1

MINISTERUL SANATATII
SANATORIUL
BALNEOCLIMATERIC DE
COPII
Busteni, Str. Fantanii, Nr. 3, Jud.
Prahova
Tel: 0244.320.018; Fax:
0244.320.062;
E-mail: bustenisbc@yahoo.com; www.sanatoriulbusteni.ro

PROTOCOL CLINIC
DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT

SCOLIOZA LA COPIL

SANATORIUL BALNEOCLIMATERIC DE COPII BUŞTENI

2021

Protocolul a fost analizat si avizat de Consiliul Medical (PV nr. )

 2

Grup de lucru

Nr. Nume si Prenume Profesia Semnatura

Crt.
1 Dr. Dumitrascu Elena Medic primar pediatrie

2 Dr. Iftodi Diana Medic primar reabilitare

medicala
3 Dr. Ganea Magdalena Medic specialist reabilitare
medicala

Lista de difuzare

Nr. Scopul Compartiment/Persoana Data Semnatura

Crt. difuzarii difuzarii
1 Aplicare Compartiment Recuperare
medicina fizica si balneologie-
copii Dr. Dumitrascu Elena
2 Aplicare Compartiment Recuperare
neuropsihomotorie – copii - Dr.
Iftodi Diana

3 Aplicare Compartiment Recuperare

medicina fizica si balneologie-
adulti/ Dr. GANEA Magdalena

4 Informare Consiliul Medical

Dr. Dumitrascu Elena
4 Evidenta Birou Managementul Calitatii
Serviciilor Medicale
Ec. Birliga Daniela
5 Arhivare Arhiva
Ec. Birliga Daniela
6 Alte scopuri Audit clinic
 3

CUPRINS:

Cuprinsul protocolului:

Introducere Partea generala

1. Generalitati
1.1. Anatomia §i embriologia rahisului
1.2. Cre§terea colonei vertebrale
1.3. Etiologia scoliozei congenitale
1.4. Diagnosticul scoliozelor congenitale
1.4.1. Diagnostic prenatal
1.4.2. Tabloul clinic
1.4.3. Imagistica
1.5. Clasificarea scoliozelor congenitale
1.6. Anomalii asociate
1.7. Sindromul de insuficien{a toracica
2. Tratamentul scoliozelor congenitale
2.1. Tratamentul conservator
2.2. Tratamentul chirurgical
2.3. Complicatii Partea speciala
3. Contribute personala
3.1. Ipoteza de lucru si obiective generale
3.2. Metodologia generala a cercetarii
3.3. Rezultate
3.3.1. Ipoteza de lucru §i obiective specifice
3.3.2. Statistica descriptiva a lotului general
3.4. Discutii
3.5. Concluzii si contributii personale
Bibliografie

Anexe
Anexa nr. 1 Identificarea riscurilor operationale si stabilirea masurilor de limitare a acestora
 4

Abrevieri folosite în document

A. PARTEA INTRODUCTIVĂ
A.1. Diagnosticul:
Scolioza este o boală evolutivă, caracterizată prin una sau mai multe curburi laterale ale
coloanei vertebrale, vizibile în plan frontal, însoţită de rotaţia vertebrelor. În mod normal, privită
din spate, coloana este perfect rectilinie.
Nu există scolioză fără rotaţie vertebrală. Scolioza trebuie diferenţiată de atitudinea
scoliotică, care reprezintă o inclinare laterală a coloanei vertebrale, fără rotaţia vertebrelor,
complet reductibilă în decubit dorsal.
În plan sagital, coloana vertebrală are un număr de patru curburi fiziologice:
 Lordoza cervicală
 Cifoza toracală
 Lordoza lombară
 Cifoza sacrococcigiană

Cauzele scoliozei sunt genetice şi hormonale. Poziţia defectuoasă în bancă, la birou sau
ghiozdanul greu nu au cu certitudine niciun rol în apariţia scoliozei.
În peste 80% din cazuri sunt afectate fetele. Boala apare la pubertate în 92-93% din cazuri
(scolioze ideopatice), restul au alte cauze: congenitală, neurofribromatoză, distrofii musculare,
maladia Marfan, paralizii cerebrale, etc.

Examenul clinic
Examenul clinic începe cu examinarea copilului chiar de la naştere pentru a descoperi formele
congenitale, cu deformări vertebrale şi trebuie continuat de medicul de familie sau medicul
şcolar. Foarte importantă este examinarea copilului de către parinţi, cei care pot depista cel mai
uşor orice deformare care apare la nivelul coloanei vertebrale şi a toracelui.
De remarcat faptul că în imensa lor majoritate scoliozele nu sunt însoţite de durere. După ce
pacientul a fost întrebat despre antecedentele personale, familiale şi ereditare, examinarea clinică
trebuie facută pe pacientul dezbrăcat, desculţ, în poziţie “în picioare”.
Aprecierea deviatiei vertebrale se face prin măsurarea curburilor laterale şi sagitale, a
echilibrului frontal occipito-sacrat, a înălţimii gibozităţilor, a denivelării umerilor şi a vârfurilor
omoplaţilor.
Se apreciază:
 Echilibrul bazinului
 Echilibrul umerilor
 Examenul coloanei de profil
La aplecarea spre înainte, se observă frecvent o deformare posterioară a toracelui, gibozitatea
costală care evidenţiază rotaţia vertebrală.
Vertebrele limită superioară şi inferioară sunt cele mai înclinate în raport cu orizontala din partea
superioară şi inferioară a curburii scoliotice, iar vertebra vârf este vertebra cea mai îndepărtată de
verticala care coboară din relieful apofizei spinoase a vertebrei T7.
Pe clişeul de faţă se identifică tipul de curbură în raport cu nivelul vertebrei vârf şi apoi se
măsoară unghiul Cobb. Se măsoară, de asemenea şi rotaţia vertebrală după tehnica propusă de
 5

Nash şi Moe.

Evaluarea maturitaţii osoase

Deoarece scolioza reprezintă o deformare care se apreciază permanent, numai aprecierea exactă a
vârstei osoase permite evaluarea evoluţiei curburii, pentru că adesea vârsta osoasă nu corespunde
vârstei reale. Evaluarea pe clişeul de faţă a osificării crestelor iliace după metoda Risser este testul
cel mai folosit în determinarea stadiilor de maturare osoasă (de la 0 la 5).

Forme de diagnostic:

A.2. Codul bolii (CIM 10): M40 – M43

A.3. Utilizatorii:
 Compartiment Recuperare medicină fizică şi balneologie copii;
 Compartiment Recuperare neuropsihomotorie copii;
 Compartiment Recuperare medicină fizică şi balneologie adulti.
A.4. Scopurile protocolului
Prezentul protocol are drept scop reglementarea modului de interventie terapeutica in cazul
copilului diagnosticat la internare cu scolioza.

