LUCRARE DE LICENȚĂ

ABSOLVENT,
COSTESCU COSMIN-MIHAI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Conf. Univ. Dr. MARIANA ROTARIU

Facultatea de Bioinginerie Medicală

Specializarea:
BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE

2022

1
ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN REDUCEREA
DURERII LA PACIENȚII CU CERVICALGIE

ABSOLVENT,
COSTESCU COSMIN-MIHAI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Conf. Univ. Dr. MARIANA ROTARIU

Facultatea de Bioinginerie Medicală

Specializarea:
BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE ȘI RECUPERARE

2022

2
 DECLARAȚIE

Subsemnatul, Costescu Cosmin-Mihai, student în anul III, specializarea

Balneofiziokinetoterapie, Facultatea de Bioinginerie medicală, declar prin prezența că
lucrarea de licență cu titlul ,,Rolul kinetoterapiei în reducerea durerii la pacienții cu
cervicalgie” este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă specializare,
facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.

De asemenea, declar că studiul de literatură și datele experimentale prezentate în lucrare

sunt rezultatul propriei mele activități, iar sursele de informare consultate sunt indicate în
lucrare.

Iași, data Costescu Cosmin-Mihai

27.06.2022

3
 APRECIERE

Lucrarea de licenta cu titlul ROLUL KINETOTERAPIEI ÎN REDUCEREA

DURERII LA PACIENȚII CU CERVICALGIE a absolventului COSTESCU COSMIN-
MIHAI - tratează o temă de actualitate, având în vedere importanța mijloacelor kinetoterapiei
în recuperarea medicală .
Lucrarea de faţa prezintă o parte generală bine structurată ce cuprinde atât
bazele teoretice ale tehnicilor de kinetice, cât și noţiuni de anatomie, de morfopatologie și de
biomecanică a coloanei cervicale. Cunoaşterea acestor noțiuni, permite înțelegerea
etiopatogeniei, a tabloului clinic și a evaluării diferitelor criterii de susţinere a diagnosticului, a
evoluţiei patologiei şi, în final, a prognosticului şi conduitei terapeutice.
În lucrare sunt prezentate diferitele tipuri de tratament aplicate în tratamentul
cervicalgiei în funcţie de gravitatea leziunilor.
Partea personală a lucrării prezintă metodologia de lucru şi programul
kinetoterapeutic adaptat fiecărui caz clinic prezentat în lucrare. Absolventul a utilizat o
iconografie bogată prin realizarea de fotografii exemplificative.
Rezultatele sunt ilustrate prin prezentarea fişelor individuale ale pacienţilor și
prin prezentarea bilanțului funcțional al acestora în concordanţă cu cele din lucrările de
specialitate consultate de absolventă.
Teza este riguroasă din punct de vedere ştiinţific, corespunzând exigenţelor
actuale şi este notată cu nota 10 (zece) .

ÎNDRUMĂTOR,
Conf. dr. Rotariu Mariana
 CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................................................................................... 5

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI..................................................................................................................... 7

CAPITOLUL I....................................................................................................................................................... 8
I.1. Anatomia coloanei cervicale ........................................................................................................................ 8
I.1.1 Osteologie............................................................................................................................................... 8
I.1.2 Artrologie ............................................................................................................................................. 10
I.1.3 Miologie ............................................................................................................................................... 14
I.2. Biomecanica coloanei cervicale ................................................................................................................. 22

CAPITOLUL II ................................................................................................................................................... 24
II.1. Informații privind cervicalgia ................................................................................................................... 24
II.1.1. Cauzele apariției cervicalgiei ............................................................................................................. 27
II.1.2. Simptomatologia cervicalgiei............................................................................................................. 28
II.2. Diagnostic ................................................................................................................................................. 29
II.2.1. Diagnosticul clinic ............................................................................................................................. 29
II.2.2. Diagnosticul paraclinic....................................................................................................................... 30
II.2.3. Diagnosticul pus de către kinetoterapeut............................................................................................ 31
II.2.4. Tratament ........................................................................................................................................... 40

CAPITOLUL III.................................................................................................................................................. 43
III.1. Locul de desfășurare al programului recuperator ................................................................................... 43
III.2. Prezentarea pacienților incluși în plan .................................................................................................... 43
III.3. Metode de evaluare a pacienților incluși în plan .....................................................................................45
Chestionarul Northwick Park (NPQ) ............................................................................................................ 45
Bilanțul articular al gâtului ........................................................................................................................... 48
Bilanțul muscular al gâtului .......................................................................................................................... 48
Indexul de dizabilitate al durerii cervicale .................................................................................................... 52
III.4. Plan de recuperare [Kinetoterapie] ......................................................................................................... 55
III.4.1. Prima săptămână ............................................................................................................................... 55
III.4.1.1 Exerciții .......................................................................................................................................... 56
III.4.2. A doua săptămână ............................................................................................................................. 65
III.4.1.1 Exerciții .......................................................................................................................................... 65
III.4.2. A treia săptămână ............................................................................................................................. 71

IV. REZULTATE ȘI DISCUȚII ........................................................................................................................ 76

V. CONCLUZII ................................................................................................................................................... 78

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................. 80

4
 INTRODUCERE

Cervicalgia reprezintă un simptom manifestat sub forma unei dureri acute sau cronice la
nivel cervical care poate iradia occipital dar și la nivelul umerilor si membrelor superioare,
fiind însoțită uneori de rigiditate a coloanei cervicale, cefalee și vertij.

În mod frecvent cervicalgia este favorizată de menținerea prelungită a unor posturi vicioase
ale coloanei cervicale la locul de muncă, suprasolicitarea fizică repetitivă și efort fizic intens
care presupune menținerea membrelor superioare deasupra capului.

Cervicalgia cronică determină apariția tulburărilor funcționale reprezentate de limitarea

mișcărilor uzuale cu apariția cracmentelor mai ales in cursul dimineții după repaos nocturn
prelungit.

Indiferent de tipul durerii, factorii declanșatori si severitatea acesteia, cervicalgia reprezintă

un simptom care necesita consult medical de specialitate in vederea stabilirii diagnosticului
etiologic si instituirea cat mai rapida a tratamentului. (Medicover, 2022)

Conform ultimelor statistici efectuate până în prezent, durerea cervicală este una din cele
mai frecvente dureri având o rată de prevalență standardizată în funcție de vârstă de 27.0 la
1000 de locuitori în 2019 , alături de durerea lombară (lombalgie) și durerea de cap (cefalee).

La nivel global, în 2017, ratele standardizate de vârstă pentru prevalență a durerii de gât la
100.000 de locuitori a fost de 3551,1 (interval de incertitudine de 95% 3139,5 până la
3977,9). (Somaye Kazeminasab, 2022)

Cum afectează cervicalgia calitatea vieții:

Cele mai multe leziuni care apar sunt adesea tratabile cu terapie și îngrijire medicală. În
cele din urmă, cele mai multe răni sunt vindecate, iar pacienții își pot continua rutina ca și
cum durerea nu ar fi avut loc niciodată. Din păcate, nu toate formele se încadrează în acest
tipar. Leziunile coloanei vertebrale sunt printre cele mai riscante și pot schimba radical viața
unei persoane, cu unele simptome și efecte care nu apar decât mult mai târziu.

5
 În continuare sunt enumerate câteva dintre modurile în care leziunile gâtului și spatelui pot
afecta viața de zi cu zi:

Mobilitate limitată

Leziunile gâtului și spatelui duc adesea la leziuni ale nervilor prin intermediul măduvei
spinării. Acești nervi sunt responsabili pentru transmiterea semnalelor către restul corpului. În
cazurile de vătămare gravă, o persoană se poate găsi în imposibilitatea de a se mișca așa cum
obișnuia. Sarcinile de bază de zi cu zi devin extrem de dificile, dureroase sau, în unele cazuri,
imposibile.

Insomnie / Perturbarea somnului

Durerea de spate și de gât este adesea suficient de puternică pentru a ține o persoană trează
noaptea. Durerea și disconfortul pot îngreuna somnul, perturbând astfel activitățile unei
persoane pe tot parcursul zilei.

Depresie și anxietate

Lupta constantă de a trăi cu dureri cervicale și de spate duce adesea la crize de depresie și
anxietate. Cei care suferă de cervicalgie severă se simt adesea neputincioși și iritați din pricina
durerilor pe care le posedă.

Dureri de cap constante

Atunci când intervine un traumatism în zona coloanei cervicale, nervii pot fi lezați sau
deteriorați. Un rezultat comun al unei leziuni la nivelul gâtului sunt durerile de cap constante
și neașteptate, migrenele și oboseala. (lombardi, 2017)

6
 MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Am ales să închei cei trei ani de licență, prin intermediul prezentei lucrări intitulată “ Rolul
kinetoterapiei în reducerea durerii la pacienții cu cervicalgie”

Mi-am propus să abordez această temă deoarece cervicalgia reprezintă una dintre cele mai
răspândite tulburări musculo-scheletale și este din ce în ce mai frecventă la generația mai
tânără. Deși o durere ușoară poate să nu pară importantă în momentul apariției, progresiv,
poate avea un impact destul de mare asupra vieții cu cât pacientul o ignoră mai mult.

Un alt motiv pentru care am ales această temă este experiența personală și dificultățile pe
care le-am întâmpinat de-a lungul anilor. Fiind familiarizat cu această afecțiune, știu cât de
importantă este acționarea cât mai precoce asupra ei.

De asemenea știu cât este de importantă educarea pacienților cu privire la prevenirea

acesteia, poziția corectă în timpul somnului, postura corespunzătoare pe parcursul zilei și
exercițiile pentru tonifierea musculaturii sunt doar câteva dintre recomandările implicate.
Durerea de cele mai multe ori reprezintă un mecanism de avertizare, așadar orice apariție a ei
ar trebui examinată.

În ziua de astăzi cea mai frecventă cauză a apariției cervicalgiei o reprezintă menținerea
prelungită a unor posturi vicioase ale coloanei cervicale un timp îndelungat. Fie că se referă la
folosirea prelungită a unor dispozitive, la locul de munca sau cu scop recreațional, prevenirea
și chiar tratarea cervicalgiei, în cele mai multe cazuri se poate face individual de către pacient,
la domiciliu, desigur în urma recomandărilor unui kinetoterapeut.

Cu toate acestea, de multe ori cervicalgia poate semnala o problema mai gravă precum
osteoartrită, stenoză spinală, hernie de disc. În cazul acestor afecțiuni situația se va aborda
diferit.

7
 CAPITOLUL I

ARGUMENTAREA TEORETICĂ

I.1. Anatomia coloanei cervicale

Anatomia coloanei cervicale este complexă și unică. Pentru înțelegerea diagnosticului și
tratamentului multiplelor tulburări care afectează această regiune, este necesară o cunoaștere
aprofundată a anatomiei. (Ombregt, 2013)

I.1.1 Osteologie
Coloana vertebrală cervicală are șapte vertebre, care pot fi împărțite în două grupe distincte
atât din punct de vedere anatomic, cât și funcțional: Perechea superioară (C1 și C2, atlas și
axis) și cinci vertebre inferioare (C3-C7). (Ombregt, 2013)

Coloana cervicală superioară

Coloana cervicală superioară are în

componență prima și a doua vertebră - atlasul
și axisul și formează o legătură cu occiputul.
(Ombregt, 2013)

Atlasul Figură I-1: Cervicala superioară (Frank H. Netter, 2012)

Atlasul nu are corp vertebral – acesta a fost încorporat în vertebra axisului, pentru a forma
procesul odontoid. Un arc anterior gros, extinzându-se, unește cele doua mase laterale, pe care
se afla superior fațetele articulare atlantale, care se articulează cu condilii occipitali și fațetele
articulare inferioare ale axisului. Arcul posterior este mai subțire decât arcul anterior și
formează joncțiunea posterioară a maselor laterale. Marele foramen vertebral astfel format are
un diametru mai mare în plan transversal decât în plan sagital.

8
 Procesele transversale conțin un
foramen transversal prin care trece artera
vertebrală înainte de a se întoarce
deasupra suprafeței superioare a arcului
posterior, care uneori conține un șanț
arterial, deși anomaliile anatomice sunt
frecvent întâlnite. Figură I-1: Atlasul (Frank H. Netter, 2012)

Fața posterioară a arcului anterior are o fațetă pentru articulare cu apofiza odontoidă a
axisului, care este ținută în poziție de ligamentul transversal, cuprins între doi tuberculi, care
se proiectează de pe fețele interne ale maselor laterale. (Ombregt, 2013)

Axisul

A doua vertebră cervicală este axisul. Acesta este format prin fuziunea cu corpul vertebral
al atlasului pentru a forma procesul odontoid
(sau dens), care este complet separat de atlas.

Lamele axisului sunt foarte bine dezvoltate

și se îmbină într-o apofiză spinoasă bifidă.
Ambele procese transversale au un foramen
transversal pentru arterele vertebrale. Fațetele
articulare superioare ale axisului se
articulează cu fațetele inferioare ale atlasului.
Fațetele articulare inferioare ale axisului se
articulează cu fațetele articulare superioare Figură I-2: Axis (Frank H. Netter, 2012)
ale celei de-a treia vertebre. (Ombregt, 2013)

Coloana cervicală inferioară

Coloana cervicală inferioară este compusă din a treia până la a șaptea vertebră, care sunt
toate foarte asemănătoare. Fiecare corp vertebral este destul de mic. Înălțimea acestora este
mai importantă în partea posterioară decât în cea anterioară, sunt concave pe fața superioară și
convexe pe cea inferioară. Marginile superioare ale vertebrelor sunt acoperite de o muchie
osoasă în relief.

9
 Marginea antero-inferioară a corpului vertebral se proiectează peste marginea antero-
superioară a vertebrei inferioare. De la antero-lateral (la vertebrele superioare) până la
postero-lateral (la vertebrele inferioare) pe
suprafața superioară a corpului, două procese
uncinate sunt proiectate în sus și se articulează
cu crestele inferioare ale vertebrei superioare
pentru a forma articulațiile lui von Luschka sau
articulațiile uncovertebrale. În plan lateral,
procesele transversale au un tubercul anterior și
posterior.

Nervul spinal se află în șanțul dintre cei doi

tuberculi. Procesul transversal are, de
asemenea, un foramen transversal pentru artera
și vena vertebrală. Acest lucru nu este valabil la
C7, unde foramenul înconjoară numai vena
vertebrală accesorie. Foramenele intervertebrale
se află între pediculii superiori și inferiori.

Procesele articulare pentru articulația cu Figură I-2: Cervicala inferioară (Frank H. Netter, 2012)
celelalte vertebre sunt mai posterioare. Cele
două lamele se îmbină într-un proces spinos
bifid (la C3, C4 și C5).

Procesele spinoase de la C6 și C7 sunt mai lungi și se îngustează spre capete. C7 are un

proces spinos mare și se numește, prin urmare, vertebra proeminentă. (Ombregt, 2013)

I.1.2 Artrologie
Discurile intervertebrale

Există șase discuri cervicale, deoarece nu există niciun disc între cele două articulații
superioare. Primul disc se află între axis (C2) și C3. De la acest nivel în jos până la articulația
C7-T1, ele se leagă între ele și separă corpurile vertebrale. Fiecare dintre ele poartă numele de
după vertebra care se află deasupra: de exemplu, discul C4 este discul dintre vertebrele C4 și
C5. (Ombregt, 2013)

10
 Discul, alcătuit dintr-un inel fibros, un nucleu pulpos și două plăci terminale cartilaginoase,
servește atât pentru a uni corpurile vertebrale adiacente, cât și pentru a le menține separate
prin intermediul presiunii hidrostatice a nucleului pulpos localizat central. Nucleul prezintă o
capacitate considerabilă de elasticitate care permite discului să revină la starea fizică inițială
în momentul eliberării presiunii. (Gatterman, 2011)

La nivelul coloanei cervicale, discurile

sunt mai precis potrivite în interiorul
coloanei vertebrale decât la nivelurile
toracice sau lombare datorită concavității
superioare și a convexității inferioare a
fiecărui corp vertebral. De asemenea,
acestea sunt aproximativ o treime mai
groase în partea anterioară decât în cea
posterioară, ceea ce conferă coloanei
cervicale o curbură lordotică care nu este
asociată cu forma corpurilor vertebrale. Figură I-2: Discul intervertebral

Inelul fibros este, de asemenea, mai gros în partea sa posterioară decât este în coloana
lombară. Cu cât coborâm mai mult în josul coloanei vertebrale, cu atât nucleul pulpos este
poziționat mai mult în partea anterioară a discului. (Ombregt, 2013)

Articulațiile

Coloana cervicală este mai mobilă decât cea toracică sau lombară. Structura sa permite
mișcări în toate direcțiile, deși nu fiecare nivel contribuie la toate mișcările. La articulația
dintre C1 și C2 mișcarea de rotație extinsă este posibilă (45-50°), ceea ce reprezintă
aproximativ 50% din rotația la nivelul gâtului. Există o excursie de flexie-extensie moderată
(10°), dar flexia laterală este imposibilă. (Ombregt, 2013)

Articulațiile dintre C2 și C7

Cea mai mare parte a flexiei - extensiei are loc la nivelul articulațiilor C3-C4, C4-C5 și mai
ales C5-C6. Flexia laterală și rotația axială au loc în principal între C2-C3, C3-C4, C4-C5.
Mobilitatea este mai redusă în segmentele cele mai caudale și cuplarea mișcărilor este
prezentă. Acest fenomen este rezultatul poziționării suprafețelor articulare ale articulațiilor
facetale. Flexia laterală este întotdeauna combinată cu flexia ipsilaterală. Astfel, ca exemplu,

11
flexia laterală spre stânga este însoțită mereu de rotație spre stânga. Aceasta este mai
pronunțată la nivelul C2-C3 și rotația de cuplare scade înspre aspectul caudal al coloanei
vertebrale. Importanța clinică a acestui aspect devine clară în timpul examinării: pot apărea
modele articulare specifice ca rezultat al acesteia.

Mișcarea are loc în două zone. Prima zonă, în partea antero-inferioară a coloanei cervicale
inferioare, care conține articulațiile intervertebrale (cu discurile lor intervertebrale) și
articulațiile uncovertebrale, și a doua zonă, în partea posterioară, unde se găsesc articulațiile
facetale, arcurile și apofizele transversale și spinoase. (Ombregt, 2013)

Articulațiile occipitoatlantoaxiale

Condilii occipitali sunt arcuiți în plan sagital și se potrivesc în suprafețele articulare

superioare în formă de cupă ale atlasului. Aceste articulații permit mișcări de flexie - extensie
(13-15°) și mișcări de flexie laterală (3-8°) moderate. Rotația axială nu este posibilă la aceste
articulații. (Ombregt, 2013)

Aspect anterior

• Articulațiile intervertebrale

Articulația intervertebrală este complexul format din două corpuri vertebrale și de discul
intervertebral dintre ele. Discul are mai multe funcții: permite o mai mare mobilitate între
corpurile vertebrele; ajută la distribuirea greutății pe suprafața corpului vertebral în timpul
mișcărilor de flexie; și acționează ca un amortizor de șocuri în timpul încărcării axiale.
Articulațiile sunt în principal stabilizate de ligamentele longitudinale anterioare și posterioare
și de articulațiile uncovertebrale.

• Articulațiile uncovertebrale

Acestea se dezvoltă în timpul copilăriei, când apare fisurarea în aspectul lateral a discului
intervertebral, ceea ce duce la formarea unei despicături în coloana vertebrală a adultului. Ele
nu conțin cartilaj articular sau lichid sinovial și, prin urmare, trebuie să fie considerate ca fiind
pseudoarticulații, deși acestea suferă modificări degenerative. Aceste "articulații" secundare
contribuie la stabilitatea laterală. (Ombregt, 2013)

12
Aspectul posterior și articulațiile facetale

Posterior, vertebrele sunt ținute împreună de ligamentele dintre apofizele spinoase

(ligamentul nucal și ligamentele interspinale) și dintre lamine (ligamentul flavum) și se
articulează prin intermediul articulațiilor facetale. Articulațiile facetale sunt clasificate ca
articulații diartrodiale: suprafețele articulare sunt acoperite cu cartilaj; există o membrană
sinovială și o capsulă articulară fibroasă care conține lichid sinovial. Linia articulară este
oblică: ea se desfășoară dinspre anterosuperior spre posteroinferior, de-a lungul unui unghi de
45° la nivelul C2-C3, care scade la 10° la nivelul C7-T1. Deoarece linia articulară este oblică
și capsula este laxă, sunt posibile mai multe mișcări decât la nivelurile toracic și lombar.

Rotația este întotdeauna combinată cu flexia laterală ipsilaterală. În timpul rotației spre
stânga, fațeta inferioară a vertebrei superioare din partea stângă alunecă în spate pe fațeta
superioară a vertebrei inferioare. La dreapta se întâmplă contrariul.

În timpul extensiei gâtului, corpul vertebral al vertebrei superioare alunecă în spate.

Fațetele inferioare nu numai că alunecă în spate și în jos, dar se și înclină în spate, ceea ce are
ca rezultat deschiderea în față și închiderea în spate. Acest lucru se întâmplă invers în timpul
flexiei: fațetele inferioare ale vertebrei superioare alunecă în față și în sus și se înclină în față,
ceea ce deschide articulația în spate și o închide în față. (Ombregt, 2013)

Ligamente

Coloana cervicală are un sistem ligamentar complex. Ligamentele au rolul de a menține

relațiile osoase normale. Din punct de vedere clinic, totuși, acestea nu sunt atât de importante
deoarece leziunile ligamentare de la nivelul coloanei cervicale nu sunt atât de frecvente și,
atunci când apar, este dificil de precizat unde anume se află problema.

Pot fi recunoscute două seturi distincte de ligamente: ligamentele ale complexului

occipitoatlantoaxial și cele ale complexului coloanei cervicale inferioare. (Ombregt, 2013)

• Ligamentele complexului occipitoatlantoaxial

Acestea sunt structuri puternice care stabilizează zona cervicală superioară. În primul rând,
există ligamentele care leagă occiputul de atlas și axis: membrana atlanto-occipitală
anterioară, membrana atlanto-occipitală posterioară și membrana tectorială.

13
 În al doilea rând, un complex ligamentar leagă axisul de occiput: ligamentul apical,
componenta longitudinală a ligamentului cruciform și a ligamentelor alare. În al treilea rând,
complexul ligamentar care conectează axisul cu atlasul: componenta laterală a ligamentului
cruciform (ligamentul transversal), cele două ligamente atlanto-axiale accesorii și ligamentul
flavum. Nu în ultimul rând, ligamentul nucal care este atașat deasupra protuberanței occipitale
externe, se află în plan sagital și se unește cu ligamentele interspinoase și supraspinoase, care
se contopesc si devin un ligament individual de la apofiza spinoasă C7 în jos. Acest ligament
conține mult țesut elastic și este întins în timpul flexiei gâtului. Datorită elasticității sale,
acesta ajută la readucerea capului în poziție neutră.

• Ligamentele coloanei cervicale inferioare

Ligamentul longitudinal anterior este strâns atașat de corpurile vertebrale, dar nu și de

discuri. În schimb, ligamentul longitudinal posterior este atașat ferm de disc și este mai
voluminos în coloana cervicală superioară decât în cea inferioară. Ambele ligamente sunt
stabilizatori foarte puternici ai articulațiilor intervertebrale. Elementele osoase laterale și
posterioare sunt conectate de ligamentul flavum, de ligamentele intertransversale și
ligamentele interspinoase și ligamentul supraspinos. (Ombregt, 2013)

I.1.3 Miologie
Mușchii coloanei cervicale

Mușchii coloanei cervicale sunt mușchi care acoperă zona gâtului. Acești mușchi sunt în
principal responsabili pentru mișcarea capului în toate direcțiile. Se identifică 3 grupe
principale de mușchi: anterior, lateral și
posterior, în funcție de poziție. Musculatura
gâtului este împărțită în continuare în grupe
mai specifice pe baza unui număr de
determinanți; inclusiv profunzimea, locația
precisă și funcția.

Poziția unui mușchi sau a unui grup de

mușchi la nivelul gâtului se referă în general
la funcția mușchiului. De exemplu, mușchii
posteriori ai gâtului sunt responsabili pentru Figură I-3: Musculatura gâtului (kenhub, 2022)

14
mișcarea de extensie. Mușchii gâtului sunt strâns legați de o serie de structuri importante care
au traseul între torace și cap, inclusiv vasele de sânge majore, nervii și elementele sistemului
respirator și gastrointestinal. (Moore, 2014)

Mușchii anteriori ai gâtului

Reprezintă un grup de mușchi care acoperă partea anterioară a gâtului. Mai mult, aceștia
sunt împărțiți în 3 subgrupe:

• Mușchii superficiali care includ: sternocleidomastoidienii și platisma (pielos al gâtului).

• Mușchii suprahioidieni, după cum sugerează și numele, se găsesc superiori osului hioid și
includ: digastricul, milohioidul, geniohioidul și stilohioidul.
• Mușchii infrahioidieni se găsesc inferiori osului hioid și constau din: sternohioid,
omohioid, sternotiroidian și tirohioid. (Moore, 2014)

Mușchii superficiali ai gâtului

Platisma (pielos al gâtului)

Este un mușchi laminar mare, uniform și simetric care se află în țesutul subcutanat anterior
al gâtului, superficial față de stratul de investire al fasciei cervicale profunde. Originează
anterior către mușchii pectorali majori și deltoizi , de la piele și fascia pieptului superior și a
umărului; apoi rulează în sus și medial până intră în pielea regiunii maseterine , bărbie și
comisura labială.

Se împletește cu contralateralul superior, la nivelul maxilarului, în timp ce mai jos mușchii

celor două părți diverg oblic, lăsând un spațiu triunghiular în centrul gâtului și altoind la
nivelul manubriului sternal. Mușchiul pielos al gâtului este inervat de nervul facial și, dacă
este contractat, ajută la coborârea mandibulei; îndeplinește, de asemenea, funcțiile de mimare
a mușchilor prin întinderea și încrețirea pielii gâtului și deplasarea comisurii buzelor în jos și
lateral.

Sternocleidomastoidian

Este un mușchi mare, cu două capete, al gâtului. Capul său clavicular provine din treimea
medială a claviculei, în timp ce capul său sternal provine din manubriul sternului. Capetele se
unesc și urcă în diagonală pentru a se introduce pe procesul mastoid al osului temporal.

15
 Mușchiul sternocleidomastoidian este inervat de nervul accesoriu (XI) și ramurile
anterioare ale nervilor spinali C2 și C3. Aportul vascular al acestui mușchi este derivat din
ramurile arterei occipitale, auriculare posterioare, tiroidei superioare și suprascapulare.
Funcția mușchiului sternocleidomastoidian depinde dacă mușchiul acționează singur sau
împreună cu omologul său contralateral. (Moore, 2014)

Mușchii anteriori vertebrali ai gâtului

Mușchii vertebrali anteriori reprezintă un grup profund de mușchi situat chiar anterior
coloanei vertebrale cervicale. Acest grup include: rectus capitis anterior, rectus capitis
lateralis, longus capitis și longus colli. Acești mușchi sunt înconjurați de fascia prevertebrală a
gâtului, motiv pentru care sunt denumiți în mod obișnuit ca mușchi prevertebrali. Funcția
principală a acestor mușchi este flexia capului în grade diferite. (Moore, 2014)

Mușchiul rectus capitis anterior

Rectus capitis anterior este un mușchi care are aspectul unei benzi scurte și ia naștere din
suprafața anterioară a masei laterale a atlasului (vertebra C1) și se inseră pe partea bazilară a
osului occipital, anterior de gaura occipitală. Inervația acestui mușchi provine din ramurile
anterioare ale nervilor spinali C1 și C2, în timp ce alimentarea sa cu sânge este asigurată de
ramurile arterelor vertebrale și faringiene ascendente. Funcția mușchiului rectus capitis
anterior este de a flexa capul la nivelul articulației atlanto-occipitală, precum și de a stabiliza
această articulație.

Mușchiul rectus capitis lateral

Rectus capitis lateral este un mușchi mic care ia naștere din suprafața superioară a
procesului transversal al atlasului (C1) și urcă superior pentru a se introduce pe suprafața
inferioară a procesului jugular a osului occipital. Mușchiul este inervat de prelungirile
ramurilor anterioare ale nervilor spinali C1 și C2 și vascularizat de arterele faringiene
ascendente, vertebrale și occipitale. Funcția mușchiului este de a flexa capul lateral la nivelul
articulației atlanto-occipitale și de a ajuta la stabilizarea acestei articulații în timpul mișcării.

Mușchiul longus capitis

Longus capitis este un mușchi lung și plat care originează din tuberculii anteriori ai
proceselor transversale ale vertebrelor C3-C6 sub formă de patru benzi musculare
subțiri. Aceste benzi musculare se deplasează superior și medial pentru a se introduce pe

16
suprafața inferioară a părții bazilare a osului occipital. Mușchiul este inervat de ramurile
anterioare ale nervilor spinali C1-C3 și vascularizat de artera faringiană ascendentă, ramura
cervicală ascendentă a arterei tiroide inferioare și ramurile musculare ale arterei
vertebrale. Longus capitis funcționează ca un flexor slab al capului când acționează bilateral,
în timp ce contracția unilaterală a mușchiului produce rotația ipsilaterală a capului.

Mușchiul longus colli (longus cervical)

Longus colli, numit și longus cervical, este un mușchi lung care se întinde pe toată
lungimea coloanei cervicale și a vertebrelor superioare ale coloanei toracice. Este împărțit în
trei părți: partea superioară ia naștere din tuberculii anteriori ai proceselor transversale ai
vertebrelor C3-C5 și se inseră pe tuberculul anterior al vertebrei C1. Partea intermediară ia
naștere din suprafața anterioară a corpurilor vertebrelor C5-T3 și se inseră pe suprafața
anterioară a corpurilor vertebrelor C2-C4. Partea inferioară ia naștere din suprafața anterioară
a corpurilor vertebrelor T1-T3 și se inseră pe tuberculii anteriori ai proceselor transversale ale
vertebrelor C5-C6.

Mușchiul este inervat de ramurile anterioare ale nervilor spinali C2-C6. Aportul de sânge
provine din ramurile arterelor vertebrale, ale tiroidei inferioare și ale arterelor faringiene
ascendente. Funcția principală a longus colli este de a flexa gâtul. În plus, partea inferioară a
mușchiului poate produce o flexie ipsilaterală slabă și o rotație contralaterală a gâtului.
(Moore, 2014)

Mușchii vertebrali laterali ai gâtului

Mușchii laterali ai gâtului, numiți și mușchii vertebrali laterali, sunt un grup de mușchi care
trec oblic de-a lungul zonelor laterale ale gâtului. Acest grup include mușchii: scaleni
anteriori, mijlocii (mediali) și posteriori, care se extind între procesele transversale ale
vertebrelor cervicale și primele două coaste superioare. Datorită atașamentelor lor, acești
mușchi produc în principal flexia ipsilaterală a gâtului.

Mușchii scaleni anteriori

Mușchii scaleni anteriori sunt cei mai anteriori dintre mușchii scaleni. Ei iau naștere din
tuberculii anteriori ai proceselor transversale ale vertebrelor C3-C6 și se inseră pe tuberculii
scaleni și pe marginea superioară a primei coaste. Scalenii anteriori sunt inervați de ramurile

17
anterioare ale nervilor spinali C4-C6 și vascularizați de ramurile cervicale ascendente ale
arterei tiroide inferioare.

Funcția mușchilor scaleni anteriori depinde de punctul lor de acțiune și dacă mușchii
acționează singuri sau împreună cu omologul contralateral. Când coastele sunt fixate și
mușchiul acționează de jos, contracția bilaterală a scalenului anterior determină flexia
gâtului. La rândul său, contracția unilaterală a mușchiului determină flexia laterală a gâtului
pe aceeași parte. Când coloana vertebrală este fixată, muşchiul produce ridicarea coastei I,
care combinată cu acţiunea intercostalilor externi extinde diametrul antero-posterior al cuştii
toracice. Această acțiune este importantă în timpul respirației forțate.

Mușchii scaleni mediali

Scalenii mediali sunt cei mai mari dintre mușchii scaleni, originează din procesele
transversale ale axisului (C2) și atlasului (C1) și din tuberculii posteriori ai proceselor
transversale ale vertebrelor C3-C7. Mușchiul trece apoi posterolateral pentru a se introduce pe
marginea superioară a primei coaste. Mușchiul scalen medial își primește aportul nervos de la
ramura anterioară a nervilor spinali cervicali C3-C8. Aportul de sânge provine din ramura
cervicală ascendentă a arterei tiroide inferioare.

Funcția principală a mușchiului scalen medial este de a produce o flexie ipsilaterală a

gâtului, atunci când acționează de jos. Când partea cervicală a coloanei vertebrale este fixată
și mușchiul acționează de sus, stabilizează sau ridică prima coastă în timpul inspirației forțate.

Mușchii scaleni posteriori

Scalenii posteriori sunt cei mai mici și mai posteriori dintre mușchii scaleni și originează
din tuberculii posteriori ai proceselor transversale ai vertebrelor cervicale C4-C6. Apoi se
extind posterolateral și se introduc pe suprafața externă a celei de-a doua coaste. Aportul
nervos către mușchiul scalen posterior este derivat din ramurile anterioare ale nervilor spinali
C6-C8, în timp ce alimentarea sa cu sânge provine din ramura cervicală ascendentă a arterei
tiroide inferioare și ramura cervicală transversală a trunchiului tirocervical. Similar scalenului
mijlociu, funcția principală a scalenului posterior este flexia ipsilaterală a gâtului când
acționează de jos și stabilizarea sau ridicarea celei de-a doua coaste când acționează de sus.
(Moore, 2014)

18
Mușchii posteriori ai gâtului

Partea posterioară a gâtului este acoperită de mușchi care leagă craniul de coloana
vertebrală și centura scapulară. Acești mușchi pot fi împărțiți în trei straturi:

• Stratul superficial: trapez, splenius capitis și splenius cervical.

• Stratul profund: mușchii transverso-spinali cervicali (semispinalis capitis,
semispinalis cervicis, multifidus cervicis).
• Stratul cel mai profund: mușchii suboccipitali, interspinali cervicali și mușchii
intertransversari colli. (Moore, 2014)

Stratul superficial

Mușchiul trapez

Trapezul este un mușchi mare, plat, triunghiular care prezintă o formă de diamant cu
omologul său contralateral. Mușchiul se extinde pe partea posterioară a gâtului și pe partea
superioară a toracelui. Pe baza orientării fibrelor sale, trapezul este împărțit în trei
părți; porțiunea descendentă, transversală și ascendentă, fiecare dintre ele având atașamente
distincte.

• Partea descendentă este compusă din fibrele superioare ale trapezului, care provin din
treimea medială a liniei nucale superioare și din protuberanța occipitală externă a
osului occipital. Aceste fibre trec în jos și se inseră pe marginea posterioară a treimii
laterale a claviculei.
• Partea transversală este compusă din fibrele mijlocii ale trapezului, care provin din
ligamentul nucal al apofizelor spinoase ale vertebrelor C1-C6, iar apofizele spinoase și
ligamentele supraspinoase ale vertebrelor C7-T3. Aceste fibre trec orizontal pentru a se
insera pe marginea acromială medială și pe creasta superioară a coloanei vertebrale
scapulare.
• Partea ascendentă este compusă din fibrele inferioare ale trapezului, care provin din
ligamentele supraspinoase și din apofizele spinoase ale vertebrelor T4-T12. Aceste
fibre trec în sus și lateral pentru a se introduce pe vârful lateral al capătului medial al
coloanei vertebrale scapulare.

19
 Mușchiul trapez este inervat de nervul accesoriu (XI). Aportul său de sânge provine din
ramurile arterelor occipitale, cervicale superficiale, cervicale transversale și scapulare
dorsale.

Funcția principală a trapezului este de a produce flexia laterală și rotația contralaterală a

capului când acționează unilateral și extensia capului când acționează bilateral. În
plus, muşchiul trapez se stabilizează şi produce mişcări ale scapulei. În funcție de ce parte a
trapezului se contractă, aceste mișcări pot fi de ridicare, deprimare, retragere și rotație a
scapulei. (Moore, 2014)

Mușchii splenius

Mușchii superficiali ai gâtului posterior sunt mușchii splenius: splenius capitis și splenius
cervical. Acești mușchi aparțin și stratului superficial al mușchilor profunzi (intrinseci) a
spatelui.

Splenius capitis originează din procesele spinoase ale vertebrelor C7-T3 și ale ligamentului
nucal și se inserează chiar sub linia nucală laterală superioară a osului occipital și procesul
mastoid al osului temporal.

Splenius cervical originează din procesele spinoase ale vertebrelor T3-T6 și se inserează în
procesele transversale ale vertebrelor C1-C3.

Mușchii splenius sunt inervați de ramurile posterioare ale nervilor spinali cervicali medii și
inferiori.

Alimentarea cu sânge se face prin arterele cervicale occipitale și transversale. Funcția

mușchilor splenius este de a extinde capul atunci când este contractat bilateral, în timp ce
contracția unilaterală produce flexia laterală și rotația capului pe aceeași parte. (Moore, 2014)

Stratul profund

Mușchii transversospinali cervicali

Mușchii transversospinali sunt un grup mare de mușchi care aparțin și stratului profund al
mușchilor intrinseci ai spatelui. Acest grup de mușchi cuprinde mușchii semispinali,
multifidus și rotatori. Toți acești mușchi sunt subdivizați în continuare în funcție de regiunea
pe care o acoperă.

20
 Cei care se întind pe partea posterioară a gâtului sunt:

• Semispinalis capitis, care originează din procesele articulare ale vertebrelor C4-C7 și
procesele transversale ale vertebrelor T1-T6. Apoi se orientează în sus pentru a se
insera între liniile nucale superioare și inferioare ale osului occipital.
• Semispinalis cervical, originează din procesele transversale ale vertebrelor T1-T6 și se
inseră în procesele spinoase ale vertebrelor C2-C5.
• Multifidus cervical, care originează din procesele articulare ale vertebrelor C4-C7 și
se inseră în procesele spinoase ale vertebrelor cu 2-5 niveluri deasupra originii.

Semispinalis capitis este inervat de ramurile descendente ale nervului occipital mare (C2)
și nervului spinal C3, în timp ce semispinalis cervical și multifidus cervical sunt inervate de
ramurile mediale ale ramurilor posterioare ale nervilor spinali. Acești mușchi își primesc
alimentarea cu sânge prin ramurile arterelor vertebrale, cervicale profunde și occipitale.

Funcția mușchilor transversospinali cervicali este de a extinde capul și gâtul în timpul

contracției bilaterale și de a flexa lateral și roti capul pe aceeași parte în timpul contracției
unilaterale. (Moore, 2014)

Stratul cel mai profund

Mușchii suboccipitali

Mușchii suboccipitali sunt patru mușchi mici găsiți în regiunea suboccipitală, profunzi
până la mușchii semispinali. Aceștia sunt:

• Rectus capitis posterior major, care originează din procesul spinos al axului și se
inseră pe partea laterală a liniei nucale inferioare.
• Rectus capitis posterior minor, care originează din tuberculul posterior al atlasului și
se inseră în partea medială a liniei nucale inferioare.
• Obliquus capitis inferior, care originează din procesul spinos al axisului și se inseră
pe procesul transversal al atlasului.
• Obliquus capitis superior, care originează din procesul transvers al atlasului și se
inseră pe osul occipital, între liniile nucale superioare și inferioare.

Toți cei patru mușchi suboccipitali sunt inervați de nervul suboccipital (C1), şi
vascularizați de artera vertebrală şi ramurile descendente profunde ale arterei occipitale.

21
 Funcția principală a mușchilor suboccipitali se reflectă în menținerea posturii, dar pot
produce și mișcări ale capului. În funcție de ce mușchi al grupului se contractă, mușchiul
suboccipital poate produce o extensie, flexie laterală și rotație a capului la nivelul articulației
atlanto-axiale.

Mușchii interspinali cervicali

Interspinalis cervicis este partea cervicală a grupului muscular interspinal. Este compus din
șase perechi de mușchi care se întind în spațiul dintre vârfurile proceselor spinoase ale
vertebrelor succesive. Astfel, ele apar din aspectul superior al proceselor spinoase ale
vertebrelor C3-T1 și se inseră pe procesele spinoase ale vertebrelor C2-C7. Coloanele
interspinale sunt inervate de ramurile posterioare ale nervilor spinali și vascularizate de
ramurile arterelor occipitale, vertebrale și cervicale profunde. Funcția principală a mușchilor
interspinali cervicali ajută la extinderea gâtului.

Mușchii intertransversari colli

Intertransversarii colli reprezintă porțiunea cervicală a mușchilor intertransversari, care

aparțin stratului cel mai profund al mușchilor intrinseci ai spatelui. Intertransversarii colli sunt
formați din seturi anterioare și posterioare de fâșii scurte de mușchi care originează de la
marginea superioară a proceselor transversale ale vertebrelor C1-T1 și se inseră pe marginea
inferioară a proceselor transversale ale vertebrelor adiacente superioare. Intertransversarii
colli sunt inervați de ramurile anterioare și posterioare ale nervilor spinali cervicali și
vascularizați de arterele occipitale, cervicale profunde și vertebrale. Datorită dimensiunilor lor
mici, funcția acestor mușchi este de a ajuta doar la flexia laterală a capului și de a stabiliza
coloana cervicală în timpul mișcării. (Moore, 2014)

I.2. Biomecanica coloanei cervicale

Gradele de mișcare a coloanei cervicale sunt de aproximativ 80° până la 90° de flexie, 70°
de extensie, 20° până la 45° de flexie laterală și până la 90° de rotație pe ambele părți.
(Windle, 1980)

Prima vertebră cervicală, atlasul, oferă suport pentru susținerea capului. Atlasul se
articulează cu condilii occipitali, iar mișcările sale primare sunt de flexie si extensie. Flexia
normală până la hiperextensie la nivelul articulației atlanto-occipitale variază de la
aproximativ 15° la 20°. Rotația și flexia laterală între occiput și atlas nu sunt posibile din
22
cauza adâncimii alveolelor atlantale, în care se sprijină condilii occipitali. La rotirea într-o
parte condilul occipital contralateral intră în contact cu peretele anterior al alveolei sale
atlantale, iar condilul ipsilateral intră în contact cu peretele posterior al alveolei sale atlantale
respective.

Rotația este posibilă și între C1 și C2 deoarece, spre deosebire de articulația atlanto-

occipitală, fațetele articulare laterale superioare și inferioare ale atlasului și axisului creează o
suprafață biconcava. Concavitatea fiecărei suprafețe articulare se datorează cartilajului
articular al fațetelor inferioare și superioare și nu este vizibilă pe radiografie. Această
caracteristică permite translația anterioară și posterioară a suprafețelor articulare și, pe măsură
ce atlasul continuă să se rotească, acesta se instalează în axis pe măsură ce procesul articular
superior de pe fiecare parte alunecă pe marginile anterioare și posterioare ale suprafețelor
inferioare convexe.

Natura biconvexă a articulației atlanto-axiale înseamnă că flexia și extensia coloanei

cervicale creează adesea mișcare în direcția opusă celei experimentate în atlas. Astfel, atunci
când coloana cervicală se flexează, atlasul se extinde, iar când coloana cervicală se extinde,
atlasul se îndoaie. Această mișcare de cuplare este posibilă deoarece atlasul este echilibrat pe
concavitatea axei, iar atunci când linia de compresie se deplasează anterior acestui punct de
echilibru, ca atunci când gâtul este extins, atlasul trece în flexie. Reversul urmează pe măsură
ce coloana cervicală se flexează, deplasând linia de compresie în spatele punctului de
echilibru și creând extensie la nivelul atlasului. Această cuplare, sau inversare a mișcării, este
o caracteristică unică a coloanei vertebrale, poate fi experimentată la diferite niveluri și este,
de asemenea, importantă în înțelegerea mecanismelor de leziune. (Bogduk N, 2000)

O altă caracteristică a articulației atlanto-axiale întâlnită și în alte segmente din regiunea

cervicală este aceea că rotația pură a atlasului pe axis nu are loc fără un grad mic de extensie
și flexie laterală și uneori flexie. Din nou, linia verticală de forțe care sunt distribuite prin
occiput către atlas pe măsură ce capul se mișcă determină cantitatea de mișcare de cuplare în
atlas, deoarece se echilibrează între cap și axis. (Mimura M, 1989)

23
 CAPITOLUL II

CERVICALGIA – DUREREA CERVICALĂ

II.1. Informații privind cervicalgia

Cervicalgia poate lua diferite forme, variind de la o durere surdă și iritantă la dureri
nervoase arzătoare și debilitante, care pot radia în jos pe umăr și braț. De asemenea, pot exista
variații mari în ceea ce privește modul în care a început durerea și cât de mult poate
dura. Pentru a dezvolta un plan de tratament eficient, este esențială înțelegerea diferitelor
tipuri de dureri cervicale.

Durerea axială cervicală

Cel mai frecvent tip de durere cervicală este durerea axială, numită și durere
mecanică. Durerea axială este concentrată pe o parte sau regiune a gâtului și nu iradiază. De
obicei, este dureroasă sau pulsatilă, dar poate fi, de asemenea, și ascuțită sau
usturătoare. Simptomele se pot agrava cu anumite mișcări sau cu o postură
necorespunzătoare. Tulburările musculare ale gâtului și/sau entorsele ligamentelor sunt cauze
tipice ale durerii axiale a gâtului. Alte surse de durere axială a gâtului includ diferite
mecanisme legate de degenerarea coloanei vertebrale sau traume, inclusiv degenerarea
discului cervical, disfuncția fațetelor articulare sau fractura osului vertebral. (Cooper, 2019)

Durerea radiculară

Durerea radiculară poate apărea atunci când o rădăcină nervoasă din coloana cervicală
devine inflamată, determinând durerea să radieze de-a lungul nervului, în jos pe umăr, braț
și/sau mână. Durerea radiculară implică nervul, are caracter asemenea unui șoc electric sau un
caracter arzător. Durerea se poate intensifica cu anumite mișcări și în funcție de postură. Este
de obicei resimțită doar pe o parte a corpului, dar poate fi pe ambele. Când durerea radiculară
provine de la coloana cervicală, aceasta se datorează, de obicei, degenerescenței coloanei
vertebrale, cum ar fi atunci când o rădăcină nervoasă este iritată de excese osoase, numite
osteofite (pinteni osoși) sau o hernie de disc cervicală. Localizarea durerii radiculare se face
de obicei utilizând modelele dermatoamelor. (Cooper, 2019)

24
Unele studii, totuși, au indicat că durerea radiculară nu urmează întotdeauna aceste modele.
(Murphy DR, 2009)

Durerea referită

Când durerea este experimentată într-o altă locație decât sursa ei și nu este cauzată de
iritarea rădăcinii nervoase, se numește durere referită. De obicei, este simțită ca o senzație
profundă, dureroasă, de crampe și/sau pulsații. Zona de distribuție este mai difuză sau mai
răspândită decât durerea radiantă, dar aceste două tipuri de durere se pot simți
similar. Durerea referită este de obicei simțită doar pe o parte a corpului, dar poate fi pe
ambele. (Cooper, 2019)

Mecanismele modului în care se dezvoltă și se răspândește durerea referită sunt încă

studiate. De exemplu, atunci când un punct de declanșare (partea sensibilă sau hipersensibilă a
unui mușchi) este comprimat, simptomele durerii pot fi îndreptate către alte părți ale
corpului. Cu toate acestea, nu există un acord ferm în comunitatea medicală cu privire la
modul în care se dezvoltă punctele declanșatoare și dacă tiparele lor de durere sunt
previzibile. (Bron C, 2012)

Durerea poate fi transmisă spre zona cervicală în diferite moduri, cum ar fi de la nivelul
inimii (în timpul unui atac de cord) sau maxilarului. Asemănător, o patologie la nivel cervical
poate provoca dureri în alte părți ale corpului, cele mai frecvente sunt durerile de cap, durerile
de umăr sau de spate. (Cooper, 2019)

Durerea mielopatică

Acest tip de durere apare ca urmare a comprimării măduvei spinării. Deși durerea
mielopatică poate apărea la nivelul compresiei care provoacă cervicalgia, simptomele sunt
adesea localizate sub locul de compresie, cum ar fi la nivelul membrelor inferioare și/sau al
picioarelor. Această separare a simptomelor și a regiunii cauzale poate contribui la un risc
crescut de diagnosticare greșită și gestionare greșită. (Chan CK, 2011)

Diferența dintre durerea cervicală acută și cronică

Durerea de gât poate fi caracterizată prin faptul dacă este sau nu rezultatul unei leziuni,
care este corelată cu cât de mult ar putea dura durerea.

25
De obicei, durerea de gât se încadrează în una dintre următoarele două categorii:

• Durerea acută începe de obicei ca un răspuns imediat la o leziune, cum ar fi o încordare a

gâtului sau o leziune sportivă. De obicei, durează mai puțin de 4 săptămâni.
• Durerea cronică începe de obicei treptat și poate avea sau nu o cauză subiacentă
identificabilă. Durerea este de obicei considerată cronică dacă persistă cel puțin 3
luni. Durerea care persistă mai mult de 4 săptămâni, dar mai puțin de 3 luni este cunoscută
sub numele de durere subacută.

Durerea cervicală acută

Majoritatea episoadelor de durere acută cervicală se datorează unei încordări musculare

sau unei entorse ligamentare. Acest tip de leziune poate fi cauzată în diferite moduri, inclusiv:
Dormit cu gâtul într-un unghi incomod, poziție vicioasă în timpul utilizării unui computer sau
al telefonului mobil, purtarea unei genți grele sau a poșetei pe o parte a corpului, un impact
brusc (durerea acută începe de obicei brusc și se poate simți oriunde, poate fi ascuțită și
chinuitoare, surdă sau dureroasă. Poate fi însoțită de rigiditate care face dificilă rotirea capului
și/sau privirea în sus sau în jos.

Durerea cervical acută servește atât ca avertisment de protecție, cât și ca parte naturală a
procesului de vindecare inflamatorie. Durerea oferă o motivație pentru odihnă și pentru a
evita deteriorarea ulterioară în timp ce corpul se vindecă. Cele mai multe leziuni minore ale
ligamentelor, tendoanelor și mușchilor gâtului se vindecă în timp (câteva zile sau săptămâni),
deoarece aceste țesuturi moi au o cantitate bună de sânge pentru a aduce nutrienții și
proteinele necesare pentru vindecare. Îngrijirea nechirurgicală, cum ar fi gheața și/sau căldura,
masajul, manipularea coloanei vertebrale, terapia fizică și/sau medicamentele pot ajuta la
atenuarea durerii în timpul procesului de vindecare.

Durerea cervicală cronică

Durerea cronică cervicală poate fi legată de o afecțiune medicală subiacentă - cum ar fi

boala degenerativă a discului cervical sau osteoartrita cervicală - sau se poate dezvolta fără o
cauză cunoscută sau identificabilă. În unele cazuri, durerea cronică este o extensie a durerii
acute care persistă mult timp după vindecarea leziunii inițiale. Indiferent dacă poate fi găsită
sau nu o cauză medicală subiacentă, durerea se simte și trebuie gestionată.

26
 Durerea cronică poate avea o gamă largă de caracteristici posibile. Se poate face simțită ca
fiind difuză și dureroasă, ascuțită sau arzătoare și se poate extinde pe braț. Poate fi constantă
și insuportabilă, să apară și să dispară intermitent și să progreseze treptat în timp.

Un factor de complicare al durerii cronice îl determină de obicei depresia. Durerea cronică

face dificilă participarea la activitățile vieții de zi cu zi, cum ar fi întâlnirile sociale, munca
productivă sau studiile și participarea la sport. În timp, aceste pierderi pot duce la sentimente
de izolare socială și scăderea calității vieții. Pentru a trata eficient durerea cronică, se
recomandă un screening pentru depresie, cu tratament ulterior după caz. (Cooper, 2019)

II.1.1. Cauzele apariției cervicalgiei

Cauze frecvente ale durerii acute cervicale

Cele mai frecvente cauze ale durerii de gât - întinderi musculare/tendinoase și entorse de
ligamente - se vindecă în câteva zile sau săptămâni. Multe cazuri de leziuni și entorse rezultă
din suprasolicitare sau supraextensie, cum ar fi:

• Poziție vicioasă. Perioadele lungi de timp petrecute aplecat pot duce la o poziție a
capului înainte, ceea ce pune un stres suplimentar pe gât. Privirea în mod repetat în jos
la un telefon sau o tabletă poate provoca, de asemenea, durere, uneori numită ,,text
neck”
• Dormitul într-o poziție incomodă. Capul este ținut într-un unghi vicios sau se răsucește
greșit în timpul nopții, gât rigid dimineața.
• Mișcări repetitive. Întoarcerea capului într-o manieră repetitivă, de exemplu în timpul
anumitor activități sportive (înot), poate duce la suprasolicitarea mușchilor, tendoanelor
și ligamentelor gâtului.
• Traumă. Exemplele includ orice tip de cădere sau impact, cum ar fi o coliziune sportivă
sau vătămare în urma unui accident auto.

Cauze frecvente ale durerii cronice cervicale

Când durerea de gât durează sau continuă să revină pe o perioadă de câteva luni, aceasta se
datorează, de obicei, degenerescenței coloanei vertebrale din cauza uzurii în timp (numită și
spondiloză cervicală).

27
 • Boala degenerativă a discului cervical. Toate discurile intervertebrale își pierd
treptat capacitatea de a amortiza vertebrele coloanei în timp. Dacă un disc
degenerează suficient, poate apărea durere în diferite moduri, cum ar fi prin hernia
de disc, nervul ciupit sau modificări ale articulațiilor care pot cauza osteoartrită.
• Osteoartrita cervicală. Când cartilajul dintr-o articulație se uzează suficient, poate
duce la osteoartrită cervicală. Osteoartrita cervicală este una dintre cele mai
frecvente cauze ale durerii cronice de gât.
• Hernia de disc cervicală. Când stratul exterior protector al unui disc intervertebral
(inelul fibros) se rupe parțial sau complet, o parte din stratul interior vâscos
(nucleul pulpos) se poate scurge și poate provoca inflamație și durere.

Pe măsură ce degenerescența coloanei vertebrale progresează, există un risc crescut de

îngustare a foramenului (stenoza foraminală cervicală) și/sau a canalului spinal (stenoza
centrală cervicală). Dacă rădăcina nervoasă și/sau măduva spinării devin afectate, durerea,
furnicăturile, amorțeala și/sau slăbiciunea pot radia înspre brațe sau picioare. (Kim R, 2018)
(Scott Curtis, 2019)

II.1.2. Simptomatologia cervicalgiei

Simptomele durerii cervicale pot varia foarte mult. Durerea poate crește în intensitate atât
de mult încât persoana evită orice mișcare excesivă.

Semne și simptome frecvente de durere cervicală:

Durerea de gât implică de obicei unul sau mai multe dintre următoarele simptome și
semne:

• Gât înțepenit. Durere și dificultăți în mișcarea gâtului, mai ales în timpul mișcării de
întoarcere a capului.
• Durere ascuțită. Această durere este precis localizată și are caracter înțepător. Acest
tip de durere apare de obicei în partea inferioară a gâtului.
• Inflamarea unei zonei. Acest disconfort se simte de obicei într-o zonă sau regiune mai
largă a gâtului. Este descrisă ca fiind sensibilă și dureroasă, dar nu ascuțită.

28
 • Durere radiculară. Această durere poate radia de-a lungul unui nerv de la nivelul
gâtului spre umăr și braț. Intensitatea variază și durerea se poate simți ca fiind
arzătoare.
• Radiculopatia cervicală. Deficitele neurologice - cum ar fi problemele cu reflexele,
senzația sau forța - pot fi experimentate la nivelul brațului din cauza compresiei
rădăcinii nervoase. Radiculopatia cervicală poate fi, de asemenea, însoțită de dureri
radiculare.
• Probleme cu prehensiunea sau ridicarea obiectelor. Această problemă se poate
întâmpla dacă amorțeala sau slăbiciunea are loc la nivelul brațului sau degetelor
• Dureri de cap. Uneori, o iritație la nivelul gâtului poate afecta mușchii și nervii. Unele
exemple includ cefaleea tensională, cefaleea cervicogenă și nevralgia occipitală..

Dacă simptomele durerii de gât progresează, dormitul poate deveni dificil. Durerea de gât
poate interfera, de asemenea, cu alte activități zilnice. (Scott Curtis, 2019)

II.2. Diagnostic
Diagnosticul este ansamblul de investigații clinice și paraclinice care au ca obiectiv
definirea stării patologice a unui pacient. Diagnosticul poate fi stabilit numai de o persoană cu
calificare medicală și competență recunoscută în domeniu.

II.2.1. Diagnosticul clinic

Un istoric medical complet este primul pas în diagnosticarea cauzei specifice a
cervicalgiei. Pentru informații importante referitoare la starea și istoricul de sănătate al
persoanei, medicul va pune întrebări despre:

• Simptome actuale. Când a început durerea, dacă este constantă, dacă este localizată
într-un singur loc sau iradiază spre umeri, brațe sau degete și dacă există și alte
simptome în plus față de durerea de gât.

• Ocupaţia pacientului. Profesia pacientului, dacă este vorba despre muncă manuală sau
stând în fața unui computer.

• Stil de viață. Activitatea fizică a pacientului, de exemplu, dacă hobby-urile includ mai
multe mișcări, cum ar fi grădinăritul sau înotul, sau opusul, cum ar fi privitul la
televizor sau cititul.

29
 Multe alte informații pot fi revizuite, cum ar fi postura, somnul și leziunile recente sau
vechi. Pe măsură ce se colectează mai multe informații, medicul poate restrânge lista de
diagnostice probabile și poate recomanda anumite tratamente.

Examenul fizic pentru diagnosticarea cervicalgiei

După un istoric medical, se efectuează un examen fizic care include:

• Observația / Inspecția. Se examinează postura, în special gâtul și umerii, pentru orice

leziuni sau anomalii.
• Palparea. Se palpează de-a lungul țesutului moale al gâtului pentru semne de spasme
musculare, constrângere sau sensibilitate.
• Testing articular / Gradele de mișcare. Se vor testa gradele de mișcare pentru flexie,
extensie, rotație și înclinare a capului în comparație cu ceea ce ar fi considerat
normal. Chiar dacă gâtul are o gamă completă de mișcare, medicul va observa dacă
acest lucru se realizează cu ușurință sau dacă anumite mișcări provoacă durere sau
disconfort.
• Testarea reflexelor. Efectuați teste simple cu un ciocan de cauciuc pentru a examina
reflexele la nivelul bicepsului, tricepsului și antebrațului, care pot arăta dacă nervii de
la nivel cervical trimit semnale concrete.
• Testing muscular. Se vor testa mușchii umărului, brațelor și mâinii pentru orice semne
de slăbiciune. Verificați senzațiile neobișnuite, cum ar fi furnicături în zona umerilor,
brațelor sau degetelor.

Multe cazuri de dureri de gât sunt diagnosticate pe baza istoricului medical al pacientului și
a examenului fizic. Când sunt necesare mai multe informații, poate fi nevoie de diagnosticare
avansată pentru a ajunge la un diagnostic precis. (Scott Curtis, 2019)

II.2.2. Diagnosticul paraclinic

1. Analize de laborator – sunt utile mai ales în cazul pacienților cu vârsta de sub 30 de ani
pentru diagnostic diferențial.

2. Imagistic

Radiografia standard (antero-posterioara si de profil) și/sau RMN:

30
 • Modificări de tip artrozic la nivelul articulației interapofizare
• Discartroze cu pensarea spațiilor intervertebrale
• Uncartroze
• Osteofitoză multiplă – la nivelul corpilor vertebrali, articulațiilor interapofizare și
uncovertebrale.
• Deformări are spațiilor vertebrale: pensări ale spațiului intervertebral, deformarea cu
micșorarea găurii de conjugare și micșorarea lumenului canalului spinal.

RMN poate evidenția suplimentar:

• Inflamarea articulațiilor interapofizare

• Deshidratări discale
• Compresia rădăcinilor nervoase (chiar înainte de apariția simptomatologiei clinice).
• Compresie la nivelul arterei vertebrale anterioare.

CT: se recomandă în cazul suspiciunii unei fracturi sau pentru a determina gradul de stenoză
foramenală sau a canalului spinal.

În caz de suspiciune de mielopatie cervicală – cel mai indicat este să se facă mielografia CT.

Ultrasonografia Doppler – este indicată pentru a examina fluxul sanguin la nivelul arterelor
vertebrale, mai ales în cazul asocierii clinice de fenomene vertebro-bazilare.

Electrodiagnosticul – este folositor în cazul asocierii unor leziuni neurologice pentru a

diferenția afecțiunile radiculare de leziunile nervilor periferici.

Uneori elementele imagistice găsite sunt foarte puține și pot fi în discordanță cu acuzele
subiective ale pacientului. (Scott Curtis, 2019)

II.2.3. Diagnosticul pus de către kinetoterapeut

Diagnosticul pus de către kinetoterapeut va consta în evaluarea coloanei vertebrale la nivel

cervical pentru a determina cauzele durerii.

Kinetoterapeutul va ruga pacientul să răspundă la o serie de întrebări referitoare la starea sa

actuală precum:

• Domeniul profesional.
• Gradul de activitate fizică.
31
 • Stil de viață.
• Simptome actuale.
• De cât timp există durerea.
• Antecedente.

Mai mult de atât se poate folosi o scală de durere sau un chestionar pentru a identifica
intensitatea durerii simțite de către pacient.

După acestea, kinetoterapeutul va efectua teste funcționale specifice, testingul articular și

muscular și în funcție de gradul de durere asociat fiecărui test se va lua o decizie asupra
modului de tratament.

II.2.3.1. Examenul somatoscopic

Somatoscopia consta din examinarea vizuală a aliniamentului global și segmentar al
corpului din față, spate și profil, în stare statică și dinamică (mers).

Se efectuează inițial subiectiv, fără instrumente de măsura și control. Când se recurge la

ajutorul acestora devine obiectivă, evaluările globale și segmentare fiind în măsura să
stabilească un diagnostic precis al aliniamentului normal și al abaterilor de la acesta.

Poziția ideală din care se realizează evaluarea este stând: cu umerii relaxați, membrele
superioare pe lângă corp, palmele în poziție intermediară de pronosupinație, degetele ușor
flectate, bărbia orizontală, privirea anterior, membrele inferioare apropiate, genunchii extinși,
picioarele orientate anterior, călcâiele apropiate, vârfurile ușor sau chiar mai mult depărtate,
fără să depășească 45°.
Somatoscopia segmentară constă în cercetarea caracterelor morfologice și funcționale ale
regiunilor, părților și segmentelor corpului, în mod metodic, de sus în jos, în următoarea
succesiune: cap, față, gât, trunchi, torace, abdomen, membre superioare, spate, bazin și
membre inferioare sau invers.

1. Examinarea somatoscopică instrumentală a aliniamentului se realizează cu:

• Firul cu plumb, la care raportările se fac doar pe verticală.

• Cadrul antropometric de simetrie (CAS), la care raportările se fac atât pe verticală,

cât și pe orizontală. Cadrul antropometric de simetrie are dimensiuni de 2 metrii

32
 înălțime și 1 metru lățime. Gradarea se face pe orizontală de la mijloc, deci de la punctul
zero (0) spre dreapta și stânga, din 10 in 10 cm, iar pe verticală de jos în sus, de la 0
până la 200 cm. Astfel, CAS este împărțit în pătrate cu latura de 10 cm. Verticala din
mijloc, de la punctele zero (00) se suprapune liniei mediane a corpului.

Examinarea somatoscopică instrumentală se realizează: din spate, profil și față.

Examinarea din spate

În această examinare, aliniamentul corpului este ideal, când linia mediană a cadrului
antropometric de simetrie (verticala 00) coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin:
vertex, protuberanța occipitală externă, apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale, toracale,
lombare, pliul interfesier, printre epicondilii femurali interni, maleolele tibiale și se
proiectează în mijlocul bazei de susținere.

Verticala trebuie să fie echidistantă față de: relieful median al călcâielor, gambelor și
coapselor, față de scapule și coincide cu linia mediană a trunchiului și capului.

Examinarea din profil

În această examinare, postura corectă ideală se realizează când verticala zero (00) a CAS-
ului coincide cu axa de simetrie a corpului, care trece prin: vertex, lobul urechii, articulația
umărului, marele trohanter al femurului, ușor anterior față de mediana genunchiului, ușor
anterior față de maleola laterală, la nivelul proiecției cutanate a interliniei articulației
mediotarsiene.

Examinarea din față

În această examinare, aliniamentul corpului este ideal, când verticala liniei de simetrie a
corpului coincide cu verticala zero (00) a cadrului antropometric de simetrie care trece prin:
mijlocul frunții, mijlocul nasului, mijlocul buzelor, mijlocul bărbiei, sternului, ombilic,
simfiza pubiana, printre condilii femurali interni si maleolele tibiale si se proiectează
in mijlocul bazei de susținere.

33
II.2.3.2. Examenul somatometric

Examenul de bază care permite aprecierea gradului de dezvoltare fizică prin obiectivizare
este examenul antropometric.

El furnizează date obiective asupra dezvoltării prin măsurarea directă a unor dimensiuni
corporale. Măsurătorile sunt relativ simple, cu aparatura la îndemână şi permit extragerea
unor concluzii foarte valoroase.

Se poate face exprimarea cuantificată a datelor şi prin prelucrarea lor statistico-matematic

se elaborează standarde de dezvoltare.

Aparatura de măsurat este formată din:

• taliometru
• banda metrică
• compasul
• goniometru
• adipocentimetrul
• miotonometrul
• dinamometrul
• scăriţa de mobilitate (Muşat, 2021)

II.2.3.3. Testingul articular

De elecţie, poziţia pentru testare este în ortostatism sau şezând.

Flexia măsoară 30—45°, din care 20˚ în articulaţia atlantooccipitală. Se apreciază fie după
distanţa menton-stern (gura fiind închisă) —normal mentonul puţin atinge sternul —, fie cu
goniometrul, luând ca reper linia dintre lobul urechii şi comisura gurii (braţul fix este plasat
orizontal, braţul mobil urmează mişcarea acestei linii).

Extensia măsoară 35—45°, din care 30° în articulaţia atlantooccipitală. Se măsoară în

acelaşi mod ca şi flexia.

Lateralitatea (flexia laterală, înclinarea laterală) măsoară 40—45°, din care 15—20° în

34
atlantooccipitală. Se apreciază prin unghiul format de linia arcadelor cu linia orizontală a
umerilor sau prin distanţa dintre acromion şi tragus (umerii rămânând pe o linie orizontală).

Rotaţia măsoară 45—70° (fără participarea articulaţiei atlantooccipitale).

Se apreciază prin unghiul format de linia care trece prin cele două conducte auditive
externe, în poziţia zero, cu linia care trece prin aceleaşi repere după executarea rotaţiei.

Atenţie:
• Capul să nu fie flectat sau extins !
• Umerii să rămână pe linia iniţială, să nu se rotească şi ei !
Există un goniometru special (Ciba) pentru măsurarea rotaţiei cervicale.

Circumducţia este o mişcare combinată din celelalte patru mişcări. (Sbenghe, 1987)

II.2.3.4. Testingul muscular

Examen clinico-funcţional făcut pacientului.

1. Inspecţia ne arată relieful muscular comparat cu cel opus sau cu

relieful normal al acelei zone. Astfel apreciem de la început hipotrofia sau hipertrofia
musculară.
2. Palparea maselor musculare (în poziţii de relaxare) ne precizează – repaus =
hipotoniile sau hipertrofiile (contracturile) musculare. mişcarea pasivă a segmentelor
ne dă informaţii asupra acestor aspecte putând chiar să deosebim o spasticitate
piramidală (semnul lamei de briceag) faţă de o rigiditate extrapiramidală (semnul roţii
dinţate).
3. Testul apreciază forţa nu a unui muşchi, ci a grupului muscular care execută o anume
mişcare (este una din părţile negative ale testului).

Pentru fiecare grup muscular, testarea cere poziţionări deosebite pentru anularea gravitaţiei
(forţă 0–1–2) sau, din contră, pentru implicarea gravitaţiei (forţă 3–4–5) cu sau fără rezistenţe
suplimentare.

35
 Aprecierea forţei musculare:

• poziţii fără gravitaţie

F(forţa) 0 = zero (Z);

F1 = schiţată (S);

F2 = mediocră (M);

• poziţii antigravitaţionale

F3 = acceptabilă (A);

F4 = bună (B);

F5 = normală (N);

Pentru o mai fină departajare a forţei musculare se poate adăuga semnul + sau – la cifra
forţei, dacă se parcurge (+) sau nu (-) jumătate de schema de mişcare cerută de forţa
respectivă.

Rezistenţa uzitată la testarea forţei 4 (R medie) şi 5 (R maximă) se aplică pe zona cea mai
distală a segmentului ce efectuează mişcarea, este realizată de mâna fiziokinetoterapeutului
după ce segmentul a parcurs întreaga amplitudine de mişcare, fiind o tentativă, la care se
opune pacientul, de a readuce segmentul la poziţia de plecare = “test de rupere” (“break
test”). (Onu, 2021)

Flexia capului şi gâtului

o Muşchi principali: sternocleidomastoidian (contracţie bilaterală), scaleni

(contracţie bilaterală).
o Muşchi accesori: lungul gâtului.

• Poziţia fără gravitaţie

Subiectul în decubit lateral cu capul şi gâtul susţinute de kinetoterapeut.

Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului. Kinetoterapeutul este plasat în spatele

subiectului.

36
 • F1: muşchii sternocleidomastoidienii se palpează pe faţa antero-laterală a gâtului, de o
parte şi de alta a traheei.

• F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută flexia gâtului.

• Poziţia antigravitaţională

Subiectul în decubit dorsal.

• F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută flexia gâtului.

• F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul frunţii.

• F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Substituţii: flexia trunchiului, înclinarea capului şi gâtului.

Extensia capului şi gâtului

o Muşchi principali: spleniusul gâtului (contracţie bilaterală), semispinalul gâtului

(contracţie bilaterală), trapezul (contracţie bilaterală), lungul capului şi al gâtului
(contracţie bilaterală).

• Poziţia fără gravitaţie

Subiectul în decubit lateral cu capul şi gâtul susţinute de kinetoterapeut.

Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, pe partea posterioară. Kinetoterapeutul este

plasat în spatele subiectului.

• F1: muşchii se palpează paravertebral coloanei cervicale.

• F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută extensia gâtului.

• Poziţia antigravitaţională

Subiectul în decubit ventral.

• F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută extensia gâtului.

• F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul occiputului şi o

stabilizare a regiunii dorsale.

37
 • F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Înclinarea capului şi gâtului

o Mușchi principali: sternocleidomastoidian (contracţie unilaterală, de aceeaşi

parte), scaleni (contracţie unilaterală, de aceeaşi parte)

o Muşchi accesori: ridicătorul scapulei (contracţie unilaterală, de aceeaşi parte)

• Poziţia fără gravitaţie

Subiectul în decubit dorsal.

Stabilizarea: se realizează la nivelul ambilor umeri. Kinetoterapeutul este plasat lateral

faţă de subiect.

• F1: se palpează muşchii de pe partea corespunzătoare înclinării capului şi gâtului.

• F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută înclinarea gâtului de o parte sau de
alta.

• Poziţia antigravitaţională

Subiectul în decubit heterolateral, faţă de partea în care urmează a fi executată mişcarea

(Ex: pentru testarea musculaturii înclinătoare a gâtului de pe partea dreaptă, subiectul va fi în
decubit lateral pe partea stângă).

• F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută înclinarea gâtului într-o parte sau
alta.

• F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul temporalului.

• F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Substituţii: ridicarea umărului homolateral, înclinarea trunchiului de aceeaşi parte.

38
 Rotaţia capului şi gâtului

o Muşchi principali: sternocleidomastoidian (contracţie unilaterală, de partea

opusă), oblic inferior al capului (contracţie unilaterală, de aceeaşi parte), multifizi,
scaleni (contracţie unilaterală, de aceeaşi parte)

• Poziţia fără gravitaţie:

Subiectul în şezând.

Stabilizarea: se realizează la nivelul ambilor umeri. Kinetoterapeutul este plasat în spatele

subiectului.

• F1: muşchiul sternocleidomastoidian se palpează pe partea opusă direcţiei de mişcare.

• F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută rotaţia gâtului de o parte sau de alta.

• Poziţia antigravitaţională

Subiectul în decubit homolateral, faţă de partea pe care se află musculatura de testat (Ex:
pentru testarea musculaturii rotatorii a gâtului de pe partea dreaptă, subiectul va fi în decubit
lateral pe partea dreaptă şi va executa rotaţie pe partea stânga).

• F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută rotaţia capului şi gâtului într-o
parte sau alta.

• F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul temporalului

(lateral).

• F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică. (Onu, 2021)

II.2.3.5. Teste funcționale specifice

Teste funcţionale specifice coloanei cervicale

• Testul tracţiunii

Examinatorul aplică o priză sub bărbie, iar cealaltă la nivelul occiputului şi trage capul
subiectului în sus, tracţionând coloana cervicală a acestuia.

39
 Deoarece testul este folosit pentru pacienţii care prezintă dureri din cauza comprimării
rădăcinilor nervoase, testul este considerat pozitiv dacă această manevră scade sau face ca
durerea să dispară.

• Testul Spurling
Subiectul înclină şi roteşte capul mai întâi într-o parte apoi în cealaltă. În acest timp,
examinatorul aplică o presiune uşoară în axul longitudinal al gâtului.

Dacă apare durere în braţul înspre care s-a înclinat capul, avem de-a face cu o compresiune
la nivelul trunchiul brahial de acea parte.

• Testul abducţiei umărului

Subiectul abduce umărul sau examinatorul îl abduce pasiv, în aşa fel încât palma sau
antebraţul subiectul să îi stea pe cap.

Deoarece testul este folosit pentru pacienţii care prezintă dureri de cauză nervoasă, dacă
această mişcare scade durerea, înseamnă că testul este pozitiv şi avem de a face cu o problemă
la nivelul coloanei cervicale, cum ar fi: herniere a discului intervertebral, compresia venelor
epidurale, compresia unei rădăcini nervoase.

• Testul scalenilor

Dacă se suspectează o contractură la nivelul acestor mușchi, pentru a fi siguri că ei sunt cei
în cauză punem subiectul să realizeze o rotaţie a capului înspre partea afectată şi să îşi ducă
bărbia deasupra claviculei. Testul este pozitiv dacă apare durere de partea înspre care s-a
efectuat mişcarea capului (Tatiana Balint, 2007)

II.2.4. Tratament

Tratamentul cervicalgiei depinde de cauză. Pentru marea majoritate a oamenilor, durerile

de gât pot fi tratate conservator. Recomandările care ajută la ameliorarea simptomelor includ
exerciții precum retracția cervicală în limitele durerii, flexia/extensia capului și gâtului, rotații,

40
înclinări laterale, cu sau fără rezistență. Tratamentul este de asemenea individualizat în funcție
de tipul de durere și intensitatea acesteia. (Garra G, 2010)

Alte tratamente comune ar putea include medicamente, chirurgie, antrenament mecanic

corporal, reforma ergonomică, electroterapie. Tratamentele pot include, de asemenea,
educarea pacientului, dar dovezile existente arată o lipsă de eficacitate. (Gross A, 2012)

II.2.4.1. Tratament kinetic

II.2.4.1.1. Mijloace asociate

 McKenzie pentru reducerea durerilor cervicale.

Metoda McKenzie de Diagnostic si Terapie Mecanica (DTM) este o tehnică de evaluare

și management al tulburărilor musculo-scheletale ale coloanei vertebrale și ale extremităților,
recunoscut și apreciat la nivel internațional.

Obiectivul pe termen lung al metodei McKenzie este de a învăța pacienții, care suferă de
dureri ale coloanei vertebrale, cum să se trateze singuri și să gestioneze durerea de-a lungul
vieții, folosind exerciții si diverse strategii.

Evaluare: Clinicianul procură un istoric al simptomelor, împreună cu activitățile care fie

agravează, fie ameliorează simptomele. Apoi, se efectuează o evaluare a mișcării pentru a
determina dacă pacientul are vreo limitare a mișcării, împreună cu felul în care acționează
simptomele asupra mișcării. Clinicianul îi va cere pacientului să efectueze mișcări repetate
sau susținute specifice pentru a determina efectul asupra simptomelor.

Clasificare: Pe baza evaluării răspunsului simptomatic în timpul testării mișcării repetate

sau susținute, se oferă o clasificare. Cele mai multe simptome ale pacientului sunt clasificate
în sindrom de tulburare, sindrom de disfuncție, sindrom postural sau altele. (Hefford, 2008)

Alegerea exercițiilor în MDT se bazează pe direcția care provoacă scăderea, centralizarea

sau desființarea simptomelor.

Tratamentul constă în găsirea mai întâi a unei mișcări repetate sau susținute care reduce
și/sau elimină simptomele. În continuare, scopul este de a menține această îmbunătățire timp
de câteva zile. În cele din urmă, pacientul efectuează recuperarea funcției, ceea ce înseamnă

41
ca pacientul să facă o dată mișcări care provoacă durere pentru a determina dacă acestea sunt
acum fără durere.

Prevenire: Etapa de prevenire constă în educarea și încurajarea pacientului să facă

exerciții regulate și de autoîngrijire. (McKenzie, 1996) (Institute, 2022)

II.2.4.1.2. Mijloace și tehnici kinetice

II.2.4.1.2.1. Tehnici kinetice

Tehnici kinetice statice (contracția izometrică, relaxarea musculară);

Tehnici kinetice dinamice:

Bazate pe mișcarea activă voluntară:

• active (reflexe și voluntare)

• pasive (prin tracțiuni, prin asistență, sub anestezie, autopasivă)
• pasivo-activă, manipulare

Bazate pe mișcarea pasivă:

Tracțiuni, manipulare, mobilizare autopasivă, mobilizare pasivo-activă, mobilizare mecanică,

mobilizare sub anestezie, mobilizare pasivă pur asistată.

II.2.4.1.2.2. Tehnici akinetice

Imobilizarea (de punere în repaus, de contenție, de corecție);

Posturarea (corectivă)

Tabel II-1. Clasificarea tehnicilor în kinetoterapie (Sbenghe, 1987)

Tehnici în kinetoterapie
Tehnici akinetice Tehnici kinetice
Imobilizarea Posturarea Statice Dinamice
Bazate pe
Contracția Relaxarea Bazate pe mișcarea
M - Mobilizare mișcarea
izometrică musculară activă
pasivă
Bazate pe Bazate pe
mișcarea mișcarea Tracțiuni
activă activă Manipulare
reflexă voluntară M. autopasivă
M. activă M. pasivo-activă
liberă M. mecanică
M. activo- M. sub anestezie
pasivă M. pasivă pur
asistată
M. activă cu
rezistență

42
 CAPITOLUL III

KINETOTERAPIA ÎN REDUCEREA DURERII LA

PACIENȚII CU CERVICALGIE

III.1. Locul de desfășurare al programului recuperator

Locul de desfășurare al programului de recuperare a fost la domiciliu (în urma aprobării de
către coordonatorul de practică dna. kinetoterapeut Chiriac Tania, cabinetul Fizio-Center,
Bârlad, Str. Republicii nr.34). Pacienții au urmat un protocol de kinetoterapie pe o perioadă de
2-3 săptămâni care cuprinde metode de reducere a durerii cervicale.

III.2. Prezentarea pacienților incluși în plan

Pentru realizarea planului de recuperare am ales trei subiecți, criteriile de selectare fiind
reprezentate de vârstă și de tipul de durere specific fiecărui pacient. Lucrarea fost organizată
pe o durată totală de 3 săptămâni, în luna martie a anului 2022.

Dată Dată
Nr. crt. Inițiale Vârstă Gen Diagnostic începere încheiere
tratament tratament
1. C.T. 20 F Cervicalgie acută 03.03.2022 24.03.2022
2. E.G. 23 M Cervicalgie acută 05.03.2022 26.03.2022
3. P.A. 22 M Cervicalgie acută 02.03.2022 23.03.2022

CAZ CLINIC 1

NUME / PRENUME: C.T.

SEX: Feminin

VÂRSTĂ: 20 ani

OCUPAȚIE: Studentă

43
DIAGNOSTIC: Durere cervicală acută, apărută progresiv, cifozare ușoară a gâtului.

MECANISM DE PRODUCERE: Poziție pe scaun incorectă cu cifozarea gâtului, utilizarea

telefonului o lunga perioadă de timp (text-neck) a dus la încordarea mușchilor zonei cervicale
și provocarea durerii în ortostatism și stând așezat.

ISTORIC: Cervicalgia a avut o evoluție destul de înceată însă pacientul a ignorat durerea
până în momentul în care a început să devină iritantă. La cabinet i-a fost recomandată
kinetoterapia, apoi s-a întocmit un plan de recuperare orientativ.

RECOMANDĂRI: O postură cât mai corectă în așezat și în ortostatism, pauze de câteva

minute între orele de lucru și efectuarea exercițiilor pentru diminuarea durerii și stretching
muscular, adoptarea unei poziții cât mai bune în timpul somnului.

CAZ CLINIC 2

NUME / PRENUME: P.A.

SEX: Masculin

VÂRSTĂ: 22 ani

OCUPAȚIE: Programator IT

DIAGNOSTIC: Durere cervicală acută, apărută progresiv, mobilitate redusă.

MECANISM DE PRODUCERE: Poziție pe scaun incorectă cu cifozarea gâtului, utilizarea

calculatorului o lunga perioadă de timp.

ISTORIC: Durerea a apărut progresiv în cadrul orelor de lucru, pacientul s-a prezentat la
centrul de kinetoterapie și i-a fost recomandat să urmeze un plan orientativ la domiciliu.

RECOMANDĂRI: O postură cât mai corectă în așezat și în ortostatism, pauze de câteva

minute între orele de lucru și efectuarea exercițiilor pentru diminuarea durerii și stretching
muscular, adoptarea unei poziții cât mai bune în timpul somnului.

44
CAZ CLINIC 3

NUME / PRENUME: E.G.

SEX: Masculin

VÂRSTĂ: 23 ani

OCUPAȚIE: Muzician (Pianist/Chitarist)

DIAGNOSTIC: Durere cervicală acută apărută progresiv, cu senzație de înțepenire, ușoară

cifozare a gâtului, mobilitate redusă.

MECANISM DE PRODUCERE: Poziție vicioasă în urma folosirii pe timp îndelungat al

instrumentelor de cântat.

ISTORIC: Durerea a apărut progresiv până a devenit iritantă, în cele din urmă pacientul a
efectuat un control și i-a fost recomandată kinetoterapia ca mijloc de tratament.

RECOMANDĂRI: O postură cât mai corectă în așezat și în ortostatism, folosirea unui scaun
cu spătar în timpul utilizării instrumentelor de cântat, pauze de câteva minute între orele de
lucru și efectuarea exercițiilor desemnate pentru diminuarea durerii și stretching muscular,
adoptarea unei poziții cât mai bune în timpul somnului.

III.3. Metode de evaluare a pacienților incluși în plan

Chestionarul Northwick Park (NPQ)

Pentru început am evaluat intensitatea durerii folosind chestionarul Northwick Park

Chestionarul Northwick Park (NPQ) măsoară durerea de gât și dizabilitățile asociate

pacientului. Este ușor de completat și oferă o măsură obiectivă pentru a evalua rezultatul și
pentru a monitoriza simptomele la pacienții cu durere cervicală acută sau cronică în timp. A
fost dezvoltat la Spitalul Northwick Park din Middlesex Anglia.

Chestionarul este împărțit în nouă secțiuni a câte cinci părți. Și anume: 1) intensitatea
durerii cervicale, 2) dureri în timpul somnului, 3) ace și amorțeală la nivelul brațelor pe timp
de noapte, 4) durata simptomelor, 5) transportul obiectelor, 6) cititul, 7) munca și/ sau

45
treburile casnice, 8) activități sociale și 9) condusul. La sfârșit există o a zecea întrebare care
urmărește să compare starea actuală cu starea când a fost completat ultima dată chestionarul.

Scopul acestui chestionar este de a afla cât de gravă este durerea și cum a afectat
activitățile din viața de zi cu zi ale pacientului. (LEAK, 1994)

Metoda de folosire

Pacienții trebuie să completeze chestionarul. Fiecare parametru este împărțit în cinci

posibilități de răspuns, cu puncte de la 0 la 4. 0 este semnificativ pentru nici o durere și 4 este
semnificativ pentru cea mai gravă durere. Există un singur răspuns posibil pentru fiecare
parametru.

Scorul reprezintă suma punctelor înscrise pentru primele nouă întrebări. Întrebarea 9
(despre condusul automobilului) nu este aplicabilă dacă pacientul nu conduce o mașină în
stare bună de sănătate sau pur și simplu nu conduce.

• Dacă se răspunde la cele nouă întrebări: procentul NPQ = ((scor durere de gât) /
36) x 100%.

• Dacă se răspunde la primele opt întrebări: procentul NPQ = ((scor durere de gât) /
32) x 100%.

Interpretarea se face de către kinetoterapeut. Scorul minim este 0. Scorul maxim este 36
dacă s-a răspuns la toate cele nouă întrebări și 32 dacă s-a răspuns doar la primele opt
întrebări. Procentul variază de la 0% la 100%. Cu cât procentul este mai mare, cu atât
dizabilitatea și durerea sunt mai mari. (WLODYKA-DEMAILLE, 2004) (LEAK, 1994)

Tabel III-1.1. Scor inițial Northwick

Pacient Scor Northwick Săptămâna

P.A. 8 (22%) 0
E.G. 9 (25%) 0
C.T. 6 (18%) 0

46
 Tabel III-2: Chestionarul Northwick Park (NPQ)

Parametru Status Puncte

a. nu am nici o durere 0
b. durerea este ușoară 1
Intensitatea durerii cervicale c. durerea este moderată 2
d. durerea este severă 3
e. durerea este insuportabilă 4
a. somnul nu îmi este deranjat de durere 0
b. somnul îmi este uneori deranjat de durere 1
Durerile cervicale din timpul
c. somnul este regulat deranjat de durere 2
somnului d. din cauza durerii dorm mai puțin de 5 ore 3
e. din cauza durerii dorm mai puțin de 2 ore 4
a. nu apar 0
b. ocazional îmi apar 1
Furnicături sau amorțeli în brațe
c. somnul meu este de regulă perturbat de înțepături/amorțeli 2
pe timp de noapte d. datorită înțepăturilor/amorțelilor dorm mai puțin de 5 ore 3
e. din cauza înțepăturilor/amorțelilor dorm mai puțin de 2 ore 4
a. gâtul și brațele se prezintă normal pe tot parcursul zilei 0
b. simptomele persistă mai puțin de 1 oră 1
Durata simptomelor c. simptomele sunt prezente între 1-4 ore 2
d. simptomele sunt prezente mai mult de 4 ore 3
e. simptomele sunt prezente în mod continuu toată ziua 4
a. pot transporta obiecte grele, fără dureri 0
b. pot transporta obiecte grele, dar îmi apar dureri 1
Transportul obiectelor c. pot gestiona doar obiecte de greutate medie 2
d. nu pot ridica doar obiecte ușoare 3
e. nu pot ridica greutăți 4
a. pot face acest lucru cât doresc fără nici o problemă 0
b. pot face acest lucru dacă sunt într-o poziție corespunzătoare 1
Cititul și privitul la televizor c. pot face acest lucru, dar îmi provoacă dureri 2
d. durerea mă face să încetez să fac acest lucru 3
e. durerea mă împiedică să fac acest lucru 4
a. pot să-mi fac munca mea de obicei fără durere 0
b. pot să-mi fac treaba, dar de obicei îmi dă dureri
1
c. durerea mă împiedică să-mi fac munca pentru mai mult de
Munca 2
jumătate din timpul normal
d. durerea mă împiedică să-mi fac munca mai mult de 15 min. 3
e. durerea mă împiedică să-mi fac munca 4
a. viața mea socială este normală și nu-mi provoacă nici o durere 0
b. viața mea socială este normală, dar crește gradul de durere 1
Activitatea socială c. durerea a limitat viața mea socială, dar eu sunt încă în măsură să ies 2
d. durerea a restricționat viața mea socială la domiciliu 3
e. nu am nici o viață socială din cauza durerii 4
a. pot conduce ori de câte ori este necesar, fără disconfort 0
b. pot conduce ori de câte ori este necesar, dar cu disconfort 1
Condusul automobilului c. durerile cervicale/rigiditate îmi limitează ocazional capacitatea de a conduce 2
d. durerile cervicale/rigiditate îmi limitează frecvent capacitatea de a conduce 3
e. nu pot conduce din cauza durerilor 4

36 – scor maxim de durere

0 – scor minim de durere

47
 Următoarele metode de evaluare a pacienților incluși în plan sunt reprezentate de
testingul articular și muscular. Pentru a putea prezenta datele inițiale ale pacienților voi aminti
câteva date teoretice despre aceste evaluări.

Bilanțul articular al gâtului

Flexia măsoară 30—45°, din care 20˚ în articulaţia atlantooccipitală. Se apreciază fie după
distanţa menton-stern (gura fiind închisă) — normal mentonul puţin atinge sternul —, fie cu
goniometrul, luând ca reper linia dintre lobul urechii şi comisura gurii (braţul fix este plasat
orizontal, braţul mobil urmează mişcarea acestei linii).

Extensia măsoară 35—45°, din care 30° în articulaţia atlantooccipitală. Se măsoară în

acelaşi mod ca şi flexia.

Lateralitatea (flexia laterală, înclinarea laterală) măsoară 40—45°, din care 15—20° în
atlantooccipitală. Se apreciază prin unghiul format de linia arcadelor cu linia orizontală a
umerilor sau prin distanţa dintre acromion şi tragus (umerii rămânând pe o linie orizontală).

Rotaţia măsoară 45—70° (fără participarea articulaţiei atlantooccipitale).

Circumducţia este o mişcare combinată din celelalte patru mişcări. (Sbenghe, 1987)

Evaluând bilanțul articular al pacienților incluși în plan, în prima zi a programului de

recuperare am notat într-un tabel următoarele rezultate.

Tabel III-3: Bilanț articular individual

Pacient Flexie Extensie Înclinare S. Înclinare D. Rotație S. Rotație D.

P.A. Normală 37° Normală 40 – 42° 55° 60°
E.G. 42° 40° 40° 42° Normală Normală
C.T. Normală Normală Normală 40° 62° Normală

Bilanțul muscular al gâtului

Reprezintă un sistem de tehnici de examinare manuală pentru evaluarea forței fiecărui muşchi
sau a unor grupe musculare. De reținut că orice evaluare a stării mușchiului cu ajutorul unor
aparate nu intră în cadrul acestui bilanț clinic muscular.

48
 Flexia capului şi gâtului

Muşchi principali: sternocleidomastoidian (contracţie bilaterală), scaleni (contracţie

bilaterală).

Muşchi accesori: lungul gâtului.

• Poziţia fără gravitaţie

Subiectul în decubit lateral cu capul şi gâtul susţinute de kinetoterapeut.

Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului. Kinetoterapeutul este plasat în spatele

subiectului.

• F1: muşchii sternocleidomastoidienii se palpează pe faţa antero-laterală a gâtului, de o

parte şi de alta a traheei.

• F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută flexia gâtului.

• Poziţia antigravitaţională

Subiectul în decubit dorsal.

• F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută flexia gâtului.

• F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul frunţii.

• F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Extensia capului şi gâtului

Muşchi principali: spleniusul gâtului (contracţie bilaterală), semispinalul gâtului

(contracţie bilaterală), trapezul (contracţie bilaterală), lungul capului şi al gâtului (contracţie
bilaterală).

• Poziţia fără gravitaţie

Subiectul în decubit lateral cu capul şi gâtul susţinute de kinetoterapeut.

Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, pe partea posterioară. Kinetoterapeutul este

plasat în spatele subiectului.

49
 • F1: muşchii se palpează paravertebral coloanei cervicale.

• F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută extensia gâtului.

• Poziţia antigravitaţională

Subiectul în decubit ventral.

• F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută extensia gâtului.

• F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul occiputului şi o

stabilizare a regiunii dorsale.

• F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Înclinarea capului şi gâtului

Mușchi principali: sternocleidomastoidian (contracţie unilaterală, de aceeaşi parte),

scaleni (contracţie unilaterală, de aceeaşi parte)

Muşchi accesori: ridicătorul scapulei (contracţie unilaterală, de aceeaşi parte)

• Poziţia fără gravitaţie

Subiectul în decubit dorsal.

Stabilizarea: se realizează la nivelul ambilor umeri. Kinetoterapeutul este plasat lateral

faţă de subiect.

• F1: se palpează muşchii de pe partea corespunzătoare înclinării capului şi gâtului.

• F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută înclinarea gâtului de o parte sau de
alta.

• Poziţia antigravitaţională

Subiectul în decubit heterolateral, faţă de partea în care urmează a fi executată mişcarea

(Ex: pentru testarea musculaturii înclinătoare a gâtului de pe partea dreaptă, subiectul va fi în
decubit lateral pe partea stângă).

50
 • F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută înclinarea gâtului într-o parte sau
alta.

• F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul temporalului.

• F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică.

Rotaţia capului şi gâtului

Muşchi principali: sternocleidomastoidian (contracţie unilaterală, de partea opusă), oblic

inferior al capului (contracţie unilaterală, de aceeaşi parte), multifizi, scaleni (contracţie
unilaterală, de aceeaşi parte)

• Poziţia fără gravitaţie:

Subiectul în şezând.

Stabilizarea: se realizează la nivelul ambilor umeri. Kinetoterapeutul este plasat în spatele

subiectului.

• F1: muşchiul sternocleidomastoidian se palpează pe partea opusă direcţiei de mişcare.

• F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută rotaţia gâtului de o parte sau de alta.

• Poziţia antigravitaţională

Subiectul în decubit homolateral, faţă de partea pe care se află musculatura de testat (Ex:
pentru testarea musculaturii rotatorii a gâtului de pe partea dreaptă, subiectul va fi în decubit
lateral pe partea dreaptă şi va executa rotaţie pe partea stânga).

• F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută rotaţia capului şi gâtului într-o
parte sau alta.

• F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul temporalului

(lateral).

F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică. (Tatiana Balint, 2007)

51
 În ceea ce privește bilanțul muscular al pacienților, în prima zi a programului recuperator
am întocmit un tabel pentru valorile inițiale.

Tabel III-4: Bilanț muscular individual

Pacient P.A. E.G. C.T.

Flexie 5 5 5
Extensie 4+ 3+ 4+
Înclinare D. 4+ 4+ 4+
Înclinare S. 4+ 4+ 4+
Rotație D. 4+ 5 5
Rotație S. 4 5 4+

O altă metodă de evaluare a pacienților a fost reprezentat de “Indexul de dizabilitate al

durerii cervicale”.

Acest chestionar a fost conceput pentru a oferi informații cu privire la modul în care
durerea de gât a afectat capacitatea de gestionare în viața de zi cu zi. Se va marca răspunsul
care descrie cel mai îndeaproape problema fiecărui pacient.

• Fiecare secțiune este notată pe o scală de evaluare de la 0 la 5, în care zero

înseamnă „Fără durere” și 5 înseamnă „Cea mai mare durere imaginabilă”.

• Punctele se însumează pentru un punctaj total.

• Testul poate fi interpretat ca punctaj brut, cu un punctaj maxim de 50, sau ca

procent.

• 0 puncte sau 0% înseamnă: fără limitări de activitate, 50 de puncte sau 100%

înseamnă limitare completă a activității. (Vernon H, 1991)

Indexul de dizabilitate al durerii cervicale

1. Intensitatea durerii
a. nu am nici o durere în acest moment
b. durerea este foarte ușoară în acest moment
c. durerea este moderată în acest moment
d. durerea este destul de severă în acest moment
e. durerea este foarte severă în acest moment
f. durerea este foarte greu de suportat în acest moment

52
2. Îngrijirea personală
a. pot avea grijă de mine, fără să am dureri
b. pot avea grijă de mine, dar aceasta îmi provoacă dureri
c. îmi este greu să mă îngrijesc
d. am nevoie de ajutor, dar mă axez pe îngrijirea personală
e. am nevoie de ajutor în fiecare zi pentru a mă îngriji
f. nu reușesc să mă îmbrac, mă spăl cu dificultate

3. Ridicare greutăților
a. pot ridica greutăți fără dureri
b. pot ridica greutăți, dar apar dureri
c. durerea mă împiedică să ridic greutăți mari de pe podea, dar le pot ridica în cazul în care
sunt poziționate convenabil
d. durerea mă împiedică să ridic greutăți, dar le pot gestiona pe cele de o greutate mică sau
medie
e. pot ridica greutăți foarte ușoare
f. nu pot ridica sau transporta nimic

4. Cititul
a. pot citi cât vreau fără să apară vreo durere
b. pot citi cât vreau, dar apare o ușoară durere la gât
c. pot citi cât vreau, dar apar dureri moderate
d. nu pot citi cât de mult vreau din cauza durerilor
e. nu pot citi cât de mult vreau din cauza durerilor severe de la nivelul gâtului
f. nu pot citi deloc

5. Durerile de cap
a. nu am nici o durere de cap
b. rar apar dureri de cap ușoare
c. rar apar dureri de cap moderate
d. am frecvent dureri de cap moderate
e. am frecvent dureri de cap severe
f. am dureri de cap aproape tot timpul

53
6. Concentrarea
a. mă pot concentra fără nici o dificultate
b. pot să mă concentrez atunci când vreau, dar cu o ușoară dificultate
c. am un nivel acceptabil în concentrare
d. am dificultăți de concentrare
e. am o mare dificultate în concentrare
f. nu mă pot concentra deloc

7. Locul de muncă
a. pot munci atât cât vreau/trebuie
b. pot face cât mai mult din munca mea de obicei, dar nu mai mult
c. pot realiza doar munca mea de obicei, dar nu mai mult
d. nu pot face munca mea de obicei
e. îmi este foarte greu să lucrez
f. nu pot să mai lucrez

8. Condusul automobilului
a. pot conduce mașina fără nici o durere de gât
b. pot conduce mașina, dar apare o ușoară durere la nivelul gâtului
c. pot conduce mașina, dar cu dureri moderate
d. nu pot conduce mașina prea mult timp din cauza durerilor de gât moderate
e. pot conduce cu greu din cauza durerilor severe
f. nu pot conduce mașina deloc

9. Somnul
a. nu am probleme cu somnul
b. somnul îmi este ușor perturbat ( mai puțin de o oră)
c. somnul îmi este ușor deranjat ( 1-2 ore nedormite)
d. somnul îmi este moderat deranjat (2-3 ore)
e. somnul îmi este deranjat foarte mult (3-5 ore)
f. nu pot dormi deloc

54
10. Recreație
a. sunt capabil să mă implic în toate activitățile mele de agrement fără nici o durere de gât
b. sunt în măsură să mă implic în toate activitățile mele de agrement, dar apar dureri ușoare
c. nu sunt capabil să mă implic în toate activitățile mele de agrement din cauza durerilor
moderate
d. pot face, dar puține activități din cauza durerilor
e. pot face cu greu orice activitate de agrement din cauza durerilor
f. nu mă pot implica în nici o activitate recreativă (Stratford PW, 2000)

0 - 4 puncte (0-8%) fără dizabilitate

5 - 14 puncte (10-28%) dizabilitate uşoară

15 - 24 puncte (30-48%) dizabilitate moderată

25 - 34 puncte (50-64%) dizabilitate severă

35 - 50 de puncte (70-100%) dizabilitate completă (Macdermid JC, 2009 )

III.4. Plan de recuperare [Kinetoterapie]

Obiectivele principale ale acestui plan de recuperare includ reducerea durerii pe o perioadă
de câteva săptămâni și redarea gradelor de mișcare dacă este posibil.

III.4.1. Prima săptămână

Marea majoritate a exercițiilor incluse în planul de recuperare aparțin metodei McKenzie.

Cu abordarea McKenzie, exercițiile utilizate pentru mobilizarea coloanei vertebrale pot

ajuta la „centralizarea” durerii pacientului. Teoria abordării este că centralizarea permite
tratarea sursei durerii mai degrabă decât a simptomelor.

Conform metodei MacKenzie, centralizarea poate fi utilizată ca formă de diagnostic în

timp ce asistă terapeuții în elaborarea unui plan de tratament. Observarea centralizării este
considerată importantă din două motive:

55
 • Centralizarea durerii sugerează de obicei o problemă mai puțin gravă a coloanei
vertebrale.

• Orice mișcare sau exercițiu care cauzează centralizarea durerii trebuie considerat
benefic și poate fi încorporat în terapia fizică. (McKenzie, 1996)

În prima săptămână a planului de recuperare s-a ținut cont de gradul ridicat al durerii.
Așadar exercițiile incluse au ca scop îmbunătățirea stării pacientului cât mai precoce.

De asemenea fiecare exercițiu este recomandat să fie precedat exercițiului 1 (retracția

cervicală), fiind cel mai ușor exercițiu de efectuat și pentru că ajută la redarea unei poziții
corecte în cazul cifozei. Este normală o intensificare temporară a durerii la începutul planului
de recuperare, dar cu cât exercițiile sunt constant repetate, această durere ar trebui să se
suprime.

III.4.1.1 Exerciții

Exercițiul 1

Metoda McKenzie, retracție cervicală pentru durere ușoară. (Figura III-1)

P.I: Așezat sau în ortostatism, stând drept.

T1: Se realizează retracția cervicală (se va trage bărbia posterior fără a se face flexia sau
extensia gâtului și/sau capului) (la limita mișcării se va aplica o forță împingând cu mâna pe
bărbie).

T2: Revenire
Figură III-1 Retracția cervicală din așezat

56
Notă: Exercițiul este recomandat să fie efectuat din poziția așezat pentru stabilizarea
întregului corp și menținerea unei posturi cât mai corecte. Exercițiul se face lent, în limita
durerii.

Dozare: 2 seturi x 10 repetări

Exercițiul 2

Metoda McKenzie, retracția cervicală în cazul durerilor care rezultă limitarea mișcării
gâtului, din decubit dorsal, cu suport sub cap. (Figura III-2)

P.I: În decubit dorsal cu un prosop poziționat posterior capului.

T1: Se realizează retracția cervicală (se va trage bărbia posterior fără a face flexia gâtului
și/sau capului).

T2: Revenire

Figură III-2 Retracția cervicală din decubit dorsal cu suport sub cap

Notă: Acest exercițiu este recomandat pacienților cu dureri mai profunde și pacienților cărora
le este dificil exercițiul din așezat sau ortostatism. Exercițiul se face lent, în limita durerii.

Dozare: 2 seturi x 10 repetări

57
Exercițiul 3

Metoda McKenzie, extensia cervicală din așezat. (Figura III-3)

P.I: Așezat pe un scaun cu spătar scurt, spatele drept.

T1: Se efectuează extensia maximă a capului și gâtului.

T2: Revenire

Figură III-3 Extensia capului și gâtului din așezat

Notă: Acest exercițiu este recomandat imediat după retracția cervicală. Nu se efectuează doar
extensia capului, se face concomitent maximal extensia capului și gâtului.

Dozare: 6 seturi x 10 repetări pe zi.

Exercițiul 4

Metoda McKenzie, extensia cervicală din așezat cu rotație 2 cm. (Figura III-4)

P.I: Așezat pe un scaun cu spătar scurt, spatele drept.

58
T1: Se efectuează extensia maximă a capului și gâtului.

T2: Din extensie maximă se încearcă ușor rotirea capului 2 cm spre stânga apoi spre dreapta.

T3: Revenire

Figură III-4 Extensia capului și gâtului din așezat

Notă: Din nou, asigurați-vă că extensia capului și gâtului este maximală când efectuați acest
exercițiu. Acest exercițiu poate fi folosit în tratarea și prevenția durerilor cervicale. Dacă
exercițiul provoacă durere severă se va găsi o alternativă.

Dozare: 6 seturi x 10 repetări pe zi.

Exercițiul 5

Metoda McKenzie, extensia cervicală folosind un prosop. (Figura III-5)

P.I: Așezat pe un scaun cu spătar scurt (nu mai înalt de nivelul omoplaților), stând drept și
sprijinind spatele de spătar. Se rulează un prosop și se pune în jurul zonei cervicale folosind
mâinile pentru a trage de capete.

59
T1: Se efectuează extensia capului și gâtului, iar în același timp se va ține rezistență folosind
capetele prosopului cu suport pe zona cervicală.

Figură III-5 Extensia capului și gâtului din așezat folosind un prosop

Notă: Acest exercițiu este recomandat pacienților cu grad de mișcare limitat din cauza durerii.

Dozare: Se poate efectua și de 10 ori la o oră sau două de pauză.

Exercițiul 6

Metoda McKenzie, înclinare laterală cu presiune pe cap. (Figura III-6)

P.I: Așezat pe un scaun, se repetă exercițiul retracției cervicale de câteva ori, se menține
poziția retractată câteva secunde pentru a pregăti înclinarea laterală.

T1: Cu privirea înainte se realizează înclinarea laterală de partea mai dureroasă. Exercițiul
devine mai eficace dacă folosim mâna de partea căreia este efectuat exercițiul pentru a pune o
presiune ușoară lateral capului.

T2: Revenire

60
 Figură III-6.1. Înclinare laterală stânga cu presiune pe cap

Figură III-6.2. Înclinare laterală dreapta cu presiune pe cap

Notă: Nu vă întoarceți capul în timpul mișcării. Umerii trebuie să rămână statici în momentul
înclinării laterale. Presiunea pusă pe cap este direct proporțională cu toleranța la durere a
pacientului, a nu se forța în cazul durerii severe. Acest exercițiu este recomandat pentru
durerea simțită pe o singură parte a cervicalei sau când o parte este mai dureroasă decât
cealaltă.

Dozare: 5 serii x 10 repetări în cursul unei zile

61
Exercițiul 7

Metoda McKenzie, rotația capului (cu sau fără presiune). (Figura III-7)

P.I: Așezat pe un scaun, se repetă exercițiul retracției cervicale de câteva ori, se menține
poziția retractată câteva secunde pentru a pregăti rotația capului.

T1: Se va roti capul cât se poate de mult în ambele părți. Dacă constatați că o parte este mai
dureroasă decât cealaltă, se va continua exercițiul pe partea mai dureroasă până durerea se
centralizează sau descrește în intensitate. Dacă acest lucru nu se întâmplă și durerea crește in
intensitate, se va continua exercițiul pe partea mai puțin dureroasă. Odată ce durerea este
egală pe ambele părți sau se simte o senzație de înțepenire, exercițiul se va continua pe
ambele părți. Exercițiul devine mai eficace dacă ne folosim mâinile pentru a pune presiune în
direcția mișcării.

T2: După ce ați ajuns la gradul maxim de rotație, se menține câteva secunde și se revine la
poziția inițială.

Figură III-7 Rotația capului cu și fără presiune

62
Notă: Acest exercițiu este util pentru prevenția dar și tratarea durerilor cervicale. La folosirea
unei forțe exterioare (a mâinilor), presiunea se aplică încet în limitele durerii.

Dozare: La tratarea durerii se va folosi acest exercițiu în serii de câte 6 cu 10 repetări.

Exercițiul 8

Metoda McKenzie, extensia cervicală folosind marginea unui prosop. (Figura III-8)

P.I: Așezat pe un scaun și cu suportul spatelui pe spătar.

T1: Se va lua marginea prosopului și se va poziționa mai întâi cervical superior pentru a
efectua extensia maximă. Se continuă apoi descendent pentru a izola fiecare segment cervical
în parte.

T2: Revenire

Figură III-8 Extensia cervicală folosind marginea unui prosop

Notă: Ne folosim de acest exercițiu pentru a izola anumite zone ale coloanei cervicale
descendent și pentru a ușura extensia în cazul unor dureri mai dificile și/sau diminuarea
senzației de înțepenire.

Dozare: Se va efectua de câte ori este nevoie în funcție de starea pacientului și gradul de
mobilitate al extensiei.

63
 După primele 4-5 zile de la începerea planului de recuperare, durerile au început să se
amelioreze. Pacienții au fost de asemenea sfătuiți să încerce poziții corespunzătoare în timpul
somnului, să ia pauze între orele de lucru, să păstreze o postură cât mai corectă și să efectueze
cât mai des exercițiile cuprinse în plan.

Recomandări:

• Încercați să nu lăsați capul să cadă înainte pe parcursul zilei. Când greutatea capului
este lăsată să acționeze în flexie, țesuturile deja întinse sau lezate își vor continua
degradarea. Păstrarea unei posturi corespunzătoare este esențială în recăpătarea
gradelor de mobilitate și îndepărtarea durerilor, precum și efectuarea corectă a
exercițiilor propuse în planul de recuperare.

• Încercați să evitați mișcările bruște de rotație. înclinare, circumducție.

• Evitați pozițiile vicioase care inițial v-au cauzat dureri și întinderi. Este nevoie de timp
pentru ca recuperarea să-și facă efectul și durerile să dispară.

• Evitați să dormiți cu mai multe perne decât este necesar. Conținutul pernei de
asemenea ar trebui să fie destul de maleabil în așa fel încât să îl puteți ajusta și să vă
asigurați că aveți un suport potrivit pentru cap și gât.

• Nu dormiți cu fața în jos deoarece această poziție pune foarte multă tensiune pe gât.

• O creștere în intensitate a durerii este normală în primele zile la începerea planului de

recuperare. Această durere ar trebui să scadă în intensitate sau să se centralizeze după
repetarea constantă a exercițiilor. (McKenzie, 1996)

Tabel III-1.2. Scor Northwick prima săptămână

Pacient Scor Northwick Săptămâna

P.A. 5 (14%) I
E.G. 7 (19%) I
C.T. 4 (13%) I

64
III.4.2. A doua săptămână
În a doua săptămână se vor repeta exercițiile precedente la care se vor adăuga altele cu
scopul de a reduce în continuare durerea dar și pentru îmbunătățirea amplitudinii de mișcare.

III.4.1.1 Exerciții

Exercițiul 9

Metoda McKenzie, extensia cervicală din decubit dorsal cu rotație 2 cm. (Figura III-9)

P.I: Se începe din decubit dorsal cu o mână sub cap pentru sprijin, pacientul se va poziționa
astfel încât umerii să întâlnească marginea patului.

T1: Ne vom folosi de mâna pusă sub cap pentru a face extensia ușor până la gradul maxim,
apoi o vom înlătura.

T2: Din această poziție se realizează extensia cât se poate de mult a capului și gâtului (până
puteți observa cât mai mult din podea sub dumneavoastră), încercați sa vă relaxați pentru
câteva secunde în această poziție.

T3: Se încearcă rotația capului 2 cm spre dreapta apoi spre stânga și în același timp extensia
maximală a gâtului și capului.

T4: Se va pune din nou o mână sub cap pentru a asista la revenirea în poziție inițială.

Figură III-9 Extensia cervicală din decubit dorsal

65
Notă: Revenirea nu se face brusc și/sau forțat. Acest exercițiu este pentru durere cervicală
mai profundă, dar poate fi efectuat și în cazul unor dureri moderate. Acest exercițiu succede
retracția din decubit dorsal.

Dozare: Se face o dată sau de două ori după realizarea exercițiului retracției cervicale.

Exercițiul 10

Metoda McKenzie, flexia capului și gâtului cu presiune din poziția așezat.

(Figura III-10)

P.I: Stând drept cu privirea în față, încercați să vă relaxați complet.

T1: Din poziția inițială, lăsați-vă capul să cadă cu bărbia cât mai apropiată de piept.
Poziționați mâinile în spatele capului cu degetele încrucișate și coatele în jos, lăsați greutatea
brațelor să tragă în jos capul, bărbia se va apropia mai mult de piept. Pentru a face exercițiul
mai eficace se poate aplica o forță ușoară dar fermă cu mâinile în limita durerii.

T2: După ce ați menținut poziția de flexie maximă pentru câteva secunde, se revine la poziția
inițială.

Figură III-10 Flexia capului și gâtului cu presiune din așezat

66
Notă: Acest exercițiu este folosit specific pentru tratarea durerilor de cap, dar poate fi folosit
și pentru rezolvarea durerilor reziduale cervicale sau senzație de înțepenire în zona cervicală
odată ce simptomele acute au luat sfârșit.

Dozare: 6 serii x 3 repetări în cursul unei zile

Exercițiul 11

Retracția omoplaților din așezat sau ortostatism. (Figura III-11)

P.I: Din așezat / ortostatism cu spatele drept, privirea în față.

T1: Se realizează retracția omoplaților

T2: Revenire

Figură III-11 Retracția omoplaților din ortostatism

Notă: Acest exercițiu este folosit pentru exersarea musculaturii spatelui și inferioare cervicale
precum și creșterea mobilității.

Dozare: 5 serii x 10 repetări

67
Exercițiul 12

Ridicări de umeri din așezat sau ortostatism. (Figura III-12)

P.I: Din așezat / ortostatism cu spatele drept.

T1: Se efectuează ridicări de umeri.

T2: Revenire

Figură III-11 Ridicări de umeri din ortostatism

Notă: Acest exercițiu este folosit pentru întărirea musculaturii spatelui și gâtului. Este
important ca în timpul exercițiului spatele să fie drept și se încearcă o ușoară retracție a
capului și gâtului.

Dozare: 5 serii x 10 repetări

68
Exercițiul 13

Circumducția capului și gâtului (Figura III-13)

P.I: Așezat pe un scaun cu spătar, stând drept.

T1: Se va face mai întâi flexia maximă, din flexie se rotește ușor capul, când urechea a ajuns
deasupra umărului se face înclinarea laterală maximă, se continuă cu rotația, și se ajunge în
extensie maximă. Apoi simetric se continuă din extensie, se ajunge în înclinare după rotație și
se va termina în flexie.

T2: Revenire

Figură III-13 Circumducția capului și gâtului

69
Notă: Acest exercițiu combină flexia, extensia și rotația. Acest exercițiu se face
lent, și este recomandat după abolirea aproximativ totală a durerii.

Dozare: 3 serii x 6 repetări.

Exercițiul 14

Întărire izometrică (Figura III-14)

P.I: Așezat cu spatele sprijinit de spătarul scaunului și cu capul în poziție neutră.

T1: Se aplică o contra rezistență asupra flexiei, înclinării sau rotației și se menține câteva
secunde.

T2: Revenire

Figură III-14 Întărire izometrică pentru flexie, extensie, înclinare

70
 Figură III-14 Întărire izometrică pentru rotație

Notă: Acest exercițiu ajută la creșterea forței musculaturii cervicale. Este recomandat după ce
simptomele durerii acute au luat sfârșit.

Dozare: 3 serii x 6 repetări cu pauză de 5-10 minute între serii

Tabel III-1.3. Scor Northwick a doua săptămână

Pacient Scor Northwick Săptămâna

P.A. 3 (8%) II
E.G. 4 (11%) II
C.T. 2 (6%) II

III.4.2. A treia săptămână

În a treia săptămână (mai precis zilele 3 și 4) simptomele durerii acute s-au abolit în
totalitate la doi dintre pacienți, urmând ca ultimul să continue planul de recuperare până la
sfârșit. Pacienții de asemenea au experimentat o considerabilă ușurința la efectuarea
mișcărilor și o creștere pozitivă a mobilității. În acest stadiu al recuperării s-a pus accentul pe
înlăturarea durerii reziduale (în cazul ultimului pacient) și a senzației de înțepenire, se
continuă cu exerciții pentru tonifierea musculaturii și revendicarea posturii, de asemenea se
vor repeta exercițiile precedente, deoarece ele nu servesc doar la tratarea simptomelor dar și la
prevenția cervicalgiei.

71
Exercițiul 15

Flexia capului și gâtului din decubit dorsal (Figura III-15)

P.I: Din decubit dorsal, pe o saltea, pat sau un covor de yoga.

T1: Se va face flexia maximă a capului și gâtului.

T2: Revenire

Figură III-15 Flexia capului și gâtului din decubit dorsal

Notă: Se pot folosi de asemenea greutăți sau se poate aplica o contra rezistență pentru
creșterea dificultății exercițiului.

Dozare: 5 serii x 10 repetări cu pauză de 5-10 minute între serii

72
Exercițiul 16

Extensia capului și gâtului din decubit ventral (Figura III-16)

P.I: Din decubit ventral, pe o saltea, pat sau un covor de yoga.

T1: Se va face extensia maximă a capului și gâtului.

T2: Revenire

Figură III-16 Extensia capului și gâtului din decubit dorsal

Notă: Se pot folosi de asemenea greutăți sau se poate aplica o contra rezistență pentru
creșterea dificultății exercițiului. O alternativă al acestui exercițiu este ridicarea capului de pe
sol fără a face extensia. Ajută la reeducarea posturii.

Dozare: 5 serii x 10 repetări cu pauză de 5-10 minute între serii

73
Exercițiul 17

Alunecări la zid (Figura III-17)

P.I: Se începe din ortostatism cu spatele și capul sprijinite de un perete,

picioarele puțin depărtate, atingând peretele cu brațele și mâinile abduse la 90°.

T1: Se efectuează extensia coatelor și în același timp abducția maximă a

brațelor, până când mâinile se află deasupra capului. Se menține câteva secunde.

T2: Revenire

Figură III-17 Alunecări la zid

74
Notă: Acest exercițiu este folositor pentru reeducarea posturală cât și pentru diminuarea
senzației de înțepenire. Capul și spatele rămân sprijinite de perete pe tot parcursul exercițiului.
O recomandare ar fi ca în timpul exercițiului să se efectueze retracția cervicală.

Dozare: 5 serii x 10 repetări cu pauză de 5 minute între serii

Exercițiul 18

Stretching pectoral (Figura III-18)

P.I: Se începe din ortostatism în fața tocului ușii. Brațele abduse la 45°, 90° (si
flexia coatelor la 90°) sau la 135°, palmele pe tocul ușii.

T1: Din această poziție se pășește ușor înainte, fără a ne apleca în față. Se va
simți întinderea mușchilor pectorali. Se menține 30 de secunde.

T2: Revenire

Figură III-17 Stretching pectoral

Notă: Acest exercițiu este folositor pentru reeducarea posturală cât și pentru diminuarea
senzației de înțepenire. Pentru o eficacitate sporită se încearcă retracția cervicală în timpul
exercițiului.

75
Dozare: 5 serii x 5 repetări cu pauză de 10 minute între serii

Tabel III-1.4. Scor Northwick săptămâna III

Pacient Scor Northwick Săptămâna

P.A. 0 III
E.G. 1 (1-2 %) III
C.T. 0 III

IV. REZULTATE ȘI DISCUȚII

Interpretarea și evaluarea rezultatelor s-a realizat pe baza datelor obținute în urma

testingului muscular și articular, precum și a datelor obținute în urma completării
chestionarului Northwick Park de evaluare a durerii și a dizabilității . În acest mod am putut
compara rezultatele evaluării inițiale cu rezultatele evaluării finale și am putut determina
efectele și beneficiile metodelor și mijloacelor kinetice.

1. Analiza rezultatelor inițiale

Durerea cervicală este adesea ignorată când este vorba de o intensitate scăzută. De obicei
pacienții se prezintă la cabinet mult prea târziu sau când durerea a ajuns într-un stadiu
avansat. Din fericire, pacienții incluși în plan au acționat la timp și au reușit să realizeze o
recuperare armonioasă într-un timp destul de scurt.

La începutul programului de kinetoterapie s-a constatat o ușoară intensificare temporară a

durerii, dar acest lucru este normal. Astfel încât, în urma efectuării constante ale exercițiilor
propuse în plan, această durere s-a diminuat.

2. Analiza rezultatelor finale

Rezultatele finale au fost interpretate la finalul ședințelor de kinetoterapie, prin testarea

indicilor inițiali. La finalul recuperării se observă clar o îmbunătățire a tuturor parametrilor
tastați. Pacienții au atins obiectivele planului de recuperare:

76
 • Suprimarea durerii
• Suprimarea senzației de înțepenire
• Amplitudine de mișcare completă
• Forță musculară crescută
• Îmbunătățirea posturii și conștientizarea acesteia
• Ușurința mișcărilor

La finalul programului toți pacienții au înscris la chestionarul Northwick Park scorul 0,

așadar au scăpat de durere. De asemenea, amplitudinea de mișcare s-a îmbunătățit, precum și
mobilitatea mișcării, iar datorită exercițiilor izometrice, forța musculară a revenit la normal.

3. Interpretarea rezultatelor

În urma planului de recuperare pacienții nu numai că au scăpat de durere dar au fost și

educați cu privire la modalitățile de prevenție. Exercițiile incluse sunt mereu benefice în cazul
reapariției durerii. Cu toate acestea, dacă obiceiurile posturale nu sunt corectate, reapariția va
fi mult mai frecventă iar asta poate da naștere unei probleme mult mai severe.

Tabel IV-1: Scor Northwick comparație

Pacient Scor Northwick inițial Scor Northwick final

P.A. 8 (22%) 0 (0%)
E.G. 9 (25%) 0 (0%)
C.T. 6 (18%) 0 (0%)

În tabelul IV-1 au fost trecute scorurile inițiale și finale ale pacienților obținute în urma
chestionarului Northwick Park.

Tabel IV-2: Testingul articular la finalul programului de recuperare

Pacient Flexie Extensie Înclinare S. Înclinare D. Rotație S. Rotație D.

P.A.
E.G. Normală Normală Normală Normală Normală Normală
C.T.

77
 Tabelul IV-2 conține informații referitoare la rezultatele obținute în urma testingului
articular la sfârșitului planului de recuperare. Pacienții au reușit să facă un progres important
în ceea ce privește amplitudinea de mișcare.

Tabel IV-3: Comparația bilanțului muscular inițial vs. final

Pacient P.A. E.G. C.T.

Flexie inițială 5 5 5
Flexie finală 5 5 5
Extensie inițială 4+ 3+ 4+
Extensie finală 5 5 5
Înclinare d. inițială 4+ 4+ 4+
Înclinare d. finală 5 5 5
Înclinare s. inițială 4+ 4+ 4+
Înclinare s. finală 5 5 5
Rotație d. inițială 4+ 5 5
Rotație d. finală 5 5 5
Rotație s. inițială 4 5 4+
Rotație s. finală 5 5 5

Tabelul IV-3 conține informații referitoare la rezultatele obținute în urma comparării

testingului muscular de la începutul și sfârșitului planului de recuperare. Observăm o
îmbunătățire a forței musculare (normalizare).

V. CONCLUZII
Cervicalgia reprezintă una dintre cele mai răspândite tulburări musculo-scheletale din
ultimii ani, afectând toate categoriile de vârstă și care ignorată poate duce la apariția pe
termen lung a unor probleme mult mai grave. Durerea este un simptom care pe lângă impactul
fizic și social, poate de asemenea avea un efect negativ asupra psihicului unei persoane, când
aceasta devine insuportabilă și orice activitate obișnuită pune pacientul în dificultate.

78
 Sănătatea psihică a pacienților și dorința acestora de participare ocupă un rol extrem de
important în atingerea obiectivelor recuperării. De asemenea, o bună interacțiune între pacient
și kinetoterapeut este esențială pentru a garanta executarea corespunzătoare a tehnicilor și
exercițiilor, scurtarea timpului de recuperare și diminuarea durerii.

Cei 3 pacienți au fost foarte motivați cu privire la obiectivele propuse și au urmat întocmai
recomandările și structura planului de recuperare, lucru care a îmbunătățit procesul de
vindecare.

În ceea ce privește gradul de amplitudine al mișcării articulare măsurate cu o zi înaintea

începerii programului kinetoterapeutic, s-a observat o îmbunătățire considerabilă. Desigur, pe
lângă exercițiile efectuate de către pacienți, un rol important l-a avut educarea acestora cu
privire la importanța posturii corecte în timpul zilei precum și a unei bune poziții în timpul
somnului.

Forța musculară a cunoscut îmbunătățiri în urma reducerii durerii, la începutul planului

câțiva dintre pacienți aveau dificultăți în efectuarea anumitor mișcări. Aceste probleme s-au
diminuat odată cu integrarea exercițiilor în rutina zilnică. La momentul suprimării
simptomelor de durere s-au inclus exerciții pentru recăpătarea forței musculare. La sfârșitul
planului de recuperare toți pacienții au reușit să prezinte o forță musculară de valoare 5,
pentru toate tipurile de mișcare.

De asemenea, în urma completării chestionarului Northwick Park la finalizarea planului

recuperator s-a constatat valoarea 0, ceea ce reprezintă scorul minim de durere. Acest lucru ne
confirmă că evoluția pacientului este una care se încadrează în valorile normale și fiziologice.

În concluzie, cervicalgia reprezintă un obstacol fiziologic, psihologic și social care de

multe ori poate fi prevenit prin simpla adoptare a unei bune posturi corporale de-a lungul zilei
și în timpul somnului și bineînțeles a unui stil de viață bazat pe mișcare.

79
 BIBLIOGRAFIE

Bogduk N, M. S., 2000. Biomechanics of the cervical spine, I: normal kinematics. Clin
Biomech p. 633–648.

Bron C, D. J., 2012. Etiology of myofascial trigger points. Curr Pain Headache Rep, p. 439–
444.

Chan CK, L. H.-Y. C. W.-C. C. J. L. S.-H., 2011. Cervical cord compression presenting with
sciatica-like leg pain. Eur Spine J., Volumul 20(Suppl 2), p. 217-221.

Cooper, G., 2019. www.spine-health.com. [Interactiv]

Available at: https://www.spine-health.com/conditions/neck-pain/types-neck-
pain#vh_footnotes

Frank H. Netter, M., 2012. Atlas de anatomie a omului. a 5-a ed. București : Saunders
Elsevier.

Garra G, S. A. L. R. T. B. G. N. M. B. T. H., 2010. "Heat or cold packs for neck and back
strain: a randomized controlled trial of efficacy". Academic Emergency Medicine, 17(5), p.
484-489.

Gatterman, M. I., 2011. Whiplash: A Patient Centered Approach to Management. 1st Edition
ed. s.l.:Elsevier, p. 15-18..

Gross A, F. M. S. G. K. F. M. G. N. P. L., 2012. "Patient education for neck pain". The

Cochrane Database of Systematic Reviews, Volumul 3.

Hefford, C., 2008. McKenzie classification of mechanical spinal pain: Profile of syndromes
and directions of preference.. Manual therapy, 13(1), p. 75-81.

Institute, T. M., 2022. McKenzie Instytute International. What is the McKenzie Method?.
[Interactiv]
Available at: https://mckenzieinstitute.org/patients/what-is-the-mckenzie-method
[Accesat 2022].

kenhub, 2022. muscles-of-the-neck-an-overview. [Interactiv]

Available at: https://www.kenhub.com/en/library/anatomy/muscles-of-the-neck-an-overview

Kim R, W. C. C. K. C. C. H. M., 2018. Identifying risk factors for first-episode neck pain: A
systematic review.. Musculoskelet Sci Pract, Musculoskelet Sci Pract(33), p. 77-83.

LEAK, A. C. J. D. S. W. K. T.-S. L. F. A., 1994. ‘The Northwick Park Neck Pain

Questionnaire, devided to measure neck pain and disability.’. Br J Rheumatol, 33(5), p. 469-
474.

80
lombardi, 2017. www.lombardiandlombardi.com. [Interactiv]
Available at: https://www.lombardiandlombardi.com/blog/neck-back-injuries-daily-life/
[Accesat 2022].

Macdermid JC, W. D. A. S. B. A. E. E. M. C. G. C., 2009 . Measurement properties of the

neck disability index a sustematic review. Journal of Orthopedic and Sports Physical
Therapy, 39(5), p. 400-417.

McKenzie, R., 1996. Treat Your Own Neck. a 2-a ed. New Zealand: Spinal Publications New
Zealand LTD.

Medicover, 2022. Medicover.ro. [Interactiv]

Available at: https://www.medicover.ro/simptome/cervicalgia/
[Accesat 2022].

Mimura M, M. H. W. T. T. K. Y. M. T. T., 1989. Three-dimensional motion analysis of the

cervical spine with special reference to the axial rotation. Spine.. Volumul 14, p. 1135–1139.

Moore, K. L. D. A. F. &. A. A. M. R., 2014. Clinically Oriented Anatomy. 7th ed.

s.l.:Philadelphia : Wolters Kluwer Health/Lippincott Williams & Wilkins p. 900-1168.

Murphy DR, H. E. G. J. C. R., 2009. Pain patterns and descriptions in patients with radicular
pain: Does the pain necessarily follow a specific dermatome?. Chiropr Osteopat.

Muşat, C. L., 2021. Note de curs - MEDICINĂ SPORTIVĂ, s.l.: s.n.

Ombregt, L., 2013. Applied anatomy of the cervical spine. 3rd Edition ed. England: Churchill
Livingstone, p. 1-12.

Onu, I., 2021. Note de curs - Testing muscular, s.l.: s.n.

Sbenghe, T., 1987. Kineotlogie profilactic, terapeutică și de recuperare. Bucureşti:

EDITURA MEDICALĂ, p. 55-76.

Scott Curtis, D., 2019. www.spine-health.com. [Interactiv]

Available at: https://www.spine-health.com/conditions/neck-pain/neck-pain-causes

Somaye Kazeminasab, S. A. N. P. A. H. P. M. A.-K. M. J. M. S. A.-A. K. &. S. S., 2022.

Neck pain: global epidemiology, trends and risk factors. BMC Musculoskeletal Disorders,
Issue 26.

Stratford PW, R. D. B., 2000. Using the neck disability index to make decisions concerning
individual patients. Physiotherapy Canada, 2(107-112), p. 107-112.

Tatiana Balint, I. D. A. M., 2007. Evaluarea aparatului locomotor. Iași: TEHNOPRESS.

Vernon H, M. S., 1991. The neck disability index: A study of reliability and validity.. Journal
of Manipulative and Physiological Therapeutics, Volumul 14, p. 409-415.

81
vertebromed.ro, 2022. 21-Disc+intervertebral. [Interactiv]
Available at: https://www.vertebromed.ro/articole/21-Disc+intervertebral

Windle, W. F., 1980. The Spinal Cord and Its Reaction to Traumatic Injury: Anatomy,
Physiology, Pharmacology, Therapeutics. XI ed. New York, p. 350-384..

WLODYKA-DEMAILLE, S. P. S. C. J. R. F. F. J. R. M., 2004. The ability to change of three

questionnaires for neck pain.. Joint Bone Spine, 71(4), p. 317-326.

82