UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE VICTOR BABEŞ TIMIŞOARA

DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE
DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE FUNCȚIONALE

FIZIOLOGIE GENERALĂ
CURSUL 7
Sisteme de reglare și control ale funcțiilor organismului
Activitatea nervoasă reflexă elementară
Reflexe medulare, bulbare și pontine
 CUPRINS

1. Sisteme de reglare și control ale funcțiilor organismului

1.1. Sisteme de reglare automată (de tip feed-back)
1.2. Reglarea umorală a funcţiilor organismului
1.3. Reglarea endocrină a funcţiilor organismului
1.4. Reglarea nervoasă a funcţiilor organismului
2. Activitatea nervoasă reflexă elementară
3. Reflexe medulare somatice
3.1. Reflexe monosinaptice proprioceptive
3.2. Reflexe polisinaptice exteroceptive
4. Reflexe bulbare
5. Reflexe pontine

2
 OBIECTIVELE CURSULUI
1. Descrierea circuitului de tip feedback şi rolul acestuia în reglarea
funcţiilor organismului
2. Diferenţierea principalelor caracteristici ale mecanismelor de
reglare umorală, endocrină şi nervoasă a funcţiilor organismului
3. Descrierea componentelor arcului reflex
4. Descrierea caracteristicilor arcului reflex elementar somatic şi
vegetativ
5. Descrierea reflexelor medulare somatice monosinaptice şi
polisinaptice
6. Discutarea importanţei practice a determinării ROT şi a reflexelor
cutanate
7. Descrierea reflexelor bulbare
8. Descrierea reflexelor pontine
3
 1. SISTEME DE REGLARE ȘI CONTROL ALE
FUNCŢIILOR ORGANISMULUI
• HOMEOSTAZIA - capacitatea organismului de a-şi menţine în
limite normale constantele (biochimice, hemodinamice) şi
funcţiile vitale, indiferent de variaţiile mediului înconjurător
• REGLAREA - procesul prin care o mărime este măsurată
continuu, comparată cu valoarea “standard” şi modificată în
conformitate cu aceasta
MECANISME
− reglarea automată de tip feed-back
− reglare umorală
− reglare endocrină
− reglare nervoasă
4
 1.1. SISTEME DE REGLARE AUTOMATĂ
(FEED-BACK)
PRINCIPIU - mărimea de ieşire dintr-un sistem de reglare automată
este determinată atât de mărimea de intrare, cât şi de ea însăşi
printr-un circuit de retroacţiune sau de tip feed – back care
asigură:
− transportul informaţiei de la ieşirea la intrarea în sistem
− compararea şi corectarea permanentă a mărimii de ieşire în
raport cu “valoarea standard”

5
 (a) CIRCUITUL FEED-BACK NEGATIV

CARACTERISTICI
• orice deviaţie a mărimii de ieşire de la o valoare “standard”
acţionează ca un semnal care modifică valoarea mărimii de intrare
(fie o scade, fie o creşte) astfel încât devierea să fie cât mai mică
faţă de “valoarea standard”
− are un efect stabilizator asupra sistemului de reglare  asigură
readucerea parametrului la “valoarea standard”
− este specific circuitelor fiziologice de reglare ale organismului
EXEMPLU: “Tensiunea arterială reglează tensiunea arterială”
1. Scăderea tensiunii arteriale declanşează un reflex presor ( TA)
2. Creşterea tensiunii arteriale declanşează un reflex depresor ( TA)
Tensiune sistolică: 120 – 135 mm Hg
Valori normale
Tensiune diastolică: 60 – 80 mm Hg
6
 (b) CIRCUITUL FEED-BACK POZITIV

CARACTERISTICI
• parametrul deviat de la “valoarea standard” induce o serie de
fenomene “în cerc vicios” care accentuează deviaţia iniţială
• este specific circuitelor de reglare patologică a funcţiilor organismului
− au un puternic efect destabilizator asupra sistemului de reglare
− reflectă depăşirea posibilităţilor adaptative ale sistemului de reglare

