Îngrijirea persoanelor

vârstnice și geriatrie
Curs 4
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni vizuale

• Definiție: afecțiuni care sunt legate de

pierderea/reducerea capacității de
percepere vizuală
• Cauze:
- prezbiopia
- cataracta
- glaucom
- degenerescența maculară senilă
- retinopatia diabetică
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni vizuale
• Manifestări clinice
Manifestări generale
‒ modificări de comportament
‒ dezorientare
‒ ↓ capacității de interacțiune socială
Manifestări specifice
‒ ↓ capacității de a vedea obiectele, persoanele, de a distinge
culorile
• Evaluare
- modificări de test Snellen, tonometrie, oftalmoscop, gonioscopie
• Materiale necesare
- tonometru
- oftalmoscop
Îngrijirea pacienților cu afecțiuni vizuale

• Particularități ale afecțiunilor vizuale la bătrâni

Aprecierea deficitului vizual
→ natura și durata afectării vizuale, impactul asupra
vieții cotidiene, impactul anticipat asupra spitalizării
sau internării într-un cămin de îngrijire a bătrânilor,
mecanisme de reducere a deficitului, cauza
deficitului vizual dacă e cunoscută
Efectele deficitului vizual în comunicare
→ ↓ orientarea în mediu, abilitatea de a distinge și
înțelege moduul de comunicare non-verbală, de a citi
și scrie, de a interacționa cu alte persoane
Îngrijirea pacienților cu afecțiuni vizuale
• Particularități ale afecțiunilor vizuale la bătrâni
Tehnica de a comunica cu vârstnicii cu deficit vizual se
bazează pe:
→ verificarea ochelarilor (corespunzători, curați, la
îndemână)
→ observarea faptului că folosește sau nu o lupă, cum este
ținută aceasta (aproape de ochi), așezarea obiectului
(aproape de ochi, înainte de focalizare)
→ așezarea luminilor lângă pat, a întrerupătorului astfel încât
să fie ușor de găsit noaptea
→folosirea unei lumini artificiale care să nu fie orbitoare
→ferirea de geamuri cu lumină foarte intensă (draperie
apărătoare)
→iluminare nocturnă pt. a evita dezorientarea și accidentele
Îngrijirea pacienților cu afecțiuni vizuale
• Particularități ale afecțiunilor vizuale la bătrâni
Tehnica de a comunica cu vârstnicii cu deficit vizual se
bazează pe:
→ facilitarea orientării în mediu prin marcareaușilor cu etichete
și semne colorate și lizibile, cu litere foarte mari
→ sonerii și sisteme de alarmă la îndemână
→ scierea de notițe ce se adresează vârstnicului cu litere care
să fie lizibile pt. acestea (te asiguri că îți înțelege tipul și
mărimea scrisului), pt. a citi se vor oferi cărți, ziare, tipărite cu
caractere majuscule
→ asistenta medicală:
- se așează în câmpul vizual al pacientului pt. a fi sigură că i s-
a recunoscut prezența
- înainte de a vorbi se asigură că a fost recunoscută și că se
bucură de atenția pacientului (se poate utiliza tactul)
Îngrijirea pacienților cu afecțiuni vizuale

• Particularități ale afecțiunilor vizuale la

bătrâni
Tehnica de a comunica cu vârstnicii cu
deficit vizual se bazează pe:
→ înainte de a părăsi încăperea seasigură că
a înțeles că rămâne singur
• Tratament
→ teste oftalmologice repetate
→ adm. trat. prescris (midriatice/miotice),
antibiotice, extracte de cataractă, iridectomie
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni auditive

• Definiție: alterarea capacității de comunicare prin

afectarea auzului
• Cauze:
- Obstrucția canalului auditiv prin ceară, îngustare,
ocluzie, sau rigidizare odată cu vârsta
- Infecția urechii medii cu deficit auditiv ulterior; tinitus
• Manifestări clinice
Manifestări generale
‒ Izolare
‒ Modif. de comportament
‒ anxietate
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni auditive

