Licenta - Mana Postraumatica

ASOCIATIA FEMEILOR PITESTENE
"ANA" PITESTI
ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ
CAROL DAVILA – RM. VÂLCEA
CALIFICAREA PROFESIONALA: ASISTENT
MEDICAL
BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE
SI RECUPERARE, CURSURI DE ZI
PROIECT DE ABSOLVIRE
RECUPERAREA ÎN SECHELE ARTICULARE

POSTTRAUMATICE LA NIVELUL MEMBRULUI
SUPERIOR - MANA POSTTRAUMATICA
COORDONATOR:
Profesor: Tărăsescu Gabriela
ABSOLVENT:
Dobrițoiu Vicențiu Dumitru
2014
1
CUPRINS
INTRODUCEREA
CAPITOLUL I – BAZELE TEORETICE ALE
STUDIULUI.............................................................pag.4
CAPITOLUL II – NOȚIUNI GENERALE DESPRE BOALĂ
................................................................................... pag.22
2.1. Principalele tipuri de sechele posttraumatice prezentate pe
zone topografice-baze fiziopatologice...................pag.22
2.2. Principalele aspecte clinice ale sechelelor posttraumatice
ale mâinii.................................................................pag.28
CAPITOLUL III – TRATAMENTUL RECUPERATOR AL
MAINII POSTTRAUMATICE .............................pag.33
3.1. Particularități ale programului complex de recuperare a
mâinii posttraumatice după tipul de leziuni.......... pag.33
3.2. Principalele activități utilizate în programele de terapie
ocupațională – mâna posttraumatică, reumatoidă sau
reumatismală........................................................... pag.40
3.3. Aspectele particulare în programele de terapie
ocupațională pentru mâna posttraumatică.............. pag.42
CAPITOLUL IV – STUDIU DE CAZ.................... pag.45
CAPITOLUL V – CONCLUZII GENERALE...... pag.65
BIBLIOGRAFIE.......................................................pag.66
2
INTRODUCERE
Am ales această temă deoarece cunosc multe persoane care suferă

de această boală, câteva fiindu-mi apropiate, și ma impresionat foarte
mult suferința lor.
Tratamentul antiinflamator nesteroidian și exercițiul fizic, rămân
piatra de temelie a tratamentului in mâna posttraumatică. Tratamentul
efctuat în condițiile unei cure balneare inplică asocierea tuturor
factorilor terapeutici utilizabili în această afecțiune in mod asociat și
controlat, sub supraveghere medicală.
După evaluarea complicațiilor determinate de această boală, este
absolut necesar să asistăm pacientul în adaptarea sa la viața cotidiană
și a-i reduce la maxim disabilitata prin procedee kinetoterapeutice și
profilactice.
3
CAPITOLUL I
BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI
1.1 NOȚIUNI GENERALE ALE ANATOMIEI ȘI

FIZIOLOGIEI MÂINII
Mâna este terminatia membrului superior si reprezinta o portiune

absolut necesara dificilelor procese de perhesiune si muna. Acest segment
terminal este alcatuit din 27 de piese osoase, 30 de articulatii si 19 muschi
intrinseci, reprezinta nu numai a treia pârghie principală a membrului superior,
ci și un organ specializat al sensibilității.
Regiunea care face legatura intre antebrat si mana se numeste gatul
mainii, denumita in mod gresit pumn.
1.1.1. Scheletul mâinii

Mâna este formată din 27 de oase dispuse in trei grupe:
-carpul;
-metarcarpul;
-oasele degetelor (falangele).
Carpul este format din opt oase scurte pe doaua randuri. Un rand
superior, proximal sau antebrahial si incepand de la police in directia degetului
mic se gasesc patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul si pisiformul. In al
doilea rand, inferior, distal sau carpian, se gasesc in aceeasi ordine alte patru
oase: trapezul, trapezoidul capitalul si osul carlig.
4
In ansamblul lor formeaza un masiv osos numit carpian cu forma
semicilindrica, mai lat decat inalt prezentand patru fete:
-fata anterioara;
-fata posterioara;
-fata superioara;
-fata inferioara.
Metacarpul constituie scheletul palmei si dosul mainii. Este format
din cinci oase lungi numite metacarpiene. Numerotarea lor se face latero-medial,
de la I-V. Ele se articuleaza superior cu oasele celui de al doilea rand de
carpiene, iar inferior cu primele falange ale degetelor.
Metacarpienele sunt oase lungi si pereche. Ele prezinta un corp, o
baza si un cap. Metacarpienele permit inspectia si palparea carpului cand
degetele sunt in flexie.
Oasele degetelor se numesc falange. In total se gasesc 14 falange,
fiecare deget avand trei falange cu exceptia policelui care are numai doua
falange.
Dinspre metacarp spre extremitatea degetului falangele sunt:
-falanga proximala;
-falanga mijlocie;
-falanga distala.
Oasele sesamoide. Aceste oase mici au forma de susan, unele fiind
situate in grosimea unor tendoane, altele in vecinatatea unor articulatii ale
mainii. Doua din aceste oase au sediul pe fata palmara a articulatiei
metacarpofalangiene a policelui. Exista insa sesamoide si la nivelul articulatiei
metacarpofalangiene ale indexului si degetului mic.
1.1.2. Articulațiile mânii

Segmentele osoase se articuleaza intre ele printr-un numar de
treizeci de articulatii:
5
-articulatiile intercarpiene (intre oasele carpiene, prin fetele lor laterale);
-articulatia rado-carpiana;
-articulatia mediocarpiana (a celor doua randuri de oase carpiene intre
ele);
-articulatiile intermetacarpiene;
-articulatiile carpometacarpiene;
-articulatiile metacarpofalangiene;
-articulatiie interfalangiene.
Scheletul mâinii
6
Vedere posterioară a articulației mâini drepte
a) Articulatia radiocarpiana
Este o diartroza condiliana sau elipsoidiana, realizata intre suprafata
articulara prezentata de epifiza distala a radiusului, intregita de ligamentul
triunghiular fibrocartilaginos radioulnar si suprafata articulara alcatuita de trei
oase din randul proximal al carpului. Osul piziform nu participa la aceasta
articulatie.
Capsula articulara se prinde pe circumferinta epifizei distale a
radiusului si pe partile ventrale si dorsale neacoperite de cartilajul articular ale
oaselor din primul sir al carpului. Destul de densa, capsula prezinta si ligamente
de intarire volare, dorsale si colaterale. Miscarile in articulatia radiocarpiana se
fac in jurul unui ax antero-posterior ce trece prin capul osului mare - abductia
radiala (150) si ulnara (400), de asemenea in jurul a doua axe transversale ce
trec prin osul mare, pentru flexia dorsala (800).
b) Ariculatia mediocarpiana
Este o diartroza planiforma (cu miscari reduse de alunecare), intre
randul proximal si cel distal al oaselor carpiene, avand o cavitate articulara
7
unica, ce emite prelungiri intre oasele care participa la formarea articulatiei.
Fiecare os este legat de osul vecin prin ligamente intercarpiene interosoase, iar
osul pisiform de carligul osului hamat printr-un ligament special (lig.
Pisohamatum). Capsula articulatiei mediocarpiene mai este intarita de
ligamentele intercarpiene palmare si dorsale.
c) Articulatiile carpometacarpiene si intermetacarpiene

Prima articulatie se formeaza intre oasele randului distal al carpului si
bazele oaselor metacarpiene. Dintre ele patru (II-V) fac parte din categoria
articulatiilor plane, cu capsulele foarte intinse. Aceste articulatii sunt intarite de
ligamentele palmare si dorsale. Prima articulatie carpometacarpiana (intre trapez
si baza primului os metacarpian) este in sa. Ea ingaduie sa apropriem degetul
mare de aratator, s-al departam de el, sa aducem degetul mare in fata tuturor
celorlalte, sa facem cu el miscari circulare.
d) Articulatii intermetacarpiene
Se gasesc intre bazele oaselor carpiene II-V capsula lor este comuna
cu capsula articulatiilor carpometacarpiene si este consolidata de ligamentele
dorsale si palmare (lig. Metacarpalia dorsalia et palmaria) ale metacarpului, care
trec transversal si unesc oasele metacarpiene invecinate. Exista de asemenea
ligamente metacarpiene interosoase care se afla in interiorul articulatiilor si
unesc fetele oaselor metacarpiene contactante.
e) Articulatiile metacarpofalangiene
Se realizeaza intre suprafata articulara (convexa) a capului
metacarpienelor si suprafata articulara (concava) a bazei falangelor proximale.
Intre cele doua fete ce vin in contact exista disproportie, capul
metacarpienelor depasind mult cavitatea glenoida, in congruenta compensata de
un fibrocartilaj care mareste platforma de receptie a falangelor. Capsula este
8
fixata si foarte subtire pe fata dorsala. Ea este intarita de ligamentele colaterale,
doua pentru fiecare articulatie (lateral si medial). Pe fata palmara, intre
metacarpienele II-V, articulatiile metacarpofalangiene sunt unite intre ele prin
ligamentele metacarpiene transverse profunde, care fuzioneaza cu tecile
tendoanelor muschilor flexori si cu capsulele articulare, fiind ancorate si pe
ligamentele colaterale. Articulatiile metacarpofalangiene au forma sferica, insa
miscarile in jurul axului vertical sunt excluse in ele datorita aparatului
ligamentar. Asadar, miscarile sunt de flexie-extensie si abductie-aductie.
f) Articulatiile interfalangiene
Sunt alcatuite de legaturile dintre falangele mijlocii si cele terminale
sau unghiale. Sunt toate diartroze trohleare (ginglimuri pure), capetele
falangelor avand infatisarea unor trohlee, iar bazele prezentand cavitati
glenoidale cu o dunga anteroposterioara proeminenta.
Miscarile care se pot efectua sunt: flexia si extensia in jurul unor axe
transversal.
1.1.3. Muschii mainii
9
În acest grup includem mușchii ce acționează asupra degetelor și
indirect asupra regiunii pumnului. Acești mușchi se inseră pe mai multe oase:
- Humerus: mușchiul palmarmic, palmar mare, flexor ulnar al carpului,
flexor comun superficial al degetelor, flexor radial al carpului, extensor comun
al degetelor, extensor propriu al degetului 5, extensor ulnar al carpului.
- Radius: mușchiul flexor comun superficial al degetelor, flexor lung al
policelui, abductor lung al policelui.
- Ulna: mușchiul flexor comun profund al degetelor, flexor comun
superficial al degetelor, flexor lung al policelui, flexor ulnar al carpului, lung
abductor al policelui, lung extensor al policelui, scurt extensor al policelui,
extensor propriu al indicelui, extensor ulnar al carpului.
- Carp-metacarp: mușchiul palmar mic, plamar mare, flexor ulnar al
acrpului,lung extensor radial al carpului, extensor ulnar al carpului, lung
abductor al policelui.
- Falange: mușchii extensor comun profund și superficial al degetelor,
flexorlung al policelui, extensor lung/scurt al policelui, extensor comun al
degetelor, extensor propriu al indexului, extensor propriu al degetului V. Există
în plus mușchi care se atașează decât pe oasele mâinii: mușchii intrinseci ai
mâinii. Cei ce mobilizează policele formează eminența tenară; cei ce acționează
asupra degetului V formează eminența hipotenară. Se mai descrie și o regiune
mijlocie a palmei ce conține mușchi interosoși și lombricali. Mușchii se găsesc
numai pe fața palmară și spațiile interosoase; fața dorsală conține tendoanele
mușchiilor posteriori ai antebrațului.
10
a. Mușchii flexori ai mâinii/pumnului
Mușchiul flexor radial al carpului (palmarul mare). Ia naștere de pe
epicondilul medial, apoi formează pe baza metacarpianului II.
Acțiune: realizează flexia mâinii pe antebraț acționând asupra
articulației radiocarpiene și mediocarpiene. Realizează abductia mâinii. Participă
slab la flexia antebrațului pe braț și pronație.
Mușchiul palmar lung (mușchiul palmar mic) se întinde de la
epicondilul medial la ligamentul inelar al carpului și nevroza palmară
superficială.
Acțiune: flexia mâinii (slab flexor al antebrațului); nu au nici o acțiune
asupra înclinărilor laterale pentru că trece prin axul sagital al carpului.
Mușchiul flexor, ulnar al acrpului (cubital anterior). Ia naștere prin două
capete, unul pe epicondilul medial humeral și unul pe olecran si 2/3 superioare
11
ale marginii posterioare a ulnei. Corpul muscular se continuă cu un tendon ce se
inseră pe osul pisiform.
Acțiune: realizează flexia și abducția mâinii. Participă parțial la flexia
cotului.
b) Mușchii extensori ai mâinii/pumnului

