Coloana vertebrala cervicală si articulatiile acesteia.

Caracteristicile generale ale vertebrelor, vertebrele

regionale, vertebre speciale. Anatomia clinica si radiologică.

ASIST. DRD. DR. DIMOFTE FLORENTIN

LP 1
Coloana vertebrală (columna
vertebralis)
 Coloana vertebrală face parte din scheletul
axial al trunchiului fiind aşeza­tă posterior şi
median.
 Se formează prin suprapunerea a 33-34 de piese
osoase numite vertebre care se găsesc la nivelul
gâtului, toracelui, regiunii lombare şi a Scheletul trunchiului - normă
pelvisului. anterioară
1. Vertebre cervicale;
2. Sternul;
3. Vertebre lombare;
4. Sacrul;
5. Coccigele;
6. Porţiunile osase ale
coastelor.
Măsoară în lungime în medie 74 cm la bărbat şi 64 cm
la femeie.
Lăţimea sa variază, find maximă (în medie 11 cm) la
baza sacrului.
Prezintă curburi în plan sagital (anteroposterioare)
orientate al­ternativ fie cu convexitatea înainte când se
numesc lordoze, curbura cervicală şi lombară, fie cu
convexitatea înapoi când se numesc cifoze, curbura
toracală şi sacrată respectiv curburi în plan frontal
(curburi laterale, curbura toracală, cur­bura
sacrococcigiană) mai puţin pronun­ţate cu convexitatea
situată alternativ dreapta stânga.
Curburile coloanei măresc rezisten­ţa
acesteia la compresiunile axiale. Re­zistenţa
unei coloane este egală cu pă­tratul
numărului curburilor +1.
De exemplu o coloană rectilinie are o
rezistenţă egală cu 1, o coloană cu o
curbură are o rezistenţă egală cu 2, o coloa­
nă cu 2 curburi o rezistenţă egală cu 5, în
fine o coloană cu 3 curburi o rezis­tenţă de
10.
 Coloana vertebrală are 2 proprie­tăţi opuse
din punct de vedere mecanic: rigiditatea şi
elasticitatea. Coloana ver­tebrală se întinde
până la nivelul capu­lui având un suport
important situat în plan transversal
reprezentat de centura scapulară.
 După TESTUT ea este scut de
protecţie şi punct de sprijin
pentru un număr mare de viscere,
în timp ce JUN­GHANS o
consideră punctul central al
staticii corpului.
 Echilibrulintrinsec = rezistenţa elastică la tensiune a
ligamentelor/re­zistenţa elastică la presiune a discurilor.
 Echilibrulextrinsec este dat de un număr mare de grupe
musculare ce alcătuiesc corsetul muscular.
Un alt suport transversal se găseşte la nivel lombar. În poziţie verticală
simetrică forţele sunt echilibrate, iar coloana este rectilinie.
În poziţie de balans când corpul se sprijină pe un singur membru
inferior bazinul balan­sează în partea opusă, iar coloana este obligată să
urmeze un traiect sinu­os: convexă în porţiunea lombară cu convexitatea
către membrul în balans, concavă în porţiunea sa dorsală şi din nou
convexă.
Pârghiile musculare îşi ajustează automat tensiunea pentru a restabili
echilibrul, datorită tonu­sului muscular determinat de muşchii de postură,
coordonaţi de sistemul extrapiramidal.
 Coloana vertebrală formează pilonul
central (pilierul central) al trun­chiului.
Dacă în porţiunea sa toracală ea se
apropie de planul posterior (1/ 4 din
grosime), în regiunea cervicală este la
1/3 din grosimea gâtului pentru ca în
porţiunea lombară să fie situată central
(1/2 din grosimea corpului).
 În regiunea cervicală coloana suportă greutatea craniului
trebuind să fie situată cât mai aproape de centrul de
gravitaţie al corpului.
 În regiu­nea toracală coloana este împinsă posterior de
organele mediastinului şi în particular de inimă.
 În regiunea lombară unde suportă întreaga greutate a
porţiunii superioare a trunchiului are o poziţie centrală
având o proeminenţă în cavitatea abdominală. În afară de
funcţia de suport a trun­chiului are rol de protecţie a
nevraxului. În situaţii patologice măduva spi­nării şi
nervii spinali intră în conflict cu învelişul protector.
 Vertebrele poartă numele regiunilor din care
fac parte.
 Vertebrele cervicale răspund gâtului, sunt în
număr de 7 şi formează împreună coloana
cervicală. Se notează de la C1 la C7.
 Vertebrele toracale răspund toracelui şi
formează împreună coloana toracală.
Se notează de la T1 la T12. Alcătuiesc
cea mai lungă porţiune a coloanei.
 Vertebrele lombare răspund regiunii lombare,
sunt în număr de 5 şi formează împreună
coloana lombară. Se notează de la L1 la L5.
 Vertebrele cervicale, toracale şi lombare sunt
mobile şi independente. Din acest motiv mai
sunt denumite şi vertebre adevărate.
 Vertebrele sacrate sunt în număr de 5. Prin
unirea lor ia naştere sa‑
 crul.
 Vertebrele coccigiene sunt în număr de 4-5.
Prin unirea lor se formează coccigele, un
vestigiu al cozii.
 Vertebrele sacrate şi coccigiene răspund
pelvisului. Deoarece ele sunt sudate între ele,
deci imobile se mai numesc şi vertebre false.
 Prin suprapunerea corpurilor vertebrale se formează faţa anterioară a coloanei, prin
cea a proceselor spinoase creasta spinală de pe faţa poste­rioară a coloanei, iar prin cea
a găurilor vertebrale canalul vertebral. De o parte şi de cealaltă a crestei spinale se
găsesc şanţurile vertebrale ce adă­postesc muşchii ce acţionează asupra coloanei
vertebrale.
 Feţele laterale ale coloanei sunt formate de vârful proceselor trans­verse, pediculii
vertebrali, găurile intervertebrale şi porţiunile laterale ale corpilor vertebrali.
VERTEBRELE ADEVARATE

