Sunteți pe pagina 1din 35

NEUROPSIHIATRIE cursul 14

MECANISMELE ATENTIEI, MEMORIEI, MOTIVATIEI SI AFECTIVITATII

ATENTIA
Definitie: proces de orientare, focalizare si potentare a functiilor si activitatilor psihocomportamentale specifice in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii, asigurandu-le un nivel optim de eficienta si performanta (M.Golu, 2003). Forme : involuntara, voluntara si postvoluntara.

ATENTIA
A. involuntara declansare si desfasurare spontane, fara efort special din partea subiectului; se bazeaza pe o schema de tip reflex neconditionat, provocat de orice modificare in ambianta, de orice stimul nou. Printre caracteristicile cu forta incitatoare cea mai mare sunt: intensitate, eterogenicitatea, contrastul, neregularitatea, miscarea. Durata de focalizare a atentiei involuntare este redusa (10 15 min), cu variatii individuale. Este atentia dominanta pana la varsta de 3-4 ani.

ATENTIA
A. voluntara superioara si specific umana; se conecteaza pe baza unui scop, a unei intentii si se sprijina pe un efort sustinut mai intai din afara (la varstele mici), prin comenzi si intariri, iar apoi din interior, prin autocomenzi si autointariri specifice (trebuie sa fiu atent). Creste durata concentrarii si stabilitatii; face posibila abordarea nu numai a sarcinilor atractive si placute ci si a celor neplacute; poate fi realizata si cu obiecte si situatii familiare, obisnuite, nu numai cu cele noi, neobisnuite.

ATENTIA
A. postvoluntara se constituie pe baza celei voluntare, printr-un contact indelungat cu anumite sarcini, in urma dezvoltarii interesului pentru ele si a automatizarii schemelor operatorii de abordare-rezolvare; se desfasoara si se sustine printr-un consum minim de energie neuropsihica, durata ei depasind pe cea a atetiei voluntare.

ATENTIA
Calitatile atentiei volumul (7 elemente); concentrarea (puternica, medie, slaba, difuza); stabilitatea (sunt necesare pauze periodice de 5-10 min si o pauza mare de 30 min la jumatatea programului); mobilitatea; distributivitatea (permite efecuarea simultana a mai multor activitati diferite).

ATENTIA
Conditia neurofiziologica bazala care face posibila conectarea atentiei este starea de veghe SRAA = sistemul raticulat activator ascendent, influentat de variatiile glicemiei, oxigenului, de actiunea unor anestezice, droguri. Rolul esential al lobilor frontali in cadrul mecanismului atentiei este demonstrat si de faptul ca reactia de trezire incepe la nivelul lor.

Sistemul reticulat activator ascendent SRAA

MEMORIA
Este un atribut al intregii materii. Consta in proprietatea oricarui corp de a inregistra si pastra in timp urmele sau efectele influentelor exercitate asupra sa din afara. Trei genuri de memorie: fizica (corpuri neinsufletite, stare de agregare), biologica (codul genetic) si psihica (relationarea de tip psihic). Sub aspect dinamic, memoria se realizeaza ca interactiune a trei procese: memorarea, pastrarea si reactualizarea.

MEMORIA
Memorarea neintentionata (involuntara) fara un scop special de a retine si memorarea intentionata (voluntara), in virtutea unui scop expres de a retine. Importanta memorarii involuntare nu poate fi ignorata, deoarece ea contribuie la imbogatirea repertoriului nostru de impresii si experienta, a constiintei trecutului.

MEMORIA
Efectul de lista cel mai bine se retin elementele de la inceputul si sfarsitul listei; de aceea, in procesul invatarii, trebuie evitata structurarea materialului in serii lungi, care depasesc 30 de unitati memorative (memory chunks). Eficient parcurgerea de 1-2 ori a intregului material; memorarea succesiva pe parti, prin legarea partii actuale de cele memorate anterior; parcurgerea din nou a intregului material.

