SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR

 Membrele superioare se desprind din părțile supero-laterale

ale toracelui, imediat sub gât.

 Din punct de vedere topografic, membrul superior se împarte

în 6 segmente, care, în sens proximo-distal sunt următoarele :
umărul, brațul, cotul, antebrațul, gâtul mâinii și mâna.
Centura membrului superior sau centura scapulara formează
scheletul umarului si asigură legatura dintre oasele
membrului liber si toracele osos.

Centura scapulara este consitutita din doua oase:

1. Clavicula
2. Scapula (Omoplatul)
1. Clavicula

Clavicula este un os lung, pereche,

situat la limita dintre torace si gat,
cuprins intre manubriul sternului si
acromion.

Orientarea sa este transversala, si

prezinta doua curburi inegale,
care ii dau forma literei S culcat. Dintre cele doua curburi,
una este mediala(curbura cu concavitatea posterioara) si cealalta
este laterala ( curbura cu concavitatea anterioara).
Clavicula este formata din corp si doua extremitati.
Forma osului poate fi observata prin simpla inspectie, putand fi
explorat prin palparea aproape pe toata intinderea lui. Reprezinta un
reper important pentru delimitarea unor regiuni ale corpului, dar si
pentru localizarea eventualelor afectiuni.
Orientare
- Se aseaza lateral extremitatea turtita, anterior – marginea
convaca a acestei extremitati, iar in jos – fata osului ( ce este
prevazuta cu un sant).
Extremitatea mediala(sternala) este voluminoasa, prezentand o fata
sternala destinata articularii cu manubriul.
Extremitatea laterala(acromiala) este turtita, prezentand o fata
acromiala destinata articularii cu acromionul omoplatului(scapulei).
Corpul claviculei prezinta doua fete si doua margini:
a)Fata superioara este neteda in portiunea mijlocie si poate fi
palpata sub piele. La cele doua extremitati, fata superioara este
rugoasa si da insertii musculare. La partea mediala a acestei fete,
rugozitatile dau insertie muschiului sternocleidomastoidian, iar la
partea laterala, muschilor trapez si deltoid.
b)Fata inferioara raspunde primei coaste prezentand inportiunea
mijlocie gaura nutritiva si santulce a servit la orientarea osului.
Pe acest santse insera muschiul subclavicular.Medial de acest
sant, se gaseste impresiunea ligamentului costoclavicularpe care
se insera ligamentul cu acelasi nume. Lateral de santse gaseste o
suprafata rugoasa numită tuberozitatea ligamentuluicoraco-
clavicularpe care se insera ligamentele coracoclaviculare, ce
leaga clavicula cu procesul coracoid al scapulei.
Tuberozitatea este formata din doua proeminente:tuberculul conoid
(situat aproape de marginea posterioaraa osului) si linia trapezoida
situata anterolateral fata de tubercul. Pe tubercul se insera ligamentul
conoidian, iar pe linia trapezoida ligamentul trapezoid.
c) Marginea anterioara este concava in treimea laterala, unde da
insertie muschiului deltoid (tuberculul deltoid). Ea este convexa in
treimea mediala, unde da insertie muschiului pectoral mare.
d) Marginea posterioara este si ea concava-convexa, dar in sens
invers decat marginea anterioara.In portiunea laterala a marginii se
insera muschiul trapez. In portiunea mijlocie are raporturi cu
muschiul omohioidian, cu muschii scaleni, cu artera si vena
subclaviculară si cu trunchiurile plexului brahial. Acester raporturi
sunt deosebit de importante, deoarece in caderile pe umar, clavicula
poate fi fracturata in portiunea ei mijlocie. Fragmentele fracturate
pot leza vasele subclaviculare si trunchiurile plexului brahial.
Calusul poate comprima sau chiar include aceste
formatiuni,determinand complicatii vasculare si nervoase.
2. Scapula(Omoplatul)
 Scapula sau omoplatul este un os lat, de forma triunghiulara,
situat la partea postero-superioara a toracelui.
Pe schelet, acest os se intinde intre primul spatiu inter-costal si
coasta a VII-a. Osul este aplicat pe torace, depasindu-l insa
lateral si ia astfel parte la formarea umarului si la delimitarea
axilei.
Scapula prezintă două fete (fata anterioara si fata posterioara),
trei margini (marginea vertebral, marginea axilar si marginea
superioara) si trei unghiuri (unghiul superior, unghiul inferior si
unghiul lateral).
 Orientare: Se aseaza posterior fata prevazuta cu o puternica
spina, in sus marginea cea mai mica si subtire; lateral (si putin
inainte) unghiul cel mai voluminos (prevazut cu o cavitate
articulara).
Fata anterioara a scapulei: (sau fata dorsala) priveste posterior si
lateral, de pe ea desprinzandu-se transversal o puternica lama,
numită spina scapulei. Spina imparte fata posterioara intr-o fosa
situata deasupra si alta situata dedesubtul ei.
1.Spina scapulei adera de fata
posterioară a scapulei si se continua
in porțiunea ei laterala cu o prelungire
libera, neaderenta de fata posterioara a
scapulei, numita acromion.
Spina scapulei are o formă triunghiulara,
prezentand o fata superioara si alta
inferioara. Ea are trei margini, dintre care
una anterioara, prin care spina adera de
fata poasterioara a scapulei; o margine
laterala, libera si concava; o margine
dorsala groasă si rugoass care da insertie,
prin buza superioara, muschiului trapez, iar prin cea inferioară
mușchiului deltoid.
 2.Acromionul(Acromion) este o proeminenta turtita de sus in
jos si palpabila sub piele, ce prezintă fata articulara a acromionului
pentru extremitatea laterala a claviculei, cu care se articuleaza. La
unirea acromionului cu buza inferioară a spinei scapulei, se formează
unghiul acromionului. Spina scapulei și acromionul se pot palpa
ambele sub piele. Unghiul acromionului, situat la unirea celor doua
formatiuni osoase, are deosebita importanță practica: pornind de la el,
se pot face masuratorile pentru stabilirea eventualelor luxatii ale
centurii scapulare.