• Manifestări clinice
Manifestări specifice
‒ Hipoacuzie
‒ Surditate psihică – nu recunoaște sunetele
‒ Surditate verbală - nu recunoaște cuvintele
‒ Surditate muzicală – amuzie
• Evaluarea tipului de surditate
• Materiale necesare
- FO
- Audiometru
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni auditive

• Particularități ale afecțiunilor auditive la

bătrâni
Aprecierea deficitului auditiv
→ stabilirea împrejurărilor de pierdere a auzului,
durata, utilizarea unor mecanisme compensatorii;
impactul asupra vieții cotidiene
→ efecte ale terapiei curente sau trecute
(ototoxicitate)
→ discutarea efectului spitalizării sau mutării într-
un mediu nefamiliar
→ observarea pacientului pt. a depista semne ale
deficitului auditiv
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni auditive

• Particularități ale afecțiunilor auditive la bătrâni

Efectele deficitului auditiv în comunicare
→ ↓ capacitatea de a asculta; pot sugera că
interlocutorii nu vorbesc clar, pot crea relații
tensionate, se poate modifica vorbirea persoanei
deoarece este compromisă monitorizarea auditivă a
vorbitului
→ poate fi afectată comunicarea non-verbală – de
ex. contactul vizual deficitar determină ca persoana
să minimalizeze deficit. auditiv prin citirea buzelor;
reacțiile sunt mai lente din cauza încercării de
focalizare, combinare a mai multor canale de
comunicare decât prin unul auditiv
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni auditive
• Particularități ale afecțiunilor auditive la bătrâni
 Tehnica de a comunica cu vârstnicii cu deficit
auditiv se bazează pe:
→ așezarea celui ce vorbește astfel încât gura lui să fie
văzută de persoana cu deficit auditiv pt. a facilita citirea
buzelor
→ folosirea mijloacelor non-verbale (expresia facială,
gesturile)
→ grijă specială la articularea cuvintelor
→ așezarea față în față și la același nivel a interlocutorilor
→ iluminarea corespunzătoare a feței
→ captarea atenției bolnavului înainte de a vorbi, atingerea
fiind indicată
→ exprimarea cuvintelor cu un ton normal (volum normal)
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni auditive
• Particularități ale afecțiunilor auditive la bătrâni
 Tehnica de a comunica cu vârstnicii cu deficit auditiv
se bazează pe:
→ spațierea propozițiilor prin pauze și cererea confirmării de
către pacient că a înțeles
→ în caz de neînțelegere repetarea propoziției cu alte cuvinte
→ înlocuirea informației vorbite cu cea scrisă
→ reducerea zgomotului de fond (radio, TV) sau asigurarea
liniștii totale
→ dacă sunt folosite aparate auditive asigurarea că sunt
pornite și că funcționează corect
• Tratament
- Control ORL
- Adm. trat. Prescris
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni legate de vorbire

• Definiție: alterarea capacității de

comunicare vocală
• Cauze:
- Afectarea corzilor vocale
- Afectarea transmiterii osoase
• Manifestări clinice
Manifestări generale
‒ Anxietate
‒ Tulb. de comportament
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni legate de vorbire

• Manifestări clinice
Manifestări specifice
- Anomia = dificultatea de a recunoaște semnificația cuvintelor
în timpul conversației, de a denumi obiectele, lucrurile
- Disfazia = dificultate de vorbire
- Afazia = incapacitatea de a vorbi
- Apraxia = dificultatea de execuție a mișcărilor voluntatre
comandate verbal
- Disartria = dificultate în vorbire datorită disfuncției musculare
sau necoordonării actului vorbirii
- Paragnozia = agnozia obiectelor concrete (dacă-l pipăie, îl
recunoaște)
- Agnozia culorilor – mai ales prezentate simultan
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni legate de vorbire
• Manifestări clinice
 Manifestări specifice
- Alexia – imposibilitatea de a citi un text, de a citi cuvintele,
literele
- Acalculia – imposibilitatea de a recunoaște cifre, semne
- Agnozia figurilor geometrice, a figurilor cu valoare
semnificativă (semne de circulație, drapel)
- Prosopoagnozia – agnozia figurilor umane
- Dislaliile – datorită leziunii organelor fonatoare (nas, văl,
palat, laringe, limbă, dinți)
- Dislogiile de formă
- Balbismul sau bâlbâiala = tulburare de exprimare verbală,
cu greutate în pronunțarea unor foneme sau articularea
unor silabe; este o dezordine a limbajului legat de ritm
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni legate de vorbire

