Clavicula

• Clavicula este un os lung și pereche, situat la limita dintre torace și

gât, este orientată transversal, fiind cuprinsă între manubriul sternului
și acromionul scapulei.
• Forma poate fi explorat prin palpare aproape pe toată intinderea sa,
fiind reper important pentru delimitarea unor regiuni ale corpului și
pentru localizarea eventualelor afecțiuni
• Este formată dintr-un corp și două
extremități.
• Punerea în poziţie anatomică se
face orientând:
- Lateral: EXTREMITATEA TURTITĂ
- Anterior: MARGINEA CONCAVĂ A
ACESTEI EXTREMITĂȚI
- Inferior: FAȚA OSULUI PREVĂZUTĂ
CU UN ȘANȚ
Corpul prezintă două fețe și două margini

• Fața superioară – netedă în porțiunea ei mijlocie și se poate palpa sub

piele; la cele două extremități este rugoasă și dă inserții musculare:
Medial – SCM ; Lateral – m. trapez și deltoid
• Fața inferioară – răspunde primei coase, în porțiunea mijlocie prezintă
gaura nutritivă și șanțul care ne-a ajutat la orientare. Pe acest șanț se
inseră – m subclavicular. Medial de șanț - impresiunea ligamentului
costo-clavicular;Lateral – tuberozitatea ligamentului coraco-clavicular
Tuberozitatea lig. coraco-clavicular formată din 2 proeminențe:
Tuberculul conoid (aproape de marginea posterioară) și Linia
trapezoidă (antero-lateral de tubercul)
• Marginea anterioară – concavă în 1/3 laterală –
se inseră m. deltoid, convexă ăn 1/3 medială –
se inseră m. pectoral mare.
• Marginea posterioară – concav-convexă in sens
invers. În porțiunea laterală se inseră m.
trapez, iar în porțiunea mijlocie are raporturi
cu m. omohioidian, m. scaleni, artera și vena
sublaviculară și cu trunchiurile plexului brahial
• EXTREMITATEA MEDIALĂ (STERNALĂ)
- voluminoasă
- față sternală destinată articulării cu
manubriul sternal

• EXTREMITATEA LATERALĂ (ACROMIALĂ)

- turtită
- prezintă o față acromială destinată
articulării cu acromionul
Scapula
Omoplatul sau scapula este un os lat şi pereche având
o formă triunghiulară cu vârful în jos şi cu faţa concavă
orientată anterior, situat în porţiunea postero-
superioară a toracelui. Prezintă două feţe trei margini
şi trei unghiuri.

Punerea în poziţie anatomică se face orientând:

1. Posterior: FAŢA DE PE CARE SE DESPRINDE O
PUTERNICĂ SPINĂ
2. Superior: LATURA CU MARGINEA CEA MAI MICĂ ŞI
SUBŢIRE
3. Lateral sau în exterior (şi puţin anterior): UNGHIUL
CEL MAI VOLUMINOS PREVĂZUT CU O CAVITATE
ARTICULARĂ
Faţa anterioară sau costală (facies costalis)
este concavă şi aplicată pe peretele posterior
al cutiei toracice, fiind în raport cu coastele II-
VII.

Ea prezintă o fosă (fosa subscapularis), care

este străbătută de creste oblice. În fosa
subscapulară şi pe crestele oblice, se inseră
m. subscapular. In 1/3 medială a feţei şi pe
unghiul inferior se insera m. dinţat anterior.
Faţa posterioară sau dorsală (facies
dorsalis) este convexă şi împărţită de
o spină osoasă transversală (spina
scapulae) care o împarte în două fose
una situată superior şi cealaltă situată
inferior de ea, respectiv fosa
supraspinoasă (fossa supraspinata)
pentru m. supraspinos şi subspinoasă
(fosa infraspinata) pentru m.
infraspinos. Lateral spina scapulei se
continuă cu apofiza turtită,
(acromion) prin care scapula se
articulează cu clavicula formând un fel
de streaşină protectoare peste
articulaţia scapulo-humerală.
Acromionul (acromion) care în limba greacă înseamnă
vârful umărului (akron-vârf, omos-umăr), este o
proeminentă proeminenţă turtită în plan transversal
care se poate palpa sub piele. In 1/3 externă a acestuia
se observă faţa articulară a acromionului (facies
articularis acromii) pentru extremitatea laterală a
claviculei cu care formeză articulaţia acromio-
claviculară. La unirea acromionului cu buza inferioară a
spinei scapulei se formează unghiul acromionului
(angulus acromialis). Spina scapulei şi acromionul se
pot palpa pe sub piele.
Fosa supraspinoasă (fossa
supraspinata). Este o excavaţie largă
şi netedă şi pe ea se insera m.
supraspinos.

Fosa subspinoasă sau infraspinoasă

(fossa infraspinata). Este mai puţin
profundă şi dă inserţie pentru mai
mulţi muşchi: subspinos, rotund
mare, rotund mic.
Marginea superioară (margo superior) este
subţire şi prezintă scobitura sau incizura
scapulei (incisura scapulae), la acest nivel
trecând nervul suprascapular.

Marginea medială (margo medialis) poate fi

explorată pe sub piele şi este orientată spre
coloana vertebrală toracală. Pe ea se insera
muşchiul romboid mare şi mic.

Marginea laterală (margo lateralis) este

orientată spre axilă ş i poate fi explorată parţial
prin palpare.
Unghiul inferior (angulus inferior) este ascuţit şi
uşor de explorat sub piele.

Unghiul superior (angulus superior) este situat

supero-medial şi are o formă uşor rotunjită. Aici
se insera muşchiul ridicător al scapulei.

Unghiul lateral (angulus lateralis) are o poziţie

supero-externă şi este cel mai voluminos.
Prezintă de studiat două elemente:
Prezintă de studiat două elemente:
1. Cavitatea glenoidală (cavitas glenoidalis) are
o formă ovalară cu diametrul vertical mai mare
decât cel transversal care este despărţit de
restul scapulei printr-o porţiune mai îngustă,
numită gâtul sau colul scapulei (collum
scapulae). Cavitatea este puţin profundă, de
formă ovoidă şi priveşte, lateral, anterior şi uşor
superior. La cei doi poli respectiv superior şi
inferior se găsesc două rugozităţi. Superior se
află tuberculul supraglenoidal (tuberculum
supraglenoidale) pentru inserţia m. biceps
brahial, iar inferior tuberculul infraglenoidian
(tuberculum infraglenoidale) pentru inserţia m.
triceps brahial.
2. Procesul coracoidian (processus coracoideus)
apare ca o prelungire recurbată, a cărei bază
ocupă spaţiul dintre cavitatea glenoidală şi
scobitura scapulei.

Procesul coracoidian poate fi explorat în spaţiul

deltopectoral. Pe el se insera capul scurt al
muşchiului biceps brahial, coracobrahialul şi
pectoralul mic. Dar şi ligamente, ligamentul
conoidian şi ligamentul trapezoidian.