CAPITOLUL 2

NOȚIUNI DE PATOLOGIE A TENDONULUI AHILE

2.1. TENDINOPATIA AHILIANA

 cuprinde :

 Tendinita reprezinta sindromul inflamator cu localizare la nivelul tendonului lui

Ahile

 Tendinoza este rezultatul unei serii de fisuri de mici dimensiuni (numindu-se

sugestiv microfisuri) cu localizare caracteristica in interiorul sau la nivelul
marginilor tendonului. Durerea de la nivelul tendonului,in cele mai multe cazuri
este rezultatul tendinozei si nu tendinopatiei. De asemenea,actual,termenul de
„tendinopatie” nu mai este folosit de catre specialisti,un procent dintre acestia
folosind termenul de „tendinita” pentru a evidentia leziunile de la nivelul
tendonului.

 Ruptura sau sfasierea tendonului lui Ahile. Tendonul lui Ahile poate suferi
rupturi partiale sau totale, raspunzatoare de simptomatologia algica resimtita
de catre pacient de intensitate direct proportionala cu gradul leziunii. Astfel,
ruptura partiala poate fi urmata de o simptomatologie usoara sau chiar
asimptomatica,in timp ce o ruptura completa este apanajul unui sindom algic
intens insotit de un grad de invaliditate prin pierderea brusca a motilitatii si
fortei membrului inferior afectat.

Tendonul lui Ahile poate fi sediul si altor patologii ce pot evolua independent sau in
asociere cu tendinoza.

Acestea sunt reprezentate de:

  Paratenozitele achiliene : sunt caracterizate de manifestari ca: durere,
tumefactie , laxitate ce cresc in intensitate in timpul activitatii fizice.
Simptomatologia este rezulatul inflamatiei tecii tendonului lui Ahile, acestea
mai fiind cunoscute sub numele de peritendinite achiliene.
 Bursita retrocalcaneeana: este determinata de inflamatia structurii pline cu
lichid de forma saculara care se gaseste intre partea posterioara a calcaiului si
tendonului lui Ahile. Drept urmare, pacientul resimte durere localizata
posterior la nivelul membrului inferior,iar la examenul clinic de observa
edemul si laxitatea.
 Tendinopatia insertionala : reprezentata de degradarea zonei de insertie a
tendonului pe calcai ; se manifesta prin-o reducere a flexiei piciorului datorita
laxitatii in partea posterioara a piciorului. Durerea se acutizeaza in urma
exercitiului fizic,devenind constanta in ciuda incetarii activitatii. Tendinopatia
insertionala este insotita in mod frecvent de bursita retrocalcaneeana

2.2. RUPTURA TENDONULUI AHILE

Ruptura de tendon ahilean este frecvent intalnita la persoane cu conditie fizica

scazuta care asociaza de asemenea antecedente personale patologice de tendinita
ahileana. Leziunea este in majoritatea cazurilor relevata de aparitia unui paraituri
sonore drept rezultat al unui equin brusc si fortat(extensia genunchiului si flexia
plantara), succedata de dorsiflexie brusca a piciorului si durere brusca in molet. In
rupturile complete de tendon se poate palpa un decalaj proxial de insertia
calcaneeana, frecvent la 1-5 cm.

Ruptura tendonului poate fi considerata cea mai severa leziune musculara acuta cu
localizare la nivelul piciorului.Drept urmare, flexia plantara impotriva rezistentei
devine imposibila( pacientul afirma ca nu poate realiza ridicarea calcaiului de la sol
sau sa isi mentina echilibrul pe piciorul pe partea afectata).Un alt efect este
accentuarea excesiva a flexiei dorsale pasive,in general limitata la valoarea de 20 (!!!
de grade) de la neutru.Mersul va fi posibil numai prin rotirea in exterior a membrului
cu mentinerea piciorului transversal in timpul fazei de sprijin , cu absenta impingerii.
La inspectie se poate observa aparitia echimozelor in regiunile maleolare, insotie de
un nod format prin scurtarea tricepsului sural. Interventia chirurgicala ramana
recomandarea de baza pentru pacientii tineri cu activitate fizica prezenta, in timp ce
la persoanele in varsta sau non-atletice sunt mai indicate reparatiile non-chirurgicale.

2.2.1. Cauze
-mobilizari bruste, puternice ce pot avea ca efect suprasolicitarea muchilor gambei,
representative fiind activitatile fizice intense, sariturile , alergatul afectand cu
precadere barbatii de varsta medie. In plus,printre cauzele specifice rupturilor
tendonului lui Ahile regasim sporturi ca baschet,tenis sau fotbal.

-suprasolicitarea unui tendon predispus la rupturi prin existenta unei anterioare

deteriorari prin tendinopatie sau o alta patologie

-tendinopatia are ca rezultat scaderea treptata a rezistentei tendonului, care supus

unui stres repetat va fi predispus rupturii.