A.5. Definiţiile folosite în document

Scolioza este o deformare tridimensională a coloanei vertebrale, a cărei componentă esențială este
de origine rotatorie. Chiar de la apariția primelor semne clinice la pubertate, curburile scoliotice se
agravează în general destul de rapid, dar îndată ce maturitatea osoasă apare încetează în evoluție.
Diagnosticul este clinic, iar examenele imagistice confirmă diagnosticul. Scopul tratamentului este
să corecteze curburile, în așa fel încât procesul de osificare să se efectueze pe vertebrele puțin sau
deloc deformate. Tratamentul ortopedic rămâne de elecție, de primă intenție. Tratamentul
chirurgical este în general indicat atunci când curburile se agravează și deci valorile angulare sunt
majorate. Abordăm scoliozele esențiale, și nu pe cele malformative, neurologice sau de alte
origini.

A.6. Informaţie epidemiologică

Prevalenta scoliozei variaza in diversele studii din literatura de specialitate de la 0,9% la
12% in functie de varsta, sex, etnie, cea mai des intalnita valoare fiind de 2-3%.

Etiologie– Hippocrate includea toate deviatiile anormale ale coloanei sub termenul

de ,,spina luxata², iar Galen definește primul caz de scolioza, ,,skolios² in limba greaca
insemnand curbat.

Termenul de scolioza idiopatica a adolescentului a fost introdus de Kleinberg, reprezentand

aproximativ 80-90% din totalul cazurilor de scolioza, din care <1% necesita interventie
chirurgicala.

Scolioza afecteaza in proportii aproximativ egale ambele sexe, insa potentialul evolutiv
este mai mare la sexul feminin comparativ cu cel masculin. Factori favorizanti ai
dezvoltarii unei scolioze sunt de ordin genetic, hormonali, ocupationali, mecanismul
 6

patofiziologic exact nefiind complet elucidat inca. Restul de 10-20% din scolioze sunt
cauzate de afectiuni congenitale sau neuromusculare.

B. PARTEA GENERALĂ
La internare bolnavul va prezenta dosarul medical complet, cu documentele medicale care sa ateste
evaluarea pediatrica/de recuperare, stabilirea unui diagnostic si a unui tratament de specialitate, cu
recomandarea initierii tratamentului de recuperare in sanatoriu.
Examenul clinic la internare coroborat cu investigatiile paraclinice reconfirma diagnosticul
principal stabilit de medicul pediatru/recuperare.

B.1 Probleme identificate

- Variabilitatea de practica medicala;
- DMS difera pentru aceeasi patologie;
- Costuri diferite pentru aceeasi patologie;
- Rezultate diferite pentru aceeasi patologie;
- Incidenta complicatiilor acute survenite in timpul internarii.
O serie de riscuri s-au luat in considerare pentru conceperea acestui protoco,l cu scopul evitarii
situatiilor care sa pericliteze siguranta actului medical

Examinarea clinica a Nu se efectueaza anamneza si examenul clinic complet

pacientilor Examinarea nu se efectueaza imediat la internare
Nu se examineaza documentele medicale si rezultatele explorarilor
anterioare
Nu se reexamineaza zilnic bolnavul in timpul vizitei
Concluziile examenului clinic se consemneaza partial in FO
Investigatii paraclinice Neconsemnarea indicatiilor de investigare, inclusiv in caz urgenta
Neinformarea pacientului asupra naturii investigatiei, regimului
alimentar, manevrele pregatitoare
Omisiunea efectuarii manevrelor pregatitoare
Imposibilitatea transportului bolnavului la locatia de investigare
Tratament Omisiunea inscrierii medicatiei terapeutice
 7

medicamentos Indicatie terapeutica incompleta sau eronata

Externare/transfer
Omisiunea efectuarii testelor alergologice indicate
Nerespectarea ritmului si intervalului de administrare
Administrarea medicamentelor aduse de pacient, fara acordul
medicului
Neconsemnarea in caietul de raport a orei administrarii
medicamentelor, a eventualelor incidente aparute
Neaplicarea masurilor terapeutice urgente in prezenta reactiilor
adverse
Omisiunea monitorizarii pacientului dupa administrarea
medicamentelor
Neinformarea pacientului asupra posibilelor reactii adverse
Diagnosticul final incomplet, nu mentioneaza comorbiditati sau
complicatii
Recomandari incomplete, nu cuprind tratamentul, alimentatia,
activitati, controale
Informarea insuficienta a pacientului asupra recomandarilor

B.2 Obiective
 controlulprofilactic alpopulaţieiînscop dedepistare aScoliozei la copil
 informaţiereferitoarelaistoriculuibolii
 examinareaclinică
 examinareaexplorativă
 evaluarearisculuide complicaţii
 elaborareaprogramuluiterapeutic
 efectuareatratamentului
 recuperare medicalăşisocială
 profilaxiaacutizărilor
 supraveghereamedicală

C.1. ALGORITMI DE CONDUITĂ A BOLNAVULUI CU SCOLIOZA

C1.1 Algoritm de conduita in tratamentul de recuperare

In Romania se ocupa doar un numar restrans de specialisti de aceasta patologie si restul

specialitatilor nu cunosc atat de bine aparute in cazul amanarii interventiei chirugicale.

C.2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI A PROCEDURILOR

C.2.1.Clasificarea
Scolioza se caracterizeaza prin devierea coloanei in plan frontal, intr-o parte. In general, apare la
mijlocul spatelui sau in partea de jos, respectiv in zona lombara. In aceste situatii, in loc sa
formeze o linie dreapta in josul spatelui, coloana vertebrala se curbeaza in forma literei S sau a
literei C. In acest context, putem vorbi de scolioza toracala sinistroconvexa, in C, si scolioza
dextroconvexa – lombar sinistroconvexa, in S.
 8

Scolioza toracala sinistroconvexa, in C

Scolioza toracala sinistroconvexa, in C, se remarca prin curbura in forma literei C. Acest tip de
curbura este numita si dextroscolioza toraco-lombara. Este vorba despre o singura curbura, care
incepe de la toracele inferior si ajunge pana la vertebrele lombare superioare.

Scolioza dextroconvexa – lombar sinistroconvexa, in S

Scolioza dextroconvexa – lombar sinistroconvexa, in S, poarta si numele de dextroscolioza

toracica – levoscolioza lombara. La nivelul coloanei, exista doua curburi: curbura superioara apare
la nivelul coloanei vertebrale toracice si se inclina spre dreapta, iar curbura inferioara se formeaza
la nivelul coloanei vertebrale lombare si se inclina spre stanga.

