se bazeaza pe posibilitatea de ascultare sub manseta de compresiune, a zgomotelor produse de
curgerea turbulenta a sangelui (zgomotele Korotkov). Se aplica pe brat o manseta compresiva in
care se introduce o presiune pana la o valoare mai mare decat cea presupusa a fi maxima (situatie
echivalenta cu comprimarea totala a vasului). Decomprimarea progresiva a mansetei reduce
presiunea aplicata si permite reluarea fluxului sanguin Cand presiunea din manseta este egala cu
presiunea sangelui din vas curgerea turbulenta care se instaleaza produce zgomot (primul zgomot
auzit corespunde presiunii arteriale maxime). Decomprimarea progresiva este insotita de cresterea
in intensitate a zgomotelor urmata de disparitia lor. Acest moment corespunde unei curgeri laminare
a sangelui prin vas si reflecta valoarea presiunii arteriale sistolice.

120
mmHg
80
mmHg

Figura 23. Determinarea presiunii arteriale prin metoda ascultatorie

220
 - metoda oscilometric
- se utilizeaza oscilometrul Pachon
- sunt sesizate oscilaiile peretelui arterial corespunzatoare presiunii sangelui:
- oscilatii supramaximale (inaintea presiunii sistolice)
- oscilatii corespunzatoare presiunii sistolice
- grup de oscilatii cu amplitudine care creste progresiv
- oscilatie maxima corespunzatoare presiunii medii
(indice oscilometric)
- oscilatie corespunzatoare presiunii diastolice
- oscilatii inframinimale

Artere pulmonare

Vene pulmonare Presiunea arteriala prezinta variaii

Vene cave
Vene mari
Artere musculare

Vene mici

în funcie de teritoriul explorat:

Arteriole
Capilare

Capilare
Artere elastice

Venule
Venule

- aort Ö 100-120 mmHg (rezisten nul)

- artere cu diametru Ö 3 mm Ö 95 mmHg
- artere mici - 80-95 mmHg (rezisten mare)
Arteriole

- arteriole Ö 55 mmHg
Aorta

- capilare arteriale Ö 30 mmHg

Figura 24. Variatiile presiunii arteriale in sistemul vascular

Variaii fiziologice
Vârst
nou-nscut Ö 55-60/40 mmHg
1 an Ö 80-85/60 mmHg
pubertate Ö 120/80 mmHg
50 ani Ö 140-150/90 mmHg
Activitate
repaus
efort fizic – cretere
tahicardie
retur venos crescut
(antrenai Ö creteri moderate)

modificarea poziiei
- ortostatism - hipotensiune
(proba ortostatismului)
- clinostatism

Factori de mediu
temperatur
- frig Ö vasoconstricie periferic Ö hipertensiune
- cald Ö vasodilataie Ö hipotensiune
stres Ö stimulare simpatico-adrenergic Ö hipertensiune

Variaii patologice
(hipertensiune)) B feocromocitom,
- cresteri presionale (hipertensiune feocromocitom, hiperaldosteronism,
hiperaldosteronism, hipertiroidie
hipertiroidie etc.
(hipotensiune)) B hemoragie,
- scaderi presionale (hipotensiune anemie, oc, colaps,
hemoragie, anemie, colaps, hipotensiune ortostatica etc

222
 Pulsul arterial - reprezinta expansiunea ritmica a peretilor aretriali ca urmare a evacuarii bruste
a sangelui din ventriculul stang
- este perceput prin comprimarea unei artere pe un plan osos
- palparea pulsului informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac

a b c d

Figura 25. Palparea pulsului la artera: a – radiala, b – poplitee, c- tibiala posteriaora, d – pedioasa, e- carotida

incizura dicrota

unda anacrota unda catacrota

Figura 26. Inregistrarea grafica a undei pulsului (sfigmograma)

Reglarea presiunii arteriale

Modificarea valorilor presiunii arteriale antreneaza din partea organismului mecanisme cu scopul de a
readuce presiunea in limitele normale
Aceste mecanisme actioneaza concomitent si coordonat
- pe inima
- pe vasele sanguine si
- pe volumul sanguin
Mecanismele de reglare sunt:
- rapide, de scurta durata (secunde, minute):
- nervoase, reflexe = clino-ortostatism
- umorale Õ hormoni
Õ Ang II etc.
- de lunga durata
- adaptarea receptorilor la noile valori presionale (ore Ö zile)
- mecanismele nervoase Ö pondere sczut
- mecanismele renale Ö reglarea eliminrilor de ap;

nervul IX
Mecanisme neuro-reflexe
Zonele reflexogene
- baroreceptoare (tensioreceptori)
- sinus carotidian (nervul IX)
- zona endocardo-aortic (nervul X) nervul X
- voloreceptoare
- atrii
- venele mari
- alte teritorii
- vase sistemice
- organe

224
 Ci aferente
- nervi depresori
- Hering Ö nervul IX;
- Cyon Ludwig Ö nervul X;
- secionarea acestor nervi determina hipertensiune (de defrenare), iar
- stimularea produce hipertensiune
- nervi presori – X, etc.
Cale aferenta
Centri nervoi
Centri nervosi
- formatiune reticulata bulbo-mezencefalica
(structuri nervoase cu actiune concomitenta
si coordonata pe inima si vase)
centri - cardioacceleratori
- vasoconstrictori Cale eferenta

- neocortex/ paleocortex
Inima
- hipotalamus
- maduva spinarii

Cai eferente Figura 27. Reglarea reflexa a presiunii arteriale

- parasimpatice (nerv X)
- actiune inhibitoare
- simpatice (nervi cardiaci)
- stimulator al activitatii cardiace
- vasoconstrictor

Reflexe baroreceptoare – predominant depresoare

La presiune arteriala normala baroreceptorii descarca constant impulsuri
Frecventa de descarcare a impulsurilor de la nivelul baroreceptorilor
- creste daca presiunea arterila are valori ridicate
- scade daca presiunea arteriala are valori reduse

Presiunea crescut determina:

- inhibarea centrului vasoconstrictor medular

- stimularea nucleului vagului

- vasodilataie periferic
- scderea frecvenei si forei de contracie a inimii

scderea presiunii arteriale

Presiunea sczut determina:

- anularea efectului inhibitor al baroreceptorilor

- vasoconstricie
- cresterea frecvenei si forei de contracie a inimii

cresterea presiunii arteriale

226
Reflexe voloreceptoare – sunt predominant presoare

- zone reflexogene B voloreceptori - auriculari si

- din peretii venelor
- cai aferente B nervul vag
- centri nervosi
- reflexul Baindridge (reflex atrial) consta in cresterea frecventei cardiace
ca raspuns la cresterea presiunii venoase centrale:
frecventa cardiaca crescuta
…
centri medulari (simpatici)

- aport venos crescut distensie atriala SNC

nerv X

hipotalamus
‚
hipofiza
‚
eliberare de factor natriuretic atrial (ANF) secretie scazuta de ADH
† ‚
- vasodilatatie periferica diureza crescuta
- diureza crescuta

Reflexe induse de chemoreceptori

- zone reflexogene: sinus carotidian si crosa aortei

- stimuli:

- scderea presiunii O2
- creterea presiunii CO2 centrul vasomotor crete presiunea arterial
- creterea H+

Mecanisme umorale cu intervenie rapid în reglarea presiunii arteriale

Poteneaza i întrein efectele mecanismelor nervoase

Clasificarea substanelor dup efectul generat
- vasoconstrictoare (catecolaminele, angiotensina II, vasopresina, serotonina, endoteline)
- vasodilatatoare (acetilcolin, histamin, plasmokiminele, catabolii, NO, peptide natriuretice)
- prostaglandinele (antacoizi lipidici)
Catecolaminele (noradrenalina, adrenalina, DOPA)
- eliberare de la nivelul:
- terminaiilor nervoase simpatice
- glandei medulosuprarenale

(1 i 2) D excitatori noradrenalina
 (1 i 2) D inhibitori adrenalina B efect bifazic (vasoconstricie / vasodilataie)

228
 - receptorul 1 C afinitate pentru adrenalina (A) i noradrenalina (NA)
prezenta: inim, esut adipos, neuroni corticali

- receptorul 2 C afinitate: A > NA (foarte redus)

prezenta: muchi, ficat, vase cerebrale

Mecanism de aciune
adrenalina noradrenalina

Gq Gi Gs

Fosfolipaza C Adenilat ciclaza Adenilat ciclaza

PIP2 DAG ATP AMPc ATP AMPc

IP3

Ca2+
Ca2+

Contractia Inhibarea Contractia Contractia muschiului cardiac

muschiului eliberarii de muschiului relaxarea muschiului neted
neted transmitatori neted glicogenoliza