MEMORIA
Modelul triadic (J.Delacour, 1995) creierul uman este organizat functional in 3 sisteme: 1. Sist. C (codificare) structurile senzoriale si motorii primare, structurile corticale asociative, cortexul premotor. 2. Sist. A (activare) neuronii care controleaza starea de vigilenta si motivatie SRAA, nuclei talamici, sistemul limbic,etc. 3. Sist. S (supervizare) structurile frontale anterioare.

MOTIVATIA
Def. ansamblulfactorilor dinamici care determina conduita unui individ (Sillamy, 1996). Procese fiziologice si psihologice responsabile de declansarea, mentinerea si incetarea unui comportament, ca si de valoarea apetitiva sau aversiva conferita elementelor de mediu asupra carora se exercita acel comportament. (Marele dictionar al psihologiei, Larousse, 2006) Functiile principale ale motivului: functia de declansare, functia de orientare-directionare si functia de sustinere-potentare (energizanta).

MOTIVATIA
Functia de declansare deblocarea si activarea centrilor nervosi de comanda, care asigura pregatirea si punerea in priza a verigilor motorii si secretorii in vederea satisfacerii starii de necesitate (biologica sau spirituala). Functia de orientare-directionare centrarea comportamentului si activitatii pe un obiectiv anume. Functia de sustinere-potentare mentinerea in actualitate a comportamentului declansat pana la satisfacerea starii de necesitate.

MOTIVATIA
Dupa criteriul de continut sunt motive: biologice (foame, sete), fiziologice (defecare, urinare, sex), materiale (adapost, unelte), informationale (interese si trebuinte de cunoastere, intelegere), comunicationale (dialogare, mesaje), sociale (afiliere, coparticipare, competitie), spirituale (trebuinte estetice, morale, religioase), ale Eu-lui (nevoia de securitate, statut, prestigiu, autorealizare, ideal de viata, familial, profesional).

MOTIVATIA

MOTIVATIA
In principiu, mecanismul oricarei forme de motivatie, trebuie sa delimiteze trei verigi: 1. Veriga de activare capteaza si proceseaza semnalele specifice starii date de necesitate. 2. Veriga de executie-finalizare comanda si sustine comportamentele, reactiile si procesele interne pe care le presupune satisfacerea starii de necesitate. 3. Veriga conexiunii inverse furnizeaza informatie despre rezultatele comportamentului de satisfacere si asigura reglarea lui, adecvarea la situatii concrete.

AFECTIVITATEA
Afectivitatea = ansamblu al reactiilor psihice ale individului in fata lumii exterioare. Emotia = constelatie de raspunsuri de mare intensitate care comporta manifestari expresive,fiziologice si subiective tipice. Marele Dictionar al Psihologiei Larousse, 2006

AFECTIVITATEA
Exista stimuli afectogeni si indiferenti. Pentru ca un stimul sa devina afectogen, trebuie sa posede o anumita intensitate si durata de actiune pentru a fi perceput si sa posede anumite valente motivationale pentru a i se putea astfel stabili o semnificatie pozitiva sau negativa. Afectivitatea umana are trei componente principale: emotiile, sentimentele si pasiunile.

AFECTIVITATEA
Emotiile trairi subiective de intensitati variate, ce se produc brusc in diferite situatii si momente particulare (frica, angoasa, bucuria, etc.) Sentimentele au o factura mai complexa, sunt stabile si mai putin intense, iar incarcatura lor cognitiv-evaluativa este mai mare (dragoste, stima, mandrie, etc.) Pasiunile stabile si de mare intensitate, care se elaboreaza pe baza unei motivatii intrinseci puternice pentru lucruri, fiinte si activitati. Ele imping cu mare forta energetica subiectul la actiune pentru atingerea scopului pe care sunt centrate.

AFECTIVITATEA
In circuitul care-i poarta numele, Papez (1937), a inclus conexiunile dintre formatiunile hipotalamo-limbice, lasand sa se inteleaga ca rolul principal in realizarea starilor emotionale il joaca formatiunile subcorticale. Se admite, in prezent, existenta a trei niveluri ierarhice integrative: nivelul diencefalic, nivelul limbic si nivelul neocortical.