EXEMPLU: Şocul hemoragic

1. Hemoragia determină scăderea debitului cardiac (DC) şi a TA
2. Scăderea DC determină scăderea perfuziei inimii
3. Scăderea perfuziei inimii determină ischemia inimii
4. Ischemia inimii determină scăderea DC şi a TA
 Şoc hemoragic
7
CIRCUIT FEED-BACK NEGATIV CIRCUIT FEED-BACK POZITIV
TA HEMORAGIE
()
Baroreceptori
 DC şi TA
(+)
Centrii bulbari
cardiovasculari  Perfuziei inimii

INIMĂ DC Ischemia inimii

VASE RVP  Forţei de

contracţie a inimii
• TA = tensiune arterială
• DC = debit cardiac
• RVP = rezistenţa vasculară periferică ŞOC HEMORAGIC
8
 1.2. REGLAREA UMORALĂ A FUNCŢIILOR
ORGANISMULUI
Depinde de:
(a) Modificările de concentraţie ale unor constituenţi micromoleculari

• creşterea raportului  creşterea excitabilităţii neuromusculare

(b) Modificarea PO2, PCO2
• scăderea PO2 (hipoxie)  stimularea secreţiei de eritropoietină
• creşterea PCO2 (hipercapnie)  stimularea ventilaţiei pulmonare
(c) Producţia de hormoni tisulari
• efect paracrin  acţiune asupra “celulei ţintă” din vecinătate
• efect autocrin  acţiune asupra propriei surse a hormonului
9
 CLASIFICAREA HORMONILOR TISULARI

• Amine tisulare - histamina, serotonina

ROL - reglarea microcirculaţiei (vasodilataţie/vasoconstricţie)
• Sistemul kininelor
ROL - hemostază (procoagulant)
• Sistemul prostaglandinelor
ROL - reglarea microcirculaţiei, hemostază
− PGI2 (prostaciclina)  vasodilataţie, antiagregant trombocitar
− TXA2 (tromboxan)  vasoconstricţie, proagregant trombocitar

10
 1.3. REGLAREA ENDOCRINĂ A FUNCŢIILOR
ORGANISMULUI
CARACTERISTICI
• reprezintă cel de-al II-lea sistem de
reglare al organismului, după
sistemul nervos
• amplifică şi prelungeşte în timp
reacţia adaptativă declanşată de
sistemul nervos şi asigură fondul
metabolic necesar
HORMONUL - mesagerul endocrin cu acţiune sistemică eliberat de
celula “sursă” aflată la distanţă de celula “ţintă”, la care ajunge prin
sânge sau limfă
− Hormonii glandelor endocrine  reglarea metabolismului
− Hormonii gastro - intestinali  reglarea activităţii digestive 11
 MECANISME DE SEMNALIZARE INTRACELULARĂ A
HORMONILOR

H. POLIPEPTIDICI H. STEROIZI H. TIROIDIENI

Rec. MEMBRANARI Rec. CITOPLASMATICI Rec. NUCLEARI

Mesager secundar Complex H-R Complex H-R

SINTEZĂ DE PROTEINE
SPECIFICE

12
 1.4. REGLAREA NERVOASĂ A FUNCŢIILOR
ORGANISMULUI
CARACTERISTICI
• primul sistem de comandă al organismului
• rol reglator şi integrator al comportamentului somatic şi vegetativ
• este rapid, are mobilitate maximă şi fineţe în execuţie
• poate anticipa acţiunea unui stimul
• poate controla reacţia de răspuns
• se desfăşoară IERARHIZAT:
− activitate nervoasă reflexă elementară (măduva spinării şi
trunchiul cerebral)
− activitate nervoasă integrativă subcorticală  suport instinctual
şi funcţionalitate automată
− activitate nervoasă superioară corticală  suport voluntar şi
conştient
13
 2. ACTIVITATEA NERVOASĂ REFLEXĂ
ELEMENTARĂ
ACTUL REFLEX = răspunsul elementar al sistemului nervos la acţiunea
unui stimul
REFLEXELE ELEMENTARE
• sunt înnăscute, se manifestă constant, fără participarea conştienţei
• sunt o funcție a măduvei spinării și a trunchiului cerebral
• participă la:
– controlul unor procese involuntare – frecvența cardiacă,
tensiunea arterială, frecvența respiratorie, digestia
– controlul unor procese automate – deglutiție, strănut, tuse, vomă
• sunt:
– somatice: proprioceptive (musculo-scheletice) şi exteroceptive
(cutanate)
– vegetative: simpatice şi parasimpatice
14
ARCUL REFLEX = ansamblul neuronal care asigură suportul structural
al actului reflex şi cuprinde 5 elemente:

1. Receptorii
2. Calea aferentă
3. Centrul nervos
4. Calea eferentă
5. Efectorul

15
1. RECEPTORII
• structuri adaptate funcţiei de percepţie a excitaţiei din mediul
extern sau intern pe care o transformă în impuls nervos
• reprezintă terminațiile dendritice ale neuronilor din ganglionii
senzitivi ataşaţi nervilor spinali şi cranieni
CLASIFICARE (localizare):
− exteroceptori (tegument şi mucoase)
− proprioceptori (aparat locomotor)
− interoceptori (viscere)
2. CALEA AFERENTĂ
• cuprinde dendritele şi axonul neuronilor din ganglionii senzitivi
ataşaţi nervilor spinali şi cranieni
• este similară pentru reflexul somatic şi vegetativ
16
3. CENTRUL NERVOS poate fi în:
• coarnele măduvei spinării
• nucleii motori ai nervilor cranieni
PENTRU REFLEXUL SOMATIC
• coarnele anterioare ale măduvei spinării
• nucleii motori somatici ai nervilor cranieni
 III, IV, VI, XI, XII
PENTRU REFLEXUL VEGETATIV
• coarnele laterale ale măduvei spinării:
– măduva simpatică: T1-L2
– măduva parasimpatică: S2-S4
• nucleii motori vegetativi ai nervilor cranieni
 III, VII, IX, X (parasimpaticul cranian)
Observație: după numărul neuronilor intercalari există:
• arcuri reflexe monosinaptice, directe
• arcuri reflexe polisinaptice, difuze 17
4. CALEA EFERENTĂ
• cuprinde totalitatea axonilor neuronilor motori somatici şi
vegetativi prin care se transmite comanda către organul efector

REFLEXUL SOMATIC - axonul neuronului motor din SNC

REFLEXUL VEGETATIV - cuprinde 2 neuroni

• neuronul preganglionar = neuronul motor central
• neuronul postganglionar = neuronul din ganglionul vegetativ
 fibre preganglionare şi fibre postganglionare
18
REFLEXUL VEGETATIV SIMPATIC
• ganglionul vegetativ este situat paravertebral (lanţ ganglionar)
• fibrele preganglionare sunt scurte
• fibrele postganglionare sunt lungi (nervii simpatici)

REFLEXUL VEGETATIV PARASIMPATIC

• ganglionul vegetativ este situat perivisceral/intramural
• fibrele preganglionare sunt lungi (nervii parasimpatici)
• fibrele postganglionare sunt scurte şi foarte scurte

19
5. EFECTORII
• sunt celule care răspund la excitaţie prin:
− contracţie → celula musculară striată scheletică/cardiacă/netedă
− secreţie → glanda exocrină/endocrină

REFLEXUL SOMATIC
• Efectorul: fibra musculară striată scheletică
• Sinapsa: placa motorie
• Mediatorul chimic: acetilcolina (ACh)
• Receptorul postsinaptic: receptorul nicotinic (N)

20
REFLEXUL VEGETATIV SIMPATIC
• Efectorul: fibra musculară netedă/miocardică sau glanda secretorie
• Mediatorul chimic: noradrenalina (NAdr)
• Receptorul postsinaptic: receptorul adrenergic  sau 

REFLEXUL VEGETATIV PARASIMPATIC

• Efectorul: fibra musculară netedă/miocardică sau glanda secretorie
• Mediatorul chimic: acetilcolina (ACh)
• Receptorul postsinaptic: receptorul muscarinic (M)

21
 3. REFLEXE MEDULARE SOMATICE

MĂDUVA SPINĂRII
• Este un centru de integrare
• Pentru reflexele medulare,
răspunsul este generat
strict la nivel medular, fără
participarea creierului
• Dar, informația senzorială
generată de stimul poate fi
transmisă centrilor nervoși
superiori în paralel cu
generarea reflexului
22
 CLASIFICARE