• Evaluare
- Modificări ale corzilor vocale
• Materiale necesare
- FO
- Laringoscop
• Particularități ale afecțiunilor legate de vorbire la bătrâni
 Cele mai comune disfuncții verbale ale vârstnicului sunt în legătură
cu: afazia și dizartria
Cunoașterea tipurilor de afazie:
- Motorie = incapacitatea de exprimare verbală a individului
- Receptivă, senzorială = incapacitatea de identificare a mesajului
vorbirii
- Nominală, nominativă = incapacitatea de a denumi obiecte
cunoscute
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni legate de vorbire

• Particularități ale afecțiunilor legate de

vorbire la bătrâni
Cunoașterea tipurilor de dislalie:
- De sunet: r – rotacism, s,j,z,ps, ts, cs –
sigmatism, l,p – lalațiune, g, k, x -
gamarism
- De silabă, de cuvânt – luate singure
pot fi spuse, dar nu pot fi spuse în context
- De vorbire - rinolalie sau dislalie nazală
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni legate de vorbire

• Particularități ale afecțiunilor legate de vorbire la

bătrâni
Cunoașterea tipurilor de dislogii de formă:
- De intensitate, înălțime, timbru a vocii: intensitate mare,
strigăte și vociferări, voce slabă, șoptită
- De intonație: ezitarea, anxietate, aspect declamant,
vorbire emfatică, vorbire afectată, manierată
- De viteza de vorbire - ↑ vitezei (tahifenie, logoree,
bavardaj), ↓ vitezei (hipoactivitatea verbală simplă, stare
de inhibiție, bradifenie, bradilalie, mutism)
- De ritm, coerență
- De stereotipii verbale – repetarea acelorași cuvinte sau
fraze în timpul conversației
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni legate de vorbire

• Particularități ale afecțiunilor legate de vorbire la

bătrâni
Tehnica de a comunica cu vârstnicii cu deficit de
vorbire, în special afazie presupune:
- Explicarea intervențiilor într-un mod cât mai accesibil
- Evitarea limbajului dominator sau „adecvat copiilor„
- Păstrarea calmului și acordarea unui timp suficient
de răspuns, vorbire clară și rară
- Punerea întrebărilor una câte una și așteptarea
răspunsului înainte de a trece la următoarea
 Îngrijirea pacienților cu afecțiuni legate de vorbire

• Particularități ale afecțiunilor legate de vorbire la

bătrâni
Tehnica de a comunica cu vârstnicii cu deficit de
vorbire, în special afazie presupune:
- Abordare de subiecte care să trezească interesul
pacientului
- Însoțirea comunicării verbale de cea non – verbală:
fotografii, obiecte, gesturi, mimică
- Încurajarea pacientului spre a vorbi chiar dacă se face
greu înțeles
- Manifestarea interesului față de pacient
• Tratament
- adm. trat. prescris
 Îngrijirea pacienților cu demență

• Definiție: afecțiuni caracterizate prin degradare psihică.

• Cauze:
- AVC
- toxicomania
- ATS
- traumatisme
- degenerescență
• Manifestări clinice
Manifestări generale
‒ Anxietate
‒ Fatigabilitate
‒ Disconfort
 Îngrijirea pacienților cu demență

• Manifestări clinice
Manifestări specifice
- Dificultăți de memorie și intelectuale, deteriorarea
personalității, dezorientare și confuzie, instabilitate
emoțională, dificultăți de comunicare
- Efectele asupra comunicării: întreruperi în vorbire și exprimare
proporționale cu gradul de demență, înțelegere defectuoasă,
vocabular redus, ducând la necesitatea căutării cuvintelor
apropiate ca sens, dificultate de denumire a obiectelor,
fragmentarea propozițiilor, nerespectarea topicii în propoziție,
sunete în ecou și manifestare extremă: mutismul, scrisul
suferă prin afectarea capacității de folosire corectă a
cuvintelor și construcție de propoziții, dificultății de urmărire a
conversației rezultând din slaba înțelegere și atenția diminuată
 Îngrijirea pacienților cu demență

