Fiziologia maduvei spinarii Functiile maduvei spinarii sunt: functia

reflexa si functia de conducere. La nivelul maduvei spinarii se nchid

numeroase acte reflexe ce au ca suport anatomic arcurile reflexe. Si tot
maduva spinarii este strabatuta de cai nervoase ascendente si descendente
ce leaga bidirectional centrii corticali si subcorticali de restul
organismului. Reamintim ca un act reflex este un raspuns al unui efector
la comanda centrului nervos, n urma stimularii unei zone receptoare.
Functia reflexa a maduvei spinarii se realizeaza prin cele doua tipuri de
reflexe spinale (medulare: somatice si vegetative. Reflexele somatice
sunt cele n care raspunsul este dat de catre efectorii somatici, respectiv
musculatura striata controlata n mod voluntar, iar reflexele vegetative
sunt cele la care raspunsul vine de la un efector din organele interne sau
din vasele de s!nge, aflat sub control involuntar (miocardul, muschii
netezi, glandele secretorii. Functia de conducere a maduvei spinarii are
ca substrat anatomic substanta alba, respectiv fasciculele sau tracturile
ascendente si descendente. Fibrele ascendente reprezinta caile de
conducere ale sensibilitatii, iar fibrele descendente, caile de conducere
ale motilitatii. "rin sensibilitate ntelegem proprietatea neuronilor de a
receptiona si de a transmite excitatiile. Sensibilitatea este exteroceptiva si
interoceptiva. "rima este determinata de actiunea excitantilor din mediul
extern care actioneaza la suprafata corpului. #ea de a doua este
determinata de excitanti care actioneaza la nivelul muschilor,
tendoanelor, articulatiilor. $otilitatea (motricitatea este raspunsul motor
(voluntar sau involuntar al muschilor, la comenzile motorii transmise pe
caile descendente (piramidale sau extrapiramidale.
Fiziologia cerebelului Functiile cerebelului sunt str!ns legate de
structura sa dar si de conexiunile aferente si eferente pe care le
realizeaza, cu maduva spinarii, trunchiul cerebral si scoarta cerebrala.
#erebelul este conectat n serie pe principalele cai ascendente si
descendente. %l primeste diferite aferente, n special ale sensibilitatii
proprioceptive si trimite eferente la nucleii de origine ai fasciculelor
sistemului extrapiramidal, coordon!nd astfel activitatea motoneuronilor
spinali. #erebelul este informat direct asupra comenzilor corticale si, la
r!ndul sau, informeaza scoarta asupra executarii lor. #u alte cuvinte, el
ndeplineste rolul de supraveghetor al activitatii motorii, compar!nd
comanda centrala cu modul n care ea se executa. #erebelul participa la
activitatea motorie automata (mentinerea tonusului, echilibrului, posturii
si redresarea corpului si la cea intentionala, voluntara (mers,
scris,vorbit.
Fiziologia trunchiului cerebral
&runchiul cerebral continua maduva spinarii si este format din bulb,
puntea lui 'arolio si mezencefal. #omponent al encefalului, el are functii
numeroase si de importanta vitala: ( "rin trunchiul cerebral trec toate
caile care leaga maduva spinarii de eta)ele superioare ale S*#
(ascendente si descendente precum si cai proprii lui, ce conecteaza
diferitele sale eta)e+ ( ,n trunchiul cerebral se afla nucleii de releu ai
cailor ascendenete si descendente si nucleii de releu cu cerebelul+ ( ,n
trunchiul cerebral se nchid o serie de reflexe somatice si vegetative+ ( La
nivelul trunchiului cerebral se afla formatiunea reticulata cu rol n
reglarea tonusului muscular, al celui cortical, n controlul reflexelor
spinale, al echilibrului si al posturii+ (&runchiul cerebral contine centrii
de reglare a unor functii vitale cum sunt: circulatia, respiratia,
digestia. ( La nivelul trunchiului cerebral, se gasesc nervii cranieni in
numar de -. perechi, cu exceptia nervilor olfactivi (/ si optici (//. 0in
punct de vedere structural, sunt nervi senzitivi, motori si micsti.