Mușchiul lung extensor radial al carpului. Pornește de pe marginea
laterală a humerusului (porțiunea inferioară) și se termină pe metacarpianul II.
Acțiune: este extensor al mâinii, abductor al mâinii. Participă la flexia
antebrațului pe mușchiul scurt extensor radial al carpului se întinde între
epicondilul humeral lateral și baza metacarpianului III. Mușchiul extensor ulnar
al carpului ( cubital posterior).
Se întinde de la epicondilul lateral și marginea posterioara a ulnei până
la baza carpianului 5.
Acțiune: realizează extensia și aducția mâinii. Participă slab la extensia
antebrațului.
c) Mușchii flexori extrinseci ai degetelor
Mușchiul flexor profund al degetelor ia naștere de pe fața anterioară a
ulnei și de pe membrana interosoasă a antebrațului. Se împarte în partea milocie
a antebrațului în patru fascicule continuate fiecare cu câte un tendon ce trece
prin șanțul carpian și se îndreaptă spre degetele II, III, IV și V. Aici fibrează
tendonul flexorului superficial și se termină pe baza falangei distale. Pe tendonul
acestui mușchi la nivelul palmei se insera mușchi lombricali.
Acțiune: flectează falanga distală pe cea mijlocie și participă la flexia
celorlalte.
Mușchiul flexor superficial al degetelor este situat anterior de
precedentul. Ia naștere prin două capete: unul pe epicondilul medial procesul
cornoid al ulnei și altul pe marginea anterioară a radiusului. Formează patru
12
tendoane care trec prin șanțul carpian și se dirijează apoi spre primele patru
degete și terminându-se pe fața superioară a falangei mijlocii.
Acțiune: realizează flexia falangei mijlocii pe falanga proximală și a
acesteia pe carpiene. Participă la flexia mâinii și parțial la flexia antebrațului.
d) Mușchii extrensori extrinseci ai degetelor

Mușchiul extensor comun al degetelor ia naștere pe epicondilul humeral
lateral, descinde pe fața posterioară a antebrațului și formează patru tendoane
terminale. Fiecare tendon se dirijează spre un deget pe care se termină prin trei
ramuri:
- una centrală pe baza falangei proximale și mijlocii;
- două laterale ce se reunesc pe baza falangei distale.
Acțiune: la nivelul degetelor I-V realizează extensia falangei distale pe
cea medie, a acesteia pe cea proximală, a falangei proximale pe metacarpian și a
mâinii pe antebraț. Extensia falangei proximale este puternică în timp ce
extensia celorlalte falange e suficientă, ea fiind completată de interosoși.
Mușchiul extensor propriu al degetului V are origine pe epicondilul
lateral humeral; tendonul său terminal se unește cu cel al extensorului comun
destinat degetului V și se insera pe ultimele două falange ale degetului mic.
Acțiune: este un extensor al degetului V întărind acțiunea extensorului
comun. Participă și la abducția degetului V.
Mușchiul extensor propriu al indexului ia naștere pe fața posterioară a
ulnei; tendonul său terminal se unește cu cel al extensorului comun destinat
indexului.
Acțiune: întărește acțiunea extensorului comun la nivelul indexului.
Participă și la abducția indexului.
13
e)Mușchii intrinseci ai degetelor I-II-III-IV
Mușchii interosoși sunt mușchii mici și ocupă spațiul cuprins intre două
metacarpieni:
- patru interosoși dorsali ce iau naștere pe fața dorsală a mâinii (pe
metacarpienele ce mărginesc spațiul interosos);
- patru interosoși palmari ce iau naștere pe fața palmară a mâinii (ocupă 1/2
din spațiul interosos), se prind numai pe câte un metacarpian. Tendonul lor
principal prezintă două părți: o parte pe baza primei falange și o parte ce conține
trei fascicule: primul înconjoară falanga și primește fibre identice de la mușchiul
interosos vecin; al doilea si al treilea se termină pe marginea tendonului
extensorului comun al degetelor la nivelul flangelor proximală și medie.
Acțiune: sunt responsabili de mișcarea de apropiere și indepărtare a
degetelor față de axul mâinii (abductori - interosoșii dorsali și adductori -
interosoșii palmari). Dacă acționează bilateral de fiecare parte a unui deget
realizează flexia falangei proximale (primul fascicul); cele două fascicule se
termină pe tendonul extensorului comun realizând extensia falangei medii și
distale.
Mușchii lombricali. Acești patru mușchi iau naștere pe tendoanele
mușchiului flexor al degetelor și se termină pe tendoanele mușchiului extensor
al degetelor.
Acțiune: realizează flexia in articulațiile metacarpofalangiene și
extensia în articulațiile interfalangiene (flexori ai falangei proximale; extensori
ai celorlalte două).
14
f) Mușchii intrinseci ai degetului V
Acești trei mușchi formează masa musculară a regiunii mediale a
mâinii sau eminența hipotenară.
Mușchiul opozant al degetului mic ia naștere pe osul cu cârlig și
pe ligamentul inelar anterior al carpului, se determină pe metacarpianul V (fața
interioară).
Acțiune: mobilizează metacarpianul V anterior și lateral
inprimându-i o mișcare de rotație externă.
Mușchiul flexor scurt al degetului mic ia naștere pe osul cu cârlig
și ligamentul inelar anterior al carpului; se determină pe baza primei falange a
inelarului.
Acțiune: flectează falanga principală a degetului mic.
Mușchiul abductor al degetului mic ia naștere pe osul pisiform,
ligamentul inelar al carpului; se determină ca și mușchii anteriori.
Acțiune: flectează falanga proximală a degetului mic; este abductor
în raport cu carpul și abductor în raport cu axul mâinii.
15
1.2. BIOMECANICA PUMNULUI
Mâna are o activitate importantă atât în activitatea materială cât și

în cea spirituală, datorită acestui fapt fiind considerată unul din cele mai
importante segmente ale corpului omenesc, care, împreună cu creierul, a permis
formarea și dezvoltarea personalității umane.
Complexul osteo-articular al gâtului mâinii este astfel structurat
încât permite efectuarea mai multor mișcări. Rolul cel mai important revine
articulației radio-carpiene și medio-carpiene care sunt articulații condiliene cu
două grade de libertate. La nivelul gâtului mâinii mișcările sunt de flexie-
extensie, de abducție-adducție și de circumducție de mică amplitudine.
a) Flexia și extensia se execută în plan sagital, în jurul unei axe transversale

care trece prin capul osului mare. Însumate, mișcarile de flexie și extensie active
au o amplitudine medie de 165ş, iar cele pasive de 175ş.
b) Mișcarea de înclinare radială și cubitală se face în jurul unui ax

anteero-posterior care trece prin centrul osului mare.
Înclinația radială este atunci când osul mare se înclină în afară, semilunarul
înăuntru, iar înclinația cubitală, atunci când osul mare se înclină înăuntru,
semilunarul în afară și scafoidul ajunge să fier degajat și să aibă câmp liber de
acțiune pentru a participa la mișcări de opoziție. Cubitatul posterior și cubitatul
anterior sunt mușchii care realizează înclinația cubitală și marele palmar, primul
radial extern, al doilea radial extern, lungul abductor al policelui, lungul
extensor al policelui și scurtul extensor al policelui. Mișcarea este limitată de
ligamentele laterale externe.
c) Mișcarea de circumducție este rezultatul trecerii prin pozițiile de

flexie, abducție, extensie, adducție și invers. Mișcarea reprezintă o elipsă și nu
16
un cerc reflect, pentru că flexia și extensia sunt mai ample decât înclinarea
laterală. Mușchii flexori, extensori și înclinatori radiali și cubitali participă pe
rând la executarea mișcării.
Biomecanica ultimelor patru degete