1. DUPĂ NUMĂRUL DE SINAPSE de pe traseul arcului reflex:

• Monosinaptice – cu o singură sinapsă între neuronul senzitiv din
ganglionul spinal şi neuronul motor din coarnele anterioare
• Polisinaptice – cu un număr variabil de neuroni intercalari
(activatori sau inhibitori)
2. DUPĂ TIPUL DE RECEPTOR:
• Proprioceptive – declanşate de:
– întinderea porţiunii centrale a fusului neuromuscular → reflexul
miotatic de întindere și ROT
– punerea în tensiune a organului tendinos Golgi → reflexul
miotatic inversat
• Exteroceptive – declanşate de stimuli nociceptivi/tactili
– reflexe de nocicepţie – de flexie şi de extensie încrucişată
– reflexele cutanate
– reflexele intersegmentare 23
 3.1. REFLEXELE PROPRIOCEPTIVE

CARACTERISTICI FUNCŢIONALE:
• declanşate prin excitarea proprioceptorilor
• au o perioadă de latenţă foarte scurtă (sunt rapide)
• răspunsul este limitat la un singur grup muscular
• sunt infatigabile (rezistente la oboseală)
RECEPTORII = proprioreceptori (= proprioceptori)
– fusul neuromuscular – detectează modificarea lungimii mușchiului
– organul tendinos Golgi – detectează modificarea tensiunii în mușchi
ROL:
− întreţin tonusul muscular
− asigură poziţia fiziologică a corpului
CLASIFICARE:
1. Reflexul miotatic de întindere
(include și reflexele osteotendinoase)
2. Reflexul miotatic inversat
24
FUSUL NEUROMUSCULAR
DEFINIȚIE: receptor specializat, sensibil la întindere,
situat între fibrele mușchiului striat și paralel cu ele
STRUCTURĂ
• 2 – 10 fibre musculare intrafusale (fibre striate
modificate) cu o porţiune centrală și două porţiuni
periferice contractile
• fibre musculare extrafusale dispuse “în paralel” cu
fibrele intrafusale
INERVAȚIE
• motorie – asigură contracția porțiunii periferice
• senzitivă – asigură gradul de întindere al fibrelor
ROL: în coordonarea mișcărilor musculare
• detectează viteza și gradul de întindere a mușchiului striat
• asigură menținerea unei permanente stări de tensiune în mușchi 25
ORGANUL TENDINOS GOLGI
DEFINIȚIE: rețea de terminații nervoase plasate în
tendoane care detectează tensiunea din mușchi
INERVAȚIE: căile aferente sunt fibre senzitive de
tip Ib, care transmit informația neuronilor
inhibitori spinali
ROL de dublu receptor mecanic:
• de întindere → descarcă impulsuri la
întinderea tendonului (percuţia tendonului)
• de tensiune → descarcă impulsuri la punerea
în tensiune a tendonului ca urmare a
contracţiei musculare
EFECTE: controlul tensiunii în tendoane prin
mecanism feed-back negativ → inhibă reflexele
static și dinamic de întindere 26
 1. REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE
(DE EXTENSIE)
Există ÎN TOŢI MUSCHII SCHELETICI dar mai mult în:
• mușchii extensori antigravitaţionali
• mușchiul maseter
STIMUL: întinderea bruscă a mușchiului determină stimularea fusului
neuromuscular
RĂSPUNS:
1. Componenta dinamică (fazică) - modificarea dinamică a lungimii
mușchiului (ex. prin percuția tendonului) stimulează o contracție
fazică tranzitorie
2. Componenta statică (tonică) - întinderea statică a mușchiului
produce o contracție tonică de lungă durată

27
REFLEXUL MIOTATIC DE ÎNTINDERE (DE EXTENSIE)

28
 2. REFLEXUL MIOTATIC INVERSAT

STIMUL – contracţia muşchiului determină punerea în tensiune a

organului tendinos Golgi
CONSECINȚE:
• Relaxare ca răspuns la o tensiune musculară mare

EFECTE – contracţia muşchiului flexor determină:

• limitarea extensiei excesive declanşată de reflexul miotatic de
întindere
• asigură controlul feed-back al tensiunii musculare în timpul
contracţiei prelungite

