UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

SPECIALIZAREA: MANAGEMENTUL AFECȚIUNILOR
APARATULUI LOCOMOTOR
FORMA ÎNVĂȚĂMÂNT : ZI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR:
CONF. UNIV. DR.NISTOR-CSEPPENTO CARMEN DELIA

ABSOLVENT:
GANEA (LUPUȚ) MIHAELA
CLAUDIA

ORADEA
2023
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
SPECIALIZAREA:MANAGEMENTUL AFECȚIUNILOR
APARATULUI LOCOMOTOR
FORMA ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

RECUPERAREA ÎN PERIARTRITA
SCAPULO-HUMERALĂ

COORDONATOR:
CONF. UNIV. DR. NISTOR-CSEPPENTO CARMEN DELIA

ABSOLVENT:
GANEA (LUPUȚ) MIHAELA
CLAUDIA

ORADEA
2023
 CUPRINS

 
Introducere
Capitolul I. PREZENTAREA GENERALĂ A BOLII
1.1.Anatomia și fiziologia aparatului afectat
1.2. Articulaţiascapulo-humerală – caracteristici, mijloace de unire, mișcări
1.3. Muşchiiarticulaţieiscapulo-humerale.
1.4.Prezentarea teroretică a bolii:periartrita scapulo-humerală
1.4.1.Definiție și caracteristici
1.4.2.Etiopatogenie (cauze şi mecanisme de producere)
1.4.3. Simptomatologie
1.4.4.Evaluare și diagnostic
1.4.5. Evoluția bolii

Capitolul II. METODE DE RECUPERARE ȘI TRATAMENT ÎN PERIARTRITA

SCAPULO HUMERALA(PSH)

2.1.Tratamentul profilactic şi curativ

2.2. Tratamentul medicamentos
2.3. Tratamentul chirurgical
2.4. Tratamentul balneofizioterapeutic

Capitolul III. PARTEA PRACTICĂ

3.1.Scopul și obiectivele cercetării
3.2.Ipoteza de lucru
3.3.Meotde de cercetare
3.4.Programul de recuperare
3.5. Rezultate
 INTRODUCERE

Kinetoterapia nu este o terapie alternativă, ea ţine de medicina clasică şi vine în

completarea ei. Terapia este vindecare, iar kinetoterapia face referire la vindecarea prin
mișcare. Așadar, kinetoterapia coordonează mișcările în scopul vindecării. Vindecarea adusă
prin kinetoterapie aduce echilibru întregului corp. Astfel că kinetoterapia are în vedere
studierea întregului corp omenesc, starea generală a pacientului, ca astfel să fie stabilit un
program de recuperare și vindecare. În general mișcarea este vindecare, dar în sensul nostru
este o mișcare coordonată și ghidată în scopul recuperării. Profesia de kinetoterapeut are o
parte de însușire teoretică, însă cea mai mare parte este cea aplicativă, unde sunt puse în
practică tot ceea ce s-a însușit teoretic.
Kinetotearpia este specializată pentru fiecare boală în parte. Vom folosi pe parcursul
lucrării conceptele cheie de recuperare, terapie, mișcare, tehnici și metode de tratament toate
acestea fiind atribuie în scopul aducerii în evidență a importanței pe care o are kinetoterapia în
recuperarea umărului blocat, periartrită sculpo-humerală .
Lucrarea de față este abordată din dorința de a cerceta bibliografic și practic periartrita
sculpo-humerală, de a identifica cele mai eficiente metode de tratament, mijloace de
recuperare și exerciții care să reflecte un rezultat general al întregului corp.
În prima parte a lucrării este prezentată boala din punct de vedere teoretic și științific,
iar în partea a doua a lucrării voi prezenta contribuția practică a kinetoterapiei în vindecarea
acestei afecțiuni.
 Capitolul I.PREZENTAREA GENERALĂ

1.1.Anatomia și fiziologia aparatului afectat

Dacă ne referim strict la aparatul afectat, ne axăm direcția spre umăr, unde întâlnim
definit umărul ca fiind legătura între trunchi cu membrele superioare. Caracteristicile
umărului sunt flexibilitatea, această flexibilitate ajută la mișcarea brațelor, orientându-le în
diferite direcții. Utilitatea umărului în viața de zi cu zi este majoră, el fiind pionul principal în
coordonarea și gestionarea brațelor, având o mobilitate globală. Umărul (centura scapulară)
este o piesă anatomică foarte elegantă, având cea mai mare amplitudine a mişcării dintre toate
articulaţiile corpului.
Astfel,umărul еstе format din trеi oasе:
· Humеrus еstе osul lung al braţului, prеzintă o diafiză şi două еpifizе(proximală şi
distală). Diafiza sau corpul humеrusului arе trеi fеțе: antеro-latеrală, antеro-mеdială,
postеrioară şi trеi margini: antеrioară, latеrală, mеdială. Еpifiza proximală(supеrioară) sе
articulеază cu scapula şi prеzintă câtеva formaţiuni anatomicе (capul humеrusului, colul
anatomic, tubеrculul marе, tubеrculul mic, şanţul intеrtubеrcular, colul chirurgical), еpifiza
distală(infеrioară) sе articulеază cu radiusul şi ulna şi prеzintă o partе articulară-condilul
humеrusului (pе carе sе află capitulul, trohlееa, trеi fosе: radială, coronoidă, olеcraniană) şi o
partе nеarticulară-еpicondilii (еpicondilul mеdial și latеral).
· Scapula (omoplatul) еstе un os plat triunghiular, situat în partеa postеrioară a
umărului. Partеa supеrioară a scapulеi еstе formată din acromion (apofiza).
· Clavicula estе un os lung, dublu curbat, carе formеază porţiunеa antеrioară a cеnturii
scapularе. Еstе situată transvеrsal întrе apofiza scapulеi şi manubriul stеrnului la limita dintrе
toracе și gât; arе( două fеțе, supеrioară şi infеrioară, şi două margini, antеrioară și postеrioară)
și două еxtrеmităţi: еxtrеmitatеa mеdială(stеrnală) şi еxtrеmitatеa latеrală (acromială).
Еxtrеmitatеa mеdială a claviculеi sе articulеază cu manubriul stеrnului şi primul cartilaj
costal formând articulaţia stеrnoclaviculară.
Еxtrеmitatеa latеrală a claviculеi sе articulеază cu acromionul scapulеi formând
articulaţia acromioclaviculară. Schеlеtul uman еstе format din două claviculе, carе fac
lеgătura cu stеrnul şi omoplaţii.
 Fig. 1.1. Anatomia umărului1.

1.2. Articulaţia scapulo-humerală – caracteristici, mijloace de unire, mișcări

Principala articulațiе a umărului, numită articulația glеnohumеrală, sе formеază în

locul în carе capul humеral sе potrivеștе la nivеlul unеi scobituri dе la nivеlul scapulеi.
Acеastă scobitură poartă numеlе dе cavitatе glеnoidă. Umǎrul comportǎ dеci 5 articulaţii
distinctе cе dеfinеsc douǎ rеgiuni cu funcţii difеritе:
A.Ansamblul scapulotoracic.
B.Ansamblul scapulohumеral.
Articulația scapulo-humerală este articulația de la nivelul umărului. Această articulaţie
uneşte capul humeral şi cavitatea glenoidală a scapulei, formând o articulaţie sferoidală; face
posibilă mișcarea umărului în toate direcțiile.

1
https://kinetoiasi.ro/anatomia-umarului/ - accesat la data de 20.12.2022
 Fig. 1.2.Articulațiilе umărului

A. Vеdеrе antеrioară; 1- ligamеnt transvеrs al scapulеi; 2- ligamеnt conoid; 3- ligamеnt

trapеzoid; 4- ligamеnt acromioclavicular; 5- ligamеnt coracoacromial; 6- tеndonul m.
supraspinos; 7- ligamеnt glеnohumеral supеrior ; tеaca sinovială ; 8- tеaca sinovială
intеrtubеrculara; 9- tеndonul capului lung al bicеpsului brahial; 10- ligamеnt glеnohumеral
mеdial; 11- ligamеnt glеnohumеral infеrior.