3. Fosa supraspinoasă da insertie muschiului supraspinos

4. Fosa subspinoasa (sau infraspinoasa) dainsertie mai multor

muschi:infraspinos,rotund mare, rotund mic.
Fata costala a scapulei, (sau fata anterioara) prezinta o concavitate,
fosa subscapulara, ce este strabatuta de creste oblice. Pe fosa, ca si
pe crestele oblice, se insera muschiul subscapular. Pe portiunea
mediala a fetei se mai insera si muschiul dintat anterior.
a) marginea superioaraeste subtire si prezinta scobitura sau
ineizura scapulei. Prin aceasta scobitura trece nervul supra-
scapular. Mediata de scobitura, marginea superioara da insertie
mușchiului omohioidian.
b) marginea medialapoate fi explorata sub piele, ea fiind orientata
spre coloana vertebrala. Pe ea se insera numerosi muschi, cum ar fi
muschiul romboid mare, romboid mic, dintat anterior
c) marginea lateralaeste orientata spre axila, putandu-se explora
parțial. Aici se insera muschii rotund mare si rotund mic.
 Unghiul inferior este ascutit si usor de explorat sub piele. Aici se insera
muschiul dintatanterior.
Unghiul superior este usor rotunjit. Aici se insera muschiul ridicator al
scapulei
Unghiul lateral este cel mai voluminos. Prezinta doua elemente de studiu:
1.Cavitatea glenoidă estelegata de restul scapulei printr-o portiune mai
ingusta,numita gatul sau colul scapulei.Cavitatea este putin profunda, de
forma ovoida, articulandu-se cu capul humerusului. La cele doua
extremitatiale cavitatii glenoide se gasesc rugozitati: rugozitatea inferioara
est etuberculul subglenoidian (sau infraglenoidian)pentru insertia capului
lung al muschiului triceps, iar cea superioara este tuberculul
supraglenoidianpentru insertiacapului lung al muschiului biceps brahial.
 2.Procesul coracoid esteo prelungire recurbata, a carei baza ocupa spatiul
dintre cavitatea glenoida și scobitura scapulei.Procesul coracoid poate fi
explorat prin spatiul delto-pectoral, pe el inserandu-se muschi (capul scurt al
bicepsuluibrahial, coracobrahialul si pectoralul mic) si ligamentele (conoid
si trapezoid).Scapula are mai multe gauri nutritive: in fosa supra-spinoasa,
in fosa subspionasa, la nivelul acromionului sila nivelul procesului coracoid.
 Scheletul membrului superior liber