Consecințe:
- Deteriorarea funcției psihice, confabulație, stări
hipomaniacale
Diagnostic diferențial:
- diferențierea demențelor primare (endogene), secundare
(organice, exogene) și a stărilor pseudo-demențiale
Recunoașterea unor manifestări caracteristice
- egocentrism, tendințe antisociale, la dromomania,
colecționarism,
- tulburări de vigilență, alterări ale somnului (insomnia sau
somnolență), halucinații etc.
- debut insidios, evoluție progresivă
 Îngrijirea pacienților cu demență

Recunoașterea tipurilor de demență:

 Demența Pick:
- afecțiune psihică, cu debut în presenium (45-50 ani)
- caracterizată prin: demență globală și progresivă cu
palilalie, ecolalie, mutism și amimia, crize de hipotonie
musculasră, atrofii cerebrale corticale (lobii frontali și
temporali), afazie nomi
 Boala Alzheimer:
- afecțiune psihică cu debut în perioada presenilă
- clinic: disoluție globală a funcțiilor psihice, tulburări
psihotice de comportament, fen. Afazo-agnozo-
apraxice și hipertonie musculară
 Îngrijirea pacienților cu demență

Recunoașterea tipurilor de demență:

 Boala Creutzfeld-Jacobs:
- afecțiune neurologică caracterizată prin
simptome motorii extrapiramidale și piramidale
și tulb. psihice demențiale grave
 Demența senilă:
- afecțiune psihică cu debut între 65-70 de ani, cu
regresie globală a intelectului și personalității,
caracterizată prin atrofie corticală difuză, cu plăci
senile și degenerescență neurofibrilară și
granulo-vacuolară
 Îngrijirea pacienților cu demență
Tehnica de comunicare cu vârstnicii cu demență presupune
respectarea urm. reguli:
 Câștigarea atenției:
- folosind tehnici non-verbal, atingere, contact, vizual, gesturi
- luând poziție în imediata apropiere în timpul contactului cu pacientul,
îndreptând fața spre interlocutor, repetând numele pacientului,
utilizând un obiect sau o fotografie care să focalizeze atenția, privirea
 Realizarea unei conversații eficiente:
- Se utilizează un ton cald și încurajator, vorbind puțin mai tare,
spunând numele pacientului, folosind propozxiții simple și scurte,
realizând un conținut clar și concis al comunicării
- Se repeat și reformulează textul, verificând înțelegerea mesajului prin
întrebări suplimentare menite a clarifica problema, utilizând metode
non-verbal și un obiect focalizator
- Se interpretează comportamentul comunicând prin prisma vârstei,
dificultăților
 Îngrijirea pacienților cu demență

Tehnica de comunicare cu vârstnicii cu demență presupune

respectarea urm. reguli:
 Cunoașterea atitudinii ce inhibă comunicarea:
- Adresarea către pacient în timp ce acesta execute altă
acțiune
- Necaptarea atenției; folosirea unei atitudini superioare
- Manifestarea dezinteresului sau a plictiselii
 Cunoașterea modului defectuos de adresare verbală:
- Vorbirea prea repede sau pe un ton prea scăzut
- Neverificarea înțelegerii mesajului
- Utilizarea unui ton frustrant, exasperant al vocii, impunător
- Utilizarea de propoziții complicate, așteptarea unor rezultate
nerealiste
 Îngrijirea pacienților cu demență

Tehnica de comunicare cu vârstnicii cu demență

presupune respectarea urm. reguli:
- Acordarea unor explicații insuficiente, limbaj
dominator
- Neascultarea feedback-ului vârstnicului (excluderea
lui din comunicare)
- Minimalizarea sau absența comunicării non-verbal
Igienă individuială, a locuinței
• Tratament:
- diferențierea tipurilor de demență: Alzheimer, demență
presenilă, senilă, B. Pick
- adm. trat. prescris
 Îngrijirea pacienților cu stări confuzionale

• Definiție: tulburări acute sau subacute ale vigilenței.