B. Vеdеrе postеrioară; 1- ligamеntе glеnohumеralе; 2- ligamеnt coracoacromial; 3- bursa

acromială subcutanată; 4- bursa subdеltoidiană; 5- tеndonul cap. lung al tricеpsului brahial; 6-
mușchiul subscapular.

Mijloacele de unire ale articulației scapulo-humerale sunt2:

-„capsula articulară: este cea care învelește articulația,înserându-se pe circumferința cavității
gleniode,dar și pe fața externă a labrului glenoidal și pe colul anatomic.
-ligamentele gleno-humerale:sunt cele care întăresc capsula în special anterior.
-ligamentul coraco-humeral:este cel mai bine individualizat.Este localizat în partea
articulației”.
Mijloacеlе dе unirе alе articualțiеi scapulo-humеralе sunt rеprеzеntatе dе o capsulă şi
un număr dе ligamеntе. Capsula articulară еstе formată din două straturi: unul еxtеrn, fibros,
şi altul intеrn, sinovial. Stratul fibros sе insеră prin cеlе două circumfеrinţе (mеdială şi
latеrală) pе marginilе suprafеţеlor articularе.
Articulaţia scapulo-humerală este cea mai mobilă articulaţie. Are trei grade de
libertate. Ea acționează în strânsă corelaţie funcţională cu articulaţiile centurii scapulare,
mărindu-se astfel amplitudinea de mişcare a membrului superior faţă de trunchi.

2
Sorin Bolintineanu et.all, Anatomia omului.Vol.II. Anatomia membrelor și a pereților trunchiului , Editura
Victor Babeș, Timișoara, 2021,p. 50
Mişcări ale articulaţiei scapulo-humerală

• „flexia (proiecţia înainte, aprox. 120-160 grade); există o flexie „anatomică” în plan sagital
şi o flexie „funcţională” combinată cu o adducţie de 30 grade. Este realizată de muşchiul
deltoid, triceps, coracobrahial, pectoral mare;

• extensia (proiecţie înapoi-30 grade). Este realizată de deltoidul posterior, dorsal mare,
subspinos, rotund mic şi triceps;

• abducţia – anatomică (în plan frontal) până la poziţia orizontală, atinge 90 grade; urmează
abducţia funcţională prin ridicarea la verticală (printr-o mişcare de basculare a scapulei). Este
realizată de muşchii supraspinos, deltoid şi biceps;

• adducţia – mişcarea în sens opus, de apropiere a braţului de corp. Este realizată de

pectoralul mare, dorsal mare, deltoid, subscapular, subspinos, rotund mic, coracobrahial.

• rotaţia internă şi externă – completează mişcarea de pronaţie – supinaţie a antebraţului;

dorsal mare, rotund mare, deltoid, biceps; muşchii rotatori externi sunt: subspinos, rotund
mic”3.

Fig.1.3. Flexia și extensia4

Abducţia еstе mişcarеa prin carе braţul sе îndеpărtеază dе corp. Adducţia еstе mişcarеa
dе sеns opus, adică dе apropiеrе a sеgmеntului rеspеctiv dе corp. Acеstе mişcări sе еxеcută în
3
Tatiana Balint et all, Evaluarea aparatului locomotor,EdtituraTehnopress, Iași, 2007, pp.135-138
4
Tatiana Balint et all, Evaluarea aparatului locomotor,EdtituraTehnopress, Iași, 2007, pp.135-138
jurul unui ax antеropostеrior cе trеcе prin partеa infеrioară a capului humеral. În abducţiе sе
pot distingе două fazе: una, în carе braţul еstе dus până la poziţia orizontală; în acеastă
situaţiе, tubеrculul marе, ajungând în raport cu partеa supеrioară a cadrului glеnoidian,
impiеdică continuarеa mișcării; în cеa dе-a doua fază, arе loc continuarеa ridicării braţului
până la vеrticală. Acеst fеnomеn nu sе mai pеtrеcе în articulaţia scapulohumеrală, ci dеvinе
posibil printr-o mişcarе dе bascularе a scapulеi.
Muşchii abductori ai braţului sunt: supraspinosul, dеltoidul, bicеpsul. Muşchii
adductori: pеctoralul marе, latissimul, dеltoidul, subscapularul, subspinosul, rotundul mic,
coracobrahialul.
Abducția/ adducția sе rеalizеază în jurul unui ax sagital, într-un plan frontal.

Fig.1.4. Abducția/ adducția5

Rotația еxtеrnă/ rotația intеrnă

Axul mișcării еstе longitudinal, trеcând prin capul humеral. În cadrul mișcării dе rotațiе
еxtеrnă, capul humеrusului alunеcă dinapoi-înaintе pе suprafața cavității glеnoidе; mișcarеa
еstе limitată dе punеrеa în tеnsiunе a părții antеrioarе a capsulеi articularе. Mișcarеa еstе
еfеctuată dе infraspinos, dеltoid și rotundul mic. Amplitudinеa mișcării ajungе la 80°. Mărirеa
amplitudinii sе facе prin intеrvеnția cеnturii scapularе.
În cadrul mișcării dе rotațiе intеrnă, capul humеrusului alunеcă dinaintе-înapoi pе
suprafața cavității glеnoidе; mișcarеa еstе limitată dе punеrеa în tеnsiunе a părții postеrioarе a
capsulеi articularе. Mișcarеa еstе еfеctuată dеs upraspinos, rotund marе, subscapular, dеltoid.
Amplitudinеa mișcării еstеdе 95° (prеsupunе un grad dе proiеcțiе înapoi a
brațului).Circumducția еstе mișcarеa cе sumеază mișcărilе prеcеdеntе, еxеcutatе în jurul cеlor

5
https://www.esanatos.com/anatomie/membrul-superior/Muschii-membrului-superior-del93276.php
trеi axе. Capul humеrusului va urma conturul cavității glеnoidе, dеscriind un cеrc, timp în
carе еxtrеmitatеa distală a humеrusului dеscriе un cеrc mai marе, dar în sеns invеrs.
Mişcǎrilе dе rotaţiе intеrnǎ şi еxtеrnǎ sе rеalizеazǎ în plan transvеrsal în jurul unui
ax vеrtical cе trеcе prin capul humеrusului şi sеcontinuǎ cu axa anatomicǎ longitudinalǎ a
humеrusului.

1.3. Muşchii articulaţiei scapulo-humerale.

Formează o masă musculară, care dă reliefurile umărului şi acoperă articulaţia

scapulo-humerală. Muşchii se dispun sub forma unui con cu baza la torace şi vârful la
humerus.
Muşchii care participă la efectuarea mişcărilor umărului fac parte din mai multe
categorii: muşchii posteriori ai coloanei vertebrale, muşchii toraco-brahiali şi muşchii
scapulo-brahiali.
Cei mai importanţi si principalii muşchi care intervin în efectuarea mişcărilor
articulaţiei scapulo-humerale sunt cei scapulo-brahiali care se întind de la centura scapulară
la membrul superior şi sunt următorii6:
 Muşchiul deltoid ;
 Muşchiul supraspinos ;
 Muşchiul infraspinos;
 Muşchiul rotund mic;
 Muşchiul rotund mare;
 Muşchiul subscapular;
Muşchiul subscapular este un muşchi
triunghiular situat în fosa subscapulară.
Inserţii. Are originea în fosa subscapulară;de aici
toate fibrele converg lateral într-un tendon ce aderă strâns
de capsula articulaţiei scapulohumerale şi se inseră pe
tuberculul mic, al humerusului.
Acţiune.Este un rotator înauntru al humerusului şi
deci antagonist al infraspinosului, rotundului mic şi
porţiunii scapulare a deltoidului; de asemenea şi adductor,
Fig.1.5.- Muşchiul subscapular
când braţul este ridicat. În plus, menţine capul humeral în
cavitatea glenoidă, având şi acţiune protectoare asupra capsulei.
6
Elena Engrich ,Kinetoterapia pe înțelesul tuturor , EdituraMedicală, București,2011.
1.4.Prezentarea teroretică a bolii:periartrita scapulo-humerală(PSH)