Scheletul membrului superior

liber este format din scheletul bratului
(humerus), scheletul antebratului (radius,
ulna) si scheletul mainii (oase carpiene,
metacarpiene si falange).
Orientare: se asaza in sus extremitatea prevazuta cu un cap sferic,
medial suprafata ei articulara, anterior santul profund pe care
aceasta extremitate il prezintă.
Humerusul este alcatuit din:
a) corpul
b) epifiza sau extremitatea superioara
c) epifiza sau extremitatea inferioara

Corpul este aproape cilindric in

portiunea superioara si prismatic
triunghiular in portiunea inferioara.
Prezinta trei fete si trei margini bine
diferentiate in portiunea inferioara si
mult mai slab diferentiate in
portiunea superioara.
Fata antero-lateralaprezinta ceva mai sus de mijlocul ei o
rugozitate in forma de V, numita tuberozitatea deltoidiana pe care
se insera doi muschi: muschiul deltoid (pe bratul superior) si
muschiul brahial (pe bratul inferior).
Sub aceasta tuberozitate se află un sant putin pronuntat, denumit
santul nervului radial, care pleaca de pe fata posterioara si prin care
trec nervul radial si artera brahiala profunda. Deasupra
tuberozitatii, fata antero-laterala este inconjurata de nervul axilar.

Fata antero-mediala prezinta 3 obiecte de studiu:

1) gaura nutritiva a osului
2) santul intertubercular, ce descinde de la epifiza superioara
3) o impresiune rugoasa pentru insertia muschiului coracobrahial
Fata posterioaraeste strabatuta oblic de santul nervului radial.
Deasupra acestui sant se insera capul lateral al muschiului triceps
brahial, iar dedesubtul lui se insera capul medial al muschiului
triceps brahial.