Figura 28. Actiunea pe receptori adrenergici

Efecte cardio-vasculare ale catecolaminelor

noradrenalina
- vasoconstricie generalizat (coronarodilataie C  receptori)
- crete presiunea arterial sistolic si diastolic B creste rezistenta periferica
(pe teritoriul arteriolar, venos si capilar din circulatia splahica, pulmonara, cerebrala, cutanata)

adrenalina
- aciune pe ambele tipuri de receptori D rspuns bifazic
- inim D efect – inotrop, cronotrop, dromotrop pozitiv
- crete debitul coronarian
- crete presiunea arterial: sistolic, diastolic
- vasoconstricie arteriolar – piele, mucoase, splin, ficat, rinichi
- vasodilatatie in muschii scheletici
Inactivare
- enzimatica prin MAO (monoaminoxidaza) si COMT (catecolortoamintransferaza)
- difuzie
- recaptare
Mediaia colinergic
muscarinici (M)
Acetilcolina D receptori nicotinici (N)
intermediari (I)
Repartiia celor 3 tipuri de receptori este neuniform
- actiune muscarinica:
- inim, musculatura neteda B efect stimulator
- glande B efect inhibitor
- actiune nicotinic: muschi striat, sinapse neuro-neuronale 230
 Receptori muscarinici

M1 M2 M3
IP3 / DAG AMPc IP3 / DAG

Cresterea Ca2+ citosolic Cresterea Ca2+ citosolic

Deschiderea canalelor de K+
Proteinkinaza A Proteinkinaza A

Receptor Receptor
muscarinic nicotinic

Depolarizare Hiperpolarizare
Stimulator pe musculatura scheletica Inhibitor pe muschiul cardiac

Figura 29. Actiunea pe receptori colinergici

Efecte la nivelul inimii i vaselor

- doze mici D modificri nesemnificative
- doze mari D scade fora de contracie
D scade viteza de conducere în nodulul A-V
D scade presiunea arterial
Inactivare - difuzie
- enzime D acetilcolinesteraza

Vasopresina
Vasopresina
Vasopresina

Receptor V1
Receptor V2
Secventa proteica gunil-nucleotidica
Secventa proteica gunil-nucleotidica
Fosfolipaza C
Subunitate catalitica

PI € PIP € PIP2 € DAG

†
ATP AMPc IP3
Activarea proteinkinazei A †
† eliberare de Ca2+
Fosforilarea proteinelor legate de actina
†
†
Eliberare de calciu activarea kinazei activarea
† Ca2+ / calmodulina proteinkinazei C
Interventia aquaporinelor
† fosforilarea proteinelor
Reabsorbtie de apa †
raspuns celular
Figura 30. Receptorii vasopresinici 232
 Serotonina ( 5-HT )
- vasoconstricie splanhnic
- vasodilataiie cutanat (segment cefalic)

Histamina
- vasodilataie: piele, tub digestiv, pulmon
- efecte în zone limitate D vasodilataie local

Plasmakinine
- efecte vasodilatatoare (locale) mai intense decat histamina de10-15 ori

Cataboliti acizi (CO2, H+, acid lactic, ATP, adenozin etc.)

- vasodilataie: arteriolo-capilar
- hiperemie functionala
- permeabilizare capilar

Lipide vasoactive (prostaglandine, tromboxani, prostacicline, leucocitriene, lipoxine)

- vasoconstrictie / vasodilatatie in functie de specie si teritoriul tisular

Reglarea presiunii arteriale prin mecanisme de lung durat

Mecanisme
- capacitatea rinichiului de meninere a homeostaziei volemiei (intervenie lent Ö ore-zile)
- controlul secreiei de aldosteron

CIRCULA IA CAPILAR

Capilarele sunt vasele sangvine cele mai mici cu diametrul intre 5-20 m
- sistem de legtur intre circulaia aretriala si venoasa
- sistem vascular de joas presiune
- circulatia sangelui in capilare are loc lent si continuu
Forma si dimensiunile capilarelor sunt diferite in diverse tesuturi in functie de activitatea metabolica a acestora
Deschiderea sau inchiderea capilarelor este conditionata de tonusul arteriolelor, metarteriolelor, sfincterului
precapilar.
Vena
arteriole

Sficterul precapilar
sfincter precapilar
- situat la desprinderea capilarului din metaarteriola metaarteriola

- in repaus B sfincter contractat B capilare neiirigate Capilare

- in activitate B sfincter relaxat B capilarele se deschid

Venule

Rolul circulatiei capilare:

Capilare
- schimbul de substante nutritive dintre sange si tesutul irigat
- indepartarea produsilor de catabolism
- termoreglare
- in metinerea homeostaziei circulatorii
- contin 5-7% din volumul sângelui total
- 30% aciune muscular intens
- capilaroconstricie (reea capilar golit de sânge)
- capilaroplegie (reea capilar plin cu sânge)

234
 Schimburile transcapilare sunt favorizate de particularitatile morfologice ale peretelui capilar
si se realizeaza prin pori, difuziune si transport cu ajutorul veziculelor.
Capilarele continui
- sunt traversate de apa si de molecule mici.
Capilarele fenestrate
- contin in celula endoteliala pori (diametru 60 -80 nm)
- permit trecerea moleculelor mici, dar limiteza trecerea proteinelor
Capilare discontinui (sinusoidale)
- au membrana bazala discontinua
- sunt capilare fenestrate speciale care au pori largi (diametru 30 - 40 Pm)
- permit trecerea eritrocitelor si proteinelor serice

Schimburi de substante prin difuziune

- factori determinanti
- diferena de concentraie
- marimea suprafata de schimb

Schimburi prin proces de filtrare-reabsorptie (vezi echibru Starling)

- proces de filtrare in segmentul arterial
- proces de reabsorptie in segmentul venos

Tonusul capilar
- starea de semidistensie permanenta influentata de factori nervosi si umorali

CIRCULA IA VENOASA

- venele sunt vase sangvine prin care circula sangele dinspre capilare spre inima
- particularitati:

- vase transportatoare de sânge

- neoxigenat, cu deeuri metabolice (in marea circulatie)
- oxigenat (in mica circulatie)

- rezervor sanguin - cantoneaza 60-70% din volumul sanguin (2500 ml)

- repartiia volumului de sânge în diferite teritorii venoase
- 70-75% in venele marii circulaii (50-80% în vene cu diametrul sub 1mm)
- 25-30% - venele circulaiei pulmonare
- contin valvule care faciliteaza intoarcerea venosa

Structura peretelui venos (subtire si distensibil) este adaptata conditiilor hemodinamice

speciale din sectorul venos:
- presiune scazuta
- lipsa variatiilor presionale
- volum sangvin mai mare
- viteza de circulatie redusa

Proprietile venelor

- distensibilitatea
- peretii venelor permit variatii mari de calibru la variaii mici de presiune
- volumul venelor depinde de presiunea transmurala - Ptm (diferenta de presiune
dintre interiorul si exteriorul vasului )
†
Ptm negativa B lumen venos colabat B volum sanguin redus

236
 - contractilitatea
- prezena fibrelor musculare netede si inervaia simpatica care realizeaza tonus venos
permit depozitarea si mobilizarea sangelui in functie de necesitatile metabolice

Consecine:
- pentru aceeai presiune, cantitatea de sânge este mult mai mare în venele cu perete relaxat;
- venoconstricia crete redoarea parietal mai ales la volume mici;
(la volume mari întinderea muscular determin incapacitatea de realizare
a unei tensiuni active, contribuind astfel la staz venoas i apariia varicelor)

Presiunea venoasa
- presiunea sângelui în vene scade de la periferie spre centru
(in decubit dorsal - toate venele se gsesc aproximativ la nivelul urechiuei drepte - aceiasi presiune)
- in circulaia sistemica presiunea venoas are urmatoarele valori:
-12mmHg în capilarele venoase
- 7-8mmHg în venele mici
- 3-4mmHg în venele mijlocii
- 0-(-1,5-2) mmHg în venele mari i atriul drept (- 4mmHg în timpul inspirului fortat)

- in mica circulaie valorile presiunii venoase sunt:

- 6 – 8 mmHg la nivelul capilarelor pulmonare
- 4-5 mmHg în atriul stâng

Factorii care determina intoarcerea sangelui venos de la periferie spre cord:

factori determinanti:
- activitatea inimii
- creaza un gradient presional intre periferie si atrii
- in timpul sistolei ventriculare coborarea plasnesului atrio-ventricular reduce
presiunea
- fora de „vis a tergo” intraatriala
(forta care si realizeaza
actioneaza din spate).o Sangele
aspiratie din
a sangelui
capilarespre atrii
venoase
se deplaseaza sub actiunea presiunii din capilarele arteriale)

Factori favorizanti
- aspiraia toracic
- actioneaza in special in timpul inspirului
- influenteaza mai ales presiunea din venele mari