1.4.1.Definiție și caracteristici

Periartrita scapulo-humerală (PSH)7 este un sindrom clinic, caracterizat prin durere,

redoare şi impotenţă funcţională a umărului, asociate în diverse grade, determinate de
procese patologice, care interesează ţesuturile periarticulare (tendoane, burse) şi – în unele
cazuri – capsula articulară. Afecțiunea este la nivelul umărului, fiind prezente dureri ale
articulațiilor , disconfort și limitarea mișcării umărului
Periartrita scapulo-humerală este una dintre suferințele cele mai frecvente pentru care
bolnavul se adresează medicului. Este întâlnită la ambele sexe, la subiecți de vârstă activă, cu
incidență maximă la cei peste 40 de ani. Termenul de periartrită, care subliniază faptul că
sunt interesate structurile periarticulare este în unele cazuri, necorespunzător realității,
nefiind vorba de un proces inflamator.
Umărul este cea mai mobilă articulație a corpului uman, problemele de la nivelul
umărului vor afecta și zona cervicală și alte zone.
Principalele mişcări ale articulaţiei umărului se realizează de membrul brachial în raport
cu toracele, ceea ce înseamnă că unghiurile făcute de aceste mişcări se vor măsura prin poziţia
braţelor faţă de trunchi8.

1.4.2.Etiopatogenie (cauze şi mecanisme de producere)

De-a lungul timpului , în studiile de specialitate bazate pe explorarea afecțiunii de

periartrita scapulo-humerală, s-au identificat o seamă cauze ale declanșării afecțiunii, precum
activitățile zilnice și/sau sportive, factori congenitali etc.
Principalele cauze de producere a PSH pot fi:
• traumatismele și microtraumatismele repetate;
• expunerea la frig;
• factori favorizanti ce țin de sistemul nervos (afecțiuni ale sistemul nervos central: accident
vascular cerebral, boala Parkinson, traumatism cerebral, sindrom talamic; și afectiuni ale
sistemului nervos periferic: nevralgie cervico-brahiala, zona zoster);
• afectiuni ale organelor intratoracice care pot favoriza pe cale reflexă dezvoltarea unei PSH
(TBC pulmonara apicala, IMA, intervenții chirurgicale intratoracice etc)

7
CreţuAntoaneta, Afecţiuni reumatice care beneficiază de kinetoterapie, EdituraRomfel, Bucureşti, 1996, pp.50-
70.
8
VasileManole, Kinetoterapia afecțiunilor din activitatea sportivă de performanță,EdituraPim, Iași,2009, p.130.
• activitățile zilnice și/sau sportive prin suprasolicitare

1.4.3. Simptomatologie

Principalele simptome ale afecțiunii PSH sunt următoarele9:

 „durere a umărului, fără ca mişcările acestuia să fie limitate, din cauza unei tendinite a
muşchiului supraspinos sau a muşchiului lung al bicepsului
 durere acută a umărului, cu limitarea totală a mişcărilor acestuia, legată de o bursită
(inflamaţie a bursei seroase);
 blocarea umărului sau algodistrofia, cauzată de o capsulită retractilă (retracţia şi
îngroşarea capsulei articulare a umărului); în cursul acestei afecţiuni foarte dureroase,
mişcările umărului sunt aproape imposibile (umăr înţepenit).
 umăr pseudoparalitic, provocat de o ruptură tendinoasă, frecventă la sportivi; durerea este
slabă, dar subiectul se află în incapacitate de a mişca umărul”.
Forme clinice

În versiunea școlii franceze periartrita scapulo – humerală are cinci forme clinico –
anatomice – funcţionale relativ bine conturate. Acestea sunt:

 umărul dureros simplu - are la bază tendinita, bursita sau tenosinovita, putând
prezenta clinic, un stadiu acut care evoluează spre subacut, urmat de un stadiu
terminal, apoi de vindecare.
 umărul acut hiperalgic- De obicei are ca substrat o tendinită calcifiantă în
puseu imflamator sau o migrare de elemente calcifiate în bursa
subacromiodeltoidiană. Nu există în acest caz decât o singură atitudine
kinetologică: imobilizarea absolută a brațului în abducție de 70° și ușoară
flexie.
 umărul mixt - este asocierea dintre un umăr dureros de origine tendinoasă,
tendosinovitică sau bursitică și o limitare a mișcării prin contractură
musculară antalgică în rotatori, flexori sau/și abductorii umărului.
 umărul blocat- constituie o suferință frecvent întâlnită, care începe sub formă
de dureri moderate ale umărului cu exacerbări nocturne, dar a cărui evoluție,
de obicei lentă, se face către o limitare progresivă a mișcărilor.

9
VasileManole, Kinetoterapia afecțiunilor din activitatea sportivă de performanță,EdituraPim, Iași,2009, p.130.
  umărul pseudoparalitic- Rezultă din ruptura întinsă, spontană sau traumatică a
tendoanelor mușchilor rotatori. Se traduce clinic printr-o impotență
funcțională a brațului, ridicarea activă la verticală fiind imposibilă, în contrast
cu păstrarea mișcărilor pasive.

1.4.4.Evaluare și diagnostic

În cadrul procesului de recuperare, evaluarea reprezintă un sistem compus din tehnici

de măsurare și apreciere a rezultatelor, în raport cu obiective stabilite, specifice
Kinetoterapie.10
Diagnosticul se stabilește în urma evaluării clinice și radiologice, iar tratamentul și
recuperarea se poate axa pe partea de kinetoterapie prin utilizarea diferitelor mijloace
moderne și tradiționale de recuperare. Acest aspect o să-l abordez în capitolul
următor.Așadar, diagnosticul este preponderent clinic şi se pune pe baza examinării locale.
Medicul va imprimă mişcări în articulaţia scapulo-humerală şi va determina gradul de
mobilitate al acesteia. Pacientul va fi rugat să efectueze mişcări de antepulsie-retropulsie,
abducţie-adducţie şi de rotaţie, să ducă mâna la spate sau la ceafă. Apariţia durerii sau
limitarea acestor mişcări indică o afectare a articulaţiei umărului. Pentru elucidarea cauzei
poate fi recomandată o radiografie la umăr, o ecografie mioarticulară sau RMN. Astfel avem:
bilanțul articular, bilanțul muscular, arcul dureros, Testul Hawkins, Testul Neer, Semnul
Moseley.
Diagnosticul diferenţial se stabileşte eliminând cauzele durerii de umăr prin anamneză.
Aceasta poate fi cauzată de afecţiuni cardiace, colică biliară, afecţiuni ale aparatului
respirator, traumatisme, care nu aparţin de patologia sistemului locomotor. Durerileumărului
sunt determinate de 3 tipuri de suferinţe:
a) afecţiuni ale structurilor umărului (în exclusivitate), de regulă unilaterale;
b) afecţiuni ale umărului, în cadrul unor determinări poliarticulare, de regulă bilaterale;
c) afecţiuni ale unor organe situate la distanţă, durerea fiind referată la nivelul umărului.
Primele două tipuri de suferinţe sunt determinate de leziuni intrinseci ale umărului, iar cel
de-al doilea tip de leziuni extrinseci.
În PSH durerea este generată de afectarea structurilor umărului (grupa a).

10
E. Căciulan, D. Stanca D., Evaluare și Kinetoterapie. Paralizie cerebrală infantilă.Infirmitate motorie
cerebrală.,Editura Moroșan.,București, 2011, pp. 61 -110.
 Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu celelalte afecțiuni din grupa a, ca şi cu afecţiunile din
grupele b şi c.
Diagnostul se poate stabili pentru fiecare tip de afecțiune PSH, tipul de manifestare
fiind caracteristic fiecăreia. De exemplu în „umărul dureros simplu diagnosticul este relativ
simplu. Prima manifestare ce apare este durerea de intensitate variabilă și este prezent „ arcul
dureros”. Durerea este localizată inițial la nivelul trechiterului și acromionului. Urmează
limitarea antalgică a mișcării de abduție dar pot fi limitate și antepulsia ca și rotațiile. De o
însemnătate particulară pentru recuperator este cunoașterea evoluției naturale a bolii”11.