Ultimele patru degete fac mișcări de flexie și extensie, mișcări de
lateralitate și de circumducție.
a) Flexia-extensia se execută în plan sagital în jurul unui ax
transversal care trece prin codilii matacarpienelor puțin înaintea inserției
superioare a ligamentelor laterale. Înclinarea laterală a degetelor se execută pe
plan frontal în jurul unei axe antero-posterioare care trec prin centrul condiliilor
metacarpienelor. Amplitudinea medie normală a flexiei extensiei este de 120°
pentru articulațiile interfalangiene proximale și de 90° pentru articulațiile
interfalangiene distale.
b) Mișcările de înclinare laterală a degetelor au loc prin alunecarea
trasversală a bazei primelor falange pe condilii capetelor metacarpienelor.
Mișcările de flexie-extensie au loc fie izolat, fie simultan la cele trei nivele
articulare ale degetelor: metacarpofalangian, interfalangian proximal și
interfalangian distal. Flexia primei falange pe metacarpian este făcută de
interosoși si lombricali, flexia celei de-a doua falange pe prima de flexorul
comun superficial, iar flexia celei de a treia falange pe a doua pe flexorul comun
profund. Extensia degetelor este făcută de extensorul comun, iar pentru degetul
mic și index mai intervin extensorii ai acestor degete.
c) Mișcarea de flexie a degetelor II-V se realizează prin conformația
specială a canalelor osteofibroase de la degete și a aparatelor de alunecare ale
tendoanelor. Datorită acestor formațiuni, cei doi flexori lungi ai degetelor II-V,
flexorul superficial comun și flexorul profund, acționează sinergic, de aici
explicându-se de ce mișcarea se face simultan, atât în falanga distală cât și în
falanga mijlocie. Dacă falanga distală se menține extinsă, falanga mijlocie se
17
poate flecta izolat, dar falanga distală nu se poate flecta izolat doar dacă falanga
mijlocie este complet flectată sau este fixată pasiv de degetele examinatorului.
d) Mișcarea de extensie a degetelor II-V. Extensorul comun al
degetelor execută o serie de acțiuni succesive, iar în realizarea acestor acțiuni de
extensie un rol important revine mușchiilor intrinseci ai mâinii. Mișcarea de
extensie nu ar fi posibilă dacă mâna nu ar dispune de o serie de elemente
tendino-aponevrotice, structurate deosebit de complex și intricate între ele.
Mișcarea de extensie ajunge astfel să fie efectuată nu de un anume element, ci
de un complex de elemente reunite sub denumirea de aparatul extensor al
degetelor. La partea lui proximală, aparatul extensor prezintă pe ambele părți
două benzi dispuse sagital – benzile sagitale.
Interosoșii sunt alcătuiți dintr-un fascicul profund sau dorsal care se inseră
spațial pe baza falangei proximale și cu fascicul superficial sau volar, care se
inseră în special pe aponevroza dorsală.
Lombricalii formează o unitate funcțională integrată structural, prin
inserțiile lor de origine la tendoanele flexorului profund și prin inserțiile lor
distale la aponevrozele dorsale extensoare ale degetelor. Lombricalii se pot
compara cu fusurile neuro-musculare care sunt în același timp elemente
contracțile și joacă un rol de proprioreceptori. Mușchii lombricali atașați
tendoanelor flexorului profund fac ca aceștia să acționeze paradoxal, până la un
anumit grad, ca un extensor intergalangian. Mecanismul pare evident în cazul
patologic al deficienței numite lombical plus.
Ligamentele retinaculare reprezintă o serie de structuri fibroase delicate
care ocupă spațiul dintre articulația interfalangiană proximală și aparatul
extensor al degetelor.
Aponevroza dorsală a degetelor constituie aparatul extensor al acestora și
are aspectul unui con turtit palmar și dirijat cu baza proximal la nivelul
articulației metacarpofalangiene și cu vârful la punctul de inserție comună a
18
benzilor laterale ale tendonului extensor comun. Structura aparatului ale
degetelor este asemănată de Littler cu un lanț de tendoane.
Biomecanica policelui
Policele dispune de posibilități ample de mișcare, mișcări ce nu le face
numai policele, ci întreaga rază externă a mâinii reprezentată de falangele
policelui, de primul metacarpian, de trapez și de scafoid. Trebuie remarcat faptul
că pentru a putea satisface în cele mai bune condiții mișcările complexe care
revin ”coloanei policelui”, aceasta prezintă comparativ cu carpo-metacarpo-
falangienele ultimelor patru degete și o altă orientare. Mișcările pe care le xecută
”coloana policelui” sunt mișcări de flexie-extensie, de abducție, de circumdicție
și de opoziție.
a) Mișcările de flexie-extensie constau în înclinarea segmentelor

”coloanei policelui” spre fața palmară și spre fața dorsală. Mișcarea de flexie
este executată de scurtul abductor al policelui, scurtul flexor al policelui,
opozantul și flexorul propriu al policelui, iar mișcarea de extensie este efectuată
de lungul extensor și de scurtul extensor al policelui.
b) Mișcările de abducție-adducție depărtează și apropie primul
metacarpian de cel de-al doilea. Mișcarea se execută în jurul unui ax
anteroposterior situat în centrul trapezului. Lungul abductor al policelui face
abducția, iar adductorul policelui – adducția.
c) Mișcările de circumdicție constau în trecerea prin cele patru poziții
amintite.
19
d) Mișcarea de opoziție este tot o mișcare combinată și se face prin
apropierea activă a ”coloanei policelui” de ultimele degete. Astfel mâna are
posibilitatea să se transforme într-o veritabilă pensă cu cele două brațe mai mult
sau mai puțin rigide. Pentru ca policele să fie considerat în opoziție, trebuie să
fie situat în fața degetelor II-V și să privească cu fața lui palmară a celorlalte
degete. Opoziția rezultată din combinarea a trei mișcări:
 o mi care unghiular care prin vârful policelui descrie un arc de 120° între
punctul cel mai dep rtat de axul vertical al mâinii;
 o mi care concomitent de rota ie de 90° a policelui în jurul axului lui
longitudinal;
 o mi care de flexie a ultimei falange pe prima i a primei falange pe
metacarpian.
Mișcarea de opoziție se realizează prin intrarea în acțiune a unui
număr mare de mușchi. Este semnificativ faptul că grupele musculare motorii
care pun în funcție policele iși primesc intervenția de la toți cei trei nervi
importanți ai membrului superior – radial, median, cubital.
1.3.PREHENSIUNEA
Posibilitatea de care dispune mâna omului de a prinde obiecte ca într-

o presă presupune existența urmatoarelor elemente principale:
 dou bra e de pens rigide care se articuleaz la unul din capetele lor;
 o articula ie sau un ir de articula ii care s permit închiderea i
deschiderea acestei pense, cu bra ele ei men ine fie întinse, fie în forma de cerc;
 un aparat musculo-tendinos intact care s imobilizeze bra ele pensei în
sensul dorit pentru prehensiune sau deprehensiune;
 o acoperire tegumentar i esuturi moi mobile i suficiente pentru a
permite închiderea i deschiderea pensei.
20
21
CAPITOLUL II
NOȚIUNI GENERALE DESPRE BOALĂ
MÂNA POSTTRAUMATICĂ
Mâna posttraumatică reprezintă un complex patologic deosebit de

polimorf, în care imbinarea diverselor tipuri de sechele, de la diferite nivele,
face din fiecare caz o entitate clinică, adesea greu de abordat în scopul
recuperării funcționale.
2.1. Principalele tipuri de sechele posttraumatice prezentate pe zone

topografice-baze fiziopatologice
2.1.1. Sechele posttraumatice la nivel cutanat si subcutanat

Chiar daca este supusa unor traumatisme indirecte (luxatii sau fracturi,
rupturi de muschi sau de nervi, hematoame uneori importante, etc.), pielea
acoperitoare zonei afectate poate ramane intacta. Traumatismele pielii pot fi de
tip: contuzii, excoriatii plagi-intepate, zdrobite, taiate, uneori asociate de
decolari, smulgeri, pierdere de substanta, etc.. Cicatricea este principala
schechela a tesutului cutanat, iar celelalte sechele sunt legate de procesul de
cicatrizare.
La nivel tegumentar, sechelele posttraumatice pot antrena tulburari
functionale majore prin limitarea amplitudinii de miscare si chiar tulburari
motorii secundare, prin limitarea cursei de contractie musculara. Greselile de
pozitionare in cursul imobilizarilor determina posturi vicioase, adesea
invalidante. In profunzimea cicatricei pot fi prinsi nervi periferici, tendoane sau
vase.
22
Edemul reprezinta o cauza majora a ulterioarei disfunctii. Apar aderente
si fibrozari ale spatiilor de alunecare subtegumentare, intermusculare, capsulare
si capsulosinoviale, ca si a spatiilor musculoperiostale prin procese de
colagenogeneza. Aderentele au ca element structural fibrina din exudatul
serobrinos. Edemul se dezvolta in straturile anatomice si nu este o sechela
postraumatica specifica exclusiv pielii.
Aspectele diverse ale raspunsului tegumentar la traumatism sunt
reprezentate de: hipotrofia sau atrofia pielii si tesutului cutanat, descuamarile
furfuracee sau lambrouri, modificarile de culoare si/sau temperatura prin
perturbari circulatorii, leziuni diverse pana la ulceratii s.a.
Sechelele tegumentare, dupa diversi autori, pot fi: plaga glanulara
(normotona, atona, hipertrofica, cheloida) si cicatricea ulcerata.
2.1.2. Sechele posttraumatice la nivel articular

Putem diferentia inca de la inceput doua tipuri de sechele si anume:
-sechele ale traumatismului direct asupra structurilor articulare;
-sechele articulare consecutive imobilizarii.
Traumatismul poate altera stabilitatea si mobilitatea articulara prin
afectarea unuia din cei trei factori articulari fundamentali:
-factorul asos - integritatea suprafetelor articulare;
-factorul capsulo-ligamentar - integritatea capsulei fibroase si a ligamentelor;
-factorul muscular - musculatura care stabilizeaza si mobilizeaza articulația
afectata.
a. Sechele articulare dupa traumatism articular direct

Din aceasta categorie fac parte plagile articulare si traumatismele
articulare inchise.
23
Plagile articulare - evolueaza in general ca orice plaga, cu trei
particularitati: lezarea sinovialei, interesarea unei cavitati inchise, lezarea unor
structuri dure (osul, cartilajul articular, elementele capsulo-ligamentare).
Traumatismele articulare inchise - exclud infectia, dar favorizeaza
inflamatia articulara, respectiv reactia vasomotorie, celulara si consecintele
acestora. Traumatismele articulare inchise pot fi:
-fracturi articulare inchise - cu interesarea sau nu a suprafetelor articulare;
antreneaza constant leziuni intraarticulare; pot fi; mici fracturi parcelare,
smulgeri osoase, la nivelul insertiilor ligamentelor (entorse severe), leziuni
combinate fracturi-luxatii;
-traumatismele capsulo-ligamentare inchise - sunt determinate de fortele
divergente care se exercita asupra aparatului capsulo-ligamentar articular in
timpul traumatismelor; aceste forte tind sa indeparteze epifizele, si determina
distensii, distorsiuni, rupturi sau smulgeri capsulo-ligamentare:
 entorsa - frecventa si in cazul mainii. La baza ei sta:
- leziunea ligamentara (clonatia, care determina distensia
ligamentara, ruptura partiala sau totala, desinsertia);
- la care se pot asocia leziuni osoase (fracturi percelare prin
smulgeri);
- leziuni capsulare (ruptura la locul de aderenta a ligamentului
la capsula);
- leziuni de sinoviala (rupturile in zonele de aderenta determina
hermatroze);
- leziuni tisulare periatriculare (rupturi vasculare care
determina echinoze, edem periarticular);
- leziuni musculotendinoase (intinderi);
- laxitatile ligamentare (duc la instabilitatea articulara);
- atrofia musculara (este poate cea mai frecventa complicatie a
entorsei);
24
- algoneurodistrofia.
• luxația - este mai putin frecventa si este intraarticulara si
extracapsulara (completa); uneori este asociata cu degradari tisulare severe cu
sechele importante.
Principalele simptome dupa traumatismele cu impact articular direct sunt:
durerea articulara, tumefactia articulara, redoarea articulara, laxitatea
articulara.
b) Sechele articulare dupa traumatism la distanța de articulație

Traumatismele grave, cu afectari importante de parti moi sau
fracturile diafizare sau leziuni care ua necesitat perioade mai lungi de
imobilizare a segmentului respectiv. Aceste imobilizari prelungite determina
sechelele articulare, sechelele musculare, sechelele osoase.
Sechela articulara poate fi uneori severa ca in leziunile directe
articulare, fara ca articulatia in sine sa fie lezata direct, ea reprezentand semnele
inflamatiei cronice.
2.1.3. Sechele posttraumatice la nivel muscular

