Scheletul mainii

Este format din 27 de oase dispuse în trei grupe:

oasele carpiene, oasele metacarpiene şi falangele
sau oasele degetelor.
Masivul osos carpian (ossa carpi) se compune din
8 oase mici de formă neregulată cuboidală şi sunt
dispuse pe două rânduri unul proximal şi unul
distal. Ele au un rol important ,,de rulment” în
mişcările articulaţiei pumnului. La nivelul primului
rând, sau proximal, şi începând de la police sau
degetul I, în direcţia degetului mic sau degetul V, se
găseşte următorul şir de oase carpiene: scafoidul,
semilunarul, piramidalul şi pisiformul. In rândul
al doilea, sau distal, se găsesc înşiruite, în aceeaşi
ordine, alte patru oase: trapezul, trapezoidul,
capitatul şi osul cu cârlig. Toate oasele enumerate
au o formă aproape cubică, fiecare are o faţă
superioară, una inferioară, o faţă anterioară
(palmară) şi una dorsală şi, în fine, o faţă laterală şi
una medială.
SCAFOIDUL (Os scaphoideum). Este cel
mai lateral os al rândului întâi; a fost
comparat cu o barca (Os naviculare) din
cauza concavităţii pe care o prezintă.
Scafoidul are pe faţa lui palmară tuberculul
scafoidului (Tuberculum ossis scaphoidei).
Scafoidul se articulează proximal cu radiusul,
distal cu trapezul şi trapezoidul, medial
(ulnar) cu semilunarul şi cu osul capitat.
Scafoidul se poate palpa pe faţa anterioară,
anteromedial faţă de procesul stiloid al
radiusului, deasupra regiunii tenare (mâna
fiind în extensiune).
SEMILUNARUL (Os lunatum) îşi
datorează numele formei sale.
El se articulează proximal cu
radiusul, distal cu osul capitat şi osul
cu cârlig, lateral - cu scafoidul şi
medial - cu piramidalul.
PIRAMIDALUL (Os triquentrum) îşi datorează numele
formei sale. El se articulează proximal cu capul ulnei (prin
intermediul discului fibro-cartilaginos al articulaţiei radio-
ulnare distale), distal cu osul cu cârlig, lateral cu semilunarul.
Fața anterioară a osului prezintă o feţişoară articulară pentru
pisiform.
Piramidalul poate fi palpat pe partea dorsală, sub procesul
stiloid al ulnei.
PISIFORMUL (Os pisiforme) este
un os lenticular, situat înaintea
piramidalului, cu care se articulează.
Se palpează uşor, pe faţa anterioară a
palmei, deasupra regiunii hipotenare.
TRAPEZUL (Os trapezium). Este primul os din rândul al
doilea. Faţa lui anterioară prezintă un şanţ şi tuberculul
trapezului (Tuberculum ossis trapezi). Trapezul se articulează
proximal cu scafoidul.
Faţa lui distală are formă de şa şi se articulează cu
metacarpianul I; forma de şa imprimă anumite caracteristici
mişcărilor metacarpianului I şi policelui. Trapezul se
articulează medial cu trapezoidul şi cu metacarpianul II. Osul
se palpează în fundul tabacherei anatomice.
TRAPEZOIDUL
(Os trapezoideum) este foarte
neregulat. El se articulează
proximal cu scafoidul, distal cu
metacarpianul II, lateral cu trapezul
şi medial cu osul capitat.
OSUL CAPITAT (Os capitatum) sau osul
mare. Este cel mai voluminos os al carpului,
prezentând un cap, un col şi un corp. El se
articulează proximal cu semilunarul, distal cu
metacarpienii II, III şi IV, lateral cu scafoidul şi
trapezoidul, medial cu osul cu cârlig.
OSUL CU CÂRLIG (Os hamatum). Are forma
unei piramide, de pe a cărei faţă palmară pleacă
un cârlig (Hamulus ossis hamati). El se
articulează proximal cu semilunarul, distal cu
metacarpienii IV şi V, medial cu piramidalul,
lateral cu osul capitat. Cârligul osului se poate
palpa cu oarecare dificultate sub pisiform.
Osul central (Os centrale) este un os supranumerar, inconstant, situat între osul
capitat, scafoid şi trapezoid.
 Fracturi ale oaselor carpiene