- contracia musculaturii scheletice (de la nivelul membrelor inferioare)

- se realizeaza o presiune exterioar de 100 - 150cmH2O (~100mmHg) care
comprima venele
- valvulele venoase fragmenteaza coloana de sange si se opun refluxului venos
impiedicand staza venoasa si dilatiile venelor (varice)
- gravitaia
- este factor favorizant al intoarecrii venoase pentru venele aflate deasupra atriului drept
- are efect invers in teritoriul inferior inimii (efect contracarat de valvulele venoase)
- pulsaiile arterelor din vecintate
Reglarea circulatiei venoase
- mecanisme nervoase (reflexe)
- zone reflexogene – sinus carotidian, crosa aortica, atriul drept, vene
- centri vegetativi
- eferente - simpatice - vasoconstrictie
- parasimpatice - teritoriul capilar
- teritoriul pelvin
- mecanisme umorale
substante vasoconstrictoare: NA, A, vasopresina, Ang II, histamina
substante vasodilatatoare: Ach, cataboliti acizi, PG1, plasmakinine
238
CIRCULATIA LIMFATICA
capilar limfatic drenare limfatica a
excesului de lichid interstitial

filtrare reabsorbtie
Sistemul limfatic este o cale derivata lichid interstitial
de drenaj a lichidului interstitial flux sanguin

Formarea limfei (vezi echilibrul Starling) arteriola venula

Compozitie:
- caracteristici regionale
- in functie de teritoriul unde se formeaza si
- starea functionala a teritoriului unde s-a format
- continutul proteic al limfei este mai mare dupa ce se strabate un ganglion limfatic
- continutul lipidic este scazut in inanitie si crescut postprandial
- lichid incolor
- compozitie electrolitica asemanatoare cu cea plasmatica (exceptie concentratia proteica mult redusa)
- celule: monocite foarte rare, limfocite, plasmocite
- flux limfatic normal 2-4 l / 24 ore (creste prin interventia care maresc extravazarea
de lichide plasmatice in spatiul interstitial)

Factori care influenteaza circulatia limfei

- particularitati morfo - functionale ale sistemului limfatic

- factorii care favorizeaza intoarcerea venoasa

Rolul circulaiei limfatice

- drenaj al lichidelor interstitiale - reglarea presiunii interstitiale –
- recuperarea de proteine B mentinerea concentratiei scazute de proteine in interstitiu
( fluxul limfatic este in functie de proteinele filtrate)
- aparare antimicrobiana - ganglioni - filtru
- limfocite

240
 Fiziologia respiratiei
Definitie: schimbul de oxigen i dioxid de carbon dintre utilizator (celula) i mediu
(Latin: respirare = a respira; re = iarasi; spirare= a sufla)
Importanta studierii/cunoasterii fiziologiei respiratiei
- incidenta crescuta a afectiunilor respiratorii
- functii multiple B relatii cu alte sisteme (sistemul cardiovascular)

Necesar variabil
Eliminare CO2 O2
sex
- continua varsta
talie
- adecvata
temperatura
CO2 O2 efort
CO2 sarcina
O2

O2 CO2

CO2 O2

CO2 O2 Functionalitatea normala

a sistemului respirator:
substrat energogenetic
ATP concordanta aport de O2
si eliminare de CO2
Silverthorn DE: Human physiology – an integrated approach (fourth edition) – fig 18-1

Functiile aparatului respirator

1. respiratorie ventilatia pulmonara

2. aparare – nespecifica/ specifica

3. filtru
4. metabolica hematoza pulmonara
5. rezervor sanguin
6. endocrina
7. echilibru fluido-coagulant
8. controlul presiunii arteriale
9. echilibru hidro-electrolitic si acido-bazic
transport sanguin al O2
10. echilibru termic

Etapele respiratiei
transport sanguin al CO2

1. ventilatia pulmonara
2. hematoza pulmonara
3. transport sanguin al gazelor respiratorii
4. respiratie celulara
O2 CO2
schimb tisular de gaze respiratorii
respiratie tisulara

http://www.dorlingkindersley-
uk.co.uk/static/cs/uk/11/clipart/exp_humanbody/image_exp_human083.html

242
Structura peretelui cailor aeriene tesut peribronsic
folicul limfatic
1. cartilagiu cartilaj
- organizat ca strat distinct in ramificatiile mari
submucoasa
- rol: mentine caile aeriene permeabile
chiar la presiune intratoracica crescuta (expir fortat)
- raportul cartilagiu / strat muscular se reduce progresiv
glande
2. strat muscular sero-mucoase

- asociat stratului cartilaginoas in bronhiile mari muschi

mucoasa
( fara implicatii majore in reglarea lumenului ) Reissessen

- tunica independenta cu rol in reglarea calibrului conductului

in bronhiile mici

3. mucoasa - celule mucoase si celule ciliate Figura 1. Raport strat cartilaginos / muscular
în arborele respirator
(raport diferit in zonele proximale / distale)

celule cu celule cartilagiu muschi fibre

epiteliu glande
mucus ciliate hialin neted elastice

Figura 2. Structura conductelor trahee

aerifere (BP - bronhie principala, BP
BL - bronhie lobara,
BS - bronhie segmentara, BL
BT - bronhiola terminala, BS
BR - bronhiola respiratorie, BT
CA - canale alveolare,
BR
SA - saci alveolari, CA
A - alveole )
SA A

Secretiile bronsice
- tapeteaza suprafata interna a conductelor aerifere (grosime  5Pm, cantitate  50 ml/zi)
- origine - transudat plasmatic
- secretia glandelor bronsice si a celulelor cu mucus
- solutie hipertona (datorita procesului de evaporare a apei)
- compozitie - apa - 96% ( transferul apei spre lumen se face prin gradient osmotic)
- electroliti - Na+ = 210 mEq/l
- K+ = 16 mEq/l
- Cl- = 160 mEq/l
- pelicula de secretii bronsice este dispusa in 2 straturi:
- strat profund
- fluid, sol Celule ciliate
- in care sunt inclavati cilii
- compozitie: - proteine plasmatice
(albumine, D2-globuline,
sol
IgG, D1-antitripsina)
- proteine locale
(kalicreina, lizozim, lactoferina) gel

- strat superficial
- mai dens (gel)
- capteaza particulele inhalate Figura 3. Structura secretiilor bronsice
- este transportat prin miscarile cililor
- contine MPZ a cu cele din mucusul tubului digestiv si tractul genito-urinar 244
 Vascozitatea secretiilor este determinata de:
- gradul de hidratare a structurilor din compozitie
- interactiune mucine-proteine
- prezenta ADN (de exemplu: in infectii € distrugeri celulare si bacteriene @ creste concentratia de ADN)
†
- inhiba enzimele proteolitice
- protejeaza legaturile peptidice fata de enzimele proteolitice

Vascozitatea poate fi redusa prin administrarea de enzime proteolitice / dezoxiribonucleaze

- Bromhexin - preparat de sinteza pe baza modelului unui extras vegetal (vasicina) din Adhatoda vasica
care rupe legaturile mucopolizaharidice
Rolul secretiilor bronsice
- protejeaza epiteliului respirator impotriva uscarii
- indeparteaza particulele / germenii vehiculati prin aerul inspirat

Sistemul de transport muco-ciliar

- miscarea cililor
- deplaseaza stratul superficial al secretiilor bronsice - cu o viteza mai mare
in trahee si bronhiile mari (1-3 cm / min) comparativ cu bronhiile mici
Particulele captate in stratul superficial ajung - in faringe @ expectorate / inghitite
- la bifurcatia traheei @ expulzate prin tuse
- activa, autonoma
- este redusa de - actiunea unor toxice (fumat, hipoxie)
- este stimulata de catre acetilcolina
- abolita de hipersecretie, hipervascozitatea secretiilor bronsice, leziuni ale mucoasei

Fibre de colagen, elastina, reticulina implicate in proprietatile mecanice ale plamanului

- fibre de elastina – se deformeaza proportional cu gradul de inflatie / deflatie a plamanului
- fibre de colagen - au modul de elasticitate mare comparativ cu fibrele de elastina.
- proportia de fibre solicitata in inspir creste odata cu volumul pulmonar
- consecinta: este prevenita hiperdistensia inegala a spatiilor alveolare
- fibre de reticulina - rol asemanator cu fibrele de colagen
Surfactantul pulmonar

- amestec complex de lipide (in special fosfolipide), proteine, hidrati de carbon cu proprietati
tensioactive etalat intr-o pelicula foarte subtire la nivelul suprafetei interne a alveolelor
(grosime medie 50-100 nm, 3% din grosimea membranei alveolo-capilare, cantitate  4 ml)
- se dispune in 3 straturi:
- pelicula tensioactiva situata la interfata cu aerul alveolar (10 - 15 nm)
- strat apos (hipofaza) bogat in fosfolipide, proteine, mucopolizaharide
- strat de glicoproteine (in special sialomucine) in contact cu fata externa a membranei
celulei epiteliale alveolare

