NEUROPSIHOLOGIE curs 10

AFAZIILE, AMUZIILE, ASIMBOLIILE, AGNOZIILE, APRAXIILE

AFAZIILE
Limbajul = un sistem comucational inalt organizat si integrat. Este un sistem complex de comunicare a simbolurilor si a regulilor de utilizare a lor. Aparitia graiului articulat este considerat un salt crucial in trecera de la animalitate la umanitate. Cuvantul, alaturi de unealta, a devenit unul din factorii fundamentali ai dezvoltarii psihice a omului. Progresul speciei umane: primul progres l-a constituit aparitia limbajului, al doilea aparitia scrisului, al treilea aparitia tiparului si al patrulea explozia informationala.

AFAZIILE
Componenta lingvistica a creierului se cere a fi fructificata din primele zile de dupa nastere, altminteri ea diminua si, nesolicitata pana la varsta de 14 ani, dispare cu totul. Cazul copiilor pierduti in jungla, gasiti dupa varsta de 15 ani, nu au mai putut fi verbalizati.

AFAZIILE
Limbajul are sapte constituiente, lateralizate diferentiat in cele doua emisfere ale creierului: fonologia, morfologia, sintaxa, semantica, prozodia, aspectele pragmatice si discursul. 1. Fonologia se refera la vorbirea legata de foneme (sunete), cele mai mici unitati sonore ale limbii, transportatoare de semnificatie. Apartine in mod categoric emisferei stangi. 2. Morfologia se refera la insemnatatea partilor de vorbire si la flexiunea lor. Emisfera stanga.

AFAZIILE
3. Sintaxa se ocupa de regulile de constructie gramaticala a propozitiilor si frazelor. Emisfer stang. 4. Semantica studiaza sensul si semnificatia cuvintelor si evolutia acestor sensuri. 5. Prozodia variatiile fonologice din limitele unor categorii. Astfel, modificarea inaltimii, ritmului, accentului, intonatiei, posturii si expresiei aduc extinderea aspectelor semnificatiei. Emisfer drept.

AFAZIILE
6. Aspectele pragmatice practicile de care dispunem pentru exprimarea limbajului sub forma de gluma, ironie, metafora, sarcasm. Emisfer drept. 7. Discursul se refera la utilizarea elementelor de mai sus pentru a crea expresia organizata si logica a gandurilor.

AFAZIILE
Receptia limbajului vorbit incepe sa fie procesata de sistemul auditiv care are la baza cohleea, dupa care continua cu o serie de cai ce ajung la trunchiul cerebral si cortexul auditiv al girusurilor Heschl din fiecare lob temporal. Decodificarea sunetelor in informatie lingvistica se face la nivelul partii posterioare a girusului temporal superior stg aria Wernicke, 22 care are acces la o retea corticala asociativa ce precizeaza semnificatia cuvintelor. Informatia pentru vorbirea spontana si repetata, adica informatia auditiva, este transmisa apoi ariei Broca. Aceasta arie corticala programeaza neuronii cortexului motor adiacent care inerveaza gura si laringele prin intermediul axonilor care coboara in nucleii nervilor cranieni din trunchiul cerebral.

AFAZIILE

AFAZIILE
Afazia = tulburarea limbajului aparuta secundar lezarii creierului. Afazia se deosebeste de tulburarile congenitale de dezfoltare a limbajului, numite disfazii. Afazia este mai degraba o tulburare a limbajului decat a vorbirii

AFAZIILE
Afazia Wernicke, afazie fluenta Afazia Broca, afazie nonfluenta

AFAZIILE
Afazia anomica = subtipul de afazie caracterizata prin tulburarea abilitatii de numire a obiectelor, prin utilizarea perifrazelor (digresiuni), intelegere buna, vorbire fluenta si repetitie normala.

AFAZIILE
Afazia amnestica dificultatea reamintirii cuvintelor si numerelor. Afazia globala implica pierderea aproape completa a tuturor functiilor lingvistice in care includem fluenta, intelegerea, repetitia, cititul si scrisul.