In functie de severitate

In functie de severitate, scolioza poate fi usoara, moderata sau severa. Scolioza usoara se remarca
prin unghiul curburii mai mic de 20 de grade, iar lipsa interventiei sau exercitiile fizice de
recuperare ajuta la tratarea sa. Scolioza moderata variaza intre 20 si 40 de grade, iar in acest
stadiu, se recomanda purtarea unui corset. Scolioza severa este recunoscuta prin unghiul mai mare
de 40 de grade la adolescenti si 45 de grade la adulti. In acest caz, interventia chirurgicala nu mai
poate fi evitata.

Scolioza la copii
Statistic, scolioza afecteaza mai ales adolescentele, in proportie de 80%, iar formele severe ale
bolii apar tot la fete, pentru fiecare baiat cu scolioza severa existand 10 fete cu aceeasi forma a
bolii. In general, este vorba despre scolioza idiopatica, ceea ce inseamna ca nu se stie care este
cauza exacta a bolii. Majoritatea cazurilor de scolioza la copii apar intre varsta de 10 ani si 18 ani.

Durerea apare rareori, iar curbele mici sunt adesea neobservate de parinti, insa pot fi detectate in
timpul unui control periodic la pediatru. De regula, curbele de scolioza sunt mici si nu necesita
interventie. Cu toate acestea, daca apar curbe mai mari, este nevoie de purtarea unui corset si chiar
de interventii chirurgicale. La copii, scolioza se imparte in:

 Scolioza infantila idiopatica – de la nastere pana la varsta de 3 ani. Curbele usoare sunt
mai frecvente decat cele mari. Daca un copil este in crestere, curba de scolioza poate
avansa rapid in timpul cresterii;
 Scolioza juvenila idiopatica – de la 3 ani pana la pubertate. Poate afecta deopotriva baietii
si fetele, insa formele severe apar mai ales la fete, unde curbele sunt mai mari si necesita
tratament de durata;
 Scolioza adolescentului – survine dupa pubertate si afecteaza mai ales fetele.
Diagnosticarea scoliozei este destul de usoara, insa identificarea sa inainte de aparitia curburii
coloanei se poate dovedi a fi dificila. Deseori, scolioza trece neobservata atat in cazul copiilor, cat
si al adolescentilor. De multe ori, modificarea coloanei este observata abia la pubertate sau chiar
mai tarziu. Exista, totusi, o serie de semne care le pot indica parintilor prezenta scoliozei:

 Diferente intre inaltimea umerilor, a omoplatilor sau a soldurilor;

 9

 Proeminenta unor vertebre pe o parte a corpului;

 Lungimea diferita a bratelor, atunci cand cel mic sta drept;
 Aparitia inexplicabila a durerilor de spate si/sau a problemelor de respiratie.
Daca observi astfel de semne, este important sa ceri evaluarea medicului si consultul unui
kinetoterapeut, pentru o terapie adaptata nevoilor copilului.

semnele clinice sugestive aceste patologii pentru a ghida precoce pacientii catre acesti
specialisti, motiv pentru care diagnosticarea se face de regula tardiv, cand au aparut inclusiv
modificarile structurale secundare. De aceea consideram oportuna crearea unui protocol unic
national de diagnostic §i tratament al scoliozelor congenitale §i Indrumarea acestor pacienti catre
centrele din tara Inalt specializate pe aceasta patologie.
Efectuata la varste mici, tehnica permite, a§a cum arata §i studiul de fata, corectia curburii
scoliotice la sub 15 grade, corec{ie ce se men{ine la follow-up. Reinse{ia sociala dupa acest gen
de interventie este rapida, la 2-4 saptamani pacientul reluandu-si activita{ile cotidiene.
De asemenea costurile unui astfel de tratament sunt mult diminuate comparativ cu
costurile necesare unei interven{ii chirurgicale menite sa corecteze §i modificarile structurale
secundare

C.2.2.Etiologia
Deformările scoliotice esențiale, idiopatice sau primitive nu au o etiologie bine determinată [2].
Însă există câțiva factori declanșanți de natură tisulară, musculară, neurologică, genetică (este mai
frecvent afectat sexul feminin), hormonală, endocrină, metabolică.
Se individualizează mai multe grupe în cadrul scoliozelor idiopatice și anume:

 scoliozele infantile (de la 0 la 3 ani);

 scoliozele juvenile 1 (de la 3 la 7 ani );
 scoliozele infantile 2 (de la 7 la 11 ani);
 scoliozele juvenile 3 (de la 11 la 12 ani);
 scoliozele adolescentului.

Etiologia scoliozelor secundare

 Neurologice
 Osteomul osteoid, tumori rahidiene
 Displazii conjunctive și osoase (maladia Marfan, sindromul Ehlers-Danlos, displazii
spondilo-epifizare, distrofie rahidiană de creștere, osteogeneză imperfectă)
 Scolioza malformativă (anomalie de șarnieră lombo-sacrată, bloc vertebral)
 Spondilolistezis
 Cauze infecțioase, parazitare
 Cauze traumatice, postoperatorii, postiradiere.

Numeroase studii asupra scoliozei au fost efectuate de către dr. Duval-Beaupere, care a observat
frecvența mai mare în rândul fetelor dar și evoluția lentă și progresivă. Ea a arătat că o curbură
scoliotică evoluează lent înainte de pubertate, iar la apariția primelor semne ale pubertății,
curburile scoliotice se agravează rapid, de o manieră importantă, pentru a se stopa în evoluție
odată cu maturitatea osoasă de la finalul pubertății [1].
 10

Apariția unei curburi scoliotice în regiunea lombară, spre exemplu, determină, în general, apariția
unei curburi secundare în regiunea dorsală, curbură numită curbură de compensație în sens opus
(exemplu: curbura primitivă lombară dextro-covexă și curbura secundară dorsală dextro-
concavă). 
Gradul de maturizare osoasă la copil

Dacă în această perioadă nu se intervine terapeutic, curburile riscă  să se structuralizeze. De fapt,

în cadrul unei curburi scoliotice, vertebrele în creștere sunt supuse unor tensiuni mecanice care
duc la deformarea lor. Riscul este de a vedea aceste vertebre deformate osificându-se, prin urmare
deformarea lor fiind definitivă. 70% din scoliozele cu unghi inferior la 10 grade rămân stabile din
copilărie până la maturitate (scolioze involutive) [1,7]. Scopul tratamentului este de a corecta
curburile, astfel încât procesul de osificare să se efectueze pe vertebre puțin sau deloc deformate
C.2.3. Profilaxia
Scolioza este observata in timpul unui consult periodic la medicul pediatru, la o examinare de
rutina la scoala sau daca parintele sau un profesor remarca o curbura laterala a coloanei.
Diagnosticarea medicului specialist ajuta la stabilirea unui tratament pentru tipul si stadiul
scoliozei, precum si la excluderea unor alte posibile cauze ale deformarii coloanei, asa cum sunt
boala Scheuermann, spondilita anchilozanta sau tulburarea discului juvenil.