Sunt relativ rare. Ca şi fractură mai

specială şi mai des întâlnită este
fractura scafoidului carpian, care se
produce prin căderea cu mâna în
hiperextensie, când se produce cel
mai frecvent fractura zonei mijlocii
care este mai slab vascularizată.
Tratamentul este ortopedic in aparat
gipsat antebrahio-palmar cu degetele
II-V libere dar prinzând prima falanga
a policelui timp de 8 săptămâni.
Metacarpul
OASELE METACARPIENE:
Constituie scheletul mâinii; care este format
din cinci oase metacarpiene (ossa
maetacarpalia). Numerotarea lor se face
lateromedial, sau dinspre radius spre ulna, în
cifre romane de la I la V. Metacarpienii se pot
explora uşor, mai ales pe faţa lor dorsală.
Caractere comune sau generale ale
metacarpienelor.
Ca formă metacarpienele sunt oase alungite
apropiate mai mult în porţiunea superioară şi
care se îndepărtează uşor unele de altele în
porţiunea inferioară a mâinii unde determină
spaţii osoase sau intermetacarpiene. Oasele
metacarpiene sunt oase lungi şi perechi care
prezintă: un corp, o bază şi un cap.
1.Corpul (corpus) este prismatic, triunghiular şi
prezintă o faţa posterioară sau dorsală, o faţă
laterală şi o faţă medială.
2.Baza (basis) este voluminoasă şi se
articulează cu oasele carpului şi cu
metacarpienii lateral şi/sau medial.
3.Capul (caput) rotunjit se articulează cu
falanga proximală.
Caractere proprii ale metacarpienelor:
Metacarpianul I. Este cel mai scurt şi cel mai
gros. Baza are formă de şa şi se articulează cu
trapezul, dar nu se articulează cu metacarpianul
II.
Metacarpianul II. Este cel mai lung. Baza se
articulează cu trapezul, trapezoidul şi osul
capitat, respectiv cu metacarpianul III.
Metacarpianul III. Baza are un proces
stiloidian (processus styloideus), îndreptat
lateral şi se articulează cu osul capitat, respectiv
cu metacarpi-enii II şi IV.
Metacarpianul IV. Baza se articulează cu osul
capitat şi cu osul cu cârlig, respectiv cu
metacarpienii III şi V.
Metacarpianul V. Baza se articulează cu osul
cu cârlig, respectiv cu metacarpianul IV.
Oasele degetelor sau falangele
Fiecare mână are cinci degete, numerotate
latero-medial, sau dinspre radius spre ulnă cu
cifre romane de la I la V. Fiecare deget are câte
un nume: degetul I, police (pollex), degetul II,
indice (index), degetul III, mediu (digitus
medius), degetul IV, inelar (digitus anularis) şi
degetul V, mic (digitus minimus). Scheletul
fiecărui deget este format din trei piese osoase
numite falange, excepţie facând policele sau
degetul I care prezintă doar două.
Falangele, aşezate în direcţia metacarpienelor
sunt denumite dinspre superior spre inferior sau
de sus în jos: falanga I sau proximală, falanga
II sau medie şi faganga III sau distală
terminală (unghială).
Falangele pot fi explorate cu uşurinţă prin
palpare.
Falanga proximală (phalanx proximalis) a
fiecărui deget este cea mai lungă, urmează
falanga mijlocie şi apoi cea distală. Ea prezintă
un corp, o bază şi un cap.
• Baza (basis phalangis) fiecărei falange
este prevăzută cu o cavitate articulară
corespunzătoare pentru capul metacarpianului
cu care se articulează.
• Corpul (corpus phalangis), are un
aspect comprimat sau turtit în direcţie antero-
posterioară, dinspre faţa palmară spre cea
distală. Faţa palmară sau anterioară este plană,
iar cea dorsală sau posterioară este uşor
convexă.
• Capul (caput phalangis) este prevăzut
cu o trohlee care corespunde bazei falangei
mijlocii.
Falanga mijlocie (phalanx media) prezintă
aceleaşi elemente descriptive ca şi falanga
proximală.
• Baza este prevăzută cu o cavitate
articulară de dimensiuni mici pentru trohleea de
pe capul falangei proximale.
• Corpul are aceleaşi caractere cu cele ale
falangei proximale, dar este mai scurt.
• Capul similar cu cel al falangei
proximale prezintă o trohlee prin care se
articulează cu falanga distală.
Falanga distală (phalanx distalis) are o bază cu
caractere asemănătoare cu cele ale falangei
mijlocii cea a falangei mijlocii. Falanga distală
se termină cu o tuberozitate dispusă ca o
potcoavă (tuberositas phalangis distalis) ce
răspunde unghiei.
Oasele sesamoide
În tendoanele sau în ligamentele degetelor,
dar mai ales în cele ale policelui, se întâlnesc
frecvent nişte oase mici, netede, ovoidale,
numite oase sesamoide (Ossa sesamoidea).
Fracturile metacarpienelor şi falangelor.
Mecanismul de producere este direct ele fiind asociate cu leziuni ale părţilor moi cu zdrobire
musculară şi delabrare tegumentară. Sunt localizate cel mai frecvent diafizar iar traiectul este
spiroid sau transversal. Un tip particular de fractură este fractura luxaţie Bennett, care reprezintă
asocierea fracturii bazei metacarpianului I cu luxaţia metacarpo-trapeziană. Mecanismul de
producere este direct fiind reprezentat de lovitura cu pumnul strâns şi policele ascuns aşa
numita ,,fractură a boxerilor”. In cazul falangelor se întâlneşte fractura epifizelor distale.
Tratamentul ortopedic constă în imobilizare gipsată timp de 3 săptămâni.