Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE ABSOLVIRE
Îndrumător,
Vasluianu Roxana
Absolvent,
Adam Tudor Cosmin
Iași
2024
1
SPECIZAREA BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE
MEDICALĂ
TITLUL PROIECTULUI
CUPRINS
2
Argument
Introducere
Obiectiv 1. Noțiuni generale de anatomie și biomecanică
1.1. Anatomia
1.2. Biomecanica
Obiectiv 2. Noțiuni generale despre afecțiune membrelor superioare,
clasificare și tratament
2.1. Definiție și clasificare
2.2. Factori de risc
2.3. Etiologia
2.4. Etiopatogenie
2.5. Diagnostic clinic și paraclinic
2.6. Evoluție și prognostic
2.7. Tratament
Obiectiv 3. Programul de recuperare medicală ale membrelor superioare
3.1. Hidrotermoterapia
3.2. Electroterapia
3.3. Masoterapia
3.4. Kinetoterapia
3.5. Balneoclimatologia
3.6. Terapia ocupațională
Obiectiv 4. Prezentarea cazurilor clinice (3 pacienți)
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe
3
ARGUMENT
Am ales proiectul Tratamentul Recuperator BFKT în Paralizii de Nervi
P. ale Membrelor Superioare din dorința de a mă perfecționa în acest
domeniu care m-a captivat întotdeauna. Scopul acestui proiect este de a
identifica probleme de îngrijire specifice pentru un pacient cu Tratament
Recuperator în paralizii de Nervi P ale Membrelor Superioare
Problemele de dependență pe care le poate prezenta pacientul, și de
care trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de
îngrijire sunt :
1. Dependența de îngrijirea altora
2. Dependența de dispozitive și tehnologii de asistență
3. Dependența de medicamente
4. Dependența de terapie fizică și ocupațională
5. Dependența de suport emoțional și psihologic
Obiectivele acestui proiect sunt :
Obiectiv 1. Noțiuni generale de anatomie și biomecanică în Paralizii
de Nervi Periferici ale Membrelor Superioare
Obiectiv 2. Prezentarea generală a Tratamentului Recuperator BFKT
în Paralizii de Nervi P. ale membrelor superioare
Obiectiv 3. Rolul asistentului medical în investigarea specifică
Tratamentului Recuperator în Paralizii de Nervi P. ale Membrelor
Superioare
Obiectiv 4. Acordarea îngrijirilor specifice în Paralizii de Nervi P.
ale Membrelor Superioare
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază, cunoștințe și competențe
profesionale prevăzute în Directiva UE/55/2013
În stagiile din timpul celor 3 ani de studii am avut ocazia să particip la
îngrijirea pacienților din specialități medicale, dar mi-am ales această
4
temă deoarece doresc să-mi îmbunătățesc cunoștințele legate de
îngrijirea pacientului cu Paralizii de Nervi P. ale Membrelor Superioare
5
OBIECTIVUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE A MEMBRELOR SUPERIOARE
Membrele superioare sunt compuse din : centura scapulară, axilă, umeri,
brațe, coate, antebrațe, mâini și degetele de la mâini.
Acestea sunt atașate de trunchi printr-o rețea complexă de oase, mușchi,
ligamente și tendoane.
1. Centura scapulară ( cingulum membri superiosis ) sau centura
pectorală ( cingulum pectorale ) este o structură osoasă inelară
incompletă, formată din cele două clavicule și scapule ( omoplați ),
care susține membrele superioare libere, legându-le de trunchi.
2. Axila cunoscută și sub numele de `` fosa axilară” , este spațiul
situat între partea superioară a toracelui și partea superioară a
membrului superior. Este importantă din punct de vedere anatomic și
clinic, deoarece conține numeroase structuri vitale, inclusiv artere,
vene, nervi și ganglionii limfatici. Iată câteva noțiuni de anatomie
relevante pentru axilă:
Musculatura : Axila este înconjurată de mușchii care ajută la
mișcarea și susținerea membrului superior. Acești mușchi includ
pectorali major și minor, mușchii rotatori ai manșetei rotative
( subscapularul, supraspinosul, infraspinosul și micul rotator ),
mușchii serratus anterior și mușchii din regiunea axilară.Nervi :
Axila este transversată de nervii care furnizează inervație senzorială
și motorie pentru nervul superior. Acești nervi includ plexul brahial
și ramurile sale, care includ nervii median, ulnari, radiali, axilar și
musculocutanat.
Ganglionii limfatici : Axila conține o serie de ganglioni limfatici,
care sunt importante în sistemul limfatic al corpului uman. Acești
ganglioni limfatici sunt esențiali pentru drenajul limfatic al
6
membrelor superioare și pentru filtrarea limfei înainte de a se
întoarce în sistemul circulator.