Medicul va ruga micul pacient sa se aplece in fata, la un unghi de aproximativ 90 de grade, cu

bratele intinse pe podea si cu genunchii drepti. Aceasta pozitie va oferi o imagine clara asupra
asimetriilor coloanei si trunchiului. Medicul va observa daca un umar este mai ridicat decat
celalalt, daca unul dintre solduri este mai proeminent decat celalalt, daca talia este neuniforma,
corpul se inclina intr-o parte sau daca un picior pare mai scurt decat celalalt.

Testele de imagistica pot ajuta la stabilirea severitatii scoliozei. Daca medicul crede ca scolioza
este determinata de o alta problema de sanatate, poate recomanda realizarea unui RMN.

C.2.4. Conduita pacientului

C.2.4.1. Anamneza
Examenul clinic începe cu examinarea copilului chiar de la naştere pentru a descoperi formele
congenitale, cu deformări vertebrale şi trebuie continuat de medicul de familie sau medicul
şcolar. Foarte importantă este examinarea copilului de către parinţi, cei care pot depista cel mai
uşor orice deformare care apare la nivelul coloanei vertebrale şi a toracelui.
De remarcat faptul că în imensa lor majoritate scoliozele nu sunt însoţite de durere. După ce
pacientul a fost întrebat despre antecedentele personale, familiale şi ereditare, examinarea clinică
trebuie facută pe pacientul dezbrăcat, desculţ, în poziţie “în picioare”.
Aprecierea deviatiei vertebrale se face prin măsurarea curburilor laterale şi sagitale, a
echilibrului frontal occipito-sacrat, a înălţimii gibozităţilor, a denivelării umerilor şi a vârfurilor
omoplaţilor.
Se apreciază:
 Echilibrul bazinului
 Echilibrul umerilor
 Examenul coloanei de profil
 11

La aplecarea spre înainte, se observă frecvent o deformare posterioară a toracelui, gibozitatea

costală care evidenţiază rotaţia vertebrală.
Vertebrele limită superioară şi inferioară sunt cele mai înclinate în raport cu orizontala din partea
superioară şi inferioară a curburii scoliotice, iar vertebra vârf este vertebra cea mai îndepărtată de
verticala care coboară din relieful apofizei spinoase a vertebrei T7.
Pe clişeul de faţă se identifică tipul de curbură în raport cu nivelul vertebrei vârf şi apoi se
măsoară unghiul Cobb. Se măsoară, de asemenea şi rotaţia vertebrală după tehnica propusă de
Nash şi Moe.

Evaluarea maturitaţii osoase

Deoarece scolioza reprezintă o deformare care se apreciază permanent, numai aprecierea exactă a
vârstei osoase permite evaluarea evoluţiei curburii, pentru că adesea vârsta osoasă nu corespunde
vârstei reale. Evaluarea pe clişeul de faţă a osificării crestelor iliace după metoda Risser este testul
cel mai folosit în determinarea stadiilor de maturare osoasă (de la 0 la 5).

C.2.4.2.Examenul fizic
Medicul va ruga micul pacient sa se aplece in fata, la un unghi de aproximativ 90 de grade, cu
bratele intinse pe podea si cu genunchii drepti. Aceasta pozitie va oferi o imagine clara asupra
asimetriilor coloanei si trunchiului. Medicul va observa daca un umar este mai ridicat decat
celalalt, daca unul dintre solduri este mai proeminent decat celalalt, daca talia este neuniforma,
corpul se inclina intr-o parte sau daca un picior pare mai scurt decat celalalt.

C.2.4.3.Investigatii paraclinice
Testele de imagistica pot ajuta la stabilirea severitatii scoliozei. Daca medicul crede ca scolioza
este determinata de o alta problema de sanatate, poate recomanda realizarea unui RMN.

C.2.4.4.Diagnosticul diferential
Diagnosticul este în primul rând clinic, iar semnul de alertă este reprezentat de observarea unei
asimetrii de tip gibozitate atât în ortostatism, cât și în flexia anterioară a trunchiului.
Evaluarea stării scoliozei:

 se măsoară gibozitatea în grade cu un scoliometru sau în milimetri cu un metru;

 distanța pliu fesier – o linie verticală ce coboară de la C7;
 măsurarea mobilității șoldurilor, sector subpelvian;
 examenul coloanei vertebrale dureroase;
 examen neurologic complet;
 examen general (hiperlaxitate, comorbidități);
 se măsoară extensibilitatea ischiojambierilor;
 se măsoară extensibilitatea flexorilor și extensorilor de șold [7].

Examenul radiografic confirmă diagnosticul. Se realizează o radiografie de coloană vertebrală  în

întregime, de față, de profil în ortostatism și o radiografie de coloană vertebrală în întregime, în
decubit dorsal. Această ultimă poziție în clinostatism permite verificarea reductibilității scoliozei,
deoarece gradul de redoare a curburilor este un element de prognostic important. Examenul
radiografic va fi finalizat prin testul Risser când se analizează o scolioză idiopatică juvenilă. Pe
 12

radiografie, convexitatea curburii dă sensul rotației vertebrelor și confirmă topografia gibozității. 

Metoda  lui Cobb permite măsurarea ( în grade de unghi) a intensității curburii.
În momentul de față nu se mai poate vorbi despre urmărirea evoluției unei scolioze, fără a se vorbi
de sistemul EOS [8]. Sistemul EOS a revoluționat explorarea staticii pelvirahidiene, utilizând
două tuburi de raze X octogonale cuplate la doi detectori, acest sistem alunecând vertical de-a
lungul întregului corp. Caracteristicile tehnologice ale acestui sistem permit obținerea fie a unei
incidențe de față, fie de profil, fie a amândurora în același timp, cu o calitate a imaginii
excepțională și o iradiere mult mai scăzută decât radiografia convențională [8]. S-a demonstrat că
există risc cu 20% mai mare pentru a dezvolta cancer de sân la femeile cu scolioză care au avut de
efectuat radiografii multiple în cadrul urmăririi evoluției unei scolioze.
Parametrii pelviani și rahidieni pot fi măsurați în 2D pe incidența frontală și sagitală, dar și
incidență axială în 3D care dă poziția fiecărei vertebre față de bazin și linia medială dar și gradul
său de rotație. Aceasta este incidența majoră a măsurării unei scolioze. Toți parametrii pelvieni și
rahidieni, ca și rotația sunt calculați în 3D.
Sistemul EOS este un examen imagistic foarte important pentru urmărirea unei scolioze, fiind
mult mai precis, puțin iradiant și realizând o comparație mult mai bună a clișeelor de-a lungul
evoluției unei scolioze [7,8]. Facilitează și aprecierea acțiunii corsetului pe rotațiile vertebrale în
scoliozele debutante.