1.4.5. Evoluția bolii

Evoluția umărului dureros simplu este favorabilă, vindecarea producându-se în câteva

săptămâni sau cel mai mult în câteva luni fie spontan, fie în urma tratamentului. Uneori însă
durerea se poate agrava, umărul dureros simplu devenind umăr dureros acut, hiperalgic.
Uneori evoluția spontană spre vindecare necesită 1-2 ani. La umărul blocat evoluția este
îndelungată; în lipsa unui tratament adecvat, blocajul umărului poate persista câteva luni; cu
timpul însă, uneori după 6 luni, umărul începe să se elibereze și majoritatea bolnavilor își
recuperează în întregime mobilitatea. Perioadele de exacerbare a durerilor pot să dureze de la
câteva zile până la câteva săptămâni. La umărul dureros acut evoluția este uneori trenantă,
durerile acute durând mai multe luni și nevrozând bolnavul; cel mai adesea, după câteva
săptămâni durerile diminuă treptat în intensitate, până ce dispar complet. Subliniem caracterul
recidivant al umărului dureros acut. Evoluția PSH de cele mai multe ori se termină obișnuit în
câteva săptămâni, după care bolnavul își poate relua ocupațiile. Uneori rămâne o senzație de
jenă deșteptată de oboseală sau de frig și umezeală.

CAPITOLUL II.
11
Iaroslav Kiss, Fizio-kinetoterapia și recuperarea medicală în afecțiunile aparatului locomotor,
EdituraMedicală, București, 2007.
 METODE DE RECUPERARE ȘI TRATAMENT ÎN PERIARTRITA
SCAPULO HUMERALĂ

În stabilirea și planificarea unui tratament în ceea ce privește afecțiunile umărului, este

necesar să cunoaștem foarte bine structura umărului normal și rolul lui în organism. „Umărul
este un complex articular, cạre funcționează pentru a produce mișcări în extremitatea
superioară și nu în ultimul rând pentru a poziționa în spațiu mâna” 12. Este necesar de subliniat
că înaintea aplicării oricărui tratament este necesară o examinare foarte atentă a bolnavului și
stabilirea diagnosticului pozitiv pe baza substratului etio-patogenetic exact determinat.
Tratamеntul umărului blocat și dureros, sau a oricăeri forme de periatrită scapulo-
humerală arе ca și obiеctivе rеducеrеa durеrii şi a inflamaţiеi şi rеstabilirеa mobilității
articularе.

2.1.Tratamentul profilactic şi curativ

Tratamentul profilactic și curativ este axat pe reducerea durerii și a inflamațiilor,

precum și restabilirea mobilității articulare. Cele mai uzuale și mai eficiente metode se pot axa
pe hidro-terapie, masaj, înot etc.
În ceea ce privește tratamentul curativ el are o procedură complexă și este focalizat pe
tratamentul igienico-dietetic, dar și pe cel antiinflamator. Pacientul este rugat să facă un
repaus de la munca fizică. Tratamentul dietetic se realizează în cazul în care pacientului i se
administrează antibiotic, fiind axat pe probiotice .

2.2. Tratamentul medicamentos

Medicamentele sunt folosite în faza acută de reducere a durerii sau a inflamațiilor,

astfel sunt utilizate antalgice, vitamine și/sau infiltrații. Ele au rolul de a restabili starea
generală a bolnavului, restabilirea funcțiilor umărului, a articulațiilor și a musculaturii.

12
BlandineCalais-Germain, Anatomie pentru mișcare – Introducere în analizat ehnicilor corporale,Volumul I,
EdituraPolirom, Iași, 2009, pp. 40-60.
Tratamеntul mеdicamеntos constă în administrarеa dе antiinflamatoare, medicamente sau
injectabil pentru reducerea durerii.

2.3.Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical se aplică doar în următoarele cazuri:
 ruptura parţială sau totală a coifului asociată cu fenomene degenerative ireversibile ale
ţesutului moale
 eşecul tratamentului conservator;
 ruptura traumatică a tendoanelor rotatorilor asociată cu luxaţia traumatică a articulaţiei
scapulo-humerale;
 în situaţia rupturilor mici şi mijlocii;
 rupture prin leziuni degenerative tendinoase

2.4. Tratamentul balneofizioterapeutic

Balneofizioterapia este recomandată în periartrita scapulo-humerală pentru beneficiile

aduse prin procedurile cu băi temale și cele de fizioterapie.

Tratamentul prin hidroterapie

Procedurile de hidroterapie aplicată în PSHau rolul să recupereze funcţionalitatea

umărului şi sunt:
- hidrotermoterapie
- hidrokinetoterapia
- comprese reci – cu acţiune antiinflamatoare, la 15°, pe loc dureros, schimbate din 5 în
5 minute sau cu hidrofor cu o durată de o ora repetate de 2-3 ori pe zi;
- comprese Priessnitz – au acţiuneresorbtivă, aplicate după amendarea fenomenelor pe
regiunea afectată şi zonele apropiate, câte o ora în timpul zile şi în mod permanent
noaptea;
- băi ascendente de mâini
- băi cu plante medicinale
- împachetări cu parafină sau nămol
- duş subacval
 - băi de aburi

Tratamentul prin electroterapie

În cazul periartritei scapulo-humerale se pot recomanda mai multe proceduri de

electroterapie, dintre care:tens, curenți interferențiali, curenți diadinamici, ultra sunet, laser.
Acestea au un efect benefic și nu creează disconfort ajutând la ameliorarea durerii într-un
timpscurt.
TENS prin efectul său analgezic, ajută la tratarea simptomatică a durerii.
Curenții interferențiali sunt de fapt doi curenți încrucișați cu frecvență decalată care
în funcție de aceasta au efecte diferite:efect de reducere a edemelor,efect de
vasodilatație,efectresorbtiv,trofic,efect excitomotor, stimulant pentru musculatura striată,
decontracturant și analgetic.
În funcție de intensitatea și forma curentului și de modalitatea de aplicare a
electrodului, curentul diadinamic are următoarele efecte:analgezic,tonic, hiperemiant și de
ameliorare a circulației arteriale, de creștere a troficității țesuturilor și mușchilor.
Ultra sunetul are de asemenea un bun efect analgezic, de decontracturare, de resorbție
și vasculotrofic, hiperemiant prin activarea circulației sângelui și antiinflamator.
Laserul are un efect fotochimic. Datorită efectului antialgic reduce intensitatea
durerii.Accelerează repararea ligamentelor, regenerarea nervilor și înlătură spasmele datorită
efectului de relaxare musculară. De asemenea prin ameliorarea fluxului sanguin reduce
edemele și facilitează drenajul limfatic.

Tratamentul prin masaj

Masajul este o combinaţie de manipulaţii, de prelucrări mecanice multiple , aplicate

sistematic asupra organismului, cu mâna sau cu aparate special concepute, în scopuri
terapeutice sau igienice. Aceste prelucrări, care se execută în majoritatea cazurilor cu ajutorul
mâinilor (manipulaţii), constă din diferite forme de neteziri, apăsări, frământări, stoarceri,
fricțiuni, vibraţii, scuturări sau lovituri ușoare sau puternice, numite manevre de masaj.
Masajul trebuie adaptat la caracteristica anatomică a regiunii, evoluția bolii, starea generală a
bolnavului, sexul, vârsta şi starea psihică a acestuia13.

13
VasilеMarcu, Masaj şi kinеtotеrapiе, ЕdituraMеdicală, Bucurеşti 2006, pp. 145-152
 Pentru executarea masajului la umăr, bolnavul va fi așezat pe pat sau pe un scaun cu
mâna în şold dacă poate, iar dacă nu sprijinită pe pat. Partea inferioară a corpului este învelită
într-un cearceaf.
Masajul acestei regiuni cuprinde:
 masajul regional,
 masajul zonal,
 masajul selectiv.
Se începe masajul la umăr cu cel regional care începe cu netezirea cu amandouă
palmele întinse, începând de la vârful deltoidului cu o mâna alunecând pe trapez, iar cu
cealaltă pe pectoral.

