RECUPERAREA COTULUI

STUDENT: VASILE FLORINA

 Recuperarea cotului
 Articulatia cotului este o articulatie complexa, fiind compusa
din trei articulatii: articulatia humero-ulnara, humero-radiala
si radio-ulnara, toate comunicand intre ele intrucat capsula
este comuna. Epifizele proximale ale radiusului si ulnei se
articuleaza, de asemenea, intre ele prin intermediul
circumferintei articulare a radiusului si incizurii radiale a
ulnei. Componentele osoase ale cotului sunt sustinute prin
intermediul unor mijloace de unire, reprezentate de:
 Capsula articulara
 Ligamentul colateral ulnar
 Ligamentul colateral radial
 Ligamentul patrat
 Ligamentul inelar
 Patologiile cel mai frecvent intalnite la nivelul
cotului sunt reprezentate de:
 Bursita de cot
 Epicondilita laterala
 Epicondilita mediala
 Leziunile ligamentului colateral ulnar
 Ruptura muschiului biceps brahial
 Sindromul de canal ulnar
 Sindromul de tunel radial
 1. Bursita de cot: In mod normal, bursa olecraniana este aplatizata
si cu o cantitate mica de lichid. Daca bursa se inflameaza, va creste
si cantitatea de lichid intalnita la acest nivel, vorbind in acest caz
de o bursita de cot. Cauzele sunt multiple si includ: traumatismul
direct, presiunea indelungata la nivelul cotului, infectia, artrita
reumatoida sau guta. Simptomatologia este reprezentata de
durere (accentuata de flexia cotului si de palpare), pielea fiind
rosie, totodata pacientul acuzand febra sau frisoane. Diagnosticul
este unul clinic, combinat cu o serie de investigatii imagistice de
specialitate (Rx, ecografie mio-entezo-articulara, RMN).
Tratamentul de electie este unul conservator si presupune repaus,
fasa elastica, gheata, medicatie antialgica/antiinflamatorie. Bursa
poate fi punctionata, aspirandu-se lichidul care apoi este trimis la
laborator pentru identificarea unei eventuale infectii bacteriene.
Tratamentul chirurgical presupune excizia bursei si este rezervat
doar cazurilor in care tratamentul chirurgical nu a dat roade.
 2. Epicondilita laterala: reprezinta inflamatia
tendoanelor ce se insera la nivelul
epicondilului humeral lateral (mai poarta si
denumirea de cotul tenismenului).  Simptomele
includ dureri la nivelul zonei de insertie a
tendoanelor si sensibilitate la acest nivel.
Diagnosticul este unul clinic, completat de o
ecografie de parti moi sau de rezonanta
magnetica. Tratamentul consta in repaus,
AINS, antialgice, terapie cu cortizon si
fiziokinetoterapie. Tratamentul chirurgical este
indicat in mai putin de 5% din cazuri.
 3. Epicondilita mediala: cunoscuta si sub
denumirea de cotul jucatorului de golf, aceasta
patologie presupune inflamatia muschilor care
se insera la nivelul epicondilului medial al
humerusului. Tratamentul este acelasi ca in
epicondilita laterala.
 4. Leziunile ligamentului colateral ulnar: prin miscarile de
aruncare repetitive se produce uzarea, intinderea sau
ruperea acestui ligament. Daca forta resimtita de tesuturile
moi este mai mare decat rezistenta la tractiune a
ligamentului, pot aparea rupturi la nivelul fibrelor acestuia.
Cel mai important simptom este reprezentat de durere,
sportivii resimtind dureri in timpul aruncarii, indeosebi in
faza de accelerare sau in momentul strangerii pumnului (la
acest nivel isi au originea muschii flexori ai mainii). Daca
vorbim de o ruptura completa, va aparea local o echimoza
semnificativa.  Diagnosticul este pus in urma examinarii
clinice si a investigatiilor imagistice (Rx, RMN, ecografie, CT
– mai rar). Tratamentul conservator are o rata foarte mare de
success si consta in repaus, AINS si antialgice, gheata local.
Daca leziunea nu raspunde la tratamentul chirurgical, se
propune interventia chirurgicala.
 5. Ruptura muschiului biceps brahial: mai mult de
50% din rupturile muschiului biceps brachial se produc
la nivelul capului lung al acestuia. Ruptura apare
preponderent la barbatii de varsta mijlocie, in
momentul ridicarii de greutati mari, cu cotul in flexie de
90 grade sau cand bicepsul se contracta la o rezistenta
neasteptata.
 Simptomatologia este reprezentata de durere,
inflamatie locala, echimoza si deformare locala la
nivelul mijlocului bratului (muschiul migrat).
Tratamentul de electie este chirurgical si consta in
reatasarea tendonului capului lung la locul de insertie
cu ajutorul unor ancore speciale.
 6.Sindromul de canal ulnar: reprezinta o patologie ce
afecteaza nervul ulnar in momentul traversarii acestuia din
loja anterioara a bratului in loja anterioara a antebratului. O
cauza frecventa o reprezinta indoirea frecventa a cotului
(miscari repetate de tragere, de indindere sau ridicarea
diverselor greutati). Presiunea directa si constanta pe cot
poate duce, de asemenea, la sindromul de canal ulnar. O
alta cauza de producere este reprezentata de traumatisme
locale (lovituri la nivelul canalului ulnar). Simptomele
includ amorteli pe partea interna a antebratului, a mainii si a
degetelor 4 si 5, transformate in timp in durere si in
stangacia mainii datorita afectarii musculaturii inervate de
acest nerv. Diagnosticul se pune cu ajutorul unor teste
speciale (testul vitezei de conducere nervoasa – VCN si
electromiograma – EMG).
 
 Tratamentul este in primul rand conservator si
include repaus si medicatie
antialgica/antiinflamatorie. Totodata, pacientul
trebuie sa consulte un kinetoterapeut care sa-i
arate cum sa efectueze activitatile curente fara
a pune presiune suplimentara pe cot precum si
o serie de exercitii care sa-i consolideze muschii
antebratului. Tratamentul chirurgical
presupune eliberarea presiunii asupra nervului
ulnar in locul in care acesta trece prin canalul
ulnar.
 7. Sindromul de tunel radial: simptomatologia este
similara celei din cotul tenismenului, fiind totodata foarte
greu de diagnosticat. Tratamentul preferat este cel
conservator (repaus, gheata, AINS/antialgice), tratamentul
conservator fiind considerat ultima solutie. Tratamentul
conservator trebuie insotit de un program complex de
recuperare medicala ce consta in fizio si
kinetoterapie. Fizioterapia are rolul de a scadea inflamatia
si este recomandata inca de la primele simptome ale
afectiunii pentru a diminua durerea, inflamatia, practic
pentru a imbunatatii starea generala a pacientului. In
medie dureaza 10 zile, fiind urmata de o evaluare a
medicului curant. Kinetoterapia are rolul de a reda functia,
mobilitatea, tonusul muscular, asigurand integrarea
pacientului in mediul familial, social si profesional.