AFAZIILE
In leziunile emisferului drept sunt tulburate aspectele afective ale limbajului, deoarece sunetele sunt plate si neemotionale (aprozodii). Aprozodia motorie pierderea emotiei expresive. Aprozodia senzoriala pierderea intelegerii limbajului afectiv (agnozie afectiva)

AFAZIILE
Parafaziile deformarea cuvintelor sau inlocuirea unui cuvant cu altul apropiat ca pronuntare dar cu sens diferit (rar par car). Jargonofazia utilizarea de catre bolnavi a unor cuvinte noi, formate de ei, fara semnificatie. Agramatismele si disintaxiile Disprozodia trei parametri acustici variabili: frecventa fundamentala, care da tonul;intensitatea sonora; decupajul temporal (durata silabelor si a pauzelor).

ALEXIA
Alexia sau inabilitatea castigata de a citi tot o forma de afazie (Kirshner, 2000). Pacientul poate scrie, dar nu-si poate citi scrisul propriu. Vorbirea, intelegerea auditiva si repetitia sunt normale. Initial, pacientii nu pot citi deloc, dar pe masura recuperarii, ei invata sa citeasca litera cu litera si apoi sa silabiseasca.

AGRAFIA

AMUZIILE

AMUZIILE
Pierdera capacitatii de a canta, fredona sau fluiera o melodie. Cel mai adesea in asociere cu afazia. Amuzia vocala sau oral-expresiva, amnezia instrumentala, agrafia muzicala, amnezia muzicala, tulburarea ritmului, amuzia receptiva, alexia receptiva.

AGNOZIILE

AGNOZIILE
Gnosis = percepere, cunoastere. O clasa de tulburari neuropsihologice in care pacientii nu recunosc obiectele familiare in ciuda perceptiei, memoriei, limbajului si abilitatilor intelectuale generale aparent adecvate. De multe ori agnoziile se insotesc de modificari ale personalitatii, ale gandirii, de tulburari emotionale, de atentie sau de constienta.

AGNOZIILE VIZUALE
Tulburari de recunoastere limitate la domeniul vizual, in care o persoana nu poate ajunge la semnificatia unora sau tuturor categoriilor stimulilor vizuali cunoscuti anterior, in ciuda perceptiei vizuale normale si a integritatii atentiei, inteligentei si limbajului. Bolnavul vede un obiect, dar nu poate distinge caracterul si semnificatia lui, nu-l poate numi, nu poate arata cum se intrebuinteaza si nu-si poate aminti daca la mai vazut. Il poate identificanumai daca recurge la alta cale senzoriala, cum ar fi cea tactila.

PROSOPAGNOZIA
Se manifesta prin nerecunoasterea fetelor familiare si chiar a fetei proprii cand se priveste in oglinda.

PROSOPAGNOZIA
Pacientii disting cu greutate mimica (manie, ras, plans), fetele batrane de cele tinere, femeile de barbati. Substratul anatomic jonctiunile temporooccipitale dreapta si stanga.

AGNOZIA CULORILOR
Acromatopsia pierderea simtului cromatic, uneori restransa la un hemicamp vizual. Anomia culorilor culorile vazute nu pot fi numite. Agnozia culorilor nu poate numi culorile prezentate, nu este capabil sa arate o culoare numita si nu poate asocia corect culorile cu obiectele.

AGNOZIILE AUDITIVE
Incapacitatea de recunoastere a sunetelor nonverbale, a muzicii si a melodiilor. Pacientii nu pot recunoaste obiectele comune si evenimentele prin sunetele lor latratul cainelui, zornaitul cheilor, izbitul usii, etc. Fonagnozia tulburarea specifica de recunoastere a vocilor familiare.

AGNOZIA TACTILA
Astereognozia imposibilitatea identificarii cu ochii inchisi a unui obiect pe care-l tine in mana, prin incapacitatea recunoasterii formelor tridimensionale si prin neputinta discriminarii formelor si dimensiunilor. Agnozia durerii areactivitate la stimulii durerosi dar cu pastrarea reactiilor vegetative corespunzatoare.