Marginea anterioara este bine pronuntata

Marginea laterala si marginea mediala
prezinta caractere comune. Contin punti
pronuntate in jumatatea proximala a
corpului, ele devinind adevarate creste in
jumatatea distala a lui, amandoua
recurbandu-se si terminandu-se pe
epicondilul corespunzator.
Marginea laterala se continua cu creasta supracodiliana laterala,
care se termina pe epicondilul lateral, iar marginea mediala se
continua cu creasta supracondiliana mediala care se termina pe
epicondilul medial. Aceste doua creste dau insertie despartitoarelor
care separa muschii anteriori de cei posteriori ai bratului.
Epifiza sau extremitatea superioara este unita cu corpul
prin colul chirurgical al osului. La nivelul colului chirurgical se
inregistreaza cele mai frecvente fracturi ale humerusului, tot aici
avand loc dezlipirea traumatica a epifizei (care se poate produce la
copii si tineri, deoarece epifiza superioara si diafiza se sudeaza abia
la varsta de 20-25 ani)
Epifiza superioara (sau proximala) prezinta mai multe obiecte de
studiu:
Capul humerusului- este o suprafața articulara neteda, ce
reprezinta o treime dintr-o sfera. Orientare: priveste medial, in sus
si putin posterior.Capul humerusului se articuleaza cu cavitatea
glenoida a scapulei, axul sau formand cu axul diafizei un unghi de
130 de grade.
Colul anatomic- este un sant circular, care separa capul
humerusului de restul epifizei.
Tuberculul mare- este situat pe partea laterala a capului in partea
superioara si prezinta trei fatete pentru insertii musculare: fateta
superioara (pe care se insera muschiul supraspinos), fateta
mijlocie (pe care se insera muschiul subspinos) si fateta inferioara
(pe care se insera muschiul rotund mic).
Tuberculul miceste situat pe partea anterioara a epifizei, pe el
inserandu-se muschiul subscapular.
Santul intertubercular(mai este numit si culisa bicipitala) este un
sant vertical, care pleaca de pe fata anterioara a epifizei si se
termina pe fata antero-mediala a diafizei. El este limitat de creasta
tuberculului mare (situata anterior) si de creasta tuberculului mic
(situata posterior). Prin acest sant aluneca tendonul capului lung al
muschiului biceps brahial. Pe creasta tuberculului mare se insera
muschiul pectoral mare, iar pe creasta tuberculului mic muschiul
rotund mare.
Epifiza sau extremitatea inferioara este turtita si
recurbata dinapoi inainte, astfel ca diametrul transversal este cu
mult mai mare ca cel antero-posterior.
Epifiza distala prezintă un condil si doi epicondili.
Condilul humerusului prezinta doua categorii de formatiuni:
1.Suprafete articulare- sunt destinate radiusului si ulnei, ele fiind reprezentate de
catre: trohleea humerusului, capitulul humerusului si
un sant intermediar.
Trohleea humerusului raspunde scobiturii trohleare
de pe ulna, ea fiind formata din doua margini, doua
povarnisuri si un sant. Santul are un traiect spiroid de
jos in sus si mediolateral,imprimand directia
miscarilor din articulatia cotului.
Capitulul este oproeminenta rotunjita ce este situata lateral de trohlee.
El raspunde fosetei articulare de pe capul radiusului. Santul intermediar separa
trohleea de capitul. Capitulul este articular, raspunzand marginii foseteiarticulare
de pe capul radiusului.
2.Fose- sunt in numar de trei: fosa coronoida, fosa radiala si fosa olecraniana.
Fosacoronoidaestesituata deasupra trohleei, pe fata anterioara a epifizei, in ea
patrunzandprocesul coronoidian al ulnei, in miscarilede flexiune ale antebratului.
Fosa radiala este situata deasupra capitulului, in ea patrunzand capul radiusului, in
miscarile de flexiune.
 Fosa olecraniana este situata deasupra trohleei, pe fata posterioara a
epifizei, in ea patrunzand olecranul, in miscarile de extensiune ale antebratului.
B. Epicondilii sunt doua proeminente, care servesc pentru insertii
musculare, unul fiind medial, iar altul lateral.
Epicondilul medial este o puternica proeminenta triunghiulara, la care
se termina creasta supracondiliana mediala a diafizei, ce se poate explora prin
inspectie si palpare. Fata lui posterioara prezinta santul nervului ulnar pe unde
trece nervul omonim. Pe epicondilul medial se insera muschii pronatori si
flexori ai antebratului, muschii mainii si degetelor(rotundul pronator, flexor
radial al carpului, palmar lung,flexor ulnar al carpului, flexor superficial al
degetelor).
Epicondilul lateral este mai mic decat cel medial, la el terminandu-se
creasta supracondiliana laterala a diafizei. Acesta se poate explora prin
inspectie si palpare, fiind un reper important(ca si epicondilul medial) pentru
proiectia formatiunilor de la nivelul antebratului.
 Pe epicondilul lateral se insera muschii supinatori si
extensori ai antebratului, muschii mainii si degetelor (scurt extensor
radial al carpului, supinator extensor al degetelor, extensor al
degetului mic,extensor ulnar al carpului, anconeu).
La aproximativ 5-6 cm pe marginea mediala, deasupra epicondilului
medial se gaseste in mod inconstant o apofiza triunghiulara, numita
procesul supracondilian (aceasta apofiza se regaseste in
aproximativ1% din cazuri).Procesul supracondilian este legat de
epicondil printr-o bandeleta fibroasa,formand astfel un inel
osteofibros, prin care trec nervul median si artera brahiala.
Torsiunea humerusului
Axul transversal al capuluihumerusului si cel al condilului numeral
nu se afla in acelasi planfrontal. La adult ele formeaza un unghi
ascutit,are 14-20grade si este deschis lateral, denotand torsiunea
osului. La nou-nascut unghiul areaproximativ 60 de grade.
 SCHELETUL ANTEBRATULUI