29
 Exemplu de reflex miotatic de întindere și
reflex miotatic inversat

REFLEX MIOTATIC DE ÎNTINDERE: la adăugarea unei sarcini, prin

întinderea mușchiul și a fusului neuromuscular → o contracție reflexă

30
REFLEX MIOTATIC INVERSAT → protejează mușchiul de efectul unei
încărcături excesive, prin punerea în tensiune a organului tendinos
Golgi → se produce reflex relaxarea musculară și abandonarea greutății

31
 REFLEXELE OSTEOTENDINOASE (ROT)

DEFINIȚIE: sunt reflexe monosinaptice ce constau în contracţia bruscă

a unui mușchi obţinută prin percuţia tendonului său
PRINCIPALELE ROT:
ROT Centru Răspuns
Bicipital C5-C6 flexia antebraţului pe braţ
Tricipital C6-C7 extensia antebraţului pe braţ
Rotulian L2-L4 extensia gambei pe coapsă
Achilian L5-S1 flexia dorsală a piciorului pe gambă
MODIFICĂRI PATOLOGICE:
• Diminuarea ROT = leziunea măduvei spinării
= leziunea neuronului periferic
• Exagerarea ROT = leziunea căii motorii piramidale
= leziunea neuronului central 32
MECANISMUL REFLEXULUI ROTULIAN: percuția tendonului rotulian →
întinderea mușchiului cvadriceps + întinderea bruscă a fusului
neuromuscular → reflex de extensie a gambei pe coapsă

33
 3.2. REFLEXELE EXTEROCEPTIVE
CARACTERISTICI FUNCŢIONALE:
• declanşate prin excitarea exteroceptorilor
• au un număr mare de interneuroni (iradierea excitaţiei)
• au perioadă de latenţă lungă (sunt lente)
• răspunsul este extins la mai multe grupe musculare
• sunt fatigabile (nu rezistă la oboseală)
• au o importantă componentă supramedulară (corticală)
RECEPTORII = exteroreceptori (= exteroceptori)
ROL:
− în apărare şi executarea de
mişcări complexe (ex: mers)
CLASIFICARE:
1. Reflexe nociceptive
2. Reflexe cutanate
3. Reflexe intersegmentare 34
 1. REFLEXUL NOCICEPTIV de flexie și extensie încrucișată

DECLANȘAT DE: un stimul dureros (nociv)

ARCUL REFLEX are circuite spinale:
• homolaterale (de aceeaşi parte) → reflexul de flexie
• heterolaterale (de partea opusă) → reflexul de extensie încrucişată
Reflexul de flexie – apare la stimuli de intensitate redusă
− aplicarea unui excitant dureros cu intensitate redusă determină
flexia membrului excitat (msec) având ca rezultat îndepărtarea
membrului de stimulul dureros
Reflexul de extensie încrucişată – apare la stimuli de intensitate mare
− determină extensia membrului de partea opusă pentru păstrarea
poziției corpului și îndepărtarea de stimulul dureros
− apare la 0,2 – 0,5 sec după declanşarea reflexului de flexie
35
Exemplu de reflex nociceptiv de flexie și
extensie încrucișată

36
 2. REFLEXELE CUTANATE

DEFINIȚIE: contracţia reflexă a mușchiului declanşată prin excitarea

superficială a pielii
PRINCIPALELE TIPURI:
Tipuri Centru Răspuns
Abdominale
- Superior T6 – T7 Contracţia
- Mijlociu T8 – T9 drepților
- Inferior T10 – T11 abdominali
Contracția
Cremasterian L1 – L2
m. cremaster
Plantar Flexia
L5 – S1
Babinski degetelor

MODIFICĂRI PATOLOGICE:
• Babinski (+) = leziunea căii motorii
piramidale 37
 3. REFLEXE INTERSEGMENTARE

