• Bazele fiziologice ale activităţii psihice În interiorul emisferelor

cerebrale substanţa nervoasă este albă, iar în exterior cenuşie. Există

o zonare funcţională complexă a creierului. Nucleii corticali ai
diferitelor, organe senzoriale constituie zone primare. Prelucrarea
impresiilor venită de la aceste zone se continuă în zonele secundare şi
terţiare, în care se fac integrări şi raportări la memoria stocată.
Totodată la acest nivel are locorganizarea reacţiilor (pe căi eferente) şi
controlul superior ai comportamentelor, integrarea tuturor
impresiilor. Sistemul de integrare este
• influenţat de centri de asociaţie şi inserţie ai emoţiilor care se exprimă
prin antrenarea sistemului nervos autonom. Conduitele şi reacţiile
capătă astfel coloratură subiectivă, intensitate şi motivaţie. Se
consideră că există trei modalităţi de intervenţie corticală în
mecanismele nervoase ale emoţionalităţii (ale expresiilor emoţionale,
şi ale reacţiilor vegetative implicate):
• ţiilor vegetative implicate): implicaţii ce se exprimă ca evaluări şi
aprecieri ale evenimentelor şi situaţiilor; implicaţii ale experienţei
sociale învăţate, încărcate de simbolistica socială; implicaţii (mai ales
ale zonelor corticale prefrontale) de moderare sau delimitare şi
control ale stărilor emoţionale.
• Reacţiile motorii. Reacţiile motorii se pot împărţi în cinci mari categorii: arcul reflex;
instinctele; reflexele condiţionate şi instrumentale; deprinderile şi obişnuinţele;
conduitele complexe raţionale ori cele implicate în conduitele deliberate (voluntare)
sociale etc. Acestea sînt integrate şi coexistă în patru categorii de procese şi
comportamente psihice: în procese simple neconştientizate; în reflexe (conexiuni
localizate la nivelul spinal), homeostazii (conexiuni neuroumorale) şi instincte; în procese
mai complexe, ca mersul, şederea (echilibrul, coordonarea mişcărilor, funcţionarea
organică generală — ce ţin, de cerebel, talamus şi hipotalamus = creierul vechi —
arhipalium); în conduite complexe (învăţare, gândire), mişcări voluntare (care au loc prin
intermediul scoarţei cerebrale). Activitatea de condiţionare şi activitatea nervoasă
superioară. Reflexele condiţionate constituie instrumentele funcţionale de bază ale
învăţării. I. P. Pavlov, care le-a mai numit şi reflexe psihice, a arătat că acestea se formează
în condiţii în care un stimul oarecare, total indiferent pentru organism, cum ar fi o lumină
colorată sau un clopoţel oarecare, se asociază cu un stimul absolut