Antebratul are doua oase paralele: ulna

(situat in prelungirea degetului mic) si radius
(situat in prelungirea policelui ). Aceste doua
oase se articuleaza prin epifizele lor, ramanand
insa distantate la nivelul diafizelor printr-un
spatiu eliptic (denumit spatiul interosos).
Examinate pe scheletul articulat, se observa ca
radiusul depaseste ulna prin epifiza lui
inferioara si este depasit de aceasta prin epifiza
superioara. Ca urmare, ulna precumpaneste
in formarea articulatiei cotului, iar radiusul in formarea articulatiei
radiocarpiene. Diafizele celor doua oase sunt prismatice triunghiulare, fiecare
prezentand deci trei fete si trei margini.
ULNA este un os lung si pereche,
situat in partea mediala a antebratului,
in prelungirea degetului mic. Pe scheletul
articulat el este putin oblic (de sus in jos
si medio-lateral), formand cu humerusul
un unghi cu deschiderea laterala.
Ulna prezinta de studiat doua elemente:
corpul si cele doua epifize.
Orientare: se pune in sus extremitatea mai
voluminoasa, anterior se pune scobitura
acestei extremitati, iar lateral marginea cea mai ascutita a osului.
CORPULeste putin concav inainte, prezentand trei fete si trei margini.
Fata anterioara prezinta gaura nutritiva, in partea superioara a fetei inserandu-se
muschiul flexor profund al degetelor, iar in partea inferioara muschiul patrat
pronator. Fata posterioara este strabatuta in treimea superioara de o linie oblica
in jos si medial.
Deasupra acestei linii oblice se delimiteaza o suprafata triunghiulara, ce este loc
de insertie pentru muschiul anconeu. Portiunea inferioara este impartita si ea
printr-o linie verticala, intr-o fasie mediala si o fasie laterala.
Pe fasia mediala a fetei posterioare se insera muschiul extensor ulnar al carpului
iar pe cea laterala se insera sus muschiul supinator, iar mai jos muschii lung
abductor al policelui, scurt extensor al policelui, lung extensor al policelui si
extensorul indicelui.
Fata mediala este larga in portiunea superioara, ingustandu-se in partea inferioara,
fiind de altfel palpabila sub piele.
Marginea anterioara este bine pronuntata, incepand de la procesul coronoid si
terminandu-se la procesul stiloid.
Marginea posterioara proemina sub piele. Marginea pleaca de pe olecran,
descinde sub forma unei creste sinuoase (de forma unui S), si dispare apoi in
treimea inferioara a diafizei.
Marginea laterala sau interosoasa da insertie membranei interosoase. Aceasta
membrana uneste corpurile celor doua oase ale antebratului (ulna si radius). In
sus, membrana se bifurca si delimiteaza o suprafata triunghiulara, in care este
situata incizura radiala a epifizei proximale. Ramura de bifurcatie posterioara este
numita in termeni medicali creasta muschiului supinator pentru insertia
muschiului omonim.
Extremitatea sau epifiza superioara este formata din doua
proeminente osoase: o proeminenta verticala (numita olecran) si o
proeminenta orizontala (numita procesul coronoid). Cele doua
proeminente formeaza intre ele un unghi drept si circumscriu o
cavitate articulara ce priveste anterior, numita scobitura trohleara.
Aceasta scobitura trohleara se articuleaza cu trohleea humerusului si
prezinta o creasta anteroposterioara, ce raspunde santului de pe
trohleea humerusului. Pe partea laterala a procesului coronoid se
gaseste o fetisoara articulara semilunara (numita incizura radiala sau
scobitura radiala) care se articuleaza cu capul radiusului.
Dedesubtul procesului coronoid se gaseste tuberozitatea ulnei (pe
care se insera muschiul brahial). Olecranul se palpeaza cu usurinta pe
fata posterioara a articulatiei cotului, pe acesta inserandu-se muschiul
triceps brahial.
Extremitatea sau epifiza inferioara prezinta doua formatiuni: capul
si procesul stiloid. Aceste doua formatiuni se palpeaza usor sub piele.
1.Capul reprezinta un segment de cilindru. Suprafata laterala a
acestuia se numeste circumferinta articulara si se articuleaza cu
incizura ulnara a radiusului. Fata inferioara a capului intra in
contact cu discul fibrocartilaginos al articulatiei radioulnare
distale.
2. Procesul stiloid este situat pe partea mediala a capului, fiind o
prelungire conoida, cu varful in jos. Intre cap si procesul stiloid se
formeaza un sant (situat pe fata posterioara a osului)prin care trece
tendonul muschiului extensor ulnar al carpului
2. RADIUSUL este un os lung si pereche, situat la partea laterala a
antebratului, in dreptul policelui. Prezinta ca elemente de studiu un
corp si doua epifize.
Orientare: Se aseaza in jos extremitatea cea mai voluminoasa,
posterior fata ei prevazuta cu santuri, lateral procesul descendent al
acestei extremitati.
CORPUL este prismatic triunghiular si, ca atare, are trei fete (fata
anterioara, posterioara si laterala) si trei margini (marginea
anterioara, posterioara si mediala). Corpul este palpabil in jumatatea
lui inferioara.
Fata anterioara este ingusta in portiunea superioara, pe ea gasindu-
se gaura nutritiva. In portiunea superioara a fetei anterioare se insera
muschiul flexor lung al policelui, iar in portiunea inferioara
muschiul patrat pronator.
Fata posterioara este rotunjita in portiunea
superioara, unde raspunde muschiului
supinator. Fata posterioara este plana si
usor excavata in restul intinderii, unde se
insera muschiul lungul abductor si scurtul
extensor ai policelui.
Fata laterala prezinta la partea mijlocie o
tuberozitate pronatorie (pentru insertia
muschiului rotund pronator).
Deasupra rugozitatii, fata laterala este
acoperita de muschiul supinator, care la
acest nivel este strabatut de ramura profunda a nervului radial.
Fracturile osului la acest nivel pot intersecta nervul, acest raport
avand o mare importanta practica.
Marginea anterioara este pronuntata in partea superioara, insa