CARACTERISTICI
• sunt reflexele polisinaptice cele mai complexe
• cuprind mulţi centrii medulari situaţi la diverse niveluri
PRINCIPALELE TIPURI:
• Reflexul de păşire
– stă la baza locomoţiei (mers, alergare)
– constă în declanşarea succesivă şi
alternanţa ritmică a reflexelor de
flexie şi extensie la nivelul membrelor
inferioare
• Reflexul de ştergere
• Reflexul de scărpinare
• Reflexul coordonare a mişcărilor mâinilor cu cele ale picioarelor în
timpul locomoţiei
38
 4. REFLEXELE BULBARE
1. Reflexele cardio-motorii şi vaso-motorii
2. Reflexele respiratorii
3. Reflexele de tuse, strănut şi sughiţ
4. Reflexul de deglutiţie
5. Reflexul de vomă
6. Reflexul salivator inferior

39
 1. REFLEXELE CARDIO-MOTORII ŞI VASO-MOTORII

PRESOARE (CARDIOACCELERATOARE ŞI VASOCONSTRICTOARE)

• eferenţa este simpatică
• este dominantă în condiţii de solicitare
• efecte:
– creşterea frecvenţei cardiace
– creşterea forţei de contracţie
– creşterea debitului cardiac
– vasoconstricţie
DEPRESOARE (CARDIOMODERATOARE ŞI VASODILATATOARE)
• eferenţa este parasimpatică
• este dominantă în repaus
• efecte:
– scăderea frecvenţei cardiace
– scăderea forţei de contracţie
– scăderea debitului cardiac
40
– vasodilataţie
 2. REFLEXELE RESPIRATORII

CENTRII BULBARI: centrul INSPIRATOR și centrul EXPIRATOR

– au automatism
– au activitate ritmică prin mecanism
oscilant (inervaţia reciprocă)
– ariile respiratorii bulbare asigură: frecvenţa,
amplitudinea de repaus, ritmicitatea
CONTROLUL CENTRILOR BULBARI se face prin:
• Centrul pneumotaxic din punte care:
– inhibă centrul inspirator
– excită centrul expirator
• Centrul apneustic din punte
– activează centrul inspirator
EFECTORII = motoneuronii musculaturii respiratorii
41
 3. REFLEXELE DE TUSE, STRĂNUT ŞI SUGHIŢ

REFLEXUL DE TUSE
• Centrul tusei este stimulat de
către stimuli cu punct de plecare:
– în diverse segmente ale
aparatului respirator
– în alte zone receptoare
(pelvină, digestivă, cardiacă)
REFLEXUL DE STRĂNUT
• Este un reflex expirator
declanşat pe cale trigeminală
• Excitanţi: factorii iritanţi din căile
respiratorii superioare
REFLEXUL DE SUGHIŢ
• Rezultă în urma excitării nucleului
vagal bulbar
42
 4. REFLEXUL DE DEGLUTIŢIE

CARACTERISTICI:
• Reflex digestiv cu localizare bulbară
• CENTRUL deglutiţiei
− în vecinătatea centrilor
respiratori
− stimularea reflexă determină:
- oprirea pentru scurt timp a
respiraţiei
- închiderea laringelui
• ZONA RECEPTOARE - istmul buco-
faringian
• CALEA AFERENTĂ - nervii V, IX, X
• CALEA EFERENTĂ - prin nervii V, VII, IX, X, XII
43
 5. REFLEXUL DE VOMĂ

CARACTERISTICI:
• CENTRUL în bulb în
vecinătatea centrilor:
− respirator
− salivar
− vasomotor
• CALEA EFERENTĂ
− nervii: V, VII, IX, X, XII
− nervii spinali pentru
diafragm şi muşchii
abdominali

44
 6. REFLEXUL SALIVATOR INFERIOR

MECANISME:
• Reflex necondiţionat
– excitarea chimică şi mecanică a
receptorilor din mucoasa gustativă
a limbii, mucoasa bucală,
faringiană, laringiană, esofagiană
• Reflex condiţionat
– cu participarea cortexului
– prin influenţe intercentrale
CALEA AFERENTĂ → nervii V, VII, IX şi X
CENTRUL → n. salivator inferior din bulb
CALEA EFERENTĂ:
• Parasimpatică → nervii VII, IX şi X
• Simpatică: măduva spinării (T1-T3) → ganglionul cervical superior
ORGANUL EFECTOR → glanda parotidă 45
 FUNCŢIA INTEGRATIVĂ A BULBULUI