-injectii cu corticosteroizi: Acestea au ca efect advers slabirea sau ruperea tesutului

tendonului, desi in trecut erau folositi ca un tratament de baza pentru leziunilie
tendonului.

2.2.3. Factorii de risc

Factorii asociati cu cresterea riscului aparitiei tendinopatiei sau rupturii de tendon

cuprind:

-sportul si activitatea fizica : pot determina o crestere a riscului de aparitie a leziunilor

tendonului lui Achile prin suprasolicitarea articulatiilor asociata cu miscarile repetate
ale acestora; activitatea profesionala poate de asemenea sa joace un rol important
cum putem observa la persoanela care lucreaza in constructii sau agricultura.

-erori de antrenament sportive : absenta exercitiilor de inclazire inainte si dupa

antrenament, modificari bruste ale programului de exercitii fizice, majorarea distantei
de alergat sau inlocuirea suprafetei terenului de alergat( de exemplu de la asphalt la
nisip) pot favoriza aparitia leziunilor cu localizare la nivelul tendoanelor.

-varsta: se observa un varf al incidentei dupa varsta de 30 de ani favorizat de

scaderea irigarii sanguine de la nivelul tendoanelor odata cu varsta.

-greutatea : riscul creste direct proportional cu cresterea in greutate, persoanele

supraponderale prezentand un risc mai crescut de a suferi o leziune a tendonului fata
de cele normoponderale

-sexul: se noteaza o predominenta masculine

Alte conditii favorizante regasite in literatura de specialitate sunt:

-antecedente personale patologice de leziuni ale tendonului

-antecedente personala patologice de rupturi ale tendonului

-tratamentul injectabil local cu corticosteorizi ce determina slabirea rezistentei
tendonului

-utilizarea fluorochinolonelor (ofloxacin sau ciprofloxacin) in special in asociere cu

corticoterapie sistemica la cei peste 60 de ani

-prezenta unor afectiuni asociate cum ar fi : artrita reumatoida guta sau osteoartrita

-pacientii care necesita dializa cronica sau urmeaza a beneficia de un transplant

renal

2.2.4 Semne clinice:

 Subiectiv :

- durere cu caracter violent aparuta brusc descrisa ca o senzatie de

lovitura directa localizata la nivelul tendonului ce asociaza o scadere
a fortei muscular la nivelul 1/3 posterioare a gambei sau al gleznei.

- Prezenta edemului si echimozei precedate de un sunet “ ca o

pocnitura” atunci cand are loc ruptura.

- Algie la nivel calcanean care poate evolua sever

- Imposibilitatea mentinerii ortostatismului, desfasurarii actului

volunatar al mersului si de a folosi piciorul afectat ca punct de sprijin

- Pentru rupturii partiale de tendon este posibil ca mobilitatea si forta

sa fie aproximativ in limite normale si durerea sa fie de o intensitate
mai scazuta decat cea din rupture totala de tendon.

 Obiectiv :
- Palparea este dureroasa in rupturile incomplete
- Relieful normal interrupt in rupturile complete
- Flexia plantara imposibil de realizat:
 Testul Thompson – ( cu pacientul in decubit ventral,
genunchii indoiti , se realizeaza o presiune la nivelul
gambei) , Simmonds – (pacientul este pozitionat in
decubit ventral , cu genunchii in extensie si piciorul
la marginea patului ) ; testele sunt pozitive daca
flexia plantara este imposibila sau de un grad mai
redus decat la piciorul contralateral;
 de asemenea, mai poate fi sugestiva efectuarea
flexiei plantare impotriva unei rezistente : pacientul
 aflat in decubit ventral , se realizeaza o impotrivire a
flexiei prin prinderea calcaiului cu mana in timp ce
pacientul este rugat sa efectueze flexia plantar;
daca tendonul este integru morfo-functional
rezistenta opusa va fi usor invinsa.
 Testul O’Brien – tehnica consta in introducerea unui
ac in tendon la aproximativ 10 cm la locul se insertie
calcaneeana; daca se poate observa o miscare in
timpul flexiei plantare sau dorsiflexiei pasiva
inseamna ca tendonul este intact

Uneori diagnosticul clinic se realizeaza cu dificultate ( dupa 24h) din cauza

hematomului important care poate masca intreruperea continuitatii tendonului sau
test Thompon fals negative ( prin strangerea si celorlalti flexori plantari – peronierii.
Tibialul posterior, flexorii lungi ai halucelui si degetelor, plantarul) ; In ciuda acestor
factori enumerati mai sus care pot intarsia diagnosticul pozitiv, imposibilitatea
realizarii flexiei plantare impotriva unei rezistente ramene un semn constant.

2.2.5. Investigatii paraclinice :

- Metoda de electie este ecografia de parti moi

- Rezonanta magnetica nuclear isi gaseste utilitatea in evaluarea
tendinopatiei ahiliene