Leziunile traumatice ale muschiului apar:
-in ruptura de fibre musculare din timpul unui efort;
-o agresiune directa;
-lezarea indirecta din timpul unei fracturi;
-prin denervare;
-prin ischemie locala;
-prin simpla imobilizare a segmentului.
a. Ruptura tendonului muschiului - antreneaza sechele greu de
recuperat, deoarece este una dintre cele mai grave leziuni. Ruptura muschiului
antreneaza afectarea partiala sau pierderea capacitatii de contractie si a miscarii.
25
b. Ischemia musculară - traumatismul muscular afecteaza direct sau
indirect vascularizatia zonei afectate. Ischemia este partiala ( o ischemie toatala
ar duce la o necroza completa) datorita compresiei arteriale de catre vena
destinsa de staza intr-un defileu atomic strans: procesul se desfasoara pe
teritoriile profunde, cele superficiale ramanand indemne. Reactia musculara
ischemica Volkmann este insotita de multe ori de pareze sau paralizii periferice
(rezultate direct prin traumatism, sau secundare ischemiei trunchiului nervos).
c. Atrofia musculară - este rezultatul fie denervarii, fie imobilizarii,
fie muschiului. Spre deosebire de degenerarea musculara, atrofia musculara nu
se caracterizeaza prin alterari celulare la nivelul fibrelor musculare.
 atrofia de denevrare - apare datorita afectarii neuronului,
radacinii nervului spinal, trunchiului nervos periferic sau
terminatiilor nervului motor, printr-un complex leziunal
traumatic.
 atrofia de imobilizare - este evidenta mai ales dupa
deghipsari si este cea mai caracteristica forma de atrofie
musculara in traumatologie.
d) Contractura musculară - este faza premargatoare retracturii.
Contractura este acea scurtare musculara paroxistica, reversibila in mod
normal, dar care are potential de cronicizare si de evolutie spre retractura.
Sunt doua categorii de contractura posttraumatica:
• Contractura antalgica - apare ca mecanism de aparare;
• Contractura algica - are ca punct de plecare chiar
muschiul, dar uneori este posibila si participarea unui
factor central.
2.1.4. Sechele posttraumatice la nivel osos

Principala consecinta a traumatismului la nivel osos o constituie
fractura.
26
Sechelele osoase posttraumatice sunt:
a. Pseudartroza: este lipsa de consolidare a unei fracturi si are mai
multe cauze:
• Aparitia imperfecta a fragmentelor osoase;
• Interpozitia de parti moi intre fragmentele osoase ale
fracturii;
• Distanta prea mare intre capetele osoase;
• Fractura de os patologic;
• Infectarea focarului de fractura;
• Tulburari de vascularizatie, la nivelul fracturii;
• Smulgeri ale periostului;
• Osteoporoza accentuala;
• Reactia de inhibitie osteoblastica dezvoltata in prezenta
materialului de osteosinteza metalica;
• Absenta hematomului dintre capetele de fractura;
• Imobilizarea insuficienta sau imperfecta.
b) Calusul vicios - poate aparea oriunde s-a produs o fractura cu

deplasare. Apare ca o deformare osoasa posttraumatica. De obicei calusul vicios
are dimensiuni mai mari decat calusul normal si poate prinde sau comprima
nervi, vase si tendoane.
c) Osificarea subperiostală - imobilizarea unui segment anatomic
determina aparitia rapida a osteoporozei. Mecanismul osteoporozei de
imobilizare este inca incomplet elucidat; pierderea masei osoase este expresia:
inhibitiei activitatii osteoblastice, a hiperrersobtiei osoase osteoclastice, la care
se adauga si perturbarile circulatorii induse de imobilizare, la care mai intervin
si fenomene bioelectrice osoase.
27
d) Necroza aseptică - este consecinta unei embolii, tromboze sau
fracturi, determinand oprirea brusca a vascularizatiei intr-un teritoriu osos, de
obicei epifizar si reprezentand o complicatie posttraumatica grava.
2.2. Principalele aspecte clinice ale sechelelor posttraumatice ale mainii

2.2.1. Traumatismele inchise ale mainii
Traumatismele inchise ale mainii presupun lezarea traumatica a
elementelor profunde, tegumentul ramanand intact.
In traumatologia mainii trebuie sa se tina cont dea numite
particularitati anatomice:
- oasele mainii sunt mici, scurte cu multa spongiosa, au compacta subtire si
nu au canal medular;
- muschii mainii nu sunt nici voluminosi, nici puternici, nu determina
deplasari ale fragmentelor osoase si nici complicatii prin astfel de mecanisme;
- structura musculara a mainii este deosebit de elaborata prin activitai de
finete, fiind dotata cu mecanisme de control strict configurate prin raporturile
anatomice normale intre unitatile functionale ale mainii;
- articulatiile mici ale mainii se caracterizeaza printr-un aparat capsulo-
ligamentar bogat in tesut elestic si in termiantii nervoase proprioreceptive,
adaptate functionalitatii si gestualitatii de mare finete;
- postraumatic, acvitatile articulare sunt rapid invadate de tesut conjuctiv,
ligamentele degenereaza si se retracta rapid;
- traumatismele mainii determina o reactie globala la nivelul intregului
membru superior implicat in traumatism;
- orice imobilizare peste limita celor trei saptamani, sau in alta pozitie deact
cea fiziologica determina perturbari functionale grave, greu reversibile.
Entorsele mâinii - sunt printre cele mai intalnite din patologie, dupa cele
tibio-tarsiene si intereseaza toate articulatiile, dar in mod deosebit articulatiile
carpiene si articulatiile primei raze digitale (policele).
28
Luxatiile mâinii - pot fi uni sau plurifocale, simple sau complicate cu alte
leziuni. Cele mai frecvente luxatii simple se produc intre cele doua randuri de
oase carpiene. Luxatiile pot fi:
- luxatii individuale ale oaselor carpului - sunt rare, exceptie face luxatia
semilunarului, care este foarte frecventa;
- luxatia semilunarului - este de regula volara; este permisa flexia pumnului
dar exstensia este imposibila;
- luxatia metacarpofalangiana a degetelor II-V - este rara si intereseaza
predominant degetul II-V;
- luxatiile articulatiilor interfalangiene - se prezinta de obicei ca luxatii
dorsale ale falangei distale;
- luxatia carpometacarpienei policelui - este cea mai frecventa si necesita o
examinarea tenta si completa pentru a decela eventualele fracturi insotitoare ale
trapezului si ale bazei metacarpianului I;
- fractura - luxatie Benett - este definita ca luxatie a metacarpianului I
asociata cu o fractura bazala;
- luxatia interfalangiana a policelui are acelasi aspect ca si in cazul degetelor
II-V;
- luxatia metacarpofalangiana este mai frecventa la police decat la celelalte
degete si devine usor ireductibila datorita prezentei sesamoidelor;
- luxatiile inchise interfalangiene distale ale degetelor II-V-sunt insotite de
rupturi ale tendonului extensor sau smulgeri de fragmente osoase la nivelul
insertiei tendonului pe falanga a 3-a.
2.2.2. Fracturile mâinii

Fracturile carpului apar cele mai frecvent la nivelul epifizei sau
apofizei distale a radiusului, la nivelul scafoidului si la nivelul epifizei sau
apofizei cubitusului.
29
Fractura epifizei cristale radiale - este totala, oblica sau uneori subtotala cu
traiect intraarticular.
Fractura de scafoid - prezinta probleme deosebite datorita vascularizatiei
specifice, iar mecanismul de producere este caderea pe mana cu carpianul
supraextins, in supinatie extrema.
Fracturile de metacarpiene - sunt cele mai frecvente fracturi ale mainii
alaturi de cele ale falangelor. Clinic se insotesc adesea de hematoame
voluminoase, de proeminarea fragmentelor osoase fie sub pielea dorsala a
mainii, fie palmar, semiflexia dureroasa a degetului, durerea vie localizata evoca
suspiciunea fracturii, confirmarea fiind doar radiologica.
Fracturile falangelor - respecta urmatoarea ordine de frecventa: falanga a 3-
a, falanga intai si falanga a 2-a. In cazul traumatismelor inchise, datorita
tesuturilor ferme inconjuratoare, nu se formeaza si nu difuzeaza hematoame.
2.2.3. Rupturile de tendoane la mână

Aceste rupturi apar destul de rar in cadrul traumatismelor inchise ale
mainii. Se rup subcutanat doar tendoanele alterate in urma unor procese
inflamator-degenerative cronice, iar mecanismul curent de producere a rupturii
este elongatia brusca. Rupturi pot aparea dupa tenolize, cat si in cazul necrozarii
tendonului prin distrugerea vascularizatiei sale.
Ruptura aponevrozei extensoare a degetelor este cea mai frecventa si
apare de obicei la insertia pe falanga a 3-a, printr-un traumatism direct la nivelul
respectiv. Din punct de vedere clinic se constata o durere brusca cu impotenta
functionala a degetului, iar atunci cand ruptura se face treptat, tendonul “se
desira” progresiv pe masura ce se foloseste degetul.
2.2.4. Intreruperile vasculare la nivelul mâinii

Intreruperile vasculare din traumatismele inchise determina la nivelul
antebratului si mainii hematoame difuze sub presiune, ce destind tegumentul
30
pana la pragul de “garou”. Este compromita circulatia arteriala si venoasa,
uneori la nivelul intregului membru superior.
Expresia clinica extrema a acestor tulburari se inregistreaza in asa
numita “mana tamponata”, atunci cand mana este prinsa brusc sau progresiv
intre doua suprafete dure uniforme, la presiuni ridicate, suferind un proces de
strivire din care rezulta un hematom compresiv difuz, disecat al mainii si/sau
antebratului. Din cele mai frecvente sechele aparute reamintim “retractura
musculara ischemica Volkmann”-discutata mai sus.
2.2.5. Traumatismele termice ale mâinii

Traumatismele termice ale mainii sunt arsurile. Ele sunt datorate
anumitor agenti fizici cat si chimici si pot coexista cu leziuni la nivele ale
organismului. Evaluarea si abordarea arsurilor se face dupa mai multe criterii:
agentul cauzator, profunzimea si intinderea leziunilor, posibila asociere cu alte
tipuri de leziuni.
Arsurile mainii pot fi provocate de flacari, corpuri incandescente,
suprafete incinse, lichide fierbinti sau vapori, flama arcului voltaic (arsura
electrica), substante chimice.
Din punct de vedere al leziunilor, arsurile de gradul II si III se pot
vindeca si spontan, cu cicatrii mai mult sau mai putin vicioase. Cei mai
importanti factori de agravare in evolutia unei arsuri sunt:
- persistenta tulburarilor circulatorii;
- infectia suprafetelor arse;
- transformarea fibroasa a musculaturii intrinseci si atrofie tardiva;
- blocarea formatiunilor capsulo-tendinoase;
- retracturi capsulo-ligamentare.
In ceea ce priveste localizarea arsurilor, aceasta difera dupa varsta:
la copii pe fata volara, iar la adulti pe fata dorsala. Arsurile fetei dorsale duc la
sechele ale tegumentelor dorsale, ale aparatului extensor, sindactilie, fibrozarea
31
musculaturii interososase, etc. Arsurile fetei volare intereseaza de obicei doar
tegumentul, deoarece aponevroza palmara protejeaza structurile profunde.
Arsurile prin electrocutare apar prin contactul mainii cu surse
electrice de inalta tensiune. Leziunile sunt intotdeauna si de la inceput profunde,
gradul de lezare a tesuturilor depinzand de rezistenta specifica la curent a
fiecaruia, de tensiune a sursei electrice si de durata contactului.
Supraincalzirea determina o necroza rapida de coagulare a pielii si in
profunzime: leziunile sunt maxime la locul de intrare si de iesire ale curentului.
Aspectul palgilor prin electrocutare este variat: pot fi leziuni limitate sau
profunde sau leziuni intinse sau plagi profunde, afractuoase, mai ales la locul de
intrare si de iesire a curentului. Sub orice forma s-ar prezenta, plagile arse prin
electrocutare necesita o atenta si etapizata rezolvare prin chirurgie plastica,
beneficiind ulterior de programe lungi de recuperare progresiva.
32
CAPITOLUL III
TRATAMENTUL RECUPERATOR
3.1.Particularitățiile ale programului complex de recuperare a