• Cauze:
- Contact social diminuat, izolare sau viețuire într-un
mediu lipsit de orice fel de stimuli
- Exagerarea trăsăturilor de personalitate, apariția unor
modificări emoșionale (plictiseală, neliniște, iritabilitate,
anxietate) ce pot cauza o dezordine în percepția
culorilor, formelor, mișcărilor; modificările pot să ducă
chiar la incapacitate de gândire și rezolvare a
problemelor
- Frustări de ordin fizic, social sau psihic, furie,
neînțelegere, lipsă de informații pe baza cărora să
adopte o decizie
 Îngrijirea pacienților cu stări confuzionale

• Manifestări clinice
Manifestări generale
‒ Anxietate
Manifestări specifice
- Tulburări de memorie, obnubilare, dezorientare
temporo-spațială, iluzii, haliucinații
- ↑ acuzelor de ordin somatic, variația statusului
emoțional, dereglarea ritmului circadian
(somnului), producerea dezorientării de către un
mediu înconjurător anormal
 Îngrijirea pacienților cu stări confuzionale

• Paraclinic:
- Modificări EEG
- FO
• Tratament:
- Det. sursei problemei și discutarea modului de
rezolvare a ei
- Stabilirea strategiilor de utilizat:
 păstrarea calmului
 permisiunea dată pacientului de a exprima
sentimente puternice
 aducerea la cunoștiința acestuia că a fost ascultat
 Îngrijirea pacienților cu stări confuzionale

• Tratament:
- Stabilirea strategiilor de utilizat:
declararea clar, onest și direct a atitudinii de adoptat – la
nevoie delegarea altei personae pt. a negocia atitudinea
ce trebuie urmată, evitând perceperea ei ca o impunere
Dacă conflictul e avansat părăsirea lui și revenirea la
subiect mai târziu
- La pacienții cu agitație psihomotorie extrenmă:
eliminarea întunericului în timpul nopții
- Internare obligatorie
- Trat. afecțiunii de bază
- Sedare
 Îngrijirea pacienților cu activitate motorie și
mobilitate alterate

• Definiție: afecțiuni caracterizate prin afectarea

sistemului osteo-articular și/sau muscular
• Cauze:
- Orice deficit, pierdere sau anormalitate fizică, psihică sau
anatomică
- Ex.: amputație de membru, pierderea mobilității
articulare, paralizie spastică sau flască, tremor, hipotonie
musculară, durere, amnezie, depresie, anxietate, orbire
• Manifestări clinice
Manifestări generale
‒ Anxietate
‒ ↓ gradului de independență
 Îngrijirea pacienților cu activitate motorie și
mobilitate alterate

• Manifestări clinice
Manifestări specifice
- Patologia mâinii, articulației capului și plantei
- Instabilitatea postural și cădere
- Escară de decubit
- Patologia respiratory a vârstnicului imobilizat
- Tromboza venoasă
- Osteoporoza
- Degradarea intelectuală și a personalității
 Îngrijirea pacienților cu activitate motorie și
mobilitate alterate

• Paraclinic:
- Modificări radiologice caracteristice
- FO
- Radiografii
• Tratament:
- Aprecierea capacității de mobilizare și activitate:
postura (ortostatism sau decubit), mers, toaletă,
îmbăiere, transferul din sau în pat, mobilitate în
pat (sus, jos, răsucire, întoarcere)
- Evaluarea forței musculare
 Îngrijirea pacienților cu activitate motorie și
mobilitate alterate

• Tratament:
- Depistarea contracturii musculare, a deformărilor
- Masarea musculaturii, efectuarea de mișcări
active sau passive
- Educarea pacientului să stea în poziții cât mai
fiziologice, să se deplaseze cu atenție, să evite
mișcările bruște
- Sprijinirea pacientului să-și asigure igiena
- Adm. medicamentelor
- Balneofizioterapie
Plan de nursing

38
Plan de nursing

39
Plan de nursing

40