C.2.4.5.Criterii de sanatorializare
 Echilibrat cardio-pulmonar;
 Afebril;
 Parametrii hemodinamici stabili;
 Scoliozaprimardepistatăsauadresareprimarăcusemneclinice minore
 Imposibilitatea îngrijiriiladomiciliuşiarespectăriituturorprescripţiilor medicaleladomiciliu.
 În cazul rezistenţei la tratament, anume durerea la nivelul coloanei vertebrale cu durata mai
mare de 3 luni, care nucedează latratamentulsimptomaticsau evoluţieatipică aboliipentru
reevaluareapacientului.
 Comorbidităţileimportante(rahitism,patologie a
cordului,patologierenalăpreexistentă,stăricuimunitatecompromisa).
 Evaluareacuscopdepregătirepreoperatoriepentruintervenţiichirurgicale
 Dizabilitate care afectează mobilitatea, activităţile de autoîngrijire;
 Pacient constient, cooperant, fara disfunctii cognitive semnificative
 Abilitate fizică suficientă pentru a tolera programul activ de reabilitare;
 Obiective terapeutice realizabile în termen rezonabil.

C.2.4.6.Tratamentul
 Tratament medicamentos
1. Analgezice:

2. AINS:
- Derivaţiiaciduluipropionic:ibuprofen, ketoprofen,
 13

- Derivaţideacidacetic:diclofenac,
- Derivaţii oxicamilor:piroxicam
3. Mierorelaxante

 Tratament de Recuperaremedicala 10-12 sedinte/internare

- Diverse terapii si proceduri ar putea ajuta la usurarea semnelor si simptomelor
scoliozei, individualizate in functie de particularitatile clinice si statusul functional al
bolnavului.
- Tratamentul se stabileste in functie de tipul scoliozei si de stadiul bolii. Astfel, pentru
curburi mai mici de 30 de grade, se recomanda kinetoterapie. Pentru curburi cuprinse
intre 30 si 50 de grade, sunt indicate kinetoterapia si tratamentul ortotic (purtarea unui
corset). Pentru curburi mai mari de 50 de grade, se recomanda inclusiv interventia
chirurgicala.
- Fizioterapie. Stimularea electrica transcutanat a nervului: electroterapie antalgica
(curenti interferentiali, diadinamici, Trabert, TENS, ionizari); laserterapie, bai
galvanice, ultrasonoterapie, magnetoterapie;
- Kinetoterapie individuala. In caz de slabiciune musculara, terapia fizica poate ajuta la
imbunatatirea miscarilor;
Cea mai eficienta forma de tratare a scoliozei usoare spre moderate este kinetoterapia. Prin
practica regulata:

 Se amelioreaza pozitia coloanei;

 Creste flexibilitatea coloanei;
 Creste forta musculara, abdominala si paravertebrala;
 Se amelioreaza respiratia.
Pentru a atinge obiectivele de mai sus, kinetoterapia se foloseste de:

 Exercitii pentru corectarea posturii;

 Posturi fixe;
 Exercitii propuse de tehnica Cotrel (extenie, derotatie, elongatie, flexie laterala);
 Exercitii pentru tonifierea musculaturii abdominale;
 Exercitii pentru tonifierea musculaturii fesiere;
 Exercitii pentru tonifierea si reechilibrarea muschilor din zona spatelui;
 Exercitii pentru imbunatatirea respiratiei;
 Exercitii pentru cresterea fortei musculare respiratorii;
 Exercitii specifice folosite in tehnica Schroth.
De la caz la caz, kinetoterapia poate cuprinde:

 Masaj si intindere tegumentara;

 Educatie pentru o postura corecta;
 Exercitii statice pentru cresterea tonusului muscular;
 Exercitii de respiratie dirijata, pentru a schimba schema respiratorie gresita.
Este indicat ca tratamentul prin kinetoterapie sa fie efectuat doar de catre specialisti. Daca medicul
considera necesar, poate fi indicata si purtarea unui corset. De asemenea, kinetoterapia poate fi
recomandata si postoperator, pentru a ajuta in procesul de recuperare.

- Masaj sedativ, asuplizant, tonifiant.

 14

- Tratamentul ortotic

Pe langa kinetoterapie si mai ales in cazul scoliozelor medii spre severe, este indicat si tratamentul
ortotic. Cea mai comuna forma a sa este purtarea unui corset. Acesta poate preveni agravarea
curburii scoliotice, insa nu o poate corecta. Scoliozele mai mici de 30 de grade nu necesita
tratamentul ortotic, deoarece acestea pot fi neevolutive.

Medicul specialist poate recomanda purtarea corsetului timp de 8-12 ore pe zi sau chiar mai mult
(20-22 de ore), in functie de tipul curburii, agresivitatea bolii si varsta pacientului. Uneori,
purtarea corsetului alterneaza cu kinetoterapia.

In general, corsetul este recomandat mai ales in cazul copiilor inca in crestere. Cele mai comune
tipuri de corsete sunt din plastic si se adapteaza formei corporale. Deseori, acestea sunt invizibile
sub haine, iar eficienta lor creste odata cu numarul de ore purtate. De regula, copiii care le poarta
pot participa la majoritatea activitatilor, avand putine restrictii.

Corsetul este indepartat dupa ce oasele isi inceteaza cresterea. Acest lucru are loc, la fete, la doi
ani dupa inceperea menstruatiei, iar la baieti, in momentul in care este nevoie sa se barbiereasca
sau cand nu mai apar schimbari in inaltime.

- Tratamentul chirurgical

Daca unghiul curburii coloanei este de 45-50 de grade, medicul poate recomanda interventia
chirurgicala. Operatia pentru corectarea scoliozei nu este simpla, ci impune un grad mare de
dificultate. Obiectivul sau este realizarea unei bune artroze vertebrale, prin asocierea unor
instrumente metalice cu suruburi perpendiculare. In cazul in care interventia are loc timpuriu,
sansele de vindecare completa cresc.

Recuperarea dupa interventia chirurgicala variaza de la o persoana la alta. Dupa operatie, medicul
poate recomanda analgezice, pentru a tine durerea sub control. De asemenea, este indicata
kinetoterapia, pentru a ajuta pacientul sa poata merge din nou. Pe masura ce persoana se
recupereaza, este importanta reconstruirea fortei musculare. De acest aspect se ocupa tot
kinetoterapeutul. In general, recuperarea dureaza pana la sase saptamani, iar revenirea la
activitatile normale poate avea loc in cel mult sase luni.