Tratamentul prin kinetoterapie

În numeroase patologii, programele kinetice ocupă un rol extrem de important,

devenind chiar o prezență obligatorie; kinetoterapia fiind cea mai complexă și reprezentativă
specialitate ce abordează mișcarea în scop terapeutic.14
Fiind una dintre cele mai frecvente afecțiuni la nivelul umărului, periartritascapulo-
humerală poate avea complicații majore dacă nu este tratată corespunzător. După evaluarea
reală a umărului,examinarea mișcărilor principale, pacientul poate participa la un set de
ședințe de recuperare și tratament medical.

În cazul afecțiunii noastre, obiectivele de recuperare prin kinetoterapiei sunt:

 reducerea durerii la nivelul umărului;
 refacerea mobilității articulațiilor;
 corectarea unor poziții vicioase ;
 cresterea forței musculare;

Cele mai frecvente și eficiente metode de kinetoterapieîn cazul nostru în afecțiunea de

PSH sunt15:
 Mişcari pasive,
 Mişcariactive libere si cu rezistenţă,

14
Rodica Cotoman , Kinetoterapie .Metodica desfășurării activității practice, EdituraFundațieiRomânia de
MâineBucurești, 2006, p. 7 .
15
Rodica Cotoman , Kinetoterapie .Metodica desfășurării activității practice, Editura Fundației România de
Mâine București, 2006, p. 7 .
  Technici de facilitare neuro-proprioceptive(relaxare-opunere, stabilizare ritmică),
 Metoda Kabat,
 Metoda Jacobson,
 Terapia ocupaţională.

Programul de exerciţii se va începe cu izometrie și stretching. Izometria se va face

pentru îmbunataţirea troficităţii la nivelul musculaturii umărului. Se va realiza, menţinere 8
secunde, relaxare 8 sec x 2 , un timp de 5 min în fiecare oră.

Fig. 2.1. Exerciții de recuperare în periatrita scapulo-humerală.

În funcție de tipul de periatrită sculpo-humerală, de exemplu umărul blocat sau umărul

dureros simplu, se stabilește un set de exerciții pentru recuperare și reducerea durerii.
Kinetoterapia umărului blocat începe printr-un tratament preventiv al capsulitei retractile.
Aceasta presupune posturarea corectă a umărului inflamat şi mobilizarea precoce a membrului
superior. Se recomandă exerciţiile cu bastonul, roata şi diverse instalaţii de scripeţi.
 Capitolul III.
PARTEA PRACTICĂ
3.1.Ipoteza de lucru

Am ales această temă deoarece periartrita scapulo humerală este o afecțiune destul de
frecvent întâlnită în rândul pacienților de ambele sexe atât femei cât și bărbați. În general, cei
care se prezintă pentru investigații sunt persoane cu un stil de viață activ. Cel mai adesea
vârsta la care această patologie este întâlnită este aceea între 40 și 65 de ani.

3.2.Scopul și obiectivele cercetării

Scopul acestei lucrări este acela de a demonstra eficacitatea tratamentului de

recuperare privind ameliorarea calității vieții și a activităților zilnice ale pacienților cu ajutorul
unor programe balneofiziokinetoterapeutice adecvate.

Pentru ca recuperarea să se facă cât mai rapid iar pacienții să-și poată relua cât mai
repede activitățile zilnice obișnuite s-au stabilit următoarele obiective:

 Combaterea durerii
 Menținerea amplitudinii de mișcare, urmată de creșterea progresivă a acesteia
 Creșterea forței musculare, a rezistenței
 Creșterea în mobilitatea și flexibilitatea articulațiilor
 Corectarea atitudinilor vicioase în cazul în care acestea există sau prevenirea acestora
 Respectarea normelor de profilaxie

3.3.Meotde de cercetare
 Studiul a fost efectuat pe un lot de 10 pacienți: 4 de sex feminin și 6 de sex masculin,
cu vârste cuprinse între 41 și 69 de ani care sufereau de periartrită scapulohumerală sub
diferite forme clinice: umăr dureros simplu, umăr mixt și umăr blocat.
Locul de desfășurare a fost Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Felix iar perioada
decembrie 2022-martie 2023.
Pacienții au efectuat un număr de 10 zile de tratament în ambulator.
Am folosit metoda observației simple pentru a analiza postura pacienților iar pentru a
aprecia eventualele modificări de la nivelul tegumentului cât și blocajele articulației am
folosit observația sistematică. De asemenea am folosit metoda de măsurare a gradelor de
mobilitate și amplitudine a articulației ajutându-mă de goniometru.
Cu metoda anchetei am cules date despre evoluția tratamentului pornind de la o
anamneză a pacienților cu privire la cauzele apariției afecțiunii și condițiile în care s-a produs.
Pentru a evidenția nivelul de la care am pornit și cel din stadiul final am recurs la
metoda grafică.
Pacienții au fost chestionați la începutul tratamentului iar apoi la finalul planului de
recuperare urmat pentru a stabili evoluția clară a acestora.
Pentru a demonstra eficacitatea tratamentului recuperator urmat s-a făcut o evaluare
inițială care a cuprins bilanțul articular și cel muscular.
Evaluarea mobilității articulare s-a realizat prin examinarea printr-o inspecție din față,
din spate și din profil a regiunii umărului precum și prin palparea sistematică a acestuia pentru
a găsi punctele dureroase. S-au palpat părțile anterioară și posterioară a scapulo-humeralei,
articulația acromio claviculară, cea sterno-costo-claviculară, tendoanele mușchiului
supraspinos, biceps, coracobrahial,V-ul deltoidian, mușchiul subscapular, marele dorsal și
micul și marele rotund. Umărul a fost mobilizat în toate cele trei planuri: sagital, transversal și
vertical. Pacienții au fost rugați să ducă mâna la ceafă și la spate.
Evaluarea forței musculare s-a efectuat prin palparea tuturor mușchilor implicați în
mișcările de flexie, extensie, abducție, adducție, rotație internă și rotație externă.
Toate datele au fost înregistrate pentru a putea fi transpuse apoi în grafice și tabele.
Pentru o apreciere a intensității durerii am recurs la evaluarea acesteia pe scala durerii
Vas și chestionarul Quick Dash cu întrebări referitoare la simptome și la capacitatea
pacienților în desfășurarea unor activități.
După cum am menționat mai sus, lotul de pacienți a fost compus din 10 persoane, 4
femei și 6 bărbați, cu vârste cuprinse între 41 și 69 de ani de profesii diferite: profesor, croitor,
zugrav, lucrător comercial dar și polițist sau baschetbalist profesionist, unii pensionari iar alții
care încă activează în muncă.
Lotul de pacienti pe sex
SEX BARBATI FEMEI
NR. 6 4

lotul de pacienti pe sex

barbati femei

Figure 1

Lotul de pacienti pe grupe de varsta si profesie

Varsta 40-50 50-60

Nr. 7 3
 lotul de pacienti pe grupe de varsta

40-50 50-60

În urma anamnezei, la majoritatea dintre ei afecțiunea se datorează suprasolicitării

excesive a membrului superior.
La bilanțul muscular am înregistrat valori de forță musculară 3 și 4.
La bilanțul articular am înregistrat următoarele valori de amplitudine:

Tabel 3.1. flexie/extensie/deficit în articulația scapulo-humerală

Nr. Flexie deficit Extensie deficit

Crt. normal 180 normal 50-60
Val. Măs. Val. Măs.
1 160 20 38 22
2 168 12 45 15
3 165 15 46 14
4 170 10 47 13
5 164 16 45 15
6 171 9 48 12
7 168 12 43 17
8 165 15 46 14
9 170 10 44 16
10 169 11 43 17
Conform datelor prezentate in tabelul de mai sus deficitul de extensie este mai mare decat cel
de flexie.

flexie extensie

Tabel 3.2. abducție/adducție /deficit în articulația scapulo-humerală

Nr. Abducție deficit Adducție deficit

Crt. normal normal
180 180
Val. măs. Val.măs.
1 170 10 166 14
2 164 16 168 12
3 166 14 165 15
4 170 10 170 10
5 168 12 164 16
6 165 15 163 17

7 161 19 166 14

8 160 20 169 11

9 169 11 161 19
10 162 18 160 20

Conform tabelului prezentat mai sus deficitul de abductie este mai mare decat de cel de
extensie.
 80

70

60

50

40

30

20

10

0
abductie adductie

abductie Column1

Figura 3.2. abducție/adducție /deficit în articulația scapulo-humerală

Tabel 3.3. rotație externă/rotație internă/deficit în articulația scapulo-humerală

Nr. Rotație ext. deficit Rotație int. deficit

crt. Normal 80-90 Normal 90-95
Val. măs. Val. măs.
1 76 14 75 20

2 74 16 79 16
3 79 11 80 15

4 71 19 82 13
5 77 13 76 19
6 73 17 81 14
7 75 15 80 15
8 72 18 77 18

9 76 14 78 17
10 79 11 75 20

Conform tabelului de mai sus deficitul pe rotatie interna este mai mare decat pe rotatie
externa.