246
 - compozitie:
- lipidele din surfactant

FOSFOLIPIDE
Glicerofosfatide
lecitine (fosfatidil-coline: PC)
• saturate (50 %): dipalmitoil – PC (DPPC) - elementul tensioactiv principal
• nesaturate(15%)
lipide neutre
lizolecitine

‚
fosfatidil-etanolamine
DPPC e
• simple in
o te
• mono sau dietilate pr 5% SP-A
fosfatidil-serine sau inositol 2% SP-B
alte lipide
fosfatidil-glicerol fo
2% SP-C
sf
Sfingomieline at
id 1% SP-D
lipide ilg
TRIGLICERIDE lic
nesaturate er
ol
COLESTEROL (esterificat sau nu )
- proteine
- hidrofile A, D (SP-A, SP-D)
Figura 4. compozitia surfactului pulmonar
- hidrofobe B, C (SP-B, SP-C)
- sediul sintezei surfactantului pulmonar:
- pneumocite de ordinul II, macrofage alveolare, celule Clara din bronhiole
- substratul necesar (glucoza, acizi grasi, colina) este captat activ din sange

aer
Moleculele de DPPC se dispun perpendicular
lichid
la nivelul interfetei aer-lichid a suprafetei alveolare.
palmitat

portiune hidrofoba – lanturile de acizi grasi proemina

spre lumenul alveolar
aer

apa
fosfat
portiune hidrofila – ionii NH4+ ai gruparilor colina
colina plonjeaza in faza apoasa

- in expir @ scade volumul alveolei @ pelicula de surfactant suporta un proces de comprimare

@ moleculele se dispun ordonat @ scade atractia intermoleculara
†
- tensiunea superficiala are valori minime
- este impiedicata colabarea alveolelor
- surfactantul din bronhiile mici are acelasi efect

- in inspir @ distensie alveolara @ intinderea peliculei de surfactant

†
- scade densitatea moleculelor DPPC / suprafata
- moleculele DPPC se dispun dezordonat
- nu mai fragmenteaza pelicula de surfactant
†
- fortele de tensiune superficiala se manifesta la valori crescute si prin tendinta de a reduce alveola la forma
cea mai mica (legea Laplace) impiedica supradistensia spatiilor alveolare si a bronhiilor mici

248
Rolurile surfactantului
- Confera pulmonului o parte din proprietatile elastice
- Scade tensiunea superficiala @ consecinte
- impiedica cresterea lucrului mecanic inspirator
- stabilizeaza forma alveolelor
- creste complianta pulmonara
- Mentine pneumocitele in mediu umed (chiar la o ventilatie importanta)
- Favorizeaza emulsionarea particulelor inhalate si ajuta astfel la fagocitarea lor de catre macrofage
- Impiedica filtrarea de lichide din capilare si interstitiu spre spatiul alveolar (In edemul pulmonar se
produce o inactivare partiala a surfactantului @ favorizata filtrarea de lichide spre alveola @
se accentueaza obstructia)
- Intervine in aparare prin componenta proteica in aparare

Turnoverul surfactantului este mare datorita reinnoirii continue a surfactantului la suprafata alveolei (T1/2 = 48h)
- rata mare de inlocuire explica sinteza activa de lipide care are loc la nivelul plamanului

Modalitati de inlaturare a surfactantului din alveole

- antrenat de patura muco-ciliara de la nivelul bronhiilor
- preluat prin pinocitoza de catre pneumocite / macrofage alveolare
- supus unei degradari enzimatice locale cu participarea fosfolipazei A2 din membrana pneumocitelor

Factori care stimuleaza sinteza: - tiroxina (tiroidectomia inhiba sinteza)

- glucocorticoizi (administrare preventiva in detresa respiratorie a nou - nascutului )

PLEURA
Pleura parietala
- suprafata este de 1m2 pentru fiecare plaman Pleura viscerala
- parietala – captuseste peretele toracic Cavitate pleurala

- viscerala – tapeteaza plamanul

- vascularizatia pleurei
parietala - circulatia sistemica € drenaj venos
Pleura parietala
€ sistem azigos / mamara interna

viscerala € drenaj venos € vene pulmonare Pleura viscerala

( in capilarele pleurei viscerale presiunea este mai scazuta) Cavitate pleurala

Diafragm
- drenajul limfatic pleural
- limfaticele perivenoase sunt prevazute cu valvule care asigura propulsia limfei
- fluxul limfatic este influentat de fazele ventilatiei (creste in inspir / scade in expir)
- exista anastomoze limfatice transdiafragmatice @ comunicare intre cavitatea pleurala / peritoneala

- inervatia pleurei
- pleura parietala – bogat inervata B sediul fenomenelor dureroase
- pleura viscerala – saraca in elemente nervoase (exceptand scizurile)

250
 Lichidul pleural - transudat plasmatic
- proteine - 1,77 g%
- Na+, K+, Ca+ in concentratie asemanatoare cu lichidul interstitial
- celule = 4500 / ml (limfocite, celule mezoteliale)
- cantitate = 1-15 ml (creste in efort)
- dinamica: formare, absorptie - 650-700 ml / 24h
pleura parietala spatiu pleural pleura viscerala

capilar sistemic capilar pulmonar

Pi = - 5 cm H2O
PH = 30 cm H2O PH = 11 cm H2O

Pco = 8 cm H2O
Pco = 34 cm H2O Pco = 34 cm H2O

Presiunea hidrostatica in capilar (PH) = 30 cm H2O PH = 11 cm H2O

Presiunea in spatiul pleural (Pi) = ( - 5) cm H2O Pi = - 5 cm H2O
Presiunea oncotica in spatiul pleural (Pco) = 8 cm H2O Pco = 8 cm H2O
Presiunea oncotica in capilar (Pco) = 34 cm H2O Pco = 43 cm H2O
(30 + 5 + 8) - 34 = 43 Ð34 = 9 cm H2O) (11 + 5 + 8) - 34 = 24 Ð34 = - 10 cm H2O)

Rolul pleurei
- mentine lichidul pleural in cantitate constanta
- nu permite patrunderea de gaz (gazul patruns se reabsoarbe deoarece
presiunea partiala a gazelor din aerul atmosferic este mai mica decat Permite ventilatia pulmonara
presiunea partiala a gazelor din capilarele sanguine)
- mentine pulmonul atasat la torace

Circulatia pulmonara
- reprezinta circulatia functionala a plamanului
- constituita dintr-o retea de vase perfuzate de o pompa cu debit pulsatil
- suprafata este de aproximativ 50m2 (creste in efort)

- cea mai mare parte se prezinta ca un film etalat in jurul alveolelor

†
contact optim intre cele doua fluide intre care se realizeaza schimburile de gaze respiratorii

Caracteristici hemodinamice:
- debitul celor doi ventriculi este egal
- rezistenta vasculara scazuta (pat vascular foarte distensibil @ rezistenta mica la flux)
- presiune scazuta - nu depaseste 30 mmHg chiar la debit de 30 l / min
- pereti subtiri ai VD
- complianta crescuta a vaselor pulmonare
- rezistenta scazuta la curgere
- posibilitati de recrutare a teritoriilor vasculare

252
 Presiunea in circulatia pulmonara
20-25 mmHg Complianta
Volum sistolic  Rezistenta periferica 
Viteza ejectiei cardiace
Rigiditate pereti arteriali
Elasticitatea arteriala
Rezistenta periferica  Inchidere Rezistenta periferica la curgerea sangelui
sigmoide

Acceleratia sangelui
Distensia peretilor arteriali

Figura 5. Presiunea in artera pulmonara (inregistrare grafica)

mmHg Curbe presionale

presiuni in mmHg
aorta
AP VD

Ps 20-25 20-25
PD 8 1
PAP 13-15
ventricul drept
artera pulmonara

secunde

- in sistola presiunea din artera pulmonara (PAP) = presiunea din ventriculul drept (PVD)
- dupa inchiderea valvulelor sigmoide (PVD – scadere brutala, PAP – scadere progresiva datorita trecerii
sangelui spre capilarele pulmonare)
Presiunea venoasa pulmonaraeste cu putin mai mare decat cea din atriul stang (AS)
Presiunea capilara pulmonara | 7 mmHg (10-2mmHg)

Circulatia pulmonara – organizare functionala

1. Macrocirculatia
- sector de transport cu viteza mare de curgere
- pozitionare extraalveolara

Zona proximala (artere mari, elastice cu ) > 1mm)