Ca orice forma de interventie chirurgicala, si aceasta prezinta o serie de riscuri. Nivelul riscului
depinde de varsta pacientului, gradul de curbura, cauza curburii si de masurile luate pentru
corectarea sa (prin purtarea corsetului, kinetoterapie, masaj etc.). In timpul interventiei, chirurgul
monitorizeaza functiile maduvei spinarii si pe cele ale structurilor nervoase. Daca exista riscul de
deteriorare a acestora, chirurgul poate ajusta procedura, pentru a reduce acest risc.

Exista si un risc de infectie destul de mic, de aceea, sunt recomandate antibiotice. Alte posibile
riscuri includ leziuni nervoase, sangerare si leziuni ale vaselor de sange, progresia curburii chiar si
dupa interventie, ruperea tijelor sau a suruburilor, precum si necesitatea unei noi interventii, insa
acestea se intampla rar.

- Tratamentul igieno-dietetic
 15

Medicii recomanda ca pacientii cu scolioza sa aiba o greutate corporala normala pentru inaltimea,
varsta si stilul lor de viata. Acest aspect este necesar, deoarece excesul ponderal poate accentua
deviatiile coloanei.

Se recomanda o dieta sanatoasa si echilibrata, precum si reducerea sau eliminarea alimentelor

procesate, foarte dulci sau care contin grasimi saturate. Dieta unei persoane cu scolioza ar trebui
sa includa:

 Alimente bogate in fibre – in special cereale integrale, nuci si seminte;

 Legume proaspete – in mod ideal, ar trebui sa consume minimum 4-5 portii pe zi;
 Fructe proaspete – 3-4 portii de fructe intregi pe zi;
 Alimente cu un continut de probiotice – ajuta la reducerea inflamatiei. Acestea includ
iaurtul, chefirul si legumele murate;
 Oua si carne slaba;
 Peste – contine acizi grasi Omega 3, vitamina D, proteine, zinc, fier, seleniu si complexul
de vitamina B;
 Ciorbe si supe cu carne – contin colagen si ajuta la mentinerea sanatatii oaselor si a
articulatiilor.
De asemenea, este indicata reducerea alimentelor care cauzeaza inflamatia:

 Uleiuri rafinate – de exemplu, ulei de porumb sau rapita;

 Produse pasteurizate din lapte sau carne;
 Carbohidrati rafinati si produse cu un continut mare de zahar. In aceasta categorie intra
painea alba, unele conserve, cerealele dulci, gustarile ambalate, in special napolitanele,
snacksurile si alte dulciuri procesate;
 Grasimi saturate si trans – se gasesc in majoritatea produselor prajite.
Pe langa ajustarea dietei, este important ca organismul sa primeasca nutrienti, antioxidanti si
compusi, cu rol antiinflamator. Acestia includ vitamina D, care ajuta la cresterea, dezvoltarea si
mentinerea densitatii osoase, si magneziu – multi pacienti cu scolioza au deficit de magneziu.
Acesta este important pentru dezvoltarea muschilor, a oaselor si a maduvei spinarii.

- Exercitii fizice

Scolioza este o deviatie posturala cu un unghi mai mare de 10 grade. Scolioza structurata depinde
de insasi structura osoasa si nu poate fi foarte bine tinuta sub control, insa scolioza nestructurata
poate fi corectata printr-un program de exercitii fizice. Pentru a corecta scolioza, sunt indicate mai
multe tipuri de exercitii, printre care:

 Exercitiile pentru flexibilitate – imbunatatesc capacitatea de miscare a oaselor si

articulatiilor. Un program eficient va contine exercitii pentru ca pacientul sa isi recapete
flexibilitatea spatelui si a coloanei. Pe langa flexibilitatea in sine, exercitiile vor ajuta si la
reducerea durerii si a riscului de accidentare;
 Exercitii pentru mentinerea echilibrului – sunt esentiale pentru a creste forta musculara si
pentru a imbunatati postura. Astfel de exercitii vor fi utile pentru a inlesni mersul, urcarea
si coborarea scarilor, statul pe scaun si ridicarea unor obiecte;
 Exercitii pentru cresterea puterii fizice – din cauza dezechilibrelor care au loc pe fondul
scoliozei, este importanta si introducerea exercitiilor de acest tip. Acestea vor ajuta la
 16

intarirea musculaturii aflate de-o parte si de alta a coloanei vertebrale si vor permite un
echilibru intre parti, pentru a evita subdezvoltarea unei zone in defavoarea celeilalte.

- Tratamentul ortopedic cuprinde

 Tracțiunea reprezintă o formă terapeutică simplă și eficace, dar destul de greu de realizat din
cauza unei complianțe scăzute a pacienților, în general. Tracțiunea diurnă poate fi statică sau
dinamică.
 Corsetul Milwaukee prezintă un colier care produce autoîntinderi copilului care îl poartă,
este un corset activ, eficace, mai ales la copil sub 10-11 ani [3].
 Corsetul de tip Cheneau – este vorba despre un corset pasiv, realizat prin mulaj al trunchiului
cu scopul de a „șterge” gibozitatea. Corsetele trebuie purtate 24 de ore din 24 și pot fi date
doar la  duș. Sevrajul definitiv se realizează atunci când maturitatea osoasă este definitivată
(test Risser 4+), ceea ce înseamnă că durata tratamentului se poate întinde pe câțiva ani [3].

C.2.4.7.Evolutia
Majoritatea persoanelor cu scolioza pot avea o viata perfect normala si activa, cu speranta de viata
apropiata de normal. Femeile care au scolioza pot ramane insarcinate si nasc fara complicatii. De
asemenea, tehnica medicala avanseaza de la an la an, astfel ca interventiile pentru corectarea
scoliozei severe sunt minim invazive, cu durere redusa, iar perioada de recuperare este scurta,
daca pacientul apeleaza la kinetoterapie.

C.2.4.8.Supravegherea pacientilor
Scolioza este dificil de prevenit. Totusi, in cazul copiilor, se pot lua cateva masuri, pentru a reduce
riscul aparitiei acestei boli. Acestea includ:

 Practicarea unei activitati fizice precum inotul sau dansul sportiv;

 Corectarea posturii in banca, la scoala, in timpul mersului si al purtarii ghiozdanului;
 Incurajarea dormitului pe toate partile, nu doar intr-o singura pozitie;
 17

 Daca sunt prezenti factorii de risc, poti include si consultul medical periodic.