PRIN SUBSTANŢA RETICULATĂ

• Reflexe vegetative:
– cardio – vasculare
– respiraţie – circulaţie
– respiraţie – deglutiţie
• Reflexe statice, stato – kinetice

PRIN OLIVA BULBARĂ

• Integrarea reflexelor:
– oculo – cefalogire (mişcarea gâtului şi ochilor în direcţia
stimulului)
– laringo – faringo – velopalatine
• Optimizarea deglutiţiei şi fonaţiei

46
 5. REFLEXELE PONTINE

1. Reflexul lacrimal
2. Reflexul salivator superior
3. Reflexul corneean de clipire
4. Reflexul auditiv de clipire
5. Reflexul auditivo - oculogir
6. Reflexul oculo - cardiac
7. Reflexul masticator
8. Reflexul de sugere
9. Reflexul de mimică expresivă
10. Reflexul maseterin
11. Reflexul miotatic
12. Reflexul de respiraţie
47
 1. REFLEXUL LACRIMAL
COMPONENTE:
• Elementară → iritaţiile corneei, conjunctivei, mucoasei nazale
• Corticală (plânsul)
2. REFLEXUL SALIVATOR SUPERIOR
CARACTERISTICI: din nucleul salivator superior pornesc impulsuri →
glandele submaxilare şi sublinguale

3.
3. REFLEXUL
REFLEXUL CORNEAN
CORNEAN DE
DE CLIPIRE
CLIPIRE
CARACTERISTICI: excitarea mecanică a corneei sau
conjunctivei → contracţia muşchilor pleoapelor și
închiderea ochiului
IMPORTANȚĂ:
• dispare ultimul în comă şi în anestezie generală
• mijloc de apreciere a profunzimii narcozei
48
 4. REFLEXUL AUDITIV DE CLIPIRE

CARACTERISTICI: face parte dintre reflexele de apărare ale globilor

oculari în faţa primejdiei semnalizate prin sunet
IMPORTANȚĂ: expertize medico-legale pt verificarea simulării surzeniei
5. REFLEXUL AUDITIVO - OCULOGIR
CARACTERISTICI: întoarcerea rapidă a ochilor (sau/şi a gâtului) în direcţia
unui sunet
6. REFLEXUL OCULO-CARDIAC
CARACTERISTICI: compresiunea fermă a globilor oculari, cu pleoapele
închise determină pe cale vagală:
− scăderea frecvenţei cardiace
− scăderea forţei de contracţie miocardică
− scăderea volumului sistolic, a debitului cardiac
− vasodilataţie, hipotensiune arterială
49
 7. REFLEXUL MASTICATOR

CARACTERISTICI: stimularea receptorilor tactili şi gustativi → nucleul

masticator din punte → declanșarea masticației
8. REFLEXUL DE SUGERE
CARACTERISTICI:
• la sugar, atingerea buzelor sau a zonelor din jur, declanşează suptul
• dispare în jurul vârstei de 1 an
• lipsa lui → leziune pontină
9. REFLEXUL DE MIMICĂ EXPRESIVĂ
CARACTERISTICI: două tipuri de mimică:
• mimica automată, spontană - controlată de corpii striaţi
• mimica voluntară - controlată de scoarţa cerebrală
10. REFLEXUL MASETERIN
CARACTERISTICI:
• percuţia arcadei dentare inferioare la subiectul
cu gura întredeschisă → contracţia maseterului 50
 11. REFLEXUL MIOTATIC

CARACTERISTICI:
• întinderea maseterului prin coborârea mandibulei, determină
stimularea fusurilor neuromusculare, ceea ce induce reflex,
contracţia maseterului urmată de închiderea gurii
12. REFLEXUL DE RESPIRAŢIE
CARACTERISTICI:
• Centrul pneumotaxic
– nu are automatism
– inhibă centrul inspirator
• Centrul apneustic
– excită centrul inspirator atunci când nu funcţionează centrul
pneumotaxic
• Leziunea deasupra centrului apneustic determină respiraţia
apneustică (prin absenţa influenţei inhibitoare a pneumotaxicului,
rezultă inspiruri lungi, întrerupte de scurte expiruri) 51