Sunteți pe pagina 1din 2

Istoria scoliozei

Termenul de scolioza provine dintr-un cuvant grecesc care inseamna stramb. De-a lungul secolelor, intelegerea afectiunii si abordarea tratamentului au fost mult imbunatatite. Prima referire la o deformare a coloanei o gasim intr-o legenda indiana din 3500 i.H., in care zeul Krishna indreapta coloana deformata in 3 locuri a unuia dintre discipolii sai, tragand de picioare in jos si de barbie in sus. Este deasemenea si prima referire la metoda de tractiune in ax. Prima abordare stiintifica este facuta de Hipocrates in secolul 4 i.H. , care descrie anomaliile de curbura ale coloanei si incearca o clasificare a acestora. El a observat ca pot fi o varietate de curburi ale coloanei vertebrale inclusiv la persoanele sanatoase, coloana putand fi deformata cu varsta sau datorita durerii. A conceput 2 dispozitive diferite de tractiune: masa de tractiune (care in evul mediu va deveni intrument de tortura) si scara hipocratica (scamnum), care implica legarea pacientului de o scara, ridicarea acesteia impreuna cu pacientul care era lasat sa cada. Galien (130-200) a folosit pentru prima oara termenii de scoloioza, cifoza si lordoza pentru a descrie curburile coloanei vertebrale. Chirurgul francez Ambroise Pare (1510-1590) a sustinut folosirea extensiei si presiunii pentru tratarea scoliozei. A creat primul corset din pentru a ascunde si a corecta defectul. Primele corsete erau din fier si cu gauri pentru a le scade greutatea si erau schimbate odata cu cresterea pacientului. De asemenea, el a observat ca acestea nu mai erau folositoare pacinetilor care au atins maturitatea osoasa. In 1660, Glisson descrie curburile coloanei vertebrale si propune ca tratament gimnastica si suspendarea de sub axila, cap si maini. Pediatrul Nicholas Andry publica in 1741 Orthopaedia, the art to prevent and to correct body deformities in children, in care descrie metodele sale de tratare a scoliozei in care include odihna, metode de suspendare, corsetul. Secolul 19 este caracterizat printr-o multitudine de teorii si de metode de tratament (corsete, paturi, scaune, paturi speciale, curele). In 1839 este propusa prima metoda chirurgicala pentru tratarea scoliozei. Jules Guerin este primul care foloseste tenotomia si miotomia subcutanata. La mijlocul secolului 19 incepe sa fie popularizat corsetul din gips de catre Lewis Sayre.

1911- Hibbs a schimbat tratamentul scoliozei, fiind primul care a realizat fuziunea vertebrelor. Prima interventie a efectuat-o pentru a opri progresia curburii coloanei in cazul unui pacient cu tuberculoza. Ulterior a aplicat procedura unui pacient cu scolioza. Cei operati trebuiau sa poarte timp de un an un corset din gips. In 1931, hibbs publica rezultatele sale in cazul a 300 de pacienti cu solioza operati. 1950-1960 Harrington propune folosirea unei singure tije inflexibile din otel, insa datorita rezultatelor slabe a folosit grefe osoase aduse in spatiile intervertebrale pentru a obtine fuziunea. 1984- Cotrel si Dubousset introduc o procedura care urmareste corectia tridimensionala a coloanei Mijlocul anilor 90 se dezvolta tehnica toracoscopica