 Cuprind vertebrele C1-L5. Prezintă

caractere generale, regionale, iar une­le
din ele prezintă şi caractere speciale
(vezi atlasul şi axisul)
Vertebra tip - reprezentată
schematic
1. procesul spinos
2. arcul vertebral
3. proces transvers
4. pediculul vertebral
5. corpul vertebrei
6. gaura vertebrală
7. proces articular
CARACTERELE GENERALE

 Vertebra adevărată prezintă două

porţiuni, corpul vertebrei şi arcul
vertebral unite între ele prin două
mici punţi denumite pediculii
arcului vertebral Corpul, arcul şi
pediculii vertebrali delimitează ga­
ura vertebrală.
 Corpul vertebrei este porţiunea cea mai
voluminoa­să a sa şi are o formă aproximativ
cilindrică. Formează peretele anterior al
găurii vertebrale. I se descriu două feţe, una
superioară (cranială) şi una inferioară
(caudală) şi o circumferinţă. Corpul
vertebral are o structură de os scurt ca o
coajă de nucă, cu o corticală de os dens ce
înconjoară ţesu­tul spongios.
 Corticala de la nivelul feţei superioare şi
inferioare a corpului vertebral se numeşte
platou vertebral.
 El este mai gros în centru unde
se găseşte o porţiune
cartilaginoasă. Periferia
formează un burelet sau fâşie
marginală. Acesta derivă din
punctele de osificare epifizară
având forma unui inel şi se
sudează cu restul corpului
vertebral în jurul vârstei de 14-
15 ani.
 Pe o secţiune sagi­tală se regăsesc traveele
verticale, dar mai există 2 sisteme de fibre
oblice denumite şi fibre în evantai. Pe de o
parte fibre în evantai ce pleacă de la
platoul superior pentru a se deschide în
timp ce traversează cei 2 pediculi către
procesul articular superior de fiecare parte
şi procesul spinos. Pe de altă parte un
evantai ce pleacă din platoul inferior
pentru a se deschide traversând cei 2
pediculi către procesele articulare
inferioare şi procesul spinos.
 Arcul vertebral (arcus vertebralis) formează
peretele posterior al găurii vertebrale. Este
alcătuit din următoarele elemente:
 Lamele vertebrale (lamina arcus vertebrae),
una dreaptă şi alta stân­gă, de formă
patrulateră, situate între pediculul vertebral şi
baza apofizei spinoase. Prezintă o faţă
anterioară ce participă la formarea suprafeţei
in­terne a canalului vertebral, o faţă
posterioară ce priveşte în sus şi în afară, o
margine superioară şi una inferioară, o
extremitate medială şi una latera­lă.
 Procesul spinos ( apofiza spinoasă) continuă îna­poi arcul vertebral. Este situat în
plan median şi posterior pornind de la locul de unire al celor două lame
vertebrale. Prezintă 2 feţe (dreaptă şi stân­gă), 2 margini, o bază şi un vârf. Vârful
se poate explora pe viu prin palpare fiind evidenţiabil sub piele.
 Procesele transversare (apofizele
transverse) sunt în număr de 2 (drept
şi stâng), pleacă de pe părţile laterale
ale arcului vertebral şi se dirijează în
afară şi puţin posterior. Intervin în
stabilizarea laterală a coloanei
vertebrale.