dispare in treimea inferioara.
Marginea posterioara exista numai in portiunea mijlocie.
Marginea mediala sau interosoasa este ascutita si se termina in
partea inferioara a corpului, bifurcandu-se si delimitand astfel o
suprafata triunghiulara. La baza acestui triunghi se gaseste scobitura
(sau incizura ulnara) a radiusului. Pe marginea mediala se prinde
membrana interosoasa.
Extremitatea sau epifiza superioara (proximala) este compusa din
trei elemente: capul,colul si tuberozitatea radiusului.
1.Capul este un segment de cilindru plin, mai inalt in portiunea
mediala. Fata lui superioara prezinta o depresiune, numita foseta
capului radial care raspunde capitulului humerusului. Circumferinta
capului raspunde scobiturii radiale de pe ulna.
Cand se executa miscari de rotatie ale antebratului, capul se poate
palpa sub epicondilul lateral al humerusului.
2. Colul este portiunea ingusta care leaga capul de corp si este oblic
indreptat de sus in jos si latero-medial, formand cu capul un unghi
deschis lateral.
3. Tuberozitatea radiusului este o proeminenta ovoidala, situata sub
col, pe ea inserandu-se muschiul biceps brahial.
Extremitatea sau epifiza inferioara (distala)este comparata cu o
piramida trunchiata, ce prezinta patru fete si o baza, ea putandu-se
explora aproape in intregime.
Fata mediala a epifizei prezinta scobitura ulnara destinata articularii
cu capul ulnei.
Fata laterala prezinta un sant pentru trecerea tendoanelor muschilor
lung abductor si scurt extensor ai policelui. Aceasta fata se continua
in jos cu procesul stiloid. Procesul stiloid se poate inspecta si palpa,
coborand mai jos decat procesul stiloid al ulnei.
Fata posterioara prezinta mai multe creste verticale, care delimiteaza
santuri. Prin santuri aluneca tendoane ale muschilor extensori ai
manii si ai degetelor. La mijlocul fetei posterioare se gaseste o
creasta verticala (adesea palpabila sub piele) numita tuberculul
dorsal care o imparte in doua santuri. Lateral de tubercul se afla un
sant prin care trec tendoanele muschilor extensori radiali ai carpului
si medial detubercul se afla alt sant subdivizat printr-o
creastaverticala mai mica in alte doua santuri: un sant lateral maimic
pentru lungul extensor al policelui si un sant medialmai larg pentru
tendoanele extensorului degetelor siextensorului indexului.
Fața anterioara este concava de sus in jos, dand
insertiemuschiului patrat pronator.
Baza sau fata articulara carpianaare forma unui triunghi, al carui
varf se prelungeste lateral pe procesul stiloid. Baza este
subdivizataprintr-o creasta antero-posterioara, in doua fete
secundare: o fatalaterala, triunghiulara, in raport cu scafoidul, si o
fatamediala, patrulatera, in contact cu semilunarul.
SCHELETUL MAINII
Oasele mainii sunt: opt oase carpiene care sunt legate
intre ele prin intermediul unor ligamente, cinci metacarpiene si
paisprezece falange.
Scheletul mainii este, deci alcatuit din 27 de oase impartite in trei
grupe: carp, metacarp si falange.
Oasele carpiene sunt dispuse pe doua randuri transversale, fiecare dintre aceste
randuri fiind format din patru oase:
Oasele primului rand, sunt situate proximal de radius si ulna:
a)Osul scafoid, are forma usor alungita si este frecvent afectat in urma
producerii fracturilor la nivelul carpului.La nivelul fetei anterioare I se descrie
tuberculul scafoidului, la nivelul caruia se insera retinaculul flexorilor si
muschiul scurt abductor al policelui.
b)Osul semilunar, prezinta o fata convexa superioara prin intermediul caruia se
articuleaza cu fata carpiana a radiusului si o fata inferioara concava prin care se
articuleaza cu osul maire si osul carlig.
c)Osul cuneiform(piramidal) are o baza orientata catre superior si varful catre
inferomedial. Se articuleza superior cu capul ulnei prin intermediul discului
articular iar inferior cu osul cu carlig prin intermediul unei fatete articulate.
d)Osul pisiform este cel mai mic os dintre oasele carpiene.I se descriu patru fete:
anterioara, posterioara, mediala, laterala si doi poli.Singura fateta articulara este
cea posterioara, avand forma ovalara si articulandu-se cu piramidalul.
Oasele celui de-al doilea rand
a)Osul trapez are sase fatete dintre care trei sunt articulate si trei nearticulate.La
nivelul fetei anterioare putem descrie tuberculul osului trapez, la nivelul caruie
isi are originea muschiul opozant al policelui, muschiul flexor scurt al
policelui(capul superficial) si primul muschi interosos palmar si se leaga
retinaculul flexorilor.
b)Osul trapezoid are forma de con, mai putin regulata. Prezinta o fata anterioara
nearticulata la nivelul caruia isi au originea capul oblic al muschiului adductor
al policelui si capul profund al muschiului flexor scurt flexor al policelui si o
fata posterioara rugoasa. De asemenea I se descriu 4 fete articulare: superioara,
laterala, mediala si inferioara.
c)Osul mare(capitat) este cel mai mare os dintre carpiene.I se descriu o fata
superioara convexa care se articuleaza cu scafoidul si semilunarul si o fata
inferioara cu trei fatete articulare. Anterior si posterior sunt fete nearticulate iar
la nivelul fetei anterioare este un sant transversal, colul osului mare ce desparte
capul de corp.
d)Osul hamatum(osul cu carlig) are o fata anterioara nearticulata la nivelul
caruia prezinta carligul osului hamat, o proeminenta cu aspect de carlig. In vf-ul
proeminentei se prinde retinaculul flexorilor.
Oasele metacarpiene, formeaza scheletul palmei si sunt in numar de 5,
numerotate cu cifre romane dinspre lateral spre medial.Acestea se articuleaza
superior cu cel de-al doilea rand al oaselor carpiene si inferior cu falangele
proximale.
Ele prezinta un corp si doua extremitati:
-Corpul are forma de prisma triunghiulara