Figura 3.3. rotație externă/rotație internă/deficit în articulația scapulo-humerală

 RE RI

În urma răspunsurilor pacienților date la evaluarea inițială scorul obținut la

chestionarul Quick Dash s-a situat în medie între 39,60 și 44,75 la întrebările din modul
opțional, între 50 și 64,5 la modul despre sport și alte activități de genul cântatului la un
instrument, spre exemplu, iar la modul despre simptome scorul a fost între 4,36 și 4,80.
Chestionarul Quick Dash conține întrebări cu privire la simptomele și la capacitatea
pacienților de a desfășura divese activități. Întrebările se referă la starea lor din ultima
săptămână iar răspunsul trebuie să fie cât mai precis.Întrebările vizează activități uzuale cum
ar fi deschiderea unui borcan, ștersul pe jos, căratul cumpărăturilor, spălatul pe spate, tăiatul
unor alimente cu ajutorul cuțitului, unele activități recreative sau sociale care solicită brațul,
umărul sau mâna precum munca obișnuită la serviciu, acasă sau în timpul liber. Întrebările fac
referire și la impactul afecțiunii asupra dificultății de a aplica tehnicile de până atunci în
activitățile respective, la durata acțiunii și la modul desfășurării acestora, adică dacă pacientul
crede că ar fi fost așa cum ar fi dorit el să fie. De asemenea se ține cont de faptul dacă acesta a
simțit vreo dificultate din cauza durerii, a senzației de înțepătură sau amorțeală și la
dificultatea de a dormi din cauza durerii.
 Un modul separat se referă la practicarea sportului ca profesie sau hobby, de exemplu
cântatul la un instrument. Pacienții au răspuns în funcție de simptomele avute. Răspunsurile
lor se situează pe o scală de la 1 la 5, unde :

 1 -nici o dificultate/deloc/limitat/inexistența durerii sau limitării

 2-dificultate ușoară/puțin limitate/durere ușoară
 3-dificultate moderată/limitare moderată/durere moderată
 4-dificultate mare/limitare mare/durere mare
 5-dificultate foarte mare/limitare foarte mare/ durere extrem de mare

Tabel 3.4. Scor chestionar Quick Dash inițial/final

Nr. Modul Modul Modul Modul Modul sport Modul sport

crt. simptomelor simptomelor activ. activ. / alte activ. / alte activ.
(inițial) (final) Opționale Opționale (inițial) (final)
(inițial) (final)

1 4.36 1.44 50.00 12.50 62.50 6.25

2 4.54 0.54 43.75 7.75 50.00 0.00
3 4.15 0.15 42.50 6.25 49.50 0.00
4 4.76 1,96 48.25 11.75 60.50 5.75
5 4.85 1.84 43.25 7.50 51.75 1.25
6 4.46 1.36 44.00 8.50 52.25 2.50
7 4.76 1.74 47.75 10.25 59.75 3.75
8 4.80 1.90 49.50 11.50 61.25 5.75
9 4.65 1.24 45.25 9.50 53.50 3.25
10 4.60 0.84 46.75 9.75 58.25 4.50
 Chart Title
70 70
60 59.75 60
50 47.75 50
40 40
30 30
20 20
10 10.25 10
4.76 1.74 3.75
0 0
AL L AL L AL L
TI NA TI NA TI NA
IN
I FI I N I FI IN
I FI
OR LE LE T T
O R
EL NA OR OR
EL NA IO SP S P
M OM TI
O T UL
O PT OP OP UL
PT M V OD OD
S IM SI IV TI M M
UL UL A CT AC
OD OD U L UL
M M
OD OD
M M

Figura 3.4. Scor chestionar Quick Dash inițial/final

Conform graficului prezentat mai sus cele mei bune rezultate sunt in modul activ optionale
initial si modul sport initial.

Scala durerii Vas(Visual Analogue Scale) constă într-o linie orizontală de 10 cm.
numerotată de la 1 la 10 pe care pacientul o întretaie cu o linie verticală în dreptul numărului
care crede el că reprezintă intensitatea durerii pe care o resimte.
Pe o scală a durerii de la 1 la 10, la evaluarea inițială pacienții au avut valori între 5 și 7
iar la finalul perioadei de tratament valorile au scăzut în medie cu 4 procente ceea ce
demonstrează eficiența programului urmat.
La o valoare de 5 pacientul nu poate ignora durerea mai mult de 30 de minute, el
necesitând medicație cu analgezice antiinflamatoare de intensitte moderată. La scorul de 6,
durerea nu poate fi ignorată însă se pot continua munca și activitățile sociale . La un scor de 7,
capacitatea de concentrare este dificilă iar durerea interferă cu somnul. Munca poate fi
realizată cu efort. Atât la scorul de 6 cât și la cel de 7, pacientul administrează de obicei
analgezice puternice.
Tabel 3.5.Evaluarea durerii pe Scala durerii Vas +

Nr. Eval. Eval.

crt. Inițială finală
1 7 3
2 6 2
3 7 3
4 5 1
5 7 3
6 5 1
7 6 2
8 7 3
9 5 1
10 6 2

Chart Title
8

Evaluare initiala Evaluare finala

Figura 3.5. Evaluarea durerii pe Scala durerii Vas

Conform graficului prezentat mai sus se observa o imbunatatire majora pe scala durerii in
majoritatea cazurilor.
3.4.Programul de recuperare

În planul de recuperare au fost incluse următoarele proceduri:

-TENS
-ULTRASUNET
-LASER
-CURENȚI INTERFERENȚIALI
-CURENT DIADINAMIC
-MASAJ
-HIDROKINETOTERAPIE
-KINETOTERAPIE

În timpul perioadei de recuperare am urmărit modificările de ordin fizic și psihic ale

pacienților printr-o colaborare amiabilă și precisă având drept scop un rezultat cât mai bun.
Pentru a ameliora starea pacienților și a grăbi vindecarea lor,acestora li se recomandă ședințe
de kinetoterapie zilnice cu o durată de 30-40 de minute. Programul de exerciții și intensitatea
acestora este individualizat pentru fiecare pacient în funcție de capacitatea proprie a acestuia
și de formele clinice ale afecțiunii.
Exercițiile Codman constă într-o serie de mișcări ale articulației umărului fără flosirea
gravitației. Pentru aceste exerciții trunchiul se apleacă la aproximativ 90 de grade(aproape
paralel cu solul), mâna sănătoasă se folosește pentru aprijin iar brațul afectat se lasă să atârne
perpendicular cu solukl, asupralu acțonînd doar forța gravitațională.
Sunt 3 tipuri de exerciții16:
a) „Exercțtii de rotație, în care brațul se rotește în direcția acelor de ceasornic (o serie
de 15 rotații), apoi invers acelor de ceasornic (15 rotații), umărul fiind relaxat;
b) Exercții de pendulare înainte-înapoi, cu umărul relaxat, brațul este mișcat în față și
în spate (serie de 20);
c) Exerciții de pendulare în lateral, brațul este mișcat stănga-dreapta (serie de 20)”.