Fiziologia diencefalului
0iencefalul, situat n prelungirea trunchiului cerebral si sub emisferele
cerebrale este alcatuit din mai multe mase de substanta nervoasa:
talamus, hipotalamus, metatalamus si epitalamus. Functiile talamusului:
( Functia de releu este ndeplinita de nucleii talamici specifici ncare
se afla cel de al treilea neuron al cailor de conducere ascendenta a
sensibilitatilor specifice. %xceptie fac fibrele analizatorului olfactiv, care
nu au releu talamic si fibrele sensibilitatii viscerale care a)ung n talamus
dupa ce au facut sinapsa n hipotalamus. ( Functia de asociatie se
realizeaza prin conexiunile unor nuclei talamici cu ariile asociative
corticale din lobii parietal, temporal si occipital. "e baza acestor
conexiuni, talamusul ia parte, alaturi de scoarta cerebrala, la elaborarea
unor comenzi voluntare. - Functia mot orie se realizeaza prin intermediul
ganglionilor bazali cu care este conectat bidirectional, al neocerebelului
si al substantei negre de la care primeste aferente. - Functia nespecifica
este realizata de nucleii talamici nespecifici din FR. "rin acestia
talamusul participa la reglarea ritmului somn(veghe si la elborarea unor
procese afectiv(emotionale
Functiile hipotalamusului 1ipotalamusul (creierul vegetativ al
organismului, situat la baza diencefalului, sub talamus, este constituit
din mai multi nuclei: anteriori, posteriori si mi)locii. %l are mai multe
functii de importanta vitala si anume: ( integreaza toate reglarile
vegetative din organism+ portiunea sa anterioara coordoneaza activitatea
parasimpaticului, iar cea posterioara pe cea a simpaticului. 2stfel,
stimularea portiunii anterioare produce scaderea presiunii sanguine si a
frecventei cardiace, iar, stimularea portiunii posterioare are efecte
inverse+ ( integreaza activitatea cardiovasculara cu cea respiratorie,
digestiva, excretorie+ ( intervine n reglarea metabolismelor intermediare
lipidic, protidic, glucidic si energetic+ ( regleaza activitatea secretorie a
hipofizei+ ( regleaza temperatura corpului, mentin!nd(o constanta (34 5
# si independenta de variatiile mediului ambiant+ ( regleaza echilibrul
hidric+ ( regleaza aportul alimentar prin centrii foamei si ai satietatii+ (
regleaza activitatea de reproducere prin participarea la geneza impulsului
sexual si prin reglarea secretiei de hormoni gonadotropi hipofizari+ (
regleaza ritmul somn(veghe+ impreuna cu trunchiul cerebral si talamusul
difuz (FR participa la reactia de trezire, la cresterea starii de vigilenta
corticala+ ( regleaza hematopoeza, creste capacitatea de lupta
antiinfectioasa a organismului+ ( este un centru important al vietii afective
alaturi de sistemul limbic.2ici se elaboreaza emotiile, sentimentele,
pasiunile, senzatia de frica, de liniste, de placere sau de furie precum si
expresia vegetativa a acestora.: variatiile frecventei cardiace, ale tensiunii
arteriale.