- voluminoasa (150 ml) - acumuleaza 2/3 din debitul VD
- distensibila, cu rezistenta mica la curgere
- rol: camera de compresie: restituie integral in diastola energia acumulata
in sistola (energie folosita pentru a invinge rezistenta din zonele distale)

2. Microcirculatia (capilare, precapilare)

- viteza mica de curgere
- sector de transfer pentru - gaze respiratorii
- lichide cu interstitiu si cu circulatia limfatica

Zona distala (artere musculare mici, arteriole)

- volum = 1/10 volumul zonei proximale
- distensibilitate redusa, rezistenta crescuta la curgere
- rol: - amortizor pentru variatiile de debit / presiune
- reduce timpul de trecere a hematiilor prin reteaua capilara 254
 trahee

vase

20 cm (18 generatii) primele 10 generatii

(< 200 ml) (120 ml = 90% din volumul sanguin pulmonar )

bronhiola terminala cantitate scazuta de sange (film alveolar) – arterele se divid mai rapid,
sector alveolar (3 l)
intr-un nr mare de ramuri mai scurte si cu diametru mai mic

Figura 6. Particularitati ale vaselor pulmonare comparativ cu conductele aerifere

Reglarea circulatiei pulmonare

Factori care influenteaza fluxul sanguin pulmonar:
A. FACTORI ACTIVI - intervin in relatia optima ventilatie / perfuzie
a. chimici - hipoxia alveolara determina vasoconstrictie arteriolara si hipertensiune arteriala pulmonara
(efect von Euler - Liljestrand, 1946), are rol in in ajustarea regionala a perfuziei la ventilatie
- hipercapnia (exces de CO2 in sange) potenteaza vasoconstrictia hipoxica
- hipocapnia (scaderea concentratiei de CO2 din sangele arterial) determina bronhoconstrictie
locala reflexa € scaderea eliminarii de CO2 (poate fi considerata ca un mecanism de
adaptare a ventilatiei la perfuzie)
- hiperoxie are efect vasodilatator in special la pacientii hipoxici
- [H+] actioneaza ca intermediar pentru CO2 potentand efectul hipoxic

b. nervosi – influenteaza mai putin calibrul vaselor pulmonare si fluxul sanguin pulmonar
comparativ cu circulatia sistemica.
- stimularea vagului determina cresterea fluxului sanguin pulmonar
- stimularea simpatica produce scaderea fluxului sanguin pulmonar
c. umorali

Histamina - mediator al vasoconstrictiei pulmonare hipoxice

Angiotensina II - vasoconstrictie slaba (inactivare prin angiotensinaze)
Bradikinina are efecte in special la vasele cu tonus crescut (se elibereaza in pulmon
cand se produc reactii Ag-Ac) contracarand efectele vasoconstrictoare ale altor
substante eliberate in aceste conditii)
Acetilcolina are efect puternic la pacientii cu hipertensiune arteriala pulmonara (HTAP) si
redus la pacientii sanatosi

Adrenalina determina vasoconstrie prin actiune mixta pe D / E receptori

Prostaglandinele (PG)
PGI2 - cel mai activ compus vasomotor dintre derivatii de acid arahidonic
- actiuni:
- vasodilatator pe vase anterior contractate; efect slab pe vase cu tonus normal
- antiagregant plachetar, bronhodilatator pe bronhii contractate

Tromboxan A2
- vasoconstrictor
- agregant plachetar puternic (contribuie si la eliberarea mediatorilor din trombocite)
256
 PG F2D
- vasoconstrictor pe vasele pulmonare
- bronhoconstrictor

PG E2
- vasoconstrictor – efect mult mai slab decat cel al PGF2D si accentuat de hipoxie / alcaloza
- agregant plachetar
Efectul vasodilatator al PG se manifesta mai intens decat efectul vasoconstrictor deoarece compusii
vasodilatatori (PGI2) predomina cantitativ, iar compusii vasoconstrictori sunt metabolizati rapid.

B. FACTORI PASIVI (extravasculari) care influenteaza fluxul sanguin pulmonar (zonele West)

gravitatie
presiunea intratoracica neomogenitate in distributia
fluxului sanguin
presiunea in trahee si arborele bronsic

- la varful pulmonului, subiect in ortostatism

Zona I (Pa < PA > Pv) - capilarele raman inchise ( se poate instala cand scade PAP
(posthemoragic) sau cand PA > decat Ps din AP (suflat in instrumente)

- arie de flux 0 in timpul unei faze a ciclului cardiac

Zona II (Pa > PA > Pv) - capilare pulmonare sunt deshise in sistola (Pa > PA)
si inchise in diastola (Pa < PA)

Zona III (Pa > PA < Pv) - in partea inferioara a plamanului (presiunea vasculara pulmonara este
-
intotdeauna mai mare decat PA (chiar in timpul diastolei) €
fluxul sanguin este continuu si depinde de gradientul arteriolo-venos

Zona IV - situata in partile declive ale plamanului

- flux sanguin stanjenit (presiunea interstitiala crescuta colabeaza
capilarele extraalveolare)
ortostatism decubit
PAP = presiunea in artera pulmonara
Pa = presiunea in capatul arterial al capilarului pulmonar
Pv = presiunea in capatul venos al capilarului pulmonar
Ps = presiunea sistolica
PA = presiunea aerului in alveole

Anastomoze in circulatia pulmonara

A. anastomoze veno-venoase
- arterele bronsice (vascularizatie nutritiva) @ capilare bronsice @ plexuri venoase:
- plex peribronsic € vena azigos (dreapta) si vena hemiazigos / intercostala superioara (stanga)
- plex submucos € vene pulmonare (sangele dupa hematoza se contamineaza cu sange venos
care provine din circulatia bronsica)
- intre cele 2 plexuri exista anastomoze veno- venoase
B. anastomoze arterio – arteriale : artere bronsica / artera pulmonara
- in teritoriile excluse ventilator sangele trece (printr-un “segment de oprire”) din ramificatiile arterei
bronsice in cele ale arterei pulmonare asigurand aprovizionarea cu O2 a membranei alveolo-capilare
C. anastomoze arterio – venoase:
- se realizeaza intre segmentul de oprire si:
- plexul venos al bronhiilor mici si bronhiolelor (submucos) @ vene pulmonare
- venele pulmonare (in tesutul conjunctiv subpleural)
(in patul vascular pulmonar distrus se scurtcircuiteaza reteaua vasculara pulmonara)
258
Etapele respiratiei
I. ventilatia pulmonara

Mecanica ventilatiei

Contractie muschi inspiratori Relaxare muschi inspiratori

(forta motrice)

Revenirea plamanului la
Diametrele cutiei oracice cresc mmHg dimensiunile initiale
INSPIR EXPIR (forta de recul elastic pulmonar)
+2
Presiune intrapulmonara
Volumul cutiei toracice creste +1

0 Comprimare parenchim
pleura
-1
Volum pulmonar creste
-2 Presiunea aerului in conducte aerifere > Patm
-3
Presiunea aerului in caile aerifere < Patm
-4
Evacuarea aerului
-5
Aer patrunde in caile aerifere
Presiune intrapleurala
-6

P>Patm Figura 7. Variatiile presiunii

(presiunea din conductele
intrapulmonare si intrapleurale
aerifere este mai mica decat
presiunea atmosferica) in timpul ventilatiei

La cresterea diametrelor cutiei toracice participa diferentiat elementele structurale

ale sistemului toraco-pulmonar:
1. Cresterea diametrului anteroposterior

- operculul toracic (unitate morfofunctionala formata

stern
din coasta I si manumbriul sternal)
produce expansiunea partii anterioare a varfului pulmonului
(interventia este redusa in inspirul obisnuit,
variaza individual, dar si cu profunzimea respiratiei)

- coastele II - VI - extremitatea anterioara se ridica in inspir

sub actiunea muschilor intercostali externi

260
 2. Cresterea diametrului transversal

- coastele II –VI - portiunea mijlocie se ridica

fata de cele 2 capete printr-o miscare de rotire in jurul
unui ax oblic ant-post (“miscare in toarta de galeata”)

- coastele VII - X
- se deplaseaza inafara si in sus
(aceiasi miscare cu cea a portiunii mijlocii a coastelor II-VII)
-consecinta: creste unghiul coasta / coloana vertebrala
@ creste diametrul transversal
(in zona deservita de coastele VII – X
diametrul antero - posterior creste putin)

- coastele flotante
- functional sunt in legatura cu muschii abdominali (insertie pe muschii abdominali) @ rol in expir

3. Cresterea diametrului longitudinal

- principalul muschi inspirator

- separa cutia toracica de cavitatea abdominala
- lama subtire musculo-tendinoasa

- are forma de cupola:

- anterior: dreapta - spatiul IV intercostal
- anterior: stanga - spatiul V intercostal
- posterior - vertebra D 10
Suprafata = 270 cm2 ; coborarea cu 1 cm @ creste capacitatea toracica cu 270 cm3

- contractia diafragmului Bcoboara cupola

- 10 - 15 cm la sfarsitul inspirului fortat
- 1- 1,7 cm in repaus

creste diametrul vertical al cutiei toracice

‚
expansiunea plaman
‚
scade presiunea alveolara

creste presiunea abdominala

‚
comprimarea viscerelor abdominale
inspir exspir

Activitatea electromiografica (EMG) a diafragmului

In respiratia de repaus - activitatea EMG creste progresiv in inspir, scade la inceputul expirului,
dispare spre mijlocul expirului
Importanta: mentinerea unei activitati diafragmatice in timpul expirului se opune la presiunea de retractie elastica a
pulmonului si incetineste cursa expiratorie a pulmonului
262
 Muschii respiratori
In inspirul de repaus intervin
- muschii intercostali externi (ridica coastele)
- muchii scaleni si sternocleidomastoidieni (actioneaza asupra operculului toracic)
- muschii parasternali (iau ca punct fix sternul, iar contractia lor atrage coastele catre punctul fix)
- diafragmul (creste diametrul longitudinal al cutiei toracice) axa de rotatie

In inspir - primii sunt activati muschii intercostali externi din partea superioara
a toracelui la nivele mai scazute ale ventilatiei comparativ cu cei
din partea inferioara
Muschii intercostali externi au orientare in jos si inainte muschii intercostali
externi ridica
† coastele inferioare
- atunci cand se contracta forta este aplicata mai aproape de axa de rotatie
(articulatia costo-vertebrala) a coastei superioare decat a coastei inferioare
Diferenta de distanta in raport cu axa de rotatie face ca atragerea in sus a
coastei inferioare sa fie mai mare ca atragerea in jos a coastei superioare

Muschii intercostali se insera:

- pe marginea inferioara a coastei superioara
- pe marginea superioara a coastei inferioare
- contractia @ tendinta de:
- coborare a coastei superioare
- ridicare a coastei inferioare
-se produce numai ridicarea coastelor, deoarece coasta 1 are punct fix pe coloana vertebrala

In inspirul fortat intervin muschii inspiratori accesori

- sternocleidomastoidieni (SCM)
- intervin la sfarsitul inspirului maxim (incepand cu 70-80% din capacitatea vitala)
- in sectiuni inalte de maduva sunt singurii care asigura ventilatia minima necesara
- trapez
- subclavicular
- mic si mare pectoral

Expirul de repaus este un proces pasiv (relaxarea structurilor toraco – pulmonar destinse in inspir)
Expirul fortat este un proces activ in care intervin
- muschii intercostali interni ( cu orientare opusa in sus si inainte)
( primii sunt activati muschii intercostali interni din partea inferioara a toracelui la nivele mai scazute
ale ventilatiei comparativ cu cei din partea superioara)

- muschii abdominali (cu insertii pe cutia toracica si pelvis)

- contractia lor determina cresterea presiunii abdominale B accentueaza cupola diafragmatica
- trag coastele in jos si inainte

In inspirul de repaus coloana vertebrala constituie punct fix,

In inspirul fortat coloana vertebrala executa o miscare de extensie, iar in expirul fortat executa o miscare de flexie.
Amplitudinea miscarilor de flexie si de extensie ale coloanei vertebrale sunt proportionale cu profunzimea
inspirului sau expirului

264
 Ecuatia de miscare a sistemului toraco-pulmonar
†
F marire de volum a cutiei toracice

consum de \
energie

\
Forte opozante
- elasticitatea structurilor
- vascozitate
F = forta motrice dezvoltata de
- inertia sistemului
contractia muschilor inspiratori

Figura 8. Ecuatia de miscare a sistemului toraco - pulmonar

Pentru producerea inspirului contractia muschilor inspiratori (forta motrice) trebuie sa depaseasca
presiunile opozante:
- elasticitatea (structurile elastice din torace si pulmon datorita dispozitiei tridimensionale
asigura o deformare tridimensionala a sistemului toraco-pulmonar)
- vascozitatea (rezistenta opusa de componentele sistemului la frecare prezenta intre straturile de aer
si intre aer / peretele conductelor cailor aerifere.
Depinde de viteza cu care variaza volumul toraco-pulmonar ( fluxul de aer)
- inertia sistemului (este functie de acceleratia fluxului de aer, intervine in regim de curgere turbulenta
si este neglijabila in ventilatia de repaus)

Tipuri de curgere a aerului in conductele aerifere:

- laminar (exista tendinta de curgere laminara, nu se stabilizeaza, deoarece pentru instituirea unui
regim laminar de curgere lungimea conductului ar trebui sa fie de 50 de ori mai mare
decat diametrul)
- turbulent (favorizat de diametrul mare al tubului, viteza mare de circulatie si vascozitate scazuta a fluidului
este prezent la nivelul laringelui in ventilatia
.. de repaus)
- in conditii de intrare (caracterizat prin alternanta celor doua regimuri de curgere, laminar si turbulent)

turbulent

obstructie

Figura 9. Tipuri de curgere a aerului

in conductele aerifere
laminar

Numarul lui Reynolds poate aprecia care din cele doua tipuri de curgere I
are posibilitate mai mare de instalare

U = densitatea UVd
V = viteza lineara de curgere
a moleculelor de aer R=
d = diametrul tubului K
K = vascozitatea

In conductele mari Ðventilatie crescuta € curgere turbulenta

In conducte mici Ðcurgerea ramane totdeauna laminara indiferent de ventilatie
266
 Distributia zonala a ventilatiei

Teritorii hiperventilate Teritorii hipoventilate

- corticale - paravertebral
- paramediastinal
- lobii inferiori
- apical
- regiunea hilului

Ventilatia aveolara fiziologica = ventilatia alveolelor perfuzate

Ventilatia aveolara anatomica (fractia din ventilatia totala care ajunge la alveole) = Q X (VT – VD);
(Q= frecventa respiratiilor; VT= volum curent; VD = volum spatiu mort)

Spatiu mort alveolar

Spatiu mort anatomic (cantitatea de aer care umple
(alveole neperfuzate)
conductele aerifere in inspir
si nu participa la schimburile gazoase)
- rol:
- incalzirea aerului
- umidifiere
- asigura recuperarea a 30% din
caldura si apa cedata prin
aerul expirat

Spatiu mort fiziologic = Spatiu mort alveolar + Spatiu mort anatomic

Complianta pulmonara (Mead si Whittemberger, 1953)

C = 'V/ 'P = variatia de presiune (cmH2O) necesara pt a determina o variatie de volum de 1l
V
(% CPT) - se determina prin panta curbei in portiunea liniara
- valori: 0,2l/cmH2O
- complianta
- mare @ pulmon distensibil
- mica @ pulmon mai putin distensibil

P (cm H2O)

Elastanta (Baylis si Robertson, 1939) = 'P/ 'V = 5 cm H2O/l

Presiune intrapleurala
Presiune pleurala (Ppl ) Presiune atmosferica
0 760
- se masoara prin echivalenta cu presiunea esofagiana
- Ppl < Patm variaza in functie de - volumele respiratorii
-4 756
- sediu (baza / varf)
-7 753
inspir expir

268
I. Reglarea nervoasa (reflexa) a ventilatiei
pneumotaxic
Comanda nervoasa implica 3 componente:
apneustic punte

1. structuri care genereaza alternanta ritmica

GRV
2. dispozitive de ajustare (frecventa - profunzime) a ventilatiei la necesar GRD bulb
3. dispozitive care modifica ventilatia (pentru alte necesitati decat respiratorii)
(acestea pot fi/sau nu sub control voluntar: tuse, stranut etc.) muschi intercostali
interni
Centri respiratori
( centrul nervos - grupare neuronla care asigura activitatea de baza,
in lipsa careia functia nu are loc )

sunt formati din mai multe grupe de neuroni, situati bilateral

muschi intercostali externi
in bulb si punte diafragm
se disting 3 grupe principale de neuroni:
- grup respirator dorsal (GRD)
- neuronii din GRD descarca potentiale de actiune care asigura ritmul respirator bazal
- acesti neuroni continua sa descarce si dupa intreruperea aferentelor @ automatism

- cuprinde:

1. neuroni care descarca numai la inceputul inspirului

- 2. neuroni cu frecventa de descarcare care creste progresiv in inspir - in special pentru nervii frenici

permit recrutare progresiva de unitati motorii ale diafragmului

nerv X
descarcarea frenica scade dar persista la inceputul expirului (activitate postinspiratorie)
importanta: - franeaza expulzia aerului
- amelioreaza schimburile alveolare

receptori de distensie perete inspir

traheobronsic / alveole
intindere
+
descarcarile cresc progresiv in inspir @ permit atingere a unui prag
care intrerupe activitatea neuronilor cu descarcare progresiva

expir
Figura 10. Reflex Hering - Brauer

- grup respirator ventral (GRV)