mâinii posttraumatice după tipul de leziuni
Mâna suportă foarte greu imobilizarea, iar din această cauză apar
foarte rapid redori și/sau retracturi greu reductibile. În etapizarea programului
recuperator, cât și în modalitatea de integrare a terapiei ocupaționale în sechelele
generale de recuperare se va tine cont de faptul că leziunile traumatice ale mâinii
prezintă particularității de abordare.
3.1.1. Leziunile de tendon
Sunt traumatisme frecvente care pot interesa tendonul/tendoanele în
măsură variabilă: ruptură parțial sau secționări complete, la nivelul tendonului
sau la zona de inserție pe os. După rezolvarea ortopedico-chirurgicală, se
impune recuperarea funcțională complet, particularizate în funcție de tipul
leziunii, unde putem enumera:
a) Leziunile tendoanelor flexorilor
 Lezarea tendoanelor în zona pumnului
Recuperarea începe după circa trei săptămâni după sutură și imobilizare
în flexie ușoară. Recuperarea presupune:
 pentru leziuni simple: se aplică masaj (cu unguent) +
hidrokinetoterapie (mobilizări active-pasive și passive), mobilizări casnice
+ultrasunete (pe țesuturile cicatriceale) + băi galvanice (pentru creșterea
circulației locale).
 pentru leziuni complicate: masaj (cu unguent, insistent i profund,
de la suprafa c tre profunzime) + mi c ri passive de întindere (atât în ap cât i în
33
sec) + imobiliz ri în atela mulat de corec ie pe fa a volar (pentru pozi iile
castigate prin intindere ) + mobiliz ri active (atunci când nu mai sunt necesare
pozi iile corectoare).
În momentul când nu mai sunt necesare pozițiile corectoare se instituie
programul de terapie ocupațională adecvat, mai ales în scop analgetic și tofic și
se utilizează metode de fizioterapie de tip: curenți diadinamici, ultrasunet,
ionizări cu iodură de potasiu/hialuronidază, termoterapie locală. În mod normal
în recuperarea acestor leziuni este reputată triada masaj-întindere-imobilizare pe
atelă (repetată de 4-6 ori de zi) pentru conservarea și progresia unghiului de
mișcare. Etapele de recuperare din cazul acestor leziuni urmăresc refacerea
aliniamentului pumn-palmă-degete, apoi tonifierea musculară, ulterior
performarea coordonării mișcărilor cu recăștigarea abilităților gestuale.
 Lezarea tendoanelor în palm
Presupune sutura în mod obligatoriu a plăgii, apoi se urmărește aceeași
schema ca și in cazurile anterioare.
 Lezarea tendoanelor în zona tecilor (zona palma distal i digitala
proximal )
Din punct de vedere chirurgical și recuperator această zonă este o zonă
deosebit de delicate. Regula de bază o constituie pastiile cu grefon de tendon. Se
admit structurile foarte precoce (sub 5 ore) pe plăgi cutate, în cazuri foarte bine
selecționate. Imobilizările de trei săptămâni se respectă, în ușoară flexie și
poziție proclivă, sunt prohibite mobilizările precoce.
Recuperarea se realizează prin mobilizări passive + masaj + atele mulate
corectoare + ortexe cu căpăstru pentru degete. După imobilizare urmează o
recuperare de cinci săptămâni, în care eventualele sechele se recuperează
folosind: băi (de parafină, sare, etc.) + mobilizări active globale +masaj (cu ulei
călduț) + mobilizări active (uneori intâi mâna sănătoasă, pentru refacerea
imaginii kinestezice) + mobilizări pasivo-active și active analitice + ultrasunete
+ terapie ocupațională. După o perioadă de timp programul se complexează cu
34
mișcări cu rezistență + mobilități pasive de întindere, pregătire de masaj și
urmate de posturări în atele mulate de corecție, în această fază terapia
ocupațională devine predominante.
 Lezarea tendoanelor în zona distala a degetelor
Această leziune se rezolvă chirurgical prin sutură sau reimplatarea a
capului proximal al tendonului, care chiar scurtat, permite recuperarea fără
sechele a traumatismului.
Leziunile tendoanelor
Apar mai rar și se rezolvă ușor pentru chirurg excepție fiind cazul
lungului extensor al policelui care impune grefon.
 Lezarea tendoanelor la nivelul falangei distale
Recunoaște ca mecanism flexia ultimei falange cu smulgerea unui mic fragment
osos. Necesită imobilizarea timp de cinci săptămâni. După imobilizare, în timpul
recuperarii timp de patru săptămâni se poartă o atelă intermitentă de extensie și
programul de recuperare care cuprinde: masaj (cu ulei) + mobilizări active +
terapie ocupațională.
 Lezarea tendoanelor la nivelul falangei a II-a
În acest caz imobilizarea se face pentru cinci săptămâni pe orteze de
plastic sau metal, cu arc, care trebuie să mențină interfalangiana proximală în
extensie și interfalangiana distală liberă. Imobilizarea se redică atunci când
interfalangiana distală poate fi mobilizată complet de flexie. După scoaterea
ortezei, recuperarea se concentrează pe articulația interfalangiană proximală și
pe extensia degetului (degetelor).
În cazul rupturilor neglijate sau grave, sutura se poate însoți de edem,
ducând la afectare funcțională și îngrunând recuperarea: reeducarea extensorilor
este, din principiu, mai dificilă decât cea a flexorilor și aderențele care apar pe
fața dorsală afectează și flaxa pe lângă extensie, determinând redori articulare
rapide și importante. În primul rând, se urmărește recuperarea flexiei cu
35
recâștigarea prizelor de forță. În acest scop folosim mobilizări pasive (de regulă
în apă caldă) + mibilizările active (simple sau cu rezistentă) + masajul + aplicații
de căldură + ultrasunete pe fața dorsală a degetelor. După recâștigarea flexiei, se
performează exerciții de extensie, adică stimulări electrice (exclusive pe
extensori) cu participarea conștientă a pacientului + mișcări active faciale,
poziționarea întregului membru superior în flexie-abducție-rotație externă sau
extensie-abducție-rotație internă, duce la iradierea exvitașiei, inducând maximul
de extensie la nivelul lanțului kineticum umăr-cot-oumn-degete + mișcările
active – se lucrează cu pumnul în extensie, apoi pumnul extins și
metacarpofalangienele extinse, apoi aceleași exerciții cu pumnul în flexie + dupa
patru săptămâni exerciții cu rezistență, în succesiune extensie contrată MCF,
apoi extensie contrată IF – opoziția se exercită mai ales cu mâna cealaltă sau cu
arcuri, benzi, etc. + programele complexe de terapie ocupațională.
3.1.2. Leziunile nervilor periferici și răsunetul lor la nivelul mâinii

La acesr nivel mecanismele care determină aceste leziuni sunt diferiter și
se clasifică astfel:
 Leziuni traumatice directe ale nervului, prin agresiune direct sau
ca urmare a agresiunii;
 Leziuni indirect ale nervului, prin presiunea dezvoltat , consecutive
traumei (calus, hematom, devia ie axial posttraumatic ) sau
consecutiv altor cauze (sindrom de entrapment).
Recuperarea paraliziilor mâinii trebuie să fie precoce și perseverență,
respectând umătoarele principii:
 Prevenirea i corectarea deform rilor sau deviatilor se datoreaza
dezechilibrului muscular, care necorectat determina retracturi
musculotendinoase, în timp, ireversibile. Realizarea acestui obiectiv
terapeutic se obtine prin corectie pe atele fixe + folosirea ortezelor
dinamice.
36
 Creșterea funcțonalității și forței musculaturii articulațiilor
neafectate umăr-cot – la nivelul umărului, încă de la început se
umărește evitarea ”blocării” acestuia, eventual în cadrul unui
sindrom bipolar, prin: aplicații de căldură (parafină, ultrasunete) +
masaj + ultrasunete + kinetoterapie + galvanizări și/sau joasă
frecvență analgetic-decotracturantă; în plus se mai indică antrenarea
mișcărilor restante + exerciții passive de asuplizare analitică
(inclusive a zonelor interdigitale, inclusive suturile de nerv după
șase săptămâni) + terapie ocupațională adecvată; se pot asocial
acestor programe: aplicații de căldură blândă + masaj (cu ulei
călduț) + baie salină (la 36, 36,5şC) + hidrokinetoterapie.
 Ameliorarea circulației și troficității locale;
 Reeducarea funcției motorii a grupelor paralizate. Există două
perioade distincte de recuperare:
I.Tratamentul recuperator în faza de paralizie – căldură ușoară, masaj cu ulei,
baie cu vârtej, băi galvanice, etc. și electrostimulări analitice (precedate de baie
caldă/baie galvanică) și reducerea mișcărilor.
II.reeducarea mișcărilor + terapie ocupațională:
- Reeducarea propriu-zisă a mișcărilor – în faza de paralizie: mișcări pasive
pe amplitudinea maximă admisă + 2-3 întinderi;
- În faza de reînarmare: exerciții analitice libere – contra resistență
izometrie la capătul cursei;
- Terapia ocupațională – orteze active (evitarea mișcărilor truncate) și
activități adecvate, de dificultate progresivă: nervul median (corecția pensei
tridigitale scris, cusut cu acul, desenat, pictat; activități ușoare: broderie,
împletit, olărit, înnodat, deznodat; jocuri: șah, golf, volei, aruncare greutăți);
nervul cubital (activități ușoare: șlefuit, desen etnic, olărit, găurire cu sfredelul,
tăiatul cu foarfecele, dactilografiat, cântat la pian, vioară; jocuri: formare
mozaicuri, construcții cu piese detașabile); nervul radial (primele două
37
săptămâni cu orteza de susținere, activități uțoare, după cinci săptămâni activități
de forță, lucrul cu ciocanul, lustruit, dulgherie, etc.).
 Reeducarea functiei sensitive – presupune refacerea
stereogenezei (de la mare la mic, de la comun la particular, recunoaștere după
greutate și/sau calitatea materialului) + refacerea localizării senzației.
3.1.3. Redorile articulațiilor mâinii

