Curburile în plan sagital.

Sunt orientate fie cu convexitatea înainte, când se numesc lordoze, fie

cu convexitatea înapoi, când se numesc cifoze. La coloana vertebrală aceste curburi sunt în
număr de patru:
 curbura cervicală cu convexitatea înainte;
 curbura toracică - cu convexitatea înapoi;
 curbura lombară - cu convexitatea înainte;
 curbura sacro-coccigiană - cu convexitatea înapoi.

Curburile în plan frontal Sunt mai puţin pronunţate ca cele în plan sagital. în mod obişnuit
întâlnim:
 curbura cervicală - cu convexitatea la stânga;
 curbura toracică cu convexitatea la dreapta;
 curbura lombară - cu convexitatea la stânga.
Curbura toracică este primară, fiind determinată de tracţiunea muşchilor mai dezvoltaţi la
membrul superior drept; celelalte două curburi sunt compensatorii, având scopul de a restabili
echilibrul corporal ( Papilian , 2003, p. 23).
Apofiza spinoasă este o lamă osoasă groasă, patrulateră, îndreptată orizontal dinainte-
înapoi. Scade ca dimensiune la ultimele două vertebre lombare. Pe feţele laterale se găseşte câte
o creastă osoasă care le divizează în două câmpuri. Pe câmpul superior se inseră muşchiul
interspinos lombar şi trans-verso-spinos. Pe câmpul inferior se prinde muşchiul interspinos
lombar subiacent. Marginea superioară dă inserţie ligamentului interspinos. Marginea inferioară
prezintă un tubercul şi o creastă pe care se prinde ligamentul interspinos subiacent. Vârful
apofizei spinoase şi marginea ei posterioară dau inserţie ligamentelor supraspinoase, fasciei
lombo-toracice şi muşchiului dorsalul mare. Pe primele trei apofize spinoase se mai prinde şi
muşchiul dinţat posterior şi inferior. Pe ultimele patru vertebre lombare se prinde porţiunea
lombo-dorsală a muşchiului lungul spatelui.

Apofizele transversale care mai sunt numite şi apofize transversale L2 şi L3 sunt mai bine
reprezentate. Pe faţa anterioară şi spre rădăcina apofizei transverse se inseră muşchiul psoas, iar
spre vârf, tot pe aceeaşi faţă, inseră muşchiul pătratul lombelor. La baza feţei posterioare se
găseşte un tubercul numit tubercul accesoriu sau apofiza stiloidă Broca, pe care se inseră
fascicole mediale ale lungului dorsal. De la tuberculul accesoriu pleacă o creastă care împarte
faţa posterioară a apofizei costiforme într-un câmp superior pe care se inseră muşchiul intercostal
şi fascicole externe din porţiunea lombară a lungului spatelui. Pe marginea superioară a apofizei
se inseră muşchiul intertransversal lateral al lombei, iar pe marginea inferioară se inseră
muşchiul intertransversal lateral al lombei din spaţiul următor. Pe vârful apofizei costiforme se
prinde aponevroza posterioară a muşchiului transvers abdominal, pătratul lombelor pe primele
patru lombare, ligamentul lombocostal Henlle pe primele două lombare şi ligamentul iliolombar
pe ultimele două lombare.

Apofizele articulare au forma specificată de segment de cilindru plin sau gol. Apofizele
articulare superioare ale primelor 3 vertebre lombare sunt mai departe una faţă de apofizele
articulare inferioare. În schimb cele ale vertebrelor L4 şi L5 se găsesc la egală distanţă cu cele
inferioare. Apofizele articulare superioare pleacă în direcţie sagitală de la unirea pediculilor, a
lamelor vertebrale şi a apofizelor costiforme. Ultimele 2 apofize articulare au o direcţie ce
deviază puţin în afară. Pe marginea posterioară a apofizei articulare se găseşte un tubercul numit
tuberculul mamilar sau metapofiza, pe care se inseră fascicule ale muşchilor intratransversali
lombari cât şi fasciculele interne ale lungului dorsal. Apofiza articulară inferioară pleacă de pe
marginea inferioară a lamei vertebrale. Are forma unui segment de cilindru plin şi priveşte
înainte şi în afară.

Gaura vertebrală este triunghiulară şi mai mică în raport cu dimensiunile corpului

vertebral.

Caracterele speciale la vertebre lombare

Se întâlnesc la prima şi la a cincea vertebră. Prima vertebră lombară are unele caractere
morfologice de trecere şi anume: apofiza costiformă scurtă, pe care se inseră arcada psoasului,
iar spre vârf arcada pătratului lombelor. Între cele 2 arcade se inseră fasciculul Weber din
muşchiul diafragm. Uneori în locul apofizei transverse putem găsi o coastă lombară
suplimentară, articulată cu prima vertebră lombară.

Vertebra a 5-a lombară se mai numeşte şi vertebra presacrată datorită aşezării ei în

vecinătatea conului osos inferior. Deoarece suportă greutatea trunchiului, prezintă unele
modificări morfologice adaptive. Astfel, corpul vertebral este foarte voluminos, mai înalt anterior
decât posterior, având astfel un aspect cuneiform
 Bordurile marginale sunt foarte evidente, luând forma unor creste. Pendiculii sunt scurţi
şi groşi, iar lamele vertebrale sunt oblice în jos şi înapoi. Pe faţa posterioară a fiecărei lame
imediat sub apofiza articulară superioară, apare câte o depresiune numită fosetă digitală, ca la
vertebre sacrale.

Apofizele costiforme sunt de obicei mai scurte, mai groase şi mai unite cu pendiculul cu
care se formează o masă comună. Pe vârful lor se prinde ligamentul iliolombar şi ligamentul
sacro-vertebral bichat.

Apofizele articulare sunt aşezate mediosagital, cele inferioare fiind mai laterale ca cele
superioare.

Gaura vertebrală creşte dimensional faţă de celelalte vertebre lombare şi are forma unui
triunghi echilateral cu unghiuri rotunjite.