- contine neuroni inspiratori / expiratori
- rol in respiratia fortata (neuronii din acest grup sunt inactivi in respiratia de repaus)

270
 - centri pontini (apneustic, pneumotaxic)
- influenteza centrii bulbari
- asigura un reglaj precis, astfel incat inspirul/expirul sa se desfasoare armonios
- centrul pneumotaxic inactiveaza neuronii inspiratori B limiteaza durata inspirului
Efectul de inhibitie a centrului pneumotaxic (Pn) este franat de neuroni din centrul apneustic (Apn)

In acest sistem :
- centrul penumotaxic este dominant in raport cu centrul apneustic @ este
determinata oprirea inspirului si este favorizata producerea expirului
- poate fi un substitutor al aferentelor vagale

- absenta efectului al CPn produce un anumit tip de ventilatie: inspir brusc si prelungit intrerupt de expir scurt
(cauza: este dominanta centrului apneustic care nu mai este franat de pneumotaxic)

- efectul este:
- de control a punctului de umplere a pantei inspiratorii si deci de modificare a timpului de umplere a plamanului:
Exemplu
A. activitate puternica a Pn determina inspir scurt (0.5 s)
B. activitate redusa a Pn determina cresterea duratei inspirului cu volume pulmonare care cresc progresiv
- de scurtare a expirului

Ipoteze functionale ale alternantei inspir / expir

I. - rol primordial neuronii au neuronii cu descarcare precoce in inspir si expir din GRD si GRV
- descarcarile in acesti neuroni sunt generate de neuronii cu descarcare progresiva din grupul omonim
- neuronii cu descarcare precoce inhiba neuronii heteronimi
- efect recrutare progresiva (de rampa) are loc prin autofacilitare a descarcarilor din neuronii bulbari
omonimi ()

neuroni neuroni
cu descarcare precoce cu descarcare precoce
in inspir in expir

neuroni neuroni
inspiratori expiratori

neuroni
inspiratori   neuroni
expiratori

Muschi inspiratori Muschi expiratori

II. particularitati intrinseci ale neuronilor bulbari

- oprire spontana (periodica) a depolarizarii spontane a membranei (se instituie o perioada refractara)
- ritmicitatea ventilatorie este o susccesiune de perioade de excitatie si inhibitie membranara a unei populatii
de neuroni (in special neuroni inspiratori cu descarcare progresiva din GRD)
272
 II. Reglarea chimica

Chemosensibilitatea

Intensitatea proceselor metabolice tinde sa produca variatii ale PaCO2, PaO2, pH-ului.
Mentinerea in limite normale a acestor parametri se realizeaza cu participarea unor
zone chemoreceptoare centrale si periferice
A. Chemosensibilitate centrala

KPaCO2 (in sangele arterial care perfuzeaza

trunchiul cerebral)
LCR neuroni chemosensibili
L pH
lichidul interstitial din trunchiul cerebral
din vecinatatea centrilor respiratori bulbari

Scaderea pH B cresterea numarului de impulsuri in neuronii inspiratori B hiperventilatie

Cresterea pH B scaderea numarul de impulsuri in neuronii inspiratori (scade efectul de recrutare) B hipoventilatie
Hipoxia - nu are efect pe structurile chemosensibile centrale
- actioneaza la nivel vascular @ vasodilatatie B indepartarea CO2 B hipocapnie tisulara tranzitorie

Efectul CO2 asupra zonelor chemosensibile centrale

- CO2 nu stimuleaza direct zonele chemosensibile, ci indirect, prin H+ ( CO2 + H2O  H2CO3  HCO3 + H+ )
totusi CO2 sanguin are efect mai puternic decat concentratia sanguina a H+, deoarece
bariera hematoencefalica este impermeabila la H+ si permeabila la CO2. Patrunderea CO2 in
lichidul cefalorahidian (LCR) genereaza ioni de hidrogen care stimuleaza zonele chemosensibile.

B. Chemosensibilitate periferica

- nu intervine in reglarea ventilatiei in conditii normale

- chemoreceptorii periferici sunt sensibili: _
- numai la PaO2 < 60 mmHg
- la scaderea PaO2 si a concentratiei totale de O2 in sange
(hiperventilatia este prezenta in hemoragie, dar nu si in anemii)

III. Reglarea voluntara si comportamentala a ventilatiei

Structuri nervoase superioare pot influenta ventilatia.

Scoarta cerebrala intervine in modularea ventilatiei (amplitudine, frecventa)
- prin actiune directa asupra musculaturii implicata in ventilatie
- prin actiune asupra centrilor bulbari
Consecinta:
- modificarea ventilatiei in vorbit, cantat, fluierat
- posibilitate de oprire a respiratiei (limitata in mod normal)
Hipotalamusul permite integrarea functiei respiratorii in manifestari vegetative
(termoreglare, febra, adaptari hemodinamice in timpul efortului etc)
Sistemul limbic este responsabil de modificarea ventilatiei in stari comportamentale variate.
Sistemul reticulat activator ascendent intervine in reactia de trezire.

274
 II. hematoza pulmonara - proces de difuziune a gazelor respiratorii la nivelul membranei alveolo-capilare
- consecinta: arterializarea sangelui si eliminarea CO2

- depinde de:
- integritatea membranei alveolo-capilare
- presiunile partiale a O2 si CO2 in aerul alveolar si sangele capilar
- proprietatile fizico-chimice O2/CO2 (coeficient de absorbtie, de difuziune, de solubilitate)
- particularitatile circulatiei pulmonare

CO2

O2

Figura 11. Membrana alveolo-capilara

N O2 CO2 H2O
Aer Pp (mmHg) 597 159 0.3 3.7 (760 – P vapori H2O) X C
Pp = presiune partiala =
atmosferic 100
Concentratie
78.62 20.84 0.04 0.5 C = concentratia gazului
(%)
Aer Pp (mmHg) 569 104 40 47 PH2O = presiunea partiala a vaporilor de apa
alveolar
Concentratie
74.9 13.6 5.3 6.2
(%)
Aer Pp (mmHg) 566 120 27 47
expirat
Concentratie
74.4 15.7 3.6 6.2
(%)

Tabel 1. Concentratiile si presiunile partiale (aproximative)

ale gazelor respiratorii.

O2 difuzeaza din aerul alveolar spre capilarele pulmonare datorita gradientului de presiune
partiala existent intre cele 2 fluide B arterializarea sangelui.
CO2 traverseaza membrana alveolo-capilara (din sangele capilarelor pulmonare spre aerul
alveolar) datorita gradientelor de presiune partiala. Desi gradientul de presiune partiala este mai
mic decat pentru O2, coeficientul de difuziune mai mare al CO2 faciliteaza transferul.
Atat pentru O2 cat si pentru CO2 transferul moleculelor de gaz se face rapid, la inceputul
contactului dintre cele doua fluide.
Desfasurarea rapida a schimburilor respiratorii permite o buna oxigenare a sangelui si o
eliminare adecvata a CO2, chiar daca scade timpul de contact intre cele doua fluide (in efort fizic
cand creste atat frecventa respiratorie cat si viteza de circulatie a sangelui).

276
III. Transport sanguin al gazelor respiratorii
A. Transportul sanguin al O2
- forme de transport
- dizolvat in plasma / faza lichida a eritrocitului
(cantitatea de O2 transportata sub aceasta forma este dependenta de PAO2)
- combinat cu hemoglobina (Hb) - 95% din totalul O2 din repaus si 99% in efort
- caracteristicile combinatiei O2 - Hb
- combinatie rapida < 0.1 s
- reversibila
- fara interventie enzimatica
- fara schimbarea valentei Fe2+
- 1 g Hb fixeaza aproximativ 1,34 ml O2 B 100 ml de sange transporta | 20 ml de O2 combinat
O2 legat de Hb (saturatie 100%)
Saturatia in O2 (S O2 ) = X 100
capacitatea
capa
aci
c ta de O2

- volumul maxim de O2 pe care il poate fixa Hb apta

- pentru
volumulaceasta
maxim combinatie
de O2 pe care il poate fixa Hb apta sange arterial Ð 97,5%
sange sange venos Ð75%
19,8 ml arterial
O2/100 mlÐ97,5%
- inpentru
conditiiaceasta
de PO2combinatie
= 150 mmHg sange venos Ð75%
19,8 -ml O2/100 15,2 ml O2/100 ml
- in conditii de PO 2 ==150 (19,5 legat de Hbml
PCO 2 40mmHg
mmHg, T= 380C 15,2 ml O2/100 ml
PCO2 = 40 T= 380C (19,5
0,3 - legat de
- dizolvat Hb
in plasma )
- depinde de: - cantitatea demmHg,
Hb
- depinde de:- -factori
cantitatea 0,3 - dizolvat in plasma )
care de Hb
influenteaza fixarea
- factori care influenteaza fixarea