3. Umărul este alcătuit din trei oase : clavicula, scapula și humerusul
( osul superiorul al brațului ), precum și mușchii asociați,
ligamentele și tendoanele. Marea articulație a umărului este
articulația glenohumerală, la care, în general, se referă ”articulația
umărului”. În anatomia umană, articulația umărului cuprinde partea
corpului unde se atașează la humerus scapula, capul aflându-se în
fosa glenoidă. Umărul este un grup de structuri în regiunea
articulației.
1) Oase:
Clavicula (osul chevron): Este un os subțire și îndoit care se întinde de la
stern la umăr.
Scapula (omoplatul): Este un os triunghiular plat situat în partea superioară
și posterioară a toracelui.
2.) Articulații:
Articulația scapulo-humerală: Este principala articulație a umărului, care
leagă capul humerusului cu cavitatea glenoidă a scapulei. Această
articulație permite mișcarea brațului în diverse direcții, cum ar fi ridicarea,
coborârea, rotirea și mișcările de abducție și adducție.
Articulația acromio-claviculară: Este o articulație mică situată între
claviculă și acromionul scapulei. Aceasta permite mișcarea limitată a
claviculei în raport cu scapula.
3.) Mușchi:
Mușchii deltoid: Acești mușchi acoperă partea superioară a umărului și sunt
responsabili pentru mișcările de ridicare și abducție a brațului.
Mușchii rotatori ai umărului: Acești mușchi mici sunt situați în jurul
articulației umărului și sunt responsabili pentru rotația brațului.
Mușchii supra- și infra-spinos: Acești mușchi sunt localizați pe partea
posterioară a umărului și sunt implicați în mișcările de rotație a umărului și
a scapulei.
4.) Ligamente: Ligamentul coracoacromial: Este un ligament care se întinde
între procesul coracoid și acromionul scapulei și oferă stabilitate articulației
umărului.
Ligamentul acromioclavicular: Este un ligament care conectează clavicula
cu acromionul scapulei și ajută la menținerea stabilității articulației
acromio-claviculare.
7
4. Cotul este o articulație complexă care permite mișcarea brațului și a
antebrațului și este format din mai multe oase, mușchi, ligamente și
tendoane.
5. Mâinile sunt cele două extremități prehensile și prevăzute
cu degete ale membrelor superioare umane (și ale celorlalte primate).
Fiecare deget posedă o unghie, formată din cheratină. Mâna este
principalul organ al manipulării. Vârful degetelor este una dintre
zonele cu cele mai multe terminații nervoase din organism și este
principala sursă de informație tactilă din mediul extern. Ca și în
cazul celorlalte organe perechi (picioare, urechi, ochi etc...), fiecare
Âână este controlată de emisfera creierului opusă părții corpului în
care se află. Întotdeauna între mâini va exista o dominantă care este
însărcinată cu scrisul, cu alte treburi care necesită precizie și
migăleală. A fi dreptaci sau stângaci este o trăsătură personală. Mâna
omenească este formata din palmă cu oasele carpiene ,metacarpiene
și falange și este legată de antebraț prin încheietura mâinii (cu oasele
carpiene). În afară de acestea mâna este compusă dintr-o bogată rețea
de mușchi și ligamente care îi permit o atât de mare flexibilitate și
precizie.
6. Antebrațul este partea intermediară a membrului superior uman,
localizat între cot și încheietura mâinii.
Scheletul antebrațului este format din două oase lungi, radius și ulnă,
care formează articulația radio-ulnară și care sunt unite prin membrana
interosoasă.
Mușchii antebrațului sunt:
mușchiul brachioradial
mușchiul flexorm digital superficial
mușchiul flexor lung
mușchiul palmaris lung
7. Degetul este extremitatea mobilă, compus din trei (exceptând degetul
mare) sau două (degetul mare) falange, care se află la sfârșitul mâinii
sau tălpii piciorului. Fiecare mână sau picior are, în mod normal,
cinci degete:
Degetul mare sau police
Degetul arătător sau indice Degetul mijlociu sau mediu
Degetul inelar
Degetul mic
Degetul mijlociu sau mediu
8
NOȚIUNI DE BIOMECANICĂ A MEMBRELOR SUPERIOARE
9
Mișcările cotului: Principalele mișcări ale cotului includ flexia, extensia
și rotația. Flexia și extensia cotului se realizează în principal în
articulația humero-ulnară, în timp ce rotația cotului este posibilă datorită
mișcării articulației humero-radiale.
10
11