Redorile mâinii prezintă particularități determinate de tipul de
traumatism generator atunci când apar ca sechele post-entorsă. Principiile
fundamentale de recuperare a redorilor posttraumatice ale mâinii sunt:
- Imobilizarea degetelor în flexie (MCF 15ş + IFP 60ş + IFD 15ş);
- Imobilizarea scurtă pe oerteze;
- Imobilizarea continuă activă a degeetelor libere;
- Combaterea edemului.
Încă din primele zile, recuperarea începe prin mișcări active în
apă sterilă călduță cu xilină + măsuri contra edemului + mobilizări active (cu
grijă + masaj bland + înaltă frecvență pulsată. Când cicatrizarea este completă
începe recuperarea propriu-zisă care urmărește:
-corecția retracturilor de părți moi;
-ameliorarea circulației zonale;
-recuperarea funcționalității tendoanelor;
-reeducarea prehensiunii + refacerea abilității gestuale.
Mijloacele terapeutice fizicale care permit realizarea acestor
obiective sunt: masaj (de la superficial către profund, repetat de mai multe ori pe
zi) + mobilizări cu întinderi passive (pâna la limita durerii) + mobilizări
articulare active (în apă si sec) + exerciții cu rezitență + ortezele de repaus
nocturn (pentru conservarea amplitudinii câștigate) + terapie ocupațională.
În cazul retracturii Volkmann, recuperarea funcțională se
adresează formelor medii de suferință, folosind: masaj + intinderi cu atele
38
corectoare successive + kinetoterapie pasivă și activă + băi galvanice +
ultrasunete + medie frecvență decotracturant-vasculotrofică + băi cu vârtej.
Programele kinetic urmăresc două obiective: combaterea retracturii musculaturii
intrinseci și creșterea forței musculaturii intrinseci.
Atunci când redorile mâinii sunt incluse în sindromul
algoneurodistrofic recuperarea se adresează tuturor aspectelor clinice ale
acestuia: durere + inflamație + redoare + scădere de forță + pierderea abilității și
funcționalității globale a mâinii.
În finalul acestei secțiuni prezentăm într-un table principalele
metode de kinetoterapie , care se aplică individualizat, și se combină adecvat
fiecărei patologii.
Principalele tehnici de kinetoterapie aplicate în recuperarea
sechelelor posttraumatice ale mâinii:
- Antideclive;
- Seriate (amplitudinea câștigată este
conservată în atele);
Posturi - Pe orteze de repaus nocturn;
- Pe orteze corectoare – pentru prevenirea
deformărilor.
- Pe toată cursa de mișcare și tracțiuni la
cursa maximă;
Întinderi - Pregătite de căldură și masaj – urmate de
posturare pe atele.
Manipulări - În general, contraindicate.
Mișcări pasive - Precedate de căldură + masaj;
- Analitice, de la distal către proximal pe tot
lanțul kinetic, în toate planurile;
- Se realizează până la limita durerii;
- Mobilizările pasivo-active + pentru ghidaj
correct, când forța muscular este slabă.
39
- Reeducarea penselor + prizelor –
mobilizări active, libere și cu rezistență;
- Tehnici de facilitare neuromusculară;
Mișcări active - Mecanoterapie adecvată;
- Terapie ocupațională.
3.2.Principalele activități utilizate în programele de terapie

ocupațională – mâna posttraumatică, reumatoidă sau reumatismală
Programul de terapie ocupațională se adaptează tipului de
suferință, stadiului, particularităților individuale de restant funcțional și
patologii asociate, alegându-se cele mai indicate dintre activitățile din
tabelul de mai jos:
Activitățile menajere - Dezvoltarea aptitudinilor penru viața de

(bucătărie, menaj, croitorie) familie;
- Adaptări/ajutoare tehnice în acest sens.
- Gamă largă de lucrări ușor de apreciat;
- Permite adaptarea uneltelor;
- Reprezintă o tehnică elementară,
simplificată;
Țesutul, tricotatul, croșetatul, - Se aplică în orice stadiu de tratament;
cusutul cu acul - Control complet al rezultatelor (permite
bilanțare);
- Convine mai ales sexului feminine;
- Permite adaptări – lucru selective –
personalizarea tratamentului.
Olăritul - Modelajul – ușor utilizat, implică mai puțină
grijă;
- Olăritul propriu-zis – mai delicat, implcă
fasonarea, decorarea, etc.
40
Traforajul - Gamă largă de lucrări ușor de apreciat și de
Tâmplăria dezvoltat;
- Permite adaptarea uneltelor;
- Reprezintă o tehnică elementară,
simplificată;
- Se aplică în orice stadiu de tratament;
- Control complet al rezultatelor (permite
bilanțare);
- Convine mai ales sexului masculin;
- Permite adaptări – lucru selective –
personalizarea trtamentului.
- Atractive, utilaj limitat;
Împletiturile - Antrenează mai ales pensa tridigitală +
mobilitatea pumnului, cotului, umărului,
fără rezistență.
- Operațiuni complexe realizabile cu orice
mână;
Imprimerie - Lanț de scvențe automate;
- Pot alterna cu tâmplăria/țesutul.
- Material +unelte (mașini unelte) în plan
Lucrul în metal orizontal;
- Lucrări mai puțin exigente.
Tehnicile artizanale oferă maximum de soluții, mai ales pentru

pacienții posttraumatici.
Rezulatele obținute din derularea programelor de tarapie ocupațională
precizează obstacole și limitele recuperării fiecărui subiect, conducând la o
reevaluare permanentă.
41
3.3. Aspecte particulare în programele de terapie
ocupațională pentru mâna posttraumatică
De regulă, în recuperarea mâinii handicapate, și în mod special în
cazul sechelelor posttraumatice ale mâinii, programul complex de tratament
ocupațional respect conceptual conform căruia funcția mâinii se evaluează și
recuperează la trei nivele:
- Putința de a face – mâna periferică;
- știința de a face – mâna centrală;
- voința de a face – psihicul.
În cazul în care pumnul este afectat, cu sau fără afectarea
funcționalității razelor digitale, pornim de la caracteristicile fundamentale ale
pumnului normal:
- stabilitatea;
- rezistența la prehensiunea de forță;
- obținerea de aptitudini maximale la prehensiuni ușoare.
Toate aceste elemente funcționale fundamentale conturează
obiectivele finale ale oricărei activități selectate, ale oricărui program de
tratament ocupațional adaptat recuperării pumnului posttraumatic.
În cazul pumnului patologic, posttraumatic, sunt afectate predilect:
- stabilitatea;
- mișcarea de proni-supinație (implicit toate activitățile ce țin de această
mișcare).
Programul de terapie ocupațională adaptata pornește de la evaluare
caracteristicilor de lucru ale pumnului:
-aptitudini:
 pozitia de functiune;
 pozit ia de functiune + 10 - 20_ flexie-extensie/înclinatie;
 pozit ia de functiune + prono-supinatie;
 amplitudini maximale în toate planurile.
42
-moduri de prehensiune:
 transversal;
 oblic sau bimanual;
 monomanual.
-exigențele prehensiunii:
 greutate (prehensiunea de for );
 alte criteria de performan (prehensiunile de finete).
-bilanțul clinic propriu-zis - ține cont de principalele tipuri de sechele
posttraumatice și implicarea lor în handicapul specific fiecărui subiect.
Nivelele de aptitudini ale pumnului posttraumatic după care
organizăm programul de terapie ocupațională, sunt urmatoarele:
- nivelul 0:
 amplitudine (grade): 0;
 trificitate, dureri, contracture: +++;
 for a de prehensiune (exprimat in kg): 0;
 control radiologic consolidare îndoielnic .
- nivelul I:
 amplitudine: extensie -10; flexie -20; prono-supinatie = aproape de
pozitia de funct iune;
 troficitate, dureri, contracturi: ++;
 forta de prehensiune < sau = cu 5 kg;
 aspect radiologic: consolidat.
-nivelul II:
 amplitudine: extensie -20; flexie -40; prono-supina ie +20_ în
fiecare sens;
 troficitate, dureri, contracturi: 0/+;
 forta de prehensiune: -10 kg;
43
-nivelul III:
 amplitudine (grade): pozitia de functiune +30- în toate directiile de
miscare;
 troficitate, dureri, contracturi: 0;
 forta de prehensiune: > 10 kg;
Obiectivele terapiei ocupaționale în afectțiunile trauamtice ale pumnui

sunt: durearea, musculatură periarticulară, forța de prehensiune, performarea
mișcărilor (amplitudine + forță).
44
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ
Pentru a exemplifica utilitatea și eficacitatea tratamentului recuperator