3.5.Rezultate
16
Elena Engrich , Kinetoterapia pe înțelesul tuturor, Editura Medicală, București,2011.
Tabel 3.6.Evaluarea finală flexie/extensie în articulația scapulo-humerală
Nr.crt Flexie normal 180 Deficit Extensie normal 50-60 Deficit
Val. măs. Val. măs.
1 175 5 60 0
2 180 0 59 1
3 180 0 60 0
4 178 2 58 2
5 177 3 59 1
6 180 0 59 1
7 179 1 60 0
8 177 3 58 2
9 178 2 57 3
10 176 4 59 1

In urma evaluarii finale se observa imbunatatiri ale deficitului si pe flexie si pe extensie.In

cazul deficitului de flexie se observa o imbunatatire considerabila.

Sales

flexie extensie

Figura 3.6. Evaluarea finală flexie/extensie în articulația scapulo-humerală

Tabel 3.7. Evaluarea finală adducție/abducție în articulația scapulo-humerală

Nr.crt. Adducție normal 180 Deficit Abducție normal 180 Deficit
Val. măs. Val. măs.
1 179 1 179 1
2 180 0 178 2
3 180 0 176 4
4 178 2 179 1
5 179 1 178 2
6 180 0 175 5
7 178 2 177 3
8 179 1 179 1
9 178 2 178 2
10 180 0 180 0

In urma datelor prezentate in tabelul de mai sus se observa o scadere a deficitului final
pe adductie.

adductie abductie

Figura 3.7. Evaluarea finală adducție/abducție în articulația scapulo-humerală

Tabel 3.8. Evaluarea finală rotație externă/rotație internă în articulația scapulo-

humerală
Nr. crt. Rotație externă Deficit Rotație internă Deficit
normal 80-90 normal 90-95
Val. măs. Val. măs.

1 82 8 89 6
2 84 6 93 2
3 85 5 94 1
4 90 0 93 2
5 87 3 93 2
6 83 7 95 0
7 83 7 89 6
8 85 5 87 8
9 86 4 93 2
10 84 6 91 4
Conform datelor prezentate in tabelul de mai sus reiese scaderea deficitului pe rotatie
interna in raport cu ce de rotatie externa.

RI RE

Figura 3.8.Evaluarea finală rotație externă/rotație internă în articulația scapulo-

humerală.

Sunt 3 tipuri de exerciții17:

17
Elena Engrich , Kinetoterapia pe înțelesul tuturor, Editura Medicală, București,2011.
 d) „Exercțtii de rotație, în care brațul se rotește în direcția acelor de ceasornic (o serie
de 15 rotații), apoi invers acelor de ceasornic (15 rotații), umărul fiind relaxat;
e) Exercții de pendulare înainte-înapoi, cu umărul relaxat, brațul este mișcat în față și
în spate (serie de 20);
f) Exerciții de pendulare în lateral, brațul este mișcat stănga-dreapta (serie de 20)”.
În tratarea umărului mixt se poate utiliza pe lângă masaj și termoterapie locală, dar și o
serie de exerciții active.
Exercițiul 1. Din decubit dorsal, coatele lipite de corp flectate la 90̊. Se efectuază o rotație
externă activă și pasivă. Se poate aplica rezistență când amplitudinea mișcării o permite.
Același exercițiu din ortostatism cu spatele la perete.
Exercițiul 2. Același ca în primul, cu asocierea unei abducții progresive.
Exercițiul 3. Mâinele încrucișate la ceafă, bolnavul fiind în decubit dorsal, se duc coatele
înspre înapoi, spre sol, sau spre perete, când se lucreză din ortostatism. Kinetoterapeutul
opune o rezistență moderată.
Exercițiul 4. În ortostatism cu fața la perete în colțul sălii. Mâinile la nivelul taliei, capul
înclinat înainte.Urcă mâinile pe perete păstrând aceeași distanță între ele până când brațele
ajung perfect întinse. În acest fel, partea anterioară a capsulei articulare și pectoralul sunt bine
întinse. Atenție la retictudinea coloanei vertebrale.
Exercițiul 5. În fața unei bare fixe situate la nivelul feței, se prinde cu mâinele de ea și
flectează genunchii. La sfarșitul exercițiului bara trebuie să se afle deasupra capului și în
spate.
Exercițiul 6. La fel ca mai sus, dar cu bastonul ținut deasupra capului cu două mâini. Se duce
bastonul cu brațele întinse în spatele capului.
Exercițiul 7. Bastonul este ținut longitudinal la spate. Brațul afectat ține de jos , cel sanătos
de sus. Brațul sănătos ridică bastonul și astfel se ridică brațul bolnav în mod pasiv. Acest
exercițiu întinde partea interioară a capsulei și rotatorii externi.
Exercițiul 8. Cu mâinele la masă , sprijinit pe masă. Se efectuează genoflexiuni din ce în ce
mai ample. (10 ori)
Exercițiul 9. Cu fața la perete , o distanță de cca 20 cm , palma de la brațul afectat alunecă pe
perete în sus ; (5-10 repetări)
Exercițiul 10. Cu umărul afectat spre perete la o distanță de 30-40 cm, încercăm să ducem
brațul sus prin mișcări de pășire cu degetele.
Mişcarea de pendul
Este un exerciţiu cu care se începe mobilizarea umărului după orice intervenţie
chirurgicală.
Mobilizează pasiv toate grupele musculare ale umărului.
Pacientul stă aplecat cu o mâna sprijinită de masă, iar braţul corespunzător umărului afectat
atârnă liber.
Cu trunchiul fix, se imprimă mişcări de înainte şi înapoi, de lateralitate şi apoi circulare din
umăr cu braţul cât mai relaxat.
Se fac 2-3 seturi de câte 10 repetări zilnic în fiecare zi.
2. Întinderea umărului

Asigură întinderea grupelor musculare care realizează rotaţia externă a umărului

.
Cu umerii relaxaţi se trage de braţul întins corespunzător umărului afectat peste piept cât mai
mult.
Se menţine poziţia 30 de secunde, apoi se relaxează 20 secunde. Se repetă de 5 ori. Se fac 2
seturi de câte 5 repeții în fiecare zi.
3. Rotaţie internă pasivă
Asigură tensionarea mușchiului subscapular.
Pacientul ţine cu mâinile la spate un băț.
Cu spatele drept, se imprimă o mişcare pe orizontală a băţului care produce o rotaţie internă la
nivelul umărului de interes.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de câte 5 repeții
zilnic.

4. Rotaţie externă pasivă

Asigură tensionarea muşchilor rotatori externi ai umărului.
Pacientul are coatele lipite de corp şi ţine cu ambele mâini un băț.
Menţinând coatele lipite de trunchi şi spatele drept, se imprimă băţului o mişcare pe orizontală
care produce o rotaţie externă la nivelul umărului de interes.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de câte 5 repeții
zilnic.
5. Întinderea musculaturii în poziţia culcat

Asigură tensionarea musculaturii rotatorii a umărului.

Pacientul stă culcat în decubit lateral cu umărul de interes dedesubt şi cotul la 90º.
Asupra acestuia se imprimă cu cealaltă mâna o mişcare de coborâre a antebraţului
până la un punct maxim tolerat.
Se menţine poziţia 30 de secunde. Se relaxează 20 de secunde. Se fac 2 seturi de
câte 5 repeții zilnic.
Exerciţii de tonifiere a muşchilor ce asigură funcţionalitatea umărului

1. Tonifierea mușchiului trapez

Pacientul stă în picioare, cu cotul îndoit pe lângă corp.
Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt.
Ţinând omoplații apropiaţi trage de cot înapoi şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi, de 3 ori pe săptămână.
Pentru a creşte dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară
supravegherea şi îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.
2. Rotaţie externă cu braţul în abducție orizontală la 90º
Se urmăreşte tonifierea muşchilor infraspinos şi rotund mic.
Pacientul stă în picioare, cu braţul ridicat la orizontală şi cotul îndoit la 90º.
Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt.
Ţinând cotul la acelaşi nivel cu umărul, trage de capătul benzii până la nivelul capului
şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi, a câte 10 repetiţii pe zi, de 3 ori pe săptămână.
Pentru a creşte dificultatea se pot folosi aparate speciale, însă este necesară
supravegherea şi îndrumarea unui specialist în kinetoterapie.
3. Rotaţia internă
Are ca scop tonifierea muşchilor rotatori interni ai umărului (pectoralii şi
subscapularul). Pacientul stă în picioare, cu cotul îndoit la 90º lângă trunchi. Cu mâna apucă
o bandă elastică fixată la un capăt. Ţinând cotul lipit de corp efectuează rotaţii interne trăgând
de capătul benzii şi revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Pentru a creşte dificultatea se pot
folosi aparate speciale, însă este necesară supravegherea şi îndrumarea unui specialist în
kinetoterapie.