 Procesele articulare (apofizele articulare) sunt în număr de 4 (două superioare şi două
inferioare). Procesele superioare (ale unei vertebre se articulează cu procese­le
articulare inferioare ale vertebrei supraiacente (de deasupra) în timp ce procesele sale
inferioare se articulează cu procesele articulare superioare ale vertebrei subiacente (de
dedesubt).
 Pediculul vertebral leagă arcul vertebral de
corp. Prezintă cranial şi caudal (pe marginea
superioară şi marginea in­ferioară) incizurile
vertebrale, superioară şi inferioară (incisura
vertebralis superior, incisura vertebralis
inferior). Prin suprapunerea vertebrelor inci­
zurile a două vertebre vecine delimitează
găurile intervertebrale (sau de conjugare,
foramen intervertebrale) prin care trec nervii
spinali corespun­zători.
 Gaura vertebrală (orificiul vertebral) este spaţiul delimitat anterior de faţa posterioară a
corpului vertebral, posterior de arcul vertebral, iar lateral de pediculii vertebrali.
Dimensiunile orificiului vertebral diferă de la o vertebră la alta. Din suprapunerea
tuturor găuri­lor vertebrale ia naştere canalul vertebral . Canalul are dimensiuni mari şi
formă triunghiulară pe secţiune în regiunile cervicală şi lombară şi diametru mai mic şi
formă rotundă în regiunea toracală.
Vertebrele cervicale

 Corpul vertebrei este mic şi alungit transversal. Are

dimensiuni mai mici decât corpul vertebrei toracale sau
lombare.
 Procesul spinos este scurt şi are vârful bifid. Este
înclinat în jos şi înapoi.
 Procesele transversare prezintă la baza lor gaura
transversară prin care trec vasele şi nervul vertebral.
 Procesele articulare sunt orientate pe un plan aproape orizontal.
 Gaura vertebrală este largă şi triunghiulară.
Vertebra cervicală: normă
superioară
1. proces spinos;
2. arcul vertebrei;
3. faţă articulară superioară;
4. tubercul posterior;
5. gaura transversară;
6. tuberculul anterior;
7. corpul vertebrei;
8. şanţul nervului spinal;
9. gaura vertebrală
Vertebrele toracale
 Corpul vertebrei este uşor alungit anteroposterior. Este mai volu­minos decât cel al
vertebrelor cervicale. Volumul corpului vertebral creşte de sus în jos de-a lungul
coloanei toracale. Prezintă 2 scobituri superioare şi 2 scobituri inferioare câte una de
fiecare parte a corpului vertebral. Scobitura superioară a unei verte­bre delimitează cu
cea inferioară a vertebrei supraiacente un unghi diedru în care pătrunde capul coastei
corespunzătoare.
Vertebră toracică: normală superioară)
1. proces spinos
2. faţa articulară superioară;
3. proces transvers;
4. incizura superioară a perdiculului
5. corpul vertebrei
6. fața costală
7. proces articular inferior
 Procesul spinos este prismatic triunghiular fiind orientat oblic înapoi şi în jos.
 Procesele transversare prezintă o suprafaţă de articulare cu tubercu­lul coastei
corespunzătoare.
 Procesele articulare sunt verticale şi dispuse în plan frontal.
 Gaura vertebrală este rotundă.
Vertebrele lombare