în recuperarea mâinii posttraumatice, am luat în discuție 3 cazuri clinice:
Cazul I:
Nume: I.V.
Vârsta: 55 de ani
Sex: feminin
Profesie: inginer
Localitatea: București
Motivele internării:
- redoare articulație pumn stâng și durere în pumnul stâng, impotență
funcțional a degetelor și pumnului stâng.
Istoric:
Bolnava a suferit un traumatism prin cădere soldat cu fractură 1/3
inferioară radius stâng, imobilizată în aparat gipsat 45 de zile. La scoaterea
gipsului prezintă redoare pumn + degete, durere în articulația pumnului stâng,
impotența funcțională a mâinii.
Examen general de aparate: relații normale.
Examne local: articulația pumnului stâng = ușor mărită de volum prin
edem și stază venoasă la imobilizare cu limitarea mișcărilor în toate modurile.
Bilanțul articular al pumnului stâng:
F = 20ş, înclinare radial și cubitale 10ş
Hipotrofie muscular de imobilizare a musculaturii antebrațului stâng și
musculaturii intrinseci a mâinii.
Pense digitale efectuate cu dificultate.
45
Tratament – Obiective
1) combaterea durerii și inflamației;
2) refacerea mobilității articulare;
3) refacerea stabilității articulare;
4) recuperarea coordonării mișcărilor.
Mijloace de realizare:
1) Durerea articulară se combate prin:
- Electroanalgezie de joasă frecvență
a. Curenți diadinamici pumn stâng A-P, DF 3 + PL 3
Curentul diadinamic este o formă derivată din curentul sinusoidal de 50
Hz, care a suferit o serie de modificări.
Tratamentul cu curenți diadinamici cuprinde:
-DF (difazat) tratament preliminar obligatoriu cu efect spamolitic și
analgezic temporar;
-PL (perioadă lungă) folosit în atrofii ale musculaturii netede.
Efecte: - vasodilatator;
- decontracturant;
- antiinflamator.
Descrierea aparaturii utilizate:
- am folosit un aparat BTL 5000 alimentat la rețea și împământat;
- generator;
- cablu de racord;
- butoane de reglare a intensității;
- ceas semnalizator pentru timp;
- electrozi egali 10 cm˛.
Descrierea condițiilor de aplicare a procedurii:
- temperature de comfort termic, în cameră aerisită;
- patul trebuie să fie din lemn;
- pacientul trebuie să fie relaxat.
46
Descrierea practică a aplicării procedurii:
Pacientul se prezintă la cabinet conform planificării, cu fișa de tratament
recomandarea prescrisă de medic. Am preluat fișa de pacient; am poftit
pacientul în cabinet la temperatură de confort termic și l-am rugat să se așeze pe
pat. Înainte de a începe:
- m-am spălat pe mâini;
- i-am explicat în ce constă procedura, unde se face și câte minute
durează;
- am verificat aparatul;
- am pregătit materialele necesare, electrozii, compresele, săculeții cu
nisip;
- am așezat pacientul în decubit dorsal;
- am descoprit regiunea care urma să fie tratată;
- i-am verificat tegumentele;
- polul negative se aplică pe punctul dureros;
- polul pozitiv se aplică proximal;
- am afișat electrozii cu ajotorul săculeților de nisip;
- aparatul este fixat la începutul tratamentului cu cumulatorul în poziția 0;
- intensitatea se reglează prin creșterea progresivă fără a atinge pragul
intensitătții dureroase;
- în timpul ședinței se crește pragul intensității durerii, datorită
fenomenului de acomodare;
- în timpul procedurii am supravegheat pacientul pentru a ști dacă îi
modific intensitatea sau nu;
- procedura a durat 6 minute;
- după ce am efectuat procedura, aparatul s-a oprit automat;
- am scos pacientul de la aparat și i-am verificat încă o dată tegumentele;
- procedura s-a aplicat zilnic timp de 10 zile.
47
b.Ionogalvanizarea cu xilină 1% cervico-palmar stâng, 20 minute.
Date generale despre procedură
 se introduce în organism substan ele medicamentoase cu ajutorul
curentului electric ce le transport prin tegumente i mucoase.
 Disocia ia electrolitic a substan ei medicamentoase i transportul
anioniilor (+) i cationiilor(-) spre electrozii de semn contrar, încarc electrozii i
îi atrage substan a spre polul de semn contrar favorizând penetrare tisular .
 Efectele sunt suplimentate de ac iunea vasodilatatoare i biotrofic
specific curentului continuu asupra structurilor vasculotrofice.
Efectele urmărite cu procedura aplicată:
- îmbunătățirea circulației periferice;
- amelirarea durerii.
- generator;
- cablu de racord;
- Pacientul se prezintă la cabinet conform planificării, cu fișa de tratament
recomandarea prescrisă de medic.
- Am preluat fișa de pacient; am poftit pacientul în cabinet, și i-am
explicat în ce constă procedura, unde se face și căte minute durează;
- Am verificat aparatul;
48
- Am pregătit materialele necesare: soluția medicamentoasă, electrozii,
compresele, săculeții de nisip;
- Am așezat pacientul în decubit dorsal cu palma stângă pe lângă corp;
- Am descoperit regiunea cervical și palmară stângă și am verificat
tegumentele;
- Am umezit stratul hidrofil cu soluția medicamentoasă (xilină 1%);
- Am pus stratul hidrofil cu soluția medicamentoasă sub electrodul active
în regiunea cervical, iar electrodul negative sub regiunea palmară
stângă;
- Electrodul palmar a fost fixat cu ajutorul săculeților de nisip;
- Am pornit aparatul și l-am fixat la intensitatea dorită de pacient;
- Aplicația este pe regiunea cervico-palmară stângă și cu inversare de
polaritate pentru a active ambele regiuni în cursul aceleași ședințe;
- În timpul procedurii am supravegheat pacientul pentru a ști dacă îi
modific sau nu intensitatea;
- Procedura a durat 20 de minute;
- După ce s-a efectuat procedura, aparatul s-a oprit automat;
- Am scos pacientul de la aparat și i-am verificat încă o dată tegumentele;
- Procedura s-a aplicat zilnic timp de 10 zile.
c.U.S.S. 0,80w/cm˛/5 minute, pumn stâng în scop resorbtiv.
Date generale despre procedură:
- face parte din terapia cu înaltă frecvență (se folosesc aparate cu
frecvență între 800-1000 kHz);
- propagarea ultrasunetului se face în linie dreaptă sub formă de fascicul
de rază;
- emițătorul are dimensiune și penetranță tisulară diferită în funcție de
zona și scopul procedurii;
- coeficientul de absorbție tisular este mai mare la frecvență înaltă și
depinde de mediul de transmisie a radiației.
49
Efectele urmărite în cazul respectiv cu procedura aplicată:
- combaterea durerii și relaxarea zonei tratate;
- efectul antialgic și antiimflamator datorat acțiunii AINS administrate sub
cutanat prin sonoforeză.
- am folosit un aparat de ultrasunet ATM 21 alimentat la rețea și
împământat;
- generator;
- cablul de racord;
- traductorul sau emițătorul de ultrasunet (are un dispozitiv care transformă
energia electrică în energie ultrasonică); capul traductorului este etanș,
suprafața capului este diferită; traductorul mare = 4cm, traductorul mic =
1cm;
- butoanele de la care se poate regla intensitatea;
- ceas semnalizator;
- temperatura de confort termic, în cameră aerisită;
- pacientul se prezintă la cabinet la ora programată cu fișa de tratament și
prescripția de tratament a medicului;
- am preluat fișa de la pacient, am poftit pacientul în cabinet și i-am
explicat în ce constă procedura, unde se face și câte minute durează;
- am pregătit materialele necesare: spirt, vată, gelul ultrasonobil;
- am verificat aparatul, am verificat și dezinfectat traductorul;
- am așezat pacientul în șezut pe pat și am descoperit zona palmară stângă;
- am luat gelul și i-am aplicat pe regiunea tratată;
50
- am porint aparatul și i-am fixat la parametrii recomandați (0,8w/cm˛),
timp de 5 minute pe palma stângă;
- am luat treductorul și am masat ușor regiunea unde am pus gelul,
menținând contactul permanent între capul traductorului și tegument;
- în timpul procedurii am supravegheat pacientul;
- aparatul s-a oprit automat după cele 5 minute;
- am luat traductorul și l-am dezinfectat din nou;
d.Masaj sedativ netezire la nivelul antebrațului și mâinii stângi.
Măsurile fizicale se mențin cu medicație antialgice, antiimflamatorii,
sedativ:
Algocalmin 2 fiole/zi
Piroxicam 1 supozitor/zi
1. Inflamaia se comabate prin :
- posturare relaxată în poziție antedeclivă cu mâna în sprijin de eșarfă;
- aplicații reci cu sulfat de magneziu pumn stâng.
1. Modalitatea articulară de refacere prin masaj căldură, kinetoterapie:
- mobilizări activo pasive;
- mobilizări active în apă (HKT);
- terapie ocupațională.
1. Stabilitatea articulară se face prin:
- exerciții izometrice;
- exerciții active cu rezistență pe grupele afectate: flexie și extensie pumn.
5) Abilitatea mișcărilor:
- instalații și aparate speciale pentru coordonarea mișcărilor;
- terapie ocupațională.
51
Pentru recuperarea abilității este nevoie de: aptitudine articulară
funcțională + forță musculară + gestica uzuală posibilă.
Abia după realizarea tutur acestor parametrii se poate performa
abilitatea utilizând programe de terapie ocupațională.
Ele vor viza activități de antrenare a prehensiunii cu dominanță statică.
Cazul II
Nume: B.A.
Vârsta: 27 de ani
Sex: masculin
Profesie: muncitor
Localitatea: com. Galicea, jud. Vâlcea
- impotența funcțională a degetelor prin fixarea lor în flexie.
Istoric:
Bolnavul a suferit un traumatism ce a dus la secțiune tendoane flexor
la nivelul pumnului în urmă cu o lună. După rutină a fost imobilizat în ușoară
flexie patru săptămâni, pe atelă dipsată.
Tratament - Obiective
- refacerea aliniamentului pumn-palmă-degete;
- refacerea forței musculare;
- refacerea coordonării mișcărilor;
- recâștigarea abilitățiigestuale.
Mijloace de realizare;
- masaj cu unguent, insistent, profund, de la suprafață spre profunzime;
- mișcări pasive de întreținere atât în apă cât și a sec;
- imobilizări în atela mulată de corecție pe fața volară, pentru pozițiile
câștigate prin întindere repetată de 4-6 ori pe zi, pentru conservarea și progresia
ungiului de mișcare în timpul nopții, atela corectoare se fixează doar la 2/3 din
52
ungiul maxim câștigat. Regula programului de recuperare este deci triada masaj-
întindere-imobilizarre pe atelă urmărind refacerea aliniamentului pumn-palmă-
degete;
- mobilizări active, atunci când nu m ai sunt necesare pozițiile corectoare,
moment în care se instituie programul de terapie ocupațională;
- electroterapia cu scop analgetic și trofic.
a.Curenți diadinamici palmar drept antero-posterior DF3+PL3
Curentul diadinamic este o formă din curentul sinusoidal de 50Hz, care a
suferit o serie de modificări.
Tratamentul cu curenți diadinamici cuprinde:
DF (difazat) tratament preliminary obligatoriu cu efect spamolitic și
analgezic temporar;
-PL (perioadă lungă) folosit în atrofii ale musculaturii netede.
Efecte: - vasodilatator;
- decontracturant;
- antiinflamator.
- generator;
- cablu de racord;
53
Pacientul se prezintă la cabinet conform planificării, cu fișa de tratament
recomandarea prescrisă de medic. Am preluat fișa de pacient; am poftit
pacientul în cabinet la temperature de confort termic și l-am rugat să se așeze pe
pat. Înainte de a începe:
- m-am spălat pe mâini;
- i-am explicat în ce constă procedura, unde se face și câte minute
durează;
- am verificat aparatul;
- am pregătit materialele necesare, electrozii, compresele, săculeții cu
nisip;
- am așezat pacientul în decubit dorsal;
- am descoperit regiunea care urma să fie tratată;
- polul negative se aplică pe punctual dureros;
- polul pozitiv se aplică proximal;
- am afișat electrozii cu ajutorul săculeților de nisip;
- aparatul este fixat la începutul tratamentului cu cumulatorul în poziția 0;
- intensitatea se reglează prin creșterea progresivă fără a atinge pragul
intensitătții dureroase;
- în timpul ședinței se crește pragul intensității durerii, datorită
fenomenului ca acomodare;
- în timpul procedurii am supravegheat pacientul pentru a ști dacă îi
modific intensitatea sau nu;
- procedura a durat 6 minute;
- după ce am efectuat procedura, aparatul s-a oprit automat;
54
b.U.S.S. 0,80w/cm˛/5 minute, palma dreaptă