C.2.5.Complicatiile

In lipsa tratamentului, pot aparea deformari grave ale coloanei, dificultati grave de mers si
probleme respiratorii, care pot duce pana la deces. Din fericire, tratamentul, desi de durata, este
eficient si nedureros, iar persoana poate reveni destul de repede la activitatile preferate

D. RESURSE UMANE ŞI MATERIALE NECESARE PENTRU RESPECTAREA

PREVEDERILOR PROTOCOLULUI
D.1 Resurse umane, competente necesare

Echipa medicala:medici specialisti (pediatrie, recuperare) kinetoterapeut, fizioterapeut, asistenti

medicali, psiholog/logoped, personal auxiliar.

Medici specialisti

Kinetoterapeut Asistenţă medicală

Pacient şi membrii
familiei
Fizioterapeut Logoped

Psiholog clinic Personal auxiliar

Echipa de recuperare multidisciplinară

D.2. Elaborarea planului de reabilitare

Medicul specialist in reabilitare este responsabil de elaborarea planului de reabilitare şi
stabilirea duratei în care acesta trebuie aplicat. Obiectivele şi scopurile planului de reabilitare
trebuie orientate pe problemele identificate în procesul de evaluare. Pacientul participă activ la
elaborarea acestuia împreună cu membrii echipei de reabilitare care este centrată pe pacient.
Planul trebuie să includă următoarele informaţii: diagnostic, problemele cu care se prezintă
pacientul şi funcţiile păstrate), scopurile individului. Planul trebuie să fie revizuit şi actualizat
regulat.

D.3. Resurse materiale, echipamente medicale

 Stetoscop
 Tensiometru
 Termometru
 18

 Taliometru
 Cantar
 Panglica centimetru
 Laborator clinic standard pentru investigaţii
 Sala de recuperare dotata
 Sala electroterapie dotata

D.4. Medicamente:
 Analgezice

D.5. Factori proprii specifici climatului alpin:

 presiune atmosfericã scazutã,

 puritatea crescutã a aerului,
 temperaturã scazutã,
 radiaţia solarã intensã,
 ionizare crescutã.

E. INDICATORI DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI

Protocolul va fi evaluat periodic în ceea ce privește :

- Nivelul de conformitate al activităților cu cerințele din protocol, pentru a verifica în ce
măsură sunt respectate
- Eficacitatea, adică în ce măsură s-au obținut rezutatele scontate
- Eficiența, repectiv, care este consumul de resurse în raport cu maximizarea rezultatelor
1. indicatorii care urmează a fi utilizați în evaluare:
 Număr cazuri cu schemă terapeutică stabilită și administrată conform protocolului / total
număr cazuri spitalizate cu Scolioza la copil
 Număr cazuri cu abatere de la schema terapeutică prevăzută în protocol / total număr cazuri
spitalizate cu Scolioza la copil
 Număr cazuri cu abatere de la schema terapeutică prevăzută în protocol, justificate medical în
FO / total număr cazuri cu abatere de la schema terapeutică prevăzută în protocol
 Ponderea pacienţilor cu Scolioza la copil, (%) cărora li s-au monitorizatposibileleefectele
adverselatratamentul medicamentos si de recuperare, conform recomandărilor dinProtocolul
clinic de diagnostic si tratament in Scolioza la copilpe parcursulultimuluian. Numărul de
pacienţi cu Scolioza, cărora lis-amonitorizatposibileleefecteleadversela tratamentul
medicamentos şielectroterapieconformrecomandărilordin Protocolul clinic de diagnostic si
tratament in Scolioza la copil, pe parcursulultimuluianx100 /
NumărultotaldepacienţicuScolioza carora li s-aadministrattratament medicamentos
șiauprimittratament de recuperare (electroterapie, kinetoterapie) pe parcursulultimuluian.
2. Frecvența de măsurare a indicatorilor: Indicatorii vor fi masurati semestrial
3. Responsabil cu colectarea și prelucrarea datelor este Asistenta coordonatoare.
Datele vor fi supuse analizei pentru luarea masurilor care se impun
 19

F. CONDITII DE ABATERE DE LA PROTOCOL

 Reglementari juridice;
 Nivel de competenta;
 Decompensari neasteptate ale functiilor vitale;
 Evolutie clinica nefavorabila;
 Abaterile de la prevederile protocolului dezvoltat se vor documenta si argumenta tinand
cont de circumstantele individuale ale fiecarui bolnav, de optiunile exprimate de catre
pacient si de experienta clinica a practicianului.
Abaterile justificate medical prin particularitatile cazului, pot fi legate de varste extreme,
comorbiditati, complicatii, compartimente alimentare, sociale, culturale, religioase.
 20

Bibliografie

Bergoin M. Histoire naturelle des scolioses lombaires de

1. l’adolescent. «Cahiers d’enseignement de la SO.F.C.O.T.». In J. Duparc eds. Paris : Elsevier,

1996 ; 55, 195-210;
2. Lokietek W. Scolioses faussement idiopathiques. «Cahiers d’enseignement de la
SO.F.C.O.T.». In J. Duparc eds. Paris : Elsevier, 1994 ; 46, 137-154;
3. Tassin JL. Traitement Orthopédique des scolioses idiopathiques «Cahiers d’enseignement de
la SO.F.C.O.T.». In J. Duparc eds. Paris : Elsevier, 1995 ; 52, 181-202;
4. Bruandet, J-M.(1996).La scoliose.In Déficiences motrices et handicaps. Paris: Association
des paralysés de France;
5. Lerat, J-L. (2005).Traumatologie du rachis.Cours de la faculté de Lyon 1;
6. Rappaport, R. (2004).Croissance humaine. In Encyclopedia Universalis. Mérignac;
7. Marty- Poumarat, C.(2012), Scolioses chez l enfant, cours de Diplome universitaire
Pathologie de la colonne vertebrale, Paris  VII, session 2012-2013;
8. Rodineau, J., Besch S., Morvan G, Thevenin F, Rachis et sports, statique pelvirachidienne
normale et pathologique. Evaluation actuelle, Ed. Elsevier-Masson, 2011.
9. Wiggins, G. C., Shaffrey, C. I., Abel, M. F., & Menezes, A. H. (2003). Pediatric spinal
deformities. Neurosurgical Focus. Behrooz A. Akbarnia, Muharrem Yazici, George H.
Thompson (2011), The Growing Spine, Management of Spinal Disorders in Young
Children, Springer
10. Yang, S., Andras, L. M., Redding, G. J., & Skaggs, D. L. (2016). Early-Onset Scoliosis: A
Review of History, Current Treatment, and Future Directions. Pediatrics.
11. Tikoo, A., Kothari, M. K., Shah, K., & Nene, A. (2017). Current Concepts - Congenital
Scoliosis. The Open Orthopaedics Journal.
12. Marco Crostelli, Osvaldo Mazza, Massimo Mariani, Posterior approach lumbar and
thoracolumbar hemivertebra resection in congenital scoliosis in children under 10 years of
age: results with 3 years mean follow up; Received: 25 November 2011 / Revised: 28
March eur spine J 2014 23:209-215
13. Bollini, G., Docquier, P. L., Viehweger, E., Launay, F., & Jouve, J. L. (2006). Lum-
bosacral hemivertebrae resection by combined approach: Medium- and long-term follow-
up. Spine
14. Batra, S., & Ahuja, S. (2008). Congenital scoliosis: Management and future directions.
Acta Orthopaedica Belgica.
15. John Anthony Herring, Tachdjian’s pediatric orthopaedics, fifth edition, Elsevier, 2014
16. KING, J. D., & LOWERY, G. L. (1991). Results of Lumbar Hemivertebral Excision for
Congenital Scoliosis. Spine.
17. Ruf, M., & Harms, J. Hemivertebra resection by a posterior approach: Innovative
operative technique and first results. Spine, 2002,
18. Hong, J. Y., Suh, S. W., Tr, E., Hong, S. J., Yoon, Y. C., & Kang, H. J. (2013). Clinical
anatomy of vertebrae in scoliosis: Global analysis in four different diseases by multiplanar
reconstructive computed tomography. Spine Journal.
19. Saito, T., Kawakami, N., Tsuji, T., Ohara, T., Suzuki, Y., Nohara, A., Kawakami, K.
(2018). Three-Dimensional Analysis of Hemimetameric Segmental Shift in Congenital
 21