4. Rotaţia externă
Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi ai umărului. Pacientul stă în picioare,
cu cotul îndoit la 90º lângă trunchi. Cu mâna apucă o bandă elastică fixată la un capăt. Ţinând
cotul lipit de corp efectuează rotaţii externe trăgând de capătul benzii şi revine apoi uşor la
poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Pentru a creşte dificultatea se pot
folosi aparate speciale, însă este necesară supravegherea şi îndrumarea unui specialist în
kinetoterapie.

5. Flexia cotului
Asigură tonifierea musculaturii de pe faţa anterioară a braţului. Pacientul stă în picioare
cu spatele drept având în fiecare mâna câte o ganteră a cărei greutate este de 0,5 kg. Pe
măsură ce creşte tonusul muscular se pot adauga progresiv greutăţi suplimentare de 0,5 kg
până la o greutate finală de 2,5 Kg.
Cu braţul lipit de trunchi se face flexia alternativă a coatelor aducând ganterele la nivelul
umărului. Se menţine câteva secunde şi se coboară încet. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe
zi de 3 ori pe săptămână.
6. Extensia cotului
Asigură tonifierea muschiului triceps situat pe faţa posterioară a braţului. Pacientul stă
în picioare cu spatele drept având în fiecare mână câte o ganteră a cărei greutate este de 0,5
kg. Pe măsură ce creşte tonusul muscular se pot adauga progresiv greutăţi suplimentare de 0,5
kg până la o greutate finală de 2,5 kg.
Braţul de interes este sprijinit de mâna sănătoasă şi ridicat cu cotul îndoit la spate. Cu spatele
drept şi abdomenul contractat, se îndreaptă cotul aducând gantera deasupra capului. Se
menţine câteva secunde şi se coboară încet. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe
săptămână.
7. Tonifierea trapezului
Pacientul stă cu un genunchi îndoit pe o bancheta de kinetoterapie şi cu braţul de aceeaşi parte
sprijinit de această. Ţinând în mâna opusă o greutate de 0,5 kg execută cu aceasta o ridicare în
lateral până la nivelul umărului. Menţine poziţia numărând câteva secunde, apoi coboară
braţul încet.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot mări
progresiv cu câte 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară nu trebuie să
producă durere.
8. Mobilizarea scapulei
Tonifică muşchii care se înşiră pe scapulă (omoplat). Pacientul stă în decubit ventral cu
capul pe o pernă pentru confort şi braţele pe lângă corp. Din această poziţie, cu musculatura
gâtului relaxată, trage de umeri înapoi şi în jos încercând să apropie omoplaţii între ei. Când a
ajuns la un punct maxim, menţine poziţia 10 secunde şi apoi coboară umerii. Se fac 3 seturi a
10 repetiţii zilnic.

9. Mobilizarea scapulei
Tonifică muşchii care se înşiră pe scapulă (omoplat). Pacientul stă pe o masă de
kinetoterapie cu umărul afectat în afară şi braţul atârnat. În mâna ţine o ganteră de
0,5 kg. Din această poziţie efectuează cu cotul întins ridicarea greutăţii apropiind
omoplaţii. Revine apoi la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot
mări progresiv cu câte 0,5 kg până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară
trebuie să producă durere.
10. Abducţia umărului la marginea mesei
Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi al umărului, trapezul şi muşchii
scapulo-toracici.
Pacientul stă pe o masă de kinetoterapie cu umărul afectat în afară şi braţul atârnat. În mâna
ţine o ganteră de 0,5 kg. Din această poziţie efectuează cu cotul întins ridicarea greutăţii la
nivelul capului. Revine apoi uşor la poziţia iniţială.
Se fac 3 seturi a câte 10-15 repetări pe zi de 3 ori pe săptămână. Greutăţile se pot mări
progresiv cu câte 0,5 kg. până la maximum de 2,5 kg, însă solicitarea musculară nu trebuie să
producă durere.
11. Rotaţia internă şi externă, cu greutate
Asigură tonifierea muşchilor rotatori externi şi interni ai umărului. Pacientul se
află culcat pe spate cu braţul în abducţie de 90º şi cotul îndoit la 90º, cu mâna ridicată spre
zenit. Din această poziţie se execută menţinând cotul lipit de podea mişcări alternative de
rotaţie internă (coborâre în faţă) şi externă (coborâre în spate) a mâinii. Se pot folosi greutăţi
ce cresc progresiv începând de la 0,5 kg şi urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10
repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână.
12. Rotaţia externă, cu greutate
Asigură tonifierea musculaturii rotatorilor externi ai umărului. Pacientul este
aşezat pe podea în decubit lateral cu umărul afectat deasupra, cotul lipit de trunchi şi îndoit la
90º. Din această poziţie, menţinând cotul ataşat la torace execută o rotaţie externă a braţului
aducând mâna spre verticală. Se coboară apoi lent mâna.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Se pot folosi greutăţi ce cresc
progresiv începând de la 0,5 Kg şi urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe
zi de 3 ori pe săptămână.
13. Rotaţia internă, cu greutate
Asigură tonifierea musculaturii rotatorilor externi ai umărului. Pacientul este
aşezat pe podea în decubit lateral cu umărului afectat sub el, cotul lipit de trunchi şi îndoit la
90º. Din această poziţie, menţinând cotul ataşat la torace execută o rotaţie internă a braţului
aducând mâna spre verticală. Se coboară apoi lent mâna.
Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe zi de 3 ori pe săptămână. Se pot folosi greutăţi ce cresc
progresiv începând de la 0,5 kg şi urcând până la 2,5 kg. Se fac 3 seturi a câte 10 repetiţii pe
zi de 3 ori pe săptămână.
 BIBLIOGRAFIE
1. Balint et all, Tatiana,Evaluareaaparatului locomotor,EdtituraTehnopress, Iași, 2007;
2. Bolintineanu et.all, Sorin, Anatomia omului. Vol.II. Anatomia membrelor și a pereților
trunchiului , Editura Victor Babeș, Timișoara, 2021;

3. Căciulan,E.,Stanca D., Evaluare și Kinetoterapie. Paralizie cerebrală

infantilă.Infirmitate motorie cerebrală.,EdituraMoroșan.,București, 2011;
4. Calais-Germain Blandine,Anatomiepentrumișcare –
Introducereînanalizatehnicilorcorporale,Volumul I, EdituraPolirom, Iași, 2009;
5. Cotoman , Rodica,Kinetoterapie .Metodicadesfășurăriiactivității practice,
EdituraFundațieiRomânia de MâineBucurești, 2006;
6. Creţu,Antoaneta, Afecţiunireumatice care beneficiază de kinetoterapie,
EdituraRomfel, Bucureşti, 1996;
 7. Dorina, Flora, Tehnici de bază în kinetoterapie, Editura Universității din Oradea,
Oradea , 2002.

8. Engrich, Elena, Kinetoterapiapeînțelesultuturor , EdituraMedicală, București,2011;

9. Engrich, Elena, Kinetoterapia pe înțelesul tuturor, Editura Medicală, București,2011;
10. Kiss, Iaroslav,Fizio-kinetoterapiașirecuperareamedical înafecțiunileaparatului
locomotor, EdituraMedicală, București, 2007;
11. Manole, Vasile,Kinetoterapiaafecțiunilor din activitateasportivă de
performanță,EdituraPim, Iași,2009;
12. Marcu, Vasilе, Masajşikinеtotеrapiе, ЕdituraMеdicală, Bucurеşti 2006;

Site web:
www./kinetoiasi.ro
www.esanatos.com