-Baza este situata proximal si prezinta pe fata superioara o fata articulara pentru
randul distal al oaselor carpiene.
-Capul prezinta o suprafata articulara pentru falanga proximala

Metacarpianul I – este cel mai scurt si mai gros

Metacarpianul II – este cel mai lung si are aspect bituberculat
Metacarpianul III – este mai scurt decat metacarpianul II, si prezinta superior o
suprafata articulara pentru osul mare. La nivelul fetei posterioare este descris
procesul stioidian, la nivelul caruia se insera muschiul extensor radial al
carpului.
Metacarpianul IV – prezinta doua fete articulare pentru metacarpienele III si V
Metacarpianul V – cel mai subtire si mai mic, are o singura fata articulara pentru
metacarpianul IV, este unitubercular la nivelul bazei.
 Falangele: sunt in numar de 14, fiecare deget avand cate trei, cu
exceptia policelui, care are doar doua.
Falanga proximala este cea mai bine reprezentata, fiid cea mai mare si avand o
baza, un corp si un cap. Baza falangei are forma piramidala si prezinta superior
o fata articulara pentru articulatia cu capul metacarpianului respectiv.
Corpul falangei este turtit antero-posterior si prezinta o fata anterioara si una
posterioara.Fata anterioara este plana iar cea posterioara este convexa.
Capul falangei prezinta o fata articulata cu aspect de trohlee, care se articuleaza
cu baza falangei medii.
Falanga medie se aseamana foarte mult cu falanga proximala, dar este mai
mica si prezinta o creasta sagitala care separa baza.
Falanga distala se aseamana cu falanga mijlocie dar corpul este mai lat
superior si mai ingust superior. Distal se afla tuberozitatea falangei distale.
Aceasta este anterior rugoasa( la nivelul pulpei degetului) si neteda posterior( la
nibelul patului unghial).
VA MULTUMESC!