Scoliosis. Journal of Pediatric Orthopaedics.

20. Thirumala, P. D., Bodily, L., Tint, D., Ward, W. T., Deeney, V. F., Crammond, D. J.
Balzer, J. R. (2014). Somatosensory-evoked potential monitoring during instrumented
scoliosis corrective procedures: Validity revisited. Spine Journal.
21. Obeid, I., Bourghli, A., & Vital, J. M. (2013). Thoracic hemivertebra resection by posterior
approach for congenital scoliosis. European Spine Journal.
22. R.A. Tutunaru, S.T. Gavriliu, Gh. Popescu, (2018), Rezec^ia hemivertebrei - tehnica
chirurgicala, Revista Medicala Romana, Volum LXV, nr. 3
23. Congenital Spinal Deformity*1, ROBERT B. WINTER, JOHN E. LONSTEIN, AND
OHENEBA BOACHIE-ADJEI, An Instructional Course Lecture, The American Academy
of Orthopaedic Surgeons, THE JOURNAL OF BONE AND JOINT SURGERY,VOL. 78-
A, NO. 2, FEBRUARY 1996
24. Doi, T., Harimaya, K., Mitsuyasu, H., Matsumoto, Y., Masuda, K., Kobayakawa, K., &
Iwamoto, Y. (2011). Right thoracic curvature in the normal spine. Journal of Orthopaedic
Surgery and Research. McMaster, M. J., & Ohtsuka, K. (1982). The natural history of
congenital scoliosis. A study of two hundred and fifty-one patients. Journal of Bone and
Joint Surgery - Series A.
25. Beals, R. K., Robbins, J. R., & Rolfe, B. (1993). Anomalies associated with vertebral
malformations. Spine.
26. R.A. Tutunaru, S.T. Gavriliu, Gh. Popescu, (2018), Scolioza congenitala exotica - efectele
artrodezei precoce, Revista Medicala Romana, Volum LXV, nr. 1
27. Li, X., Luo, Z., Li, X., Tao, H., Du, J., & Wang, Z. (2008). Hemivertebra resection for the
treatment of congenital lumbarspinal scoliosis with lateral-posterior approach. Spine.
28. Woo, E. J., & DiCuccio, M. N. (2018). Clinically significant pedicle screw malposition is
an underestimated cause of radiculopathy. Spine Journal.
 22

Anexa
Identificarea riscurilor operationale si stabilirea masurilor de limitare a acestora
Registrul Riscurilor
Obiective Risc Cauzele care Risc Strategia Data ultimei Risc Observatii
/Activitati favorizeaza inerent adoptata revizuiri rezidual
aparitia P I E P I E
riscului (1)(2)(3)
Stabilirea Efectuare 3 3 9 Acordarea 31.05.2022 1 3 3
necorespun anamneza si unui timp si
zatoare a examen spatiu
diagnosticu clinic corespunzato
lui incomplet / r pentru
superficial evaluare
Efectuarea Nerespectare 3 3 9 Respectare 31.05.2022 1 3 3
necorespun a ritmului si protocoale
Stabilirea zatoare a intervalului medicale de Protocol
diagnosticului tratamentul de diagnostic / medical de
si ui administrare si tratament diagnostic si
tratamentului terapeutic a elaborate la tratament
Scoliozei la tratamentului nivelul elaborat la
copil tratat in terapeutic spitalului nivelul
cadrul Risc Necunoastere 3 3 9 Adaptarea 31.05.2022 1 3 3 compartimen
Sanatoriului determinat a tuturor tehnicii si telor
in de comorbitatilo dozelor de medicale din
conformitate comorbidit r pacientului medicamente Sanatoriu
cu ati in functie de
competentele comorbiditati
profesionale lor
ale medicilor pacientului
Risc de Neverificarea 3 3 9 Asigurarea 31.05.2022 1 3 3
disfunction functionalitat contractelor
alitate a ii aparaturii / de service si
aparaturii, dispozitivelo reviziilor
dispozitivel r medicale periodice
or pe pentru
perioada aparatura
efectuarii medicala
consultatie
 23

Riscurile de Neasisgurare 3 3 9 Efectuarea 31.05.2022 1 3 3

aparitie a a conditiilor manevrelor
IAAM in de invazive in
cazul sterilitatein conditii de
procedurilo efectuarea sterilitate
r invazive manevrelor abordand o
invazive tehnica cat
mai
atraumatica
Risc de Necunoastere 3 3 9 Consultarea 31.05.2022 1 3 3
efecte a reactiilor rezumatului
adverse ale adverse ale caracteristicil
medicamen medicamente or produsului
telor lor
Riscul de Neetichetare 3 3 9 Etichetarea 31.05.2022 1 3 3
erori in a corecta pe
administrar corespunzato coduri de
ea are pe coduri culoare a
substantelo de culoare a seringilor cu
r substantelor substante
folosite folosite
Riscul de Efectuare 3 3 9 Evaluarea 31.05.2022 1 3 3
cadere anamneza si completa a
examen pacientului
clinic
incomplet /
superficial