Fiziologia sistemului nervos vegetativ. Sistemul nervos vegetativ
(S*' este acea parte a sistemului nervos care regleaza activitatea
organelor interne, activitate inconstienta. #entrii nervosi vegetativi sunt
localizati at!t n sistemul nervos central (intranevraxial c!t si la periferie
(extranevraxial. $ecanismul fundamental de activitate a S*' este
reflexul. Reflexul vegetativ este initiat prin excitarea interoceptorilor din
peretii organelor interne, este polisinaptic. Spre deosebire de eferenta
somatica, calea eferenta vegetativa are pe traseul sau doi neuroni: un
neuron preganglionar, situat n S*# la nivelul maduvei toraco(lombare,
pentru simpatic si n segmentele bulbo(mezencefalic si sacrat pentru
parasimpatic precum si un neuron postganglionar situat la periferie, ntr(
un ganglion vegetativ. "rin laturile lui 6 simpatica si parasimpatica (
actioneaza asupra organelor interne regl!nd si adapt!nd activitatea
acestora n functie de starea functionala a organismului. La unele organe
au actiune antagonista (inervatia vegetativa a cordului, simpaticul
accelereaza activitatea inimii, iar parasimpaticul o pondereaza, la alte
organe activitatea lor este n acelasi sens, dar difera cantitativ si calitativ
(glandele salivare si n cazul altora, inervatia vegetativa este unilaterala
(muschii radiari ai irisului sunt stimulati simpatic, ei se contracta
producand dilatarea pupilei, iar muschii circulari ai irisului sunt stimulati
parasimpatic si prin contractie produc micsorarea pupilei.
Fiziologia emisferelor cerebrale
%misferele cerebrale prezinta partea cea mai voluminoasa a sistemului
nervos central. Sunt legate intre ele prin comisurile creierului. 2ctivitatea
mare a membrului superior, precum si localizarea centrului vorbirii (aria
77 8roca in emisfera stanga determina asimetria de volum, emisfera
stanga fiind mai dezvoltata la dreptaci.
Rolul specific al creierului este de a prelucra informatia. Sediul principal
al acestui proces este scoarta cerebrala ce functioneaza n str!nsa legatura
cu numeroase structuri subcorticale. "entru a prelucra informatia, scoarta
cerebrala trebuie mai intai sa o primeasca. /nformatia patrunde in
sistemul nervos prin intermediul receptorilor, de unde este trimisa pe cai
specifice la scoarta, in ariile senzitive specifice. 2ceste informatii sunt
apoi comparate, la nivelul ariilor asociative, cu informatiile culese de
ceilalti analizatori, precum si cu datele din memorie. "e baza sintezei
complexe a tuturor informatiilor este elaborata starea de constienta si sunt
luate deciziile automate si cele volitionale.
La baza activitatii corticale stau reflexele conditionate, datorita carora
organismul se adapteaza permanent si adecvat la conditiile n continua
schimbare ale mediului intern si extern.
Reflexul conditionat (R# este un raspuns determinat de un excitant
initial indiferent (%/, dupa ce acesta a coincis de mai multe ori in timp cu
un stimul neconditionat (%* care produce in mod normal un raspuns
innascut. 0e exemplu, sunetul unui clopotel inainte de alimentarea
animalului, dupa mai multe asocieri, a)unge sa produca salivatie chiar in
lipsa excitantului neconditionat (alimentatia deci, a devenit un excitant
conditionat (%#.9n numar imens de fenomene somatice sau viscerale
pot fi provocate pe cale reflex conditionata, deoarece orice agent care
stimuleaza un receptor poate deveni (%#. $ecanismul elaborarii
reflexelor conditionate consta in stabilirea de conexiuni functionale intre
focarele de excitatie corticala ale celor doi stimuli. Procesele corticale
fundamentale La baza tuturor activitatilor nervoase stau doua procese
corticale fundamentale: excitatia si inhibitia. Excitatia este procesul
nervos activ ce se manifesta prin initierea unei activitati sau amplificarea
uneia existente. Stimulii care se transmit prin sinapse excitatorii produc
starea de excitatie a centrilor. Inhibitia este tot un proces activ dar care
se manifesta prin diminuarea sau sistarea unei activitati anterioare. %a se
transmite prin sinapse inhibitorii. %xcitatia si inhibitia au o mobilitate
deosebita. Fiecare din acestea poate sa iradieze pe o suprafata corticala
mai mare sau sa se concentreze ntr(o zona limitata. %le se pot succeda
alternativ, n acelasi teritoriu sau n teritorii vecine.