SOMATOAGNOZIA
Hemisomatoagnozia ignorarea unei jumatati a corpului. Autotopagnozia nu poate indica la comanda, cu ochii inchisi, diferite parti ale corpului lor, sau sa potriveasca parti ale corpului la imagini, la corpul examinatorului sau la manechin. Agnozia digitala parte a sindromului Gerstmann (agnozie digitala, dezorientare dreapta-stanga, acalculie si agrafie).

SOMATOAGNOZIA

AGNOZIA SOMNULUI
Bolnavi cu ateroscleroza cerebrala, maladie Alzheimer (incipienta), sechele dupa tumori sau hematoame intracerebrale frontale, in special stangi precum si varstnici afirma ca nu dorm aproape deloc, desi, atunci cand sunt supravegheati, se constata ca dorm foarte bine, cu sforaiyuri si chiar cu vise. Pentru a-i convinge, sunt pusi sa noteze ora la care s-au culcat si cea la care s-au trezit. Se conving astfel ca nu trebuie sa recurga nejustificat la somnifere.

APRAXIILE
Termenul de apraxie a fost utilizat prima data de Steinthal (1871) pentru a desemna pierderea abilitatilor motorii. Pentru a interactiona cu succes cu mediul inconjurator, persoana trebuie sa stie cum sasi ordoneze componentele unui act pentru a ajunge la o anumita tinta si cum sa foloseasca avantajele oferite de unelte. Perturbarea acestor sisteme poarta numele de apraxie.

APRAXIILE
Apraxia ideatorie inabilitatea bolnavului de a executa o serie de gesturi datorita pierderii planului de actiune (ideatiunii) pentru miscari. Pacientul nu este in stare sa elaboreze planul unei actiuni, nu poate spune ce gesturi trebuie sa faca si nici sa indice ordinea corecta pentru a executa actiunea. Este totdeauna bilaterala. Apraxia ideomotorie desi bolnavul poseda formula miscarilor si fiecare miscare in parte poate fi executata, el nu poate indeplini actul ordonat. Uneori gestul executat defectuos in situatii test poate fi executat corect in cursul comportamentului spontan (ex: stersul nasului).

APRAXIILE
Apraxia conceptuala defectele din domeniul cunostintelor necesare utilizarii instrumentelor si obiectelor (utilizeaza lingura sau furculita ca pe un ciocan sau creion). Apraxia kinetica a unui membru tulburarea grosolana a gestului elementar, care este diform si imprecis (nu poate apasa un buton). Apraxia buco-faciala - inabilitatea de a face miscari voluntare cu fata, buzele, limba (fluierat, sarut).

APRAXIILE
Apraxia constructiva inabilitatea de a copia sau asambla itemi bi- sau tri-dimensional. Apraxia de imbracare poate face parte si din sindromul de neglijare. Apraxia mersului inabilitatea de a merge, in ciuda capacitatii de a executa miscari normale de mers cand este intins in pat. Apraxia grafomotorie inabilitatea de a desena si scrie in ciuda capacitatii normale de tinere si manipulare a stiloului sau creionului. Apraxia trunchiului tulburari ale miscarii corpului la trecerea de la ortostatism la clinostatism sau invers.

ASIMBOLIILE
Pick (1908) distinge doua categorii de asimbolii: prima se refera la expresia simbolurilor, iar a doua la intelegerea lor. Pentru Pick simboluri erau limbajul scris sau vorbit, semnele muzicale, mimica si gesturi. Leischner (1943) distinge cinci categorii de simboluri: optice, acustice, kinestezice, olfactive si gustative. Alterarea functiilor de simbolizare, incluzand aici: operatiile de decodificare a semnificatiei semnelor, operatiile de combinare a semnelor in vederea obtineriiunei structuri informationale cu caracter generalizat abstract, operatiile de calcul de vehiculare si transformare a cantitatilor operatiile de categorizare si de elaborare a constantelor mintale.