4,6 ml O2 / 100 ml sange = diferenta arterio-venoasa (DAV)

coeficient de extractie tisulara = DAV / [O2] sange arterial = % O2 extras de catre tesuturi
Saturatie in O2 (%)
Fixarea O2 de Hemoglobina 95.8

Hb4 + O2 ' Hb4O2

Hb4O2 + O2 ' Hb4O4
50
Hb4O4 + O2 ' Hb4O6
Esantioane de sange
Hb4O6 + O2 ' Hb4O8 expuse la PCO2 constanta
si PO2 variabila
0
26.8 80
Presiunea partiala a O2 (mmHg)

278
S O2 100
 pH
(%) ‚ TºC
‚ DPG
80

‚ pH
60  TºC
 DPG

40

Figura 12. Factori care influenteaza

20
disocierea O2 de pe Hb

0
0 20 40 60 80 100
Po2 (mmHg)
Legarea O2 de Hb se realizeaza mai usor (cresterea afinitatii Hb pentru O2, cu devierea la stanga
a curbei de disociere) in conditii de:
- cresterea pH-ului
- cresterea temperaturii
- scaderea concentratiei de difosfoglicerofosfat (DPG) in eritrocit
Oxigenul poate parasi usor combinatia cu Hb (scaderea afinitatii Hb pentru O2, cu devierea la dreapta
a curbei de disociere) sub influenta unor factori prezenti in tesuturi cu metabolism intens:
- acidoza:
- acidul lactic eliberat in cursul efortului fizic
- CO2 prin generare de H+ (efect Bohr)
- temperatura crescuta
- cresterea concentratiei de ATP si DPG in eritrocit

B. Transportul sanguin al CO2

CO2 rezultat din procesele metabolice tisulare strabate membrana celulara, peretele capilar, membrana
eritrocitului (difuzibilitate mare) B transportat prin sangele venos B atriul drept B ventricul drept B
artera pulmonara B plaman
Forme de transport ale CO2
- in solutie  7%
- compusi carbaminici  23%
- bicarbonati  70%

Curba de disociere a CO2

- PCO2din sange creste progresiv prin cresterea cantitatii de CO2 dizolvate@ curba nu atinge un platou
- nu exista punct de “saturatie totala” in CO2
- curba de disociere este rezultanta a celor 3 forme de transport :
- cantitatea de CO2 transportata in solutie depinde linear de PCO2
- cantitatea de CO2 transportata sub forma de compusi carbaminici si bicarbonati este dependenta
de starea de oxigenare a hemoglobinei B disocierea CO2 de pe Hb este facilitata de PO2 crescute
(efect Haldane)

Figura 13. Curba de disociere a CO2

280
 Etapa tisulara

schimb de gaze respiratorii

respiratia tisulara

40 mmHg (interstitiu) 45 mmHg (interstitiu)

PO2 = 95 mmHg PO2 = 40 mmHg PCO2 = 40 mmHg

PCO2 = 45 mmHg

23 mmHg
46 mmHg
Capat arterial al capilarului Capat venos al capilarului

A. B.

Figura 14. Schimbul de oxigen (A) si dioxid de carbon (B) la nivel tisular

Asigurarea unui aport optim de oxigen si indepartarea corespunzatoare a CO2 rezultat din metabolismul celular
impune mentinerea unei presiuni partiale constante in interstitiu a celor doua gaze respiratorii

Respiratia celulara

Energia potentiala prezenta in moleculele organice ale alimentelor nu poate fi utilizata direct de catre celula
Procesele biologice active (care se produc cu consum de energie) utilizeaza numai energia provenita
din scindarea moleculei de ATP:

ATP € ADP + P + E(energie metabolica)

Totalitatea reactiilor chimice care transforma energia biochimica a principiilor alimentare in ATP
cu eliminare concomitenta de CO2 si apa metabolica reprezinta respiratia celulara.

Transport de
Transport de electroni electroni
pe cale NADH si
pe cale NADH FADH2

GLICOLIZA Transportori de
Ciclul electroni
glucoza B piruvat KREBS si fosforilare
oxidativa

mitocondrie
citosol = ATP sintaza

Figura 15. Etapele respiratiei celulare

282
 BIBIOGRAFIE SELECTIV

Ader JL, Carré F, Dinh-Xuan AT, Duclos M. Physiologie générale (2006), 2e édition, Masson
Berne R, Levy M. Principles of Physiology (1999), 3rd edition C.V. Mosby
Boron, WF., Boulpaep, EL. Medical Physiology updated edition (2005), Elsevier Saunders
Bruno B. La logique des oligoelements. Boiron Eds (1993)
Costanzo L, Physiology (2006), Lippincott Williams & Wilkins
Darnell J, Lodish H, and Baltimore D, Molecular cell biology (1990), 2nd edition, Scientific
American Books, New York
Fitzgerald MJT. Clinical Neuroanatomy and Related Neuroscience (2001), Saunders
Fox SI. Human Physiology (2003), 8th Editio, The McGraw-Hill Companies, 2003
Ganog W. Review of Medical Physiology (2005), 22nd edition, McGraw-Hill Medical
Guénard H. Physiologie humaine (2001),3e edition, Pradel
Guyton H. Textbook of Medical Physiology (2005), 11th Ed, Elsevier Saunders
Haulica I. Fiziologie umana (2007), Editia III, Editura Medical, Bucureťti
Johson JB. Essentials of the Living World (2005), 1st Edition, McGraw-Hill
Kandel ER, Schwartz JH, Jessell TM. Principles of Neural Science (1985), 2nd, McGraw-Hill,
New York.
Marieb EN, Hoehn K. Human Anatomy and Physiology (2006), 7th Edition, Benjamin
Cummings.
Meyer Ph. Physiologie humaine (1980), 2 tirage, Flammarion Médecine Sciences.
Gheorghe Petrescu, Irina Luciana Dumitriu, Smaranda Goũia, Bogdan Gurzu, Georgeta
Mihalať, Ion Haulica, Bogdan Cristian Petrescu, Marius Sabu, Simona Mihaela
Sltineanu. Esenũial in Fiziologie – Mediul intern, Excreũia, Hemodinamica. Editura
Junimea, 2008, pg. 368, ISBN 978-973-37-1261-9
Pocock G, Richards C, Human Physiology: The Basis of Medicine (Oxford Core
Texts)(1999), Oxford University Press
Sabu Marius. Fiziologia inimii (1999), University Press, Târgu Mureť
Saladin K. Anatomy and Physiology: The Unity of Form and Function (2003) 3rd Edition, The
McGraw -Hill Companies.
Sherwood L. Fundamentals of Physiology: A Human Perspective (2006), Brooks Cole
Sltineanu Simona Mihaela. Homeostazia hidroelectrolitic. Editura Junimea, Iaťi, 1988
Silverthorn Dee Unglaub. Human Physiology - An Integrated,(2006), 4th Edition, Benjamin
Cummings.
Taylor NG, Best CH. Bazele fiziologice ale practicii medicale (1958), Editura Medical,
Bucureťti
Tortora GJ, Grabowski SR. Principles of Anatomy and Physiology, Illustrated Notebook
(2000), John Wiley & Sons
Vander A, Sherman J.,.Luciano D, Brière-Chenelière R. Physiologie humaine (1995), 3è
édition, Mc Graw-Hill
Crũi de fiziologie on line :

Essentials of Human Physiology - http://www.lib.mcg.edu/edu/eshuphysio/program/default.htm

Textbook in Medical Physiology And Pathophysiology -
http://www.mfi.ku.dk/ppaulev/content.htm
Jaakko Malmivuo and Robert Plonsey: Bioelectromagnetism - Principles and Applications of
Bioelectric and Biomagnetic Fields (1995), Oxford University Press, New York -
http://butler.cc.tut.fi/~malmivuo/bem/bembook/

Site-uri web:

www.dkimages.com/
www.gettyimages.com
http://www.cristina.prof.ufsc.br/md_cardiovascular.htm
http://www.fleshandbones.com/default.cfm
http://www2.hawaii.edu/~rsnider/AandPsites.html
http://www.simquest.com/gallery2.htm
http://entochem.tamu.edu/neurobiology/index.html
http://www.educnet.education.fr/bio/annuaire/animvid2.htm
http://www.mhhe.com/biosci/genbio/espv2/data/animals/002/index.html
http://www.pennhealth.com/health_info/animationplayer/
http://www.pearsonhighered.com/
http://www.rnceus.com/hemo/bloodflo.htm