ANATOMIA SI BIOMECANICA

ARTICULATIILOR COLOANEI
VERTEBRALE

Masterand:Armanu Evelina
Gr.11 RRMSF
Coloana vertebrala este o
coloana mediana si
posterioara formata prin
suprapunerea a 33-34 de
vertebre.In functie de
regiunea in care sunt
localizate acestea poarta
numele de :
-vertebre cervicale
-vertebre toracale
-vertebre lombare
-vertebre sacrale
-vertebre coccigiene
 Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale
 In plan sagital, coloana
prezinta 4 curburi fiziologice:
-lordoza cervicala,
-Cifoza toracala,
-Lordoza lombara,
-Cifoza sacro-coccigiana.
Aceste curburi au aparut ca o adaptare a
omului la pozitia de ortostatism, astfel:
 curbura toracala o gasim la nou-nascut; (i)
 curbura cervicala apare dupa 2-3 luni de
la nasterec cand bebelusul incepe sa-si
ridice capul(ii)
 curbura lombara apare odata cu
dobandirea pozitiei ortostatice si a
deprinderii mersului(iii)
 In ultima imagine e reprezentata coloana
vertebrala a unei persoane de varsta a 3
a(iv).In urma degenerarii discurilor
intervertebrale curburile secundare dispar.
 Vertebre adevarate

Sub această denumire se grupează vertebrele cervicale, toracice şi lombare,

vertebre ce şi-au păstrat independenţa şi mobilitatea.
La aceste vertebre se studiază:
 caracterele generale;

 caracterele regionale;

 caracterele speciale ale unora dintre ele.

Vertebrele adevărate sunt constituite după un tip comun; toate au, prin
urmare, anumite caractere generale. Vertebrele prezintă însă şi modificări
regionale, din cauza raporturilor anatomice diferite, cât şi a diferenţelor
funcţionale.
 Caracterele generale ale vertebrelor adevarate
O vertebra adevarata este formata dintr-o masa osoasa numita corp vertebral si
dintr-o portiune posterioara numita arc vertebral. Arcul vertebral este legat de corpul
vertebral prin doua punti osoase numite pediculi vertebrali. Intre aceste trei
elemente se gaseste gaura vertebrala.
1.Corpul vertebral (corpus vertebrae) este cea mai
voluminoasa componenta a vertebrei.
Are forma unui segment de cilindru plin, cu doua
fete(una superioara si una inferioara), care se
articuleaza prin intermediul discului intervertebral cu
vertebre supra si sub-iacenta, o suprafata
circumferentiala.
2. Arcul vertebral formeaza peretele postero-
lateral al gaurii vertebrale si este format din
urmatoarele elemente: procese articulare, procesele
transverse, procesul spinos si lamele vertebrale.

3.Pediculii vertebrali sunt doua punti care unesc arcul vertebral cu corpul vertebrei.
Pediculii au câte o margine inferioară - mai scobită şi
alta superioară - mai puţin scobită. prin suprapunerea
a două vertebre, între aceste margini scobite se delimitează
gaura intervertebrală.
 Procesele articulare sunt in numar de patru, doua superioare si doua inferioare,
se detaseaza ascendent si descendent la limita dintre pediculul vertebral si arcul
vertebral, contribuind la articulatia vertebrelor intre ele;
Procesele transverse sunt in numar de doua, prezinta o baza, doua fete, doua
margini si o extremitate libera.
Procesul spinos prelungeste inapoi si median arcul vertebral si prezinta o baza
doua fete laterale, doua margini si un varf.
Lamele vertebrale sunt in numar de doua, reprezinta portiunile din arcul
vertebral care unesc baza procesului spinos cu baza proceselor transverse si articulare.
Prezinta doua fete, doua margini si doua exremitati.
CARACTERELE REGIONALE ALE VERTEBRELOR

V. Cervicala V. Toracala V. Lombara

Marime Mica Medie Mare

Corpul
Mic, Oval Forma de inima Mare, Oval
vertebrei

Groase,
Procesele Lungi, Prismatice,
Scurte, Varf bifid Descind orizontal spre
spinoase Descind inferior
posterior

Procesele Verticale, Dispuse in Verticale, Dispuse in

Orientate orizontal
articulare plan frontal plan sagital
Vertebra lombara, vedere laterala Vertebra toracala, vedere laterala
ARTICULAŢIILE VERTEBRELOR ADEVĂRATE
 Din studiul osteologiei s-a văzut că vertebrele sunt
de două feluri: adevărate şi false. Vertebrele
adevărate se articulează între ele prin corpurile lor
şi prin procesele articulare. In acelaşi timp, ele se
unesc prin procesele spinoase, lamele vertebrale şi
procesele transverse.
 ARTICULATIILE CORPURILOR VERTEBRALE
 Tipul articulatiei – simfiza;
 Suprafete articulare – fata superioara a corpului
vertebrei de dedesubt;
– fata inferioara a corpului
vertebrei de deasupra;
 Mijloace de unire :

1. Discul intervertebral;
2. Ligamentul longitudinal anterior;
3. Ligamentul longitudinal posterior;
 ARTICULATIILE PROCESELOR ARTICULARE
 Suprafete articulare –apofizele articulare
 Mijloace de unire :
 Prezinta capsula articulara fibroasa
care se insera la periferia suprafetelor
articulare. In functie de mobilitatea
zonei, capsula articulatiilor dintre
apofizele articulare ale vertebrelor
cervicale este mai laxa, ale celor dorsale
si lombare mai fibroasa si ingrosata.
Aceste articulaţii sunt plane şi permit
doar simpla alunecare a suprafeţelor
articulare una pe cealaltă.
Articulatiile proceselor spinoase

 Tipul articulatiei-sindesmoza
 Mijloace de unire

 ligamente interspinoase
 ligamente
supraspinoase
 ligamentul nucal(la
nivelul coloanei cervicale)
Unirea proceselor transverse

 Tipul articulatiei-sindesmoza
 Mijloace de unire

 ligamente intertransverse-sunt de
dimensiuni mai reduse in regiunea cervicala si
toracica dar ajung la o dezvoltare mai mare in
regiunea lombara
 Articulatiile lamelor vertebrale

 Tipul articulatiei-sindesmoza
 Mijloace de unire
 ligamentele galbene
au formă dreptunghiulară,
ocupând spaţiul ce se întinde de la
procesul articular până la baza
procesului spinos.Aceste ligamente
închid în partea posterioară
canalul vertebral.
Acestea prin structura lor, permit
apropierea şi depărtarea lamelor
vertebrale una faţă de alta.
 Articulatiile vertebrelor false
Sunt urmatoarele:
 · ARTICULATIA LOMBOSACRALA: uneste sacrul cu vertebra a V
a lombara. Aceasta unire se face dupa tipul articulatiilor vertebrelor
adevarate (disc intervertebral, capsula pentru articulatia proceselor
articulare, partea inferioara a ligamentelor vertebrale longitudinale
anterior si posterior, ligamentele galbene ligamentele supraspinos si
interspinos);
 · ARTICULATIA SACROCOCCIGIANA este o simfiza, care permite
mobilizarea pasiva, inapoi, a varfului coccisului, in timpul nasterii
ducand la o crestere a stramtorii inferioare a bazinului. Odata cu
inaintarea in varsta, aceasta articulatie devine o sinostoza (se osifica).
Articulatia este fixata cu ajutorul unor ligamente (sacrococcigiene si
un ligament interosos, cu valoarea unui disc intervertebral;
 · ARTICULATIA MEDIOCOCCIGIANA este o articulatie frecventa
la femeie, intre prima vertebra coccigiana si restul coccisului. La copil,
toate vertebrele coccigiene sunt independente si sunt unite intre ele
prin discuri intervertebrale.
BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE

 Mişcările coloanei vertebrale sunt mişcări

complexe. Ele se realizează prin cumularea
uşoarelor deplasări ale corpurilor vertebrale
Aceste mişcări sunt limitate de rezistenţa
ligamentelor şi a articulaţiilor intervertebrale
şi de gradul de compresibilitate a ţesutului
fibrocartilaginos din care este compus discul.
 Miscarile coloanei vertebrale

 1.Flexia -miscarea de inclinare anterioara a coloanei

vertebrale,in plan sagital,in jurul unui ax transversal
 Discurile intervertebrale sunt comprimate anterior si se
inalta posterior. Nucleul pulpos al discului intervertebral
se deplaseaza spre posterior. Toate ligamentele situate
posterior de corpul vertebral sunt puse in tensiune, cele
situate anterior se relaxeaza.
 C. vertebrala se comporta ca o parghie de gradul III ,
punctul de sprijin este la nivelul articulatiei sacro-
vertebrale, rezistenta corespunde extremitatii
superioare,forta de muschii abdomenului si psoas.
 Miscarile coloanei vertebrale

 2.Extensia-miscarea de inclinare posterioara in plan sagital, in

jurul unui ax transversal.In timpul extensiei,partea posterioara
a discului intervertebral se subtiaza ,ligamentul vertebral
anterior este pus in tensiune,in timp ce celelalte se relaxeaza.
 Ca si in cazul flexiei,c.v se comporta ca o parghie de tip
III,punctul de sprijin si rezistenta ramanan aceleasi, forta este
reprezentata de muschii spinali

 3.Inclinarea laterala-se realizeaza in plan frontal,in jurul unui

ax sagital.Miscarea este limitata de ligamentele
intertransverse de partea opusa inclinarii si de contactul dintre
apofizele transverse de aceeasi parte cu inclinarea.
 Forta e reprezentata de muschii spinali de aceiasi parte cu
inclinarea
 Miscarile coloanei vertebrale

 Rotatia se realizeaza in plan transversal in jurul

unui ax longitudinal.Se realizeaza im urma unei
torsiuni a discurilor vertebrale la nivelul unei
singure articulatii intervertebrale.Amplitudinea
de miscare este redusa,insa efectuata la nivelul
intregii coloane creste semnificativ.
 Circumductia este o miscare complexa ce
rezulta din succesiunea miscarilor de
flexie,inclinare laterala,extensie.
AMPLITUDINILE DE MISCARE ALE COLOANEI
CERVICALE

Flexie • 30-45 grade,din care 20 din articulatia atlanto-occipitala

Extensie • 35-45 grade, din care 30 din articulatia atlanto-occipitala

Inclinarea • 40-45 grade , din care 15-10 in articulatia atlanto

occipitala
laterala
• 45-70 grade , fara participarea articulatiei atlanto-
Rotatia occipitale
AMPLITUDINILE DE MISCARE ALE COLOANEI
DORSO-LOMBARE

Flexie •80-90 grade

Extensie •20-30 grade
Inclinarea
laterala •20-35 grade
Rotatia •35-45 grade