UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS”, GALAŢI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Disciplina: Hidrokinetoterapie

Ameliorarea afectiunii genunchiului(gonartroza)cu ajutorul HKT.

Student:

Anul I Conversie EFS

Ameliorarea afectiunii genunchiului(gonartroza)cu ajutorul HKT.

Boala este definită de degenerarea cartilajului articular prin uzura progresivă a cartilajului
articular și deformarea articulației. Gonartroza este cea mai frecventă boala reumatică a
genunchiului, adesea invalidantă in special la sexul feminin. Conform datelor OMS (1994)
aceasta este o raritate la persoanele cu vârsta de până la 35 de ani, si foarte frecventă la
persoanele cu vârsta după 60 ani. La femei incidența gonartrozei este de 2 ori mai mare decât
la bărbați. După gradul de distrucție articulară și invalidizare gonartroza se situează pe locul 2
după coxartroză.

Cauza principală în declanșarea gonartrozei,

ca și în alte forme de artroză, o constituie dezechilibrul funcțional dintre presiunea mecanică
înaltă asupra cartilajului articular și capacitățile biologice ale cartilajului cu rezultatul
degenerării si distrucției lui. În mod normal greutatea corpului se transmite articulației
genunchiului de a lungul axului mecanic din centrul capului femural în centrul articulației
genunchiului spre centrul articulației gleznei și acționeaza asupra suprafeței articulare
cartilaginoase. Patela prin contracția mușchiului cvadriceps femural, acționează ca factor de
presiune asupra propriului cartilaj si a suprafeței articulare anterioare a femurului (numita,
trohlee).  Acest echilibru fiziologic poate fi întrerupt atât prin creșterea supranormală a
presiunii articulare (obezitate), cât și prin diminuarea rezistenței structurilor articulare
(cartilajului hialin). Scăderea rezistenței cartilajului articular poate fi rezulatul unor factori
genetici, neurohormonali, metabolici, de circulație sangvină;  dereglarea metabolismului
proteoglicanilor prin deficitul sintezei, lipsa glucoroniltransferazei sau degradarea lizozomală
a proteoglicanilor.

Cauza declanșatoare a bolii reprezintă prima graniță care separă două morbidități distincte:
gonartroza primitivă (primară) și gonartroza secundară.

Cauzele intraarticulare:

 traumatismele articulare – fracturi de condil femural și/sau a platoului tibial sau a

rotulei cu dereglarea congruenței articulare;
 leziunile meniscale sau ligamentare; meniscectomiile totale (deschise – clasice) care
cauzează 10-15% din gonartroză decoarece lipsa meniscului favorizează creșterea
presiunii articulare;
 lipsa meniscului intern și/sau leziunea fasciculului postero-lateral al ligamentului
incrucișat anterior duc la dezaxarea în varus (genu varum) cu devierea axului mecanic a
membrului pelvin spre medial în articulația genunchiului cu supraîncărcarea
compartimentului articular intern prin depășirea rezistenței cartilajului hialinic (condil
femural intern și platou tibial intern) cu degenerarea lui – distrucția și implicarea în
procesul patologic a întregii articulații femuro-tibiale;
 dezaxarea în valgus (genu valgum) provoacă supraîncărcarea compartimentului lateral
al articulației genunchiului cu aceleași procese patologice de distrucție a cartilajului
articular (genu valgum este întâlnit mai frecvent la femei din cauza diametrului mărit al
bazinului – entitate anatomică necesară procesului de naștere a copilului – din care rezultă
mărirea în valg a axului anatomic femural)
 dezaxarea în flex a genunchiului (genu flexum) – supraîncărcarea compartimentului
anterior (femuro-patelar) ce favorizează mai întâi dezvoltarea artozei femuro-patelare și
apoi a întregii articulații a genunchiului.
 alte cauze: instabilitățile rotulei care conduc în timp la artroza patelo-femurală în timp;
supraîncarcarea statică și/sau dinamică cauzată de patologiile din apropierea genunchiului
(displazia congenitală de șold, coxa valga, coxa vara, artroze de șold, artrodeze de șold –
în prezent foarte rare -, inegalitatea membrelor pelvine – cu interliniu articular diferit ).

Cum se manifesta gonartroza

Durerea care apare in timpul miscarii, determina pacientul care sufera de gonartroza sa
incerce sa salveze membrul afectat prin limitarea activitatii fizice si adesea profesionale, ceea
ce duce la restrangerea mobilitatii in articulatie si chiar contractarea intr-o pozitie indoita. In
stadiul ulterior al dezvoltarii bolii, durerea are loc si in repaus, iar conturul articulatiei este
ingrosat permanent si deformat.
In timpul mersului, pacientul roteste membrul inferior spre exterior, indoaie si inclina
trunchiul spre fata si spre lateral. Lungimea pasului este apoi redusa, iar utilizarea membrelor
inferioare bolnave este limitata. In stadiul incipient al dezvoltarii modificarilor degenerative,
pacientul nu simte simptome si nu prezinta nici o disfunctie. Cu toate acestea, in timp, pot sa
apara simptomele usoare si adesea neobservate, cum ar fi:
dificultate in efectuarea flexiei si extinderii genunchiului in gama completa
umflarea usoara provocata de efuziune si ingrosarea sinovialului
roseata si temperatura crescuta in zona articulatiei genunchiului,in special dupa exercitii sau
alte eforturi compresiune sensibila - trosnit caracteristic si scartait in timpul miscarii, cauzate
de suprafetele articulare care se freaca una de cealalta, atrofia muschiului cvadriceps femoris
(in special capul medial),rigiditate dimineata
La inceput, procesul degenerativ afecteaza numai cartilajul articular, ceea ce duce la
uzura prematura. Cu toate acestea, procesul de distrugere a cartilajului articular are ca rezultat
treptat cresterea anormala a tesutului osos in zona articulatiei genunchiului, care, la randul
sau, duce la deformarea articulatiilor. Odata cu aparitia modificarilor degenerative, cartilajul
articular inceteaza sa-si indeplineasca functiile. Ca urmare a pierderii elasticitatii sale,
cartilajul devine mai susceptibil la socuri si deteriorari. Membrana sinoviala este supusa
umflarii si vascularizarii imbunatatite, in timp ce capsula articulara sufera hipertrofie,
ingrosare si cicatrizare.
Cand procesul degenerativ ajunge deja la stadiul avansat, apare simptomul durerii. De
fapt, aparitia durerii este principalul motiv pentru care pacientul ajunge la medic. Durerea
creste, in special cand persoana afectata: merge pe jos, sta mult in picioare, se apleaca, se
ridica de pe scaun, coboara scarile, transporta obiecte grele.
Durerea este localizata mai ales in partea din fata sau mediana a articulatiei
genunchiului. Durerea care apare in timpul miscarii il face pe pacient sa evite miscarea
membrului afectat prin limitarea activitatii sale fizice si profesionale, ceea ce duce la
restrictionarea mobilitatii.

Cum se stabileste diagosticul de gonartroza

Modificarile degenerative ale articulatiei genunchiului sunt in mod normal
diagnosticate pe
baza imaginilor radiologice. Prezenta osteofitelor, adica cresterea osului pe marginea osului
articular al femurului si tibiei, este criteriul principal de diagnostic al gonartrozei. Osteofitele
irita tesuturile adiacente, provocand inflamatii.
Prin imagini radiologice ale articulatiei genunchiului afectat de procesul degenerativ, se poate
observa stenoza suprafetelor articulare, precum si prezenta corpurilor libere intraarticulare si
deformarea axei articulare. Diagnosticul primar se face prin inspectie, palparea articulatiei,
schimbarea directiei oaselor, mobilitatea articulatiilor plumerice
Când și cum trebuie să mă tratez?

Răspunsul este simplu: când durerile sunt

prea mari, când instabilitatea este importantă și deci funcționalitatea genunchiului este drastic
afectată. Problema constă defapt în tranziția de la tratamentul medicamentos la cel chirurgical.
Durerea constituie argumentul fundamental al deciziei chirurgicale. Procesul fizio-patologic
al artrozei trebuie întrerupt ca să nu evolueze către stări extreme cu deformare și lipsă osoasă
importantă ce ar duce la o intervenție chirurgicală foarte amplă și dificilă  cu o recuperare
funcțională mai lentă. Astfel supravegherea clinico-radiografică este foarte importantă în
stabilirea momentului optim a intervenției chirurgicale.

Vârsta cronologică este un argument important în stabilirea intervenției chirurgicale, dar

indicația se apreciază în funcție de statutul biologic al pacientului, unde comorbiditățile pot fi
decisive in vederea acesteia : diabetul zaharat dezechilibrat cu o glicemie necontrolată,
obezitatea de cauză hormonală sau aport caloric excesiv, mineralizarea osoasă – osteoporoză,
bolile cardiace și vasculare periferice (insuficiența venoasă cronică).

Infecțiile locale sau sistemice  contraindică în totalitate intervenția chirurgicală de

endoprotezare primară.
Pentru o evoluție postoperatorie favorabilă este necesar ca pacientul să mențină funcția
biologică a organismului în condiții optime ajustând periodic tratamentul bolilor/afecțiunilor
asociate prin medicul de specialitatea respectivă (afecțiuni endocrine – hipotiroidie,
osteoporoză, obezitate, diabet zaharat – endocrinolog/diabetolog;  afecțiuni cardiace și/sau
vasculare periferice de către medicul cardiolog, ș.a. ).

Tratamentul conservator 
Controlul greutății este cel mai ieftin și cel mai eficient tratament, astfel pacientul reducând
forța gravitațională care se descarcă la nivelul genunchiului. Tratamentul medicamentos
(AINS) având doar un rol de ameliorare a simptomatologiei fără a avea un rol curativ nefiind
un tratament de lungă durată. Injecțiile intraarticulare cu soluție sterilă vâscoelastică (acid
hyaluronic) reduce forțele de frecare la nivelul cartilajului favorizând alunecarea suprafețelor
articulare în același timp având un rol în diluarea factorilor inflamatori locali (interleukine si
TNF ) produși de către sinovială prin degradarea structurilor cartilaginoase.

Afecțiunea artrozică trebuie preîntâmpinată cu un tratament adecvat încă din stadiul

preartrozic, astfel ajustând tratamentul în funcție de  indicația primară a afecțiunii.

Pacienții tineri care prezintă un factor favorizant  cunoscut (leziuni menisco-ligamentare sau
devieri de ax mecanic la nivelul genunchiului) la dezvoltarea artrozei de genunchi necesită un
tratament preventiv fie el chirurgical mini-invaziv (artroscopie de genunchi – ligamento-
plastie, osteotomie de reaxare – valgizare/varizare), fie tratament funcțional cu întreținerea
tonicității musculare echilibrând forțele de descărcare  a presiunii la nivelul genunchiului.

Ameliorarea gonartrozei cu ajutorul hidrokinetoterapiei

Hidrokinetoterapia este o metoda de gimnastica medicala in apa, indicata in tratarea

diverselor afectiuniale sistemului osos,muscular,articular. Este recomandate deasemenea
pacientilor cu probleme respiratorii, neurologice, cardiovasculare,reumatice si nu numai.
,,Hidrokinetoterapia reprezintă un ansamblu de exerciţii executate cu corpul în imersie în
scopul reeducării unor deficienţe,beneficiind de factorii mecanici,chimici şi fizici.Terapia
acvatică,terapia cu apa,aquatic therapy este aplicarea metodică de către personal calificat,în
cadrul unor activităţi specifice,a factorului fizic apa,în sprijinul restaurării,creşterii şi
menţinerii calităţilor funcţionale ale persoanelor cu sindroame sau boli dizabilitate acute
Hidrokintoterapia se poate aplica în două moduri:
-parţială:se realizează prin impresia un segment din corp,
-generală:se realizează prin impresia întregului corp.
Hidrokinetoterapia parţiala este utilizată în special pentru creşterea mobilităţii articulare
utilizându-se diferite tipuri de mişcări în apă caldă.Aceasta duce la relaxarea
musculaturii,ajută la diminuarea durerilor.Se poate practica în bazine individuale,pentru
imersie parţială,în scopul recuperării membrelor inferioare,superioare se pot executa băi calde
sau alternate.
Hidrokinetoterapia generală se realizează prin imersia întregului corp în bazine
individuale,bazine colective sau piscine.Mişcările sunt executate de jos în sus astfel încât forţa
musculară este uşor solicitată.La mişcările de sus în jos apare rezistenţa apei ceea ce duce la o
solicitare mai mare a forţei musculare.Apa din bazinele de recuperare trebuie menţinuta la 35-
36°C la temperatura la care se produc efecte antialgice,scăderea tonusului muscular general şi
vasodilataţia periferică,cu scăderea tensiunii arteriale. [Cioroiu,2012,pg.16].
- posibilitatea de a susţine corpul său segmente ale acestuia pe parcursul exerciţiilor efectuate;
- facilitarea circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor inferioare (aspect util în
insuficientele venolimfatice, precum varice şi/sau edemele gambiere);
- refacerea schemei de mişcare şi de poziţie a membrelor (aspect deosebit de util în suferinţele
neurologice).
Rezistenta hidrodinamică se referă la rezistenţa opusă de către apă la deplasarea corpului
imersat sau a unui segment al său.!
Indicaţiile hidrokinetoterapiei pot fi diverse:
-bolile neurologice centrale şi periferice, urmate de paralizii sau pareze,bolile reumatismale
degenerative (artroze) sau inflamatorii cornice;
-sechelele posttraumatice urmate de scăderea forţei musculare şi a mobilităţii articulare,
precum şi a coordonării mişcărilor;
afecţiunile cardio-respiratorii, în vederea reantrenării fizice la efort,cele circulatorii periferice,
inclusiv insuficienţa circulatorie venolimfatica de la nivelul membrelor inferioare;
tulburările de statică vertebrală la copii şi adolescenţi, precum scoliozele şi cifozele
[Tache,http://www.farmaciata.ro/recuperare-medicala/item/1002-hidrokinetoterapia-creste-
mobilitatea-articulara].

Hidrokinetoterapia în recuperarea GONARTROZEI

Tehnicile kinetice de recuperare în apă sunt reprezentate de:
-tehnici kinetice statice:contracţia musculară,relaxarea musculară;
-tehnici kinetice dinamice pasive:mecanice,asistate,auto-pasive,pasivo-active;
-tehnici kinetice dinamice active:reflexe,active-pasive,libere,cu rezistenţă.
Materialele utiliza pentru recuperarea în hidrokinetoterapie sunt:
-dispozitive fixe:masa de reeducare,planul înclinat,scaunele,bare de sprijin,aparate de
tracţiune,suporturi pentru imersie.
-dispozitive mobile pentru pultire:labe,veste,colaci,covor plutitor,flotoare gonflabile de tip
colier pentru articulaţii. Marinescu
http://www.ase.ro/marathon/revista/pdf/vol3/1/GheorgheMarinescu.pdf

,,Tratamentul prin mişcare în mediul acvatic trebuie diferenţiat în funcţie de vârstă, afecţiunea
vizată de programul de recuperare medicală desfăşurat în mediul acvatic, gradul de
antrenament al persoanei, cunoaşterea mişcărilor de înot, sezon, patologie asociată etc
Recuperarea medicală ca specialitate terapeutică recurge la hidrokinetoterapie (terapia prin
mişcare în apă), utilizând numeroase programe de exerciţii în funcţie de scopul urmărit şi
adaptat la performanţele fizice individuale.Se poate utiliza înotul ca mijloc profilactic,
compensator, recreativ, în scopul ameliorării condiţiei fizice. De asemenea, înotul constituie şi
o formă terapeutică agreabilă, ce asigură întreţinerea funcţională pe termen lung’’.
,,Terapia prin mişcare în mediul acvatic poate face parte integrantă dintr-un complex
terapeutic holistic, alături de alte mijloace şi modalităţi terapeutice. În cadrul planului
terapeutic general nu exclude alte terapii. Elementul de bază al hidrokinetoterapiei  în
contextul recuperării  funcţionale îl reprezintă exerciţiul fizic terapeutic efectuat în apă.
Exerciţiul fizic este reprezentat de o acţiune  voluntară, deliberat concepută şi repetată
sistematic în cadrul unui program organizat, în scopul realizării unor obiective concrete.
Exerciţiul este elementul de bază ce constituie baza unor metode şi procedee care se folosesc
în hidrokinetoterapia profilactică, terapeutică sau recuperatorie. Prin interrelaţiile sale
psihomotrice contribuie la readaptarea individului şi reinserţia sa în viaţa socială, profesională
şi/sau familiar’’.
,,Pentru a fi cu adevărat eficient, programul de recuperare medicală prin HKT trebuie să se
desfăşoare cu o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână. Ideal, HKT sau gimnastică în bazin trebuie
alternată cu cea efectuată în sala de sport. Programul de recuperare medicală prin HKT trebuie
să cuprindă aceeaşi succesiune de elemente: încălzirea, 20-30 minute activitate aerobică,
mişcările de stretching şi revenirea organismului după efort. Programul de recuperare
medicală prin HKT, care apelează la mişcările de înot, este de preferat dacă nu există alte
recomandări sau
contraindicaţii.’’[Tache,http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Recuperarea-medicala-in-
mediul-acvatic.html#top]

Exerciții recuperare

Exerciţiul nr. 1

Mobilizări ale rotulei în cadă terapeutică.

Exerciţiul nr. 2
Poziţia iniţială: decubit dorsal în cada terapeutică
Timpul 1: ridicarea membrului inferior afectat cu genunchiul extins
Timpul 2: revenire la poziţia iniţială
Se repetă de 5 ori

Exerciţiul nr. 3
Poziţia iniţială: decubit dorsal în cada terapeutică
Timpul 1: ridicarea membrului afectat la 90° cu genunchiul flectat
Timpul 2: revenire la poziţia iniţială
Timpul 3: ridicarea membrului sănătos la 90° cu genunchiul flectat
Timpul 4: revenire la poziţia iniţială
Se repetă de 10 ori

Exerciţiul nr. 4
Poziţia iniţială: decubit dorsal în cada terapeutică
Timpul 1: ducerea genunchiului afectat la piept
Timpul 2: revenire la poziţia iniţială
Timpul 3: ducerea genunchiului sănătos la piept
Timpul 4: revenire la poziţia iniţială
Se repetă de 10 ori

Exerciţiul nr. 5
Poziţia iniţială: decubit ventral în cada terapeutică
Timpul 1: îndoirea genunchiului bolnav la 90°
Timpul 2: revenire la poziţia iniţială
Se repetă de 10 ori

Exerciţiul nr. 6
Poziţia iniţială: aşezat pe un scaun în bazin, tălpile pe fundul bazinului
Timpul 1: ridicarea membrului inferior bolnav
Timpul 2: revenire la poziţia iniţială
Se repetă de 20 ori

Exerciţiul nr. 7

Poziţia iniţială: ortostatism cu faţa la bara fixă din bazin, membrele superioare se prind de
bară la nivelul umerilor
Timpul 1: ridicare pe vârfuri
Timpul 2: revenire la poziţia iniţială
Se repetă de 20 ori

Exerciţiul nr. 8
Mers normal pe banda de alergat subacvatică realizând o sesiune de trei exerciţii consecutive.

Exerciţiul nr. 9
Băi de imersie în ape sulfuroase ; băile se vor face în căzi individuale dezinfectate, alimentate
cu apă termală sulfuroasă, cu o temperatură de 37-39˚ C, fiind temperatura optimă pentru o
baie terapeutică. Pacienţii vor sta în apă timp de 20 de minute şi vor bea 300 de ml de apă atât
înainte cât şi după baie pentru a evita un dezechilibru de apă în organism.

Exerciţiul nr. 10
Înot lejer cu îndoiri ușoare ale genunchilor.

Exerciţiul nr. 11
Scufundat în apă vertical. Începi prin mers usor, accelerând pe parcurs până ajungi să
efectuezi o alergare ușoară.

Exerciţiul nr. 12
Corpul este în poziție verticală. Fă o mișcare de foarfecă cu picioarele înainte și înapoi.
Coordonează-ți apoi mâinile și picioarele ca la o mișcare de ski.

Exerciţiul nr. 13
Stai în poziție verticală, cu degetele de la picioare îndreptate către vârful piscinei. Întinde
brațele și picioarele pe lateral, revenind după la poziția inițială.

Exerciţiul nr. 14
Corpul este în poziție verticală. Adu-ți fiecare picior la suprafața apei și revino la poziția
inițială. Același lucru îl faci cu fiecare picior, încercând să prinzi degetele de la picioare cu
brațul opus. Această mișcare nu este recomandată persoanelor cu probleme de spate.

Bibliografie

Suport clasic:

CIOROIU S,G.,Hidrokinetoterapia deficienţelor fizice-EDITURA UNIVERSITAŢII

TRANSILVANIA DIN BRAŞOV 2012.

Şişiroi,C.,Voinea,A.,Probleme de patologie a genuchiului.Editura academie române

Bucureşti,1990 pg 9-12.

Papilian V. Anatomia omului.Vol 1 Aparatul locomotor editie revizuita integral de Ion Albu
in colab. cu Radu Georgia, Alexandru Vaida 2006.

C. Baciu,Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, Bucureşti, 1974

Marinescu R.Chirurgia recuperatorie a meniscului procedee antrostopice-Muntenia &Leda

Constanta 2001

Suport electronic:

Gabriel Panait.http://www.esanatos.com/anatomie/membrul-inferior/Articulatia-
genunchiului84583.php.Autor (12.01.2014)

Tache,http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Recuperarea-medicala-in-mediul-
acvatic.html#top(10.01.2014)

Roberts, http://www.livestrong.com/article/134826-knee-water-therapy-exercises/
(12.01.2014)

Lambeck, http://vita-care.eu/system/uploads/31/original/Hydrotherapy.pdf(12.01.2014)

Marinescu,
http://www.ase.ro/marathon/revista/pdf/vol3/1/GheorgheMarinescu.pdf(12.01.2014).