 Corpul vertebral este cel mai voluminos. Diametrul său transversal

depăşeşte net pe cel anteroposterior.
Vertebră lombară: normă superioară
1. proces spinos
2. proces articular inferior
3. faţă articulară superioară
4. proces costiform
5. proces articular superior
6. perdicul vertebral
7. corpul vertebrei
8. gaură vertebrală
 Procesul spinos este o lamă osoasă groasă,
dreptunghiulară cu di­recţie orizontală.
 Procesele transversare sunt mici
proeminenţe. Se mai numesc şi procese
accesorii (processus accessorius).
 Procesele articulare au formă specifică de
segment de cilindru plin sau gol. Sunt
dispuse în plan sagital şi au o direcţie
verticală.
 Gaura vertebrală este triunghiulară şi
evident mai mică în raport cu
dimensiunile corpului vertebral.
Caracterele speciale
 ATLASUL
 Reprezintă prima vertebră cervicală (C1).
Prezintă o structură profund modificată atât faţă
de vertebra tip cât şi faţă de celelalte vertebre
cervica­le. Are forma unui inel osos. Este format
din 2 mase osoase numite mase laterale unite
între ele prin 2 arcuri osoase, din care unul este
anterior , iar celălalt posterior.
 Masele laterale circumscriu împreună cu
arcul anterior şi arcul pos­terior gaura
vertebrală. Prezintă o cavitate articu­lară
superioară pentru articularea cu condilul
occipitalului, o faţă articulară inferioară
pentru articulaţia cu procesul articular
superior al axisului şi o faţă medială pe care
se inseră ligamentul transversal.
 Arcul anterior prezintă pe faţa sa
anterioară un tubercul anterior pe care se
inseră ligamentul lon­gitudinal anterior şi
muşchiul lungul gâtului , iar pe faţa sa
posterioară o feţişoară articulară pentru
dintele axisului.
 Arcul posterior prezintă pe faţa sa
posterioară tuberculul posterior al
atlasului.
Vertebra atlas - normă superioară
1. tubercul posterior
2. şanţul arterei vertebrale
3. proces transvers
4. gaura transversară
5. arc anterior
6. tubercul anterior
7. feţişoara articulară pentru dintele
axisului
8. mase laterale
9. cavitate articulară superioară
10. arcul posterior
 Atlasul nu are corp vertebral.
 Orificiul vertebral este larg la acest nivel.
 Extremitatea posterioară a feţei articulare superioare
delimitează împreu­nă cu porţiunea iniţială a arcului
posterior un şanţ, şanţul arterei vertebrale prin care trec
artera vertebrală şi primul nerv cervical.
 Ligamentul transvers al atlasului împarte inelul osos al
atlasului într-o porţiune anterioară ocupată de dintele
axisului şi o porţi­une posterioară care corespunde
orificiului vertebral al celorlalte vertebre şi conţine
măduva spinării şi meningele spinal.
AXISUL

 Este cea de-a doua vertebră cervicală (C2).

 Prezintă un corp vertebral cu 6 feţe, un proces
spinos, procese articu­lare şi transverse, lame
vertebrale, pediculi precum şi un orificiu
vertebral.
 Caracteristica sa principală este dată de prezenţa
pe faţa superioară a cor­pului a unei proeminenţe
verticale numită apofiza odontoidă .
 Pe faţa anterioară a dintelui se găseşte o faţă
articulară care vine în contact cu ligamentul
transvers al atlasului.
Vertebra axis - normă superioară
1. proces spinos;
2. 2. arc vertebral;
3. proces articular inferior;
4. gaura transversară;
5. faţă articulară anterioară;
6. faţă articulară superioară;
7. proces transvers;
8. dinte;
9. gaura vertebrală.
VERTEBRA CERVICALĂ 6
 Tuberculul anterior al procesului transvers (tuberculul lui CHASSAIG­
NAC) este mai proeminent şi se poate palpa fiind un reper important pen­
tru explorarea arterei carotide comune.
VERTEBRA CERVICALĂ 7
 Este cunoscută şi sub numele de vertebră proeminentă deoarece pre­
zintă un proces spinos lung ce se evidenţiază sub piele (reper în
numărarea vertebrelor)
VĂ MULȚUMESC !