de rază;
55
cutanat prin sosnoforeză.
împământat;
- generator;
- cablul de racord;
1cm;
- am așezat pacientul în șezut pe pat și am descoperit zona palmară dreaptă;
- am pornit aparatul și i-am fixat la parametrii recomandați (0,8w/cm˛),
timp de 5 minute pe palma dreaptă;
56
c. Ionogalvanizarea cu xilină 1% cervico-palmar drept, 20 minute.
Date generale despre procedură
 se introduce în organism substan ele medicamentoase cu ajutorul
curentului electric ce le transport prin tegumente i mucoase.
 Disocia ia electrolitic a substan ei medicamentoase i transportul
anioniilor (+) i cationiilor(-) spre electrozii de semn contrar, încarc electrozii i
îi atrage substan a spre polul de semn contrar favorizând penetrare tisular .
 Efectele sunt suplimentate de ac iunea vasodilatatoare i biotrofic
specific curentului continuu asupra structurilor vasculotrofice.
Efectele urmărite cu procedura aplicată:
- îmbunătățirea circulației periferice;
- amelirarea durerii.
- generator;
- cablu de racord;
57
- Am preluat fișa de pacient; am poftit pacientul în cabinet, și i-am
explicat în ce constă procedura, unde se face și căte minute durează;
- Am verificat aparatul;
- Am pregătit meteerialele necesare: soluția medicamentoasă, electrozii,
compresele, saculeții de nisip;
- Am așezat pacientul în decubit dorsal cu palma dreaptă pe lângă corp;
- Am descoperit regiunea cervical și palmară dreaptă și am verificat
tegumentele;
- Am umezit stratul hidrofil cu soluția medicamentoasă (xilină 1%);
- Am pust stratul hidrofil cu soluția medicamentoasă sub electrodul activ
în regiunea cervicală, iar electrodul negative sub regiunea palmară
dreaptă;
- Electrodul palmar a fost fixat cu ajutorul săculeților de nisip;
- Am pornit aparatul și l-am fixat la intensitatea dorită de pacient;
- Aplicația este pe regiunea cervico-palmară dreaptă și cu inversare de
polaritate pentru a active ambele regiuni în cursul aceleași ședințe;
- În timpul procedurii am supravegheat pacientul pentru a ști dacă îi
modific sau nu intensitatea;
- Procedura a durat 20 de minute;
- După ce s-a efectuat procedura, aparatul s-a oprit automat;
- Am scos pacientul de la aparat și i-am verificat încă o dată tegumentele;
- Procedura s-a aplicat zilnic timp de 10 zile.
d.Termoterapie – împachetări cu parafină palmar 20 minute.
58
- Am preluat fișa de pacient; am poftit pacientul în cabinet, și l-am
informat zona pe care îi facem procedura, durata ședinței și efectele
urmărite.
- Am verificat starea generală a pacientului.
- Am invitat pacientul să se așeze în decubit dorsal cu picioarele
descoperite, și am inspectat tegumentul din zona pe care urmează să
aplicăm parafina, având grjă ca acestea să nu prezinte plăgi, etc.
- Am aplicat mai multe plăci de parafină cu grosime de 1,5cm, ce a fost
încălzită în prealabil și după ce a ajuns la aproximativ 50-55 grade
Celsius.
- Aplicarea s-a făcut pe regiunea palmară sub formă de mănuși, după care
am acoperit pacientul cu cearșaf și o pătură.
- În timpul tratamentului am verificat starea pacientului.
- Procedura a durat 20 de minute.
- După expirarea timpului am înlăturat pătura, cearșaful și plăcile de
parafină de pe suprafața tratată.
- La desfacerea parafinei s-a evidențiat hiperemia produsă de acesta.
- După împachetare s-a aplicat o procedură de răcire, pentru a închide
porii tegumentului care s-au dilatat.
- Durata tratamentului durează 10 zile cu o ședintă pe zi.
Programul kinetic:
- Exerciții active cu rezistență pentru tonificarea musculară vizând
musculatura extensoare a degetelor utilizând benzi clasice;
59
- Terapia ocupațională ce vizează reeducarea penselor și a prizelor
folosind activități ce solicită aceste pense.
Cazul III
Nume: D.I.
Vârsta: 36 de ani
Sex: masculine
Profesie: mechanic
Localitatea: Rm. Vâlcea
- Impotența funcțională a mâinii stângi
Istoric:
În urma cu trei săptămâni a suferit un traumatism prin agresiune cu lamă
de cușit, soldat cu plagă tăiată regiune pumn stâng și lezare nerv radial.
La examinare s-a constatat leziune. A fost lăsat pentru micșorare spontană,
fixat în atele.
APP = negativă
Examen general pe aparate: normal
Examen local:
- Mână în ”gât de lebădă”;
- Imposibilitatea extensiei degetelor;
- Imposibilitatea de a abduce policele, fipoestenzia feței dorsal a mâinii;
- Abolirea reflexului stiloradial;
- Hipotrofie de extensor lung radial al acarpului și extensor lunar al
carpului.
Tratament – Obiective
- Prevenirea și corectarea deformărilor derivatelor ce se datorează
dezechilibrului muscular, cu preponderență flexor + structurii
musculotendinoase.
Mijloacele de realizare
60
- Creșterea funcționalității și forței musculaturii articulațiilor neafectate –
umăr – cot, prin:
a.Termoterapie-împachetări cu parafină palmar, 20 de minute.
- Am preluat fișa de pacient; am poftit pacientul în cabinet, și l-am
informat zona pe care îi facem procedura, durata ședinței și efectele
urmărite.
- Am verificat starea generală a pacientului.
- Am invitat pacientul să se așeze în decubit dorsal cu picioarele
descoperite, și am inspectat tegumentul din zona pe acre urmează să
aplicăm parafina, având grijă ca acestea să nu prezinte escoriații, plăgi,
etc.
- Am aplicat mai multe plăci de parafină cu grosime de 1,5cm, ce a fost
încălzită în prealabil și după ce a ajuns la aproximativ 40 grade Celsius.
- Aplicarea s-a făcut pe regiunea palmară sub formă de mănuși, după care
am acoperit pacientul cu cearșaf și o pătură.
- În timpul tratamentului am verificat starea pacientului.
- Procedura a durat 20 de minute.
- După expirarea timpului am înlăturat pătura, cearșaful și plăcile de
parafină de pe suprafața tratată.
- La desfacerea parafinei s-a evidențiat hiperemia produsă de acesta.
- După împachetare s-a aplicat o procedură de răcire, pentru a închide porii
tegumentului care s-au dilatat.
61
- Durata tratamentului durează 10 zile cu o ședintă pe zi.
b.U.S.S. 0,6w/cm˛/5 minute pumn stâng în scop resorbtiv.
de rază;
cutanat prin sosnoforeză.
împământat;
- generator;
- cablul de racord;
1cm;
62
- am așezat pacientul în șezut pe pat și am descoperit zona palmară stângă;
- am pornit aparatul și i-am fixat la parametrii recomandați (0,6w/cm˛),
timp de 5 minute pe palma stângă;
c.Kinetoterapie pentru perfomarea și tonifierea mușchilor prin mișcări
active și/sau contrarezistență + exerciții pasive analitice (inclusiv a
membranelor interdigitale) + terapie ocupațională adecvată;
- ameliorarea troficității și circulației prin băi galvanice bicelulare;
- reeducarea funcției motorii a grupelor paralizate;
- masaj cu ulei;
- băi cu vârtej;
- electrostimulări analitice;
- reeducarea mișcărilor prin exerciții analitice libere + contrarezistență;
63
- terapie ocupațională – orteze active pentru evitarea mișcărilor trucate +
activități adecvate de dificultate progresivă;
Orzteza este de susținere și extensie.
Activități de forță (după cinci săptămâni): lustrui, dulgherie, vopsit cu
pensula, olărit, tenis de masă.
- Reeducarea sensibilității de importanță la radial.
64
CAPITOLUL V
CONCLUZII GENERALE
Pentru a studia modul de afectare și eficiența tratamentului kinetic și

al terapiei ocupaționale în tratarea mâinii posttraumatice, am selecționat trei
cazuri clinice cu sechele la nivele diferite (articular, muscular, nervos), la
persoane diferite.
Terapia în urma căreia în toate cele trei cazuri s-au obtinut rezultate bune
constant, în factori fizicali , balneari si kinetoterapeutici.
S-a urmărit:
- Refacerea mobilității;
- Refacerea forței musculare;
- Refacerea coordonării și gesticii uzuale.
-
Mijloacele de tratament folosite au fost:
- Electroterapia cu efect antialgic decontracturant, vasculoactiv;
- Masajul;
- Kinetotearpia – care a avut ca obiectiv realizarea mobilității pumnului și
a degetelor, obținerea stabilității, refacerea coordonării mișcărilor și a
gesticii uzuale.
Evaluarea rezultatelor s-a făcut în funcție de :

- Creșterea mobilității;
- Îmbunătățirea tonusului muscular;
- Testarea prehensiunii.
La externare s-a recomandat continuarea exercițiilor zilnice după
modelul învățat în secția de recuperare.
Se recomanda revenirea pacientilor pentru control cel putin o data la 6
luni.
65
BIBLIOGRAFIE
Budică C.
- ”Kinetoterapia în afecțiunile ortopedico-traumatice”, Editura
Fundației România de Mâine, București, 2005
Sidenco L.E.
- ”Metodica recuperării mâinii – aplicații în kinetoterapie și în
medicina sportivă”, Editura Fundației România de Mâine, București,
2005
Sidenco L.E.
- ”Ghid practic de evaluare articulară și musculară în kinetoterapie”,
Editura Fundației România de Mâine, București, 2005
Sidenco L.E.
- ”Evaluarea articulară și musculară a membrului superior (Aplicații
în kinetoterapie și în medicina sportivă”, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2003
- ”Coloana vertebrală și membrul inferior (Evaluare mioarticulară în
kinetoterapie și în medicina sportivă”, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2003
Tiberiu Vlad și Liviu Pendefunda
- ”Recuperarea bolnavului hemiplegic adult”, Iași, 1992
Tudor Sbenghe
”Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare”, București, 1987
Radulescu Andrei
”Electroterapie”,Editura Medicală, București, 1993
66

Licenta - Mana Postraumatica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta - Mana Postraumatica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ASOCIATIA FEMEILOR PITESTENE

RECUPERAREA ÎN SECHELE ARTICULARE

Am ales această temă deoarece cunosc multe persoane care suferă

BAZELE TEORETICE ALE STUDIULUI

1.1 NOȚIUNI GENERALE ALE ANATOMIEI ȘI

Mâna este terminatia membrului superior si reprezinta o portiune

1.1.1. Scheletul mâinii

1.1.2. Articulațiile mânii

c) Articulatiile carpometacarpiene si intermetacarpiene

1.1.3. Muschii mainii

b) Mușchii extensori ai mâinii/pumnului

d) Mușchii extrensori extrinseci ai degetelor

Mâna are o activitate importantă atât în activitatea materială cât și

a) Flexia și extensia se execută în plan sagital, în jurul unei axe transversale

b) Mișcarea de înclinare radială și cubitală se face în jurul unui ax

c) Mișcarea de circumducție este rezultatul trecerii prin pozițiile de

Biomecanica ultimelor patru degete

a) Mișcările de flexie-extensie constau în înclinarea segmentelor

Posibilitatea de care dispune mâna omului de a prinde obiecte ca într-

NOȚIUNI GENERALE DESPRE BOALĂ

Mâna posttraumatică reprezintă un complex patologic deosebit de

2.1. Principalele tipuri de sechele posttraumatice prezentate pe zone

2.1.1. Sechele posttraumatice la nivel cutanat si subcutanat

2.1.2. Sechele posttraumatice la nivel articular

a. Sechele articulare dupa traumatism articular direct

b) Sechele articulare dupa traumatism la distanța de articulație

2.1.3. Sechele posttraumatice la nivel muscular

2.1.4. Sechele posttraumatice la nivel osos

b) Calusul vicios - poate aparea oriunde s-a produs o fractura cu

2.2. Principalele aspecte clinice ale sechelelor posttraumatice ale mainii

2.2.2. Fracturile mâinii

2.2.3. Rupturile de tendoane la mână

2.2.4. Intreruperile vasculare la nivelul mâinii

2.2.5. Traumatismele termice ale mâinii

3.1.Particularitățiile ale programului complex de recuperare a

3.1.2. Leziunile nervilor periferici și răsunetul lor la nivelul mâinii

3.1.3. Redorile articulațiilor mâinii

3.2.Principalele activități utilizate în programele de terapie

Activitățile menajere - Dezvoltarea aptitudinilor penru viața de

Tehnicile artizanale oferă maximum de soluții, mai ales pentru

Obiectivele terapiei ocupaționale în afectțiunile trauamtice ale pumnui

Pentru a exemplifica utilitatea și eficacitatea tratamentului recuperator

Date generale despre procedură:

Pentru a studia modul de afectare și eficiența tratamentului kinetic și

Evaluarea rezultatelor s-a făcut în funcție de :

S-ar putea să vă placă și