Sunteți pe pagina 1din 9

Tomescu Andrei

Introducere:
Gonartroza apare in mod tipic la persoanele de peste

50 de ani si afecteaza mai frecvent femeile. Motivul pentru care apare mai ales la persoanele de peste aceasta varsta, nu este complet inteles. Gonartroza apare de doua ori mai frecvent la femei. Asocierea varstei si sexului feminin ca factori de risc in gonartroza a condus la elaborarea teoriei endocrinometabolice. Astfel, inca se considera ca menopauza poate fi un factor de risc major al artropatiei degenerative.

Definitie:
Artrozele sunt afectiuni degenerative, de imbatranire a articulatiilor. Ele au evolutie cronica, indelungata si se caracterizeaza prin grade progresive de invaliditate. Aceasta afectiune este caracteristica varstelor inaintate insa pot fi intalnite si la varste mai tinere.
Artroza este o boala care afecteaza initial cartilajul articular. Acesta degenereaza, se deshidrateaza, isi pierde elasticitatea si isi pierde functia de amortizare in timpul miscarilor articulare. Lichidul sinovial, lubrifiantul natural produs de membrana sinoviala care tapeteaza articulatia la interior, este de asemenea modificat, calitativ

si cantitativ. In urma acestor modificari, capetele osoase care formeaza articulatia vin in contact direct unul cu celalalt in timpul fiecarei miscari.

Gonartroza reprezinta o boala care apare ca rezultat al actiunii mai multor factori externi si interni care vor fi descrisi intr-un alt articol. Frecventa ei creste cu inaintarea in varsta, insa in prezent nu mai este considerata ca facand parte din procesul normal de imbatranire. Gonartroza este o artropatie cronica, dureroasa si deformanta. Capetele articulare ale femurului si tibiei se deformeaza in procesul de frecare si ulterior apar osteofitele, excrescente osoase care pornesc de la marginile articulatiilor. Osteofitele apar deoarece organismul incearca sa stabilizeze articulatia degenerata, insa este un proces ineficient care contribuie in plus la deformare, durere si limitarea mobilitatii.

Factori de risc:
Gonartroza apare de doua ori mai frecvent la femei. Asocierea varstei si sexului feminin ca factori de risc in gonartroza a condus la elaborarea teoriei endocrino-metabolice. Astfel, inca se considera ca menopauza poate fi un factor de risc major al artropatiei degenerative.
Obezitatea: Este poate unul dintre cei mai importanti factori de risc pentru artropatia degenerativa
in general si pentru gonartroza in mod special. De asemenea creste mult riscul ca gonartroza sa progreseze mai rapid si mai sever. Din acest motiv, scaderea ponderala este prima recomandare cand o persoana este diagnosticata cu gonartroza. Cu cat greutatea pe care articulatia trebuie sa o sustina este mai mica, cu atat durerea este mai redusa si progresia bolii mai incetinita. Din nefericire insa, aceasta indicatie este cel mai adesea trecuta cu vederea de catre persoana suferinda. Factorul genetic: Acest factor intra in discutie mai ales in cazurile in care boala apare la o varsta mai mica de 40 de ani. Genele pe care le mostenim de la parinti pot determina calitatea fibrelor de colagen. Fibrele de colagen reprezinta o componenta importanta a cartilajului si aceasta este structura care degenereaza initial si care amorseaza ulterior modificari patologice in intreaga articulatie. Eficienta cu care osul reactioneaza la stresul mecanic si modul in care se autorepara, pot sa fie de asemenea influentate de bagajul genetic.

Factori mecanici: Activitatea si exercitiile fizice obisnuite nu cresc riscul de atropatie degenerativa a genunchiului. Din acest motiv, gonartroza nu mai este considerata ca un proces din cadrul imbatranirii normale. Insa, activitatea fizica foarte intensa si repetitiva ca si slujbele foarte solicitante fizic cresc mult riscul de gonartroza. Traumatismele repetate suferite la nivelul genunchiului conduc adesea la gonartroza cu trecerea anilor. Aceasta idee sa serveasca drept avertisment! Fisurile sau rupturile de menisc (cartilajul aflat intre capetele articulare femural si tibial) si intinderile ligamentare de la nivelul genunchiului nu trebuie neglijate. Aceste leziuni apar frecvent in urma unor rotatii traumatice. Daca aveti o astfel de leziune consultati un medic ortoped si retineti de asemenea, ca un program de kinetoterapie va poate fi de mare ajutor. Chiar si indepartarea chirurgicala a meniscului rupt (menisc-ectomie) creste riscul de gonartroza, in timp.

Intra in discutie mai ales gonartroza secundara (indifferent de etiologie care determina deficit functional. In general vorbind, genunchiul poate prezenta ca deficite funcionale:
Instabilitatea, determinate fie de insuficienta structurilor care

asigura stabilitatea pasiva (congruent articulara, ligamentara), fie a celor care guverneaza stabilitatea active (musculara).
Limitarea mobilitati articulare, pe flexie, extensie sau pe ambele

fenomen care are la baza cause diverse.

Mobilitatea patologica (hiperextensia antero-posterioara sau de

lateralitate), care poate fi datorata protezata prin kinetoterapia de tonifiere muscular.

Gonartroza se poate prezenta clinic sub cele trei stadia considerate in recuperare:

Stadiul initial (Si): dureri in ortostatism prelungit si mers pe teren accidentat (mai ales la coborarea unei pante); intermittent, incapacitatea de inzavorare a genunchiului la mers; usoara hipotrofie si hipotonie a cvadricepsului; crepitatii moderate.
Stadiul evoluat (Se): dureri intense care apar repede in ortostatism si mers; limitarea mobilitatii pana la maxim 90 de grade; cresterea de volum a genunchiului; crepitatii intense; usor flexum; hipotrofie si hipotonie importanta a cvadricepsului; instabilitate active; de obicei exista si deviatii laterale, radiografia aratand reducerea spatiului articular in zona durerii.

Stadiul final (Sf): dureri si in repaus; frecvente reancalziri inflamatorii: mobilitatea sub 90 de grade; deformarea articulara; severa insuficienta muscular; deficit motor important flexum; mersul cu bastonul; deviatie in plan sagital, sau frontal, examenul radiologic evidentiind spatial articular mult ingustat.

Programul de kinetologie recuperatorie cuprinde :

Posturarile : evitarea flexum-ului; pentru deviatiile posibile in plan frontal (varus, valgus) posturarile directe sant inportante (ca si pentru recurvatum de altfel), doar posturarea corectoare pentru mers a piciorului prin pene taloniere la pantof are valoare. Tonifierea musculaturii care inzavoraste genunchiul in mers cvadricepsul in principal, dar si ischiogambierii; o atentie deosebita se va da si rotatorilor, care vor fi antrenati selective; se va urmari refacerea fortei extensoare pentru ultimele 20 de grade. Mobilizarea articulara in primul rand pentru recastigarea extensiei complete, apoi pentru marirea flexiei utilizandu-se toate tehnicile cunoscute (posturari, mobilizari passive, active, scripetoterapie, etc.).

Refacerea stabilitatii genunchiului atat prin exercitii de

tonifiere muscular analitice, cat si prin exercitii in lant kinetic inchis; se ca urmari, de asemenea refacerea rezistentei la effort a aparatului extensor.
Refacerea controlului muscular dinamic pentru mers

(coordonare, echilibru, abilitate) prin exercitii axiodistale si disto-axiale.


Mentinerea unei bune functionalitati mioartokinetice

la nivelul articulatiilor adiacente, cat si la membrul opus.

Respectarea regulilor de profilaxie secundara care alcatuiesc igiena

ortopedica a genunchiului :

greutatea corporala normal evitarea ortostatismului si mersului prelungit evitarea mersului pe teren accidentat mersul cu sprijin in baston evitarea pozitiilor de flexie maxima evitarea mentinerii prelungite a unei anumite pozitii a genunchiului miscari libere de flexie extensie dupa un repaus mai prelungit si inainte de trecerea in ortostatism corectarea cu sustinatoare plantare (talonete) a piciorului plat evitarea tocurilor inalte evitarea traumatismelor directe (lovituri, stat in genunchi, etc.)
Terapia ocupationala in gonartroza va tine seama, desigur, de evitarea

ortostatismului, Ca sporturi indicate mentionam